1.

Cultura
CULTR, culturi, s. f. 1. Totalitatea valorilor materiale i spirituale
create de omenire i a instituiilor necesare pentru comunicarea
acestor valori.
CIVILIZIE, civilizaii, s.f. Nivel de dezvoltare material i
spiritual a societii ntro epoc dat, a unui popor, a unuistat etc., cultur (material
sau spiritual); p.
ext. nivel nalt de dezvoltare a unei societi. Din fr. civilisation.

Vazand ce se intampla in acest oras de cativa - mai multi - ani, ma

preocupa doua notiuni care se completeaza una pe alta: civilizatie si
cultura.
"Civilizatia - este - nivelul de dezvoltare a societatii si a culturii materiale
atins de o formatie social-economica; stare a vietii sociale, economice si
culturale a unui popor sau a unei epoci." 1) Deci o acumulare, in timp, de
valori materiale si spirituale, dar, in acelasi timp, un suport o arhiva, un
depozit la care putem apela oricand pentru o comparatie intre trecut si
prezent a dezvoltarii societatii omenesti, o baza a unor noi creatii, noi
descoperiri. Toate acestea in folosul si uneori chiar in dauna societatii care
provoaca aceste creatii, descoperiri.
"Cultura - este - totalitatea valorilor materiale si spirituale create de
omenire in procesul muncii sociale desfasurate de-a lungul istoriei. Faptul
de a poseda cunostinte variate in diverse domenii; totalitatea acestor
cunostinte; nivelul (ridicat) de dezvoltare intelectuala la care ajunge
cineva" 2)
Cultura poate influenta, imbogati sau favoriza civilizatia.
Notiunea de cultura, in zilele noastre, s-a imbogatit cu un nou sens,
o noua conotatie. Ea se refera atat la societate cat si la individ. Se spune om de cultura - persoana care poseda un nivel de cultura ridicat.
Cultura este stare sau un habitus general al inteligentei asociata cu
ideea de perfectiune: stare generala de dezvoltare intelectuala si morala a
societatii in intregul ei, modul integral de viata materiala, intelectuala si
spirituala a unei societati date.
Datorita omului natura devine cultura iar prin cultura omul
dobandeste adevarata sa natura umana.
Cultura presupune cunoastere (educatie). Cunoasterea se
dobandeste prin citire, studiu indelungat. Cunoasterea este primul moment

constitutiv al culturii. In creatia stiintifica, in cea artistica sau literara,

cunoasterea preceda si conditioneaza faurirea valorilor culturale.
Ideea raportului valoare - fiinta umana este aproape tot atat de veche ca si
gandirea filosofica insasi. O gasim in cunoscutul aforism al lui Protagoras "Omul este masura tuturor lucrurilor" - atat de mult controversat pentru
ambiguitatea sa. Si totusi se poate spune: omul este masura a valorii,
aceasta implicand pozitivitatea si semnificatia faptelor sale.
Plantele le cultivam in fiecare an si le culegem, toamna, roadele.
Roadele culturii omului se vad si se manifesta dupa un timp mai
indelungat. Aceasta fiindca omul creste, se formeaza si este folositor
societatii si familiei dupa mai multi ani de munca, de cultura.
Omul are nevoie atat de cultura materiala cat si de cultura
spirituala. Ele nu se gasesc in masura egala la niciun individ - om.
Proportia si-o stabileste omul.
MENTALITTE, mentaliti, s. f. Fel particular de a-i reprezenta lumea al
unui individ sau al unei colectiviti. Din fr. mentalit.
De cele mai multe ori, atunci cnd ntr-o analiz utilizm noiunea
de mentalitate, o facem din dorina de a sublinia o tendin
retrograd a unui moment istoric. Mentalitatea este perceput ca
fiind un factor de ncetinire, sau de blocare a unor procese din
care, se presupune, ar rezulta o sum de factori prin care s se
accelereze accederea la cunoatere, recte la forme ale
progresului. Poziia aceasta, n sine, merit o atenie mult mai
mare dar, n ceea ce privete interesul din momentul acesta
asupra mentalitii, un anume aspect cred c merit revelat, i
anume faptul c tocmai mentalitatea este cea care provoac
fenomenul de alunecare a unei realiti pe propria sa condiie.
Prin contribuia sa direct are loc acel clivaj care provoac
procesul de replicare a realitii. n genetic, acest proces de
replicare efectul fermoarului st la baza apariiei unei noi
generaii de celule, celule care par a fi identice cu cele din care au
rezultat, dar care, de fapt, sunt nite uniciti menite s
diversifice modul de adaptare la mediu. Am putea spune c, i n
cazul realitii lucrurile stau la fel, doar c aceast afirmaiea ar
strni o controvers teribil, pentru c, n genere, nu ar fi
acceptat un astfel de mprumut dintr-un domeniu specific.