Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţie Blaga Cătălin

Octavian
Psihologie, an I

Copilul anului 2025

Acum două mii de ani, bătrânul Plutarh ar fi exclamat, zice-se, cu oarecare

lehamite "Oh, tinerii din ziua de azi! Nu mai au nici un pic de respect. Pe
vremea mea..."

De aceea eu am credinţa următoare: copilul anului 2025 va fi foarte

asemănător cu copilul anului 2005. La fel de lipsit de priză la realitate, la fel de
puţin angajat în altceva decât interesul imediat, cu la fel de puţin - sau de mult
- respect pentru cei mai în vârstă, socializând cu acelaşi tip de prieteni în exact
aceleaşi scopuri. Cu excepţia unor evenimente cu totul deosebite, copiii
viitorului promit să fie la fel de alintaţi, mofturoşi, nerealişti, adorabili şi
deranjant de copii ca şi în ultimii două mii de ani.

Ce îi va deosebi de cei de azi? Probabil, în primul rând mediul în care vor creşte.
Copiii anilor '50 se jucau cu maşinuţe de tablă, în praf, printre blocuri, cu cheia
de gât. Cei de azi stau pe Mess, ascultă muzică la iPod, fac schimb filme
piratate prin reţelele de file-sharing, fumează droguri legale cumpărate cu banii
de pizza din magazinele weed-shop şi nu pot renunţa nici în ruptul capului la
mobilul personal, mai costisitor, mai trendy, mai gadget decât mobilul oricăruia
dintre părinţi. De pe care, evident, dau bip pentru că nu mai au credit.

Copilul viitorului apropiat probabil că îşi va căra toate gadgeturile pe el. Nu cu

el, ci pe el. Pentru că tehnologia promite PC-ul "de purtat", ubicuitatea
Internetului wireless e deja aproape aici iar combinarea tuturor aparatelor
actuale într-unul singur mai are de făcut doar câţiva paşi mici.

Daca profilul copiilor nu se schimbă, se va schimba sigur modul de socializare.

Copilăria anilor '70 s-a organizat în jurul găştilor pe criterii "geografice" (acelaşi
bloc, aceeaşi scară, acelaşi cartier); copilăria azi se organizează după preferinţe
muzicale (rockeri, punkeri, manelişti); cine ştie ce criterii vor fi valabile în 2025?
Poate preferinţele cinematografice; poate mărcile electronice purtate pe ei, la
joacă; poate altceva. Oricum ar fi, mă aştept ca distanţele fizice să joace un rol
din ce în ce mai mic în socializare. Dacă astăzi socializează fără probleme copii
din Bucureşti, Alexandria, Apaţa şi Lisabona prin intermediu jocurilor online (iar
cei din aceeaşi ţară se întâlnesc şi fizic uneori), probabil că în viitor graniţele
date de distanţe se vor estompa datorită transmisiilor audio-video online.

Fiziologicul şi mental-afectivul vor evolua şi ele. Vârsta medie de apariţie a

menarhei la fete a scăzut constant în ultima sută de ani, în timp ce vârsta
considerată "de coacere" a crescut către 24-26 de ani. Mediul asigură o
perioadă de răsfăţ mai mare decât acum mulţi ani.
E de aşteptat ca modele în privinţa ocupaţiei, în combinaţie cu evoluţia pieţei
forţei de muncă, să aducă noi zone de interes pentru carieră. Dacă acum 50 de
ani erau la putere domeniile inginereşti iar acum domeniile umaniste, în viitor
se prea poate să asistăm la o explozie a interesului pentru tehnologii de mediu,
energii verzi, lucrul în spaţiu sau nanotehnologii.

Poate că evoluţia diverselor zone de vârstă care delimitează etapele dezvoltării

se vor modifica; poate că evoluţia se va accelera în unele cazuri şi va deveni
mai lentă în altele. Viitorul nu poate fi imaginat în detaliu. Un lucru pare sigur,
însă: copiii viitorului promit să dea celor din jur cel puţin aceeaşi cantitate de
dureri de cap precum au făcut-o întotdeauna.