Sunteți pe pagina 1din 3

Sistemul german de sanatate este considerat a fi unul

performant. In 2004, Germania se afla pe locul al 13-lea


in lume in ceea ce priveste speranta de viata (78 de ani
la barbati), iar mortalitatea infantila este foarte
scazuta.

De altfel, Germania se poate lauda cu unul dintre cele mai vechi


sisteme de sanatate, cu principii care au fost instaurate inca de
pe vremea lui Otto von Bismarck (1883).
In prezent, aproximativ 85% din populatie contribuie la sistemul
asigurarilor de sanatate, care ofera un nivel standard de
acoperire. Restul cetatenilor pot opta pentru asigurarile private,
care includ beneficii suplimentare. Conform Organizatiei
Mondiale a Sanatatii, in 2004 sistemul german de sanatate era
finantat in proportie de 77% de stat si 23% de mediul privat.
Pe de alta parte, guvernul ramburseaza partial costurile
medicale pentru persoanele cu venituri mici, ale caror prime
sunt plafonate la o valoare prestabilita. In schimb, angajatii cu
venituri cu o valoare peste medie platesc sume mai mari,
raportate la salariile lor. Bineinteles, si ei pot opta pentru
asigurarile private, care sunt insa destul de costisitoare, dar
care pot varia, in functie de starea lor de sanatate.
Co-platile au fost introduse in Germania inca din anii 80, intr-o
incercare a statului de a preveni utilizarea excesiva a serviciilor
medicale publice. De asemenea, timpul standard de spitalizare
din Germania a scazut in ultimii ani de la 14 zile la doar 9 zile,
care, oricum, este mai mare decat cel din SUA (5 sau 6 zile).
De altfel, rambursarea costurilor unui spital de catre stat se face
in baza numarului zilelor de spitalizare, in general, si nu
neaparat ca urmare a diagnosticului sau a procedurilor folosite.
Germania are un sistem de sanatate general, care contine doua
tipuri principale de asigurari: public si privat. Populatia are la
dispozitie trei categorii de asigurari, care sunt finantate atat de
angajat, cat si de angajator. Aceste asigurari sunt de sanatate,
de accidente si cele de ingrijire si pe termen lung.
Aproximativ 87% din numarul germanilor intrau, in anul 2006, in

categoria publica a sistemului de asigurari, in timp ce aproape


13% se aflau la privat.
Cu toate acestea, trebuie precizat faptul ca toti angajatii sunt
obligati sa detina o asigurare publica de sanatate, in timp ce
functionarii publici, persoanele fizice autorizate si cei cu venituri
anuale de peste 50.000 de euro se pot asigura in sistemul
privat.
Principiile
sistemului
public
de
sanatate
- un numar fix de servicii medicale sunt asigurate de stat, in
baza unui ordin al Ministerului Sanatatii, care ia in considerare
doar masurile care pot fi sustinute economic, sunt viabile si se
dovedesc
necesare
- serviciile medicale nu depind de starea de sanatate a
individului, ci sunt racolate cu un anumit procent din salariul
beneficiarului (in general, 10% sau 15%, in functie de compania
de asigurari, unde jumatate din suma o plateste angajatorul)
- serviciile medicale se pot aplica nu numai in cazul unei
singure persoane, ci si a membrilor familiei sau a persoanei
care a fost "inregistrata in pachetul respectiv (de exemplu,
sotul, sotia ori copilul pot beneficia de gratuitate)
- sistemul se bazeaza pe ideea pay as you go cu alte
cuvinte, nivelul financiar al contributiei NU scade odata cu
cresterea varstei si nici nu este raportat la conditiile sociale ale
tarii
Cu o populatie imbatranita, insa, exista riscul ca, pe termen
lung, sustinerea sistemului sa cada in sarcina generatiilor
tinere, aflate in campul muncii. Rezultatul poate fi unul nedorit,
si anume intr-un deficit al contributorilor.
Principiile
sistemului
privat
de
sanatate
- serviciile medicale se bazeaza pe o intelegere incheiata intre
compania de asigurari si beneficiar. Acest acord defineste clar
setul de servicii asigurat si procentul de acoperire.
- serviciile medicale depind de numarul de prestari-servicii, ales
de beneficiar, precum si de categoria de risc in care intra
persoana respectiva, in functie de varsta si ocupatie.
- serviciile medicale de la privat sunt folosite de stat pentru a
mai reduce cheltuielile generate de varstnici, care sunt in
crestere

Persoana care renunta de buna voie la sistemul public de


sanatate nu se mai poate intoarce in sistem, chiar daca
veniturile sale vor scadea sub nivelul de selectie cerut de
privat.
In prezent, in Germania exista o dezbatere publica pe marginea
reformarii sistemului de sanatate. Ministrul sanatatii, Philipp
Rsler, are in vedere doua schimbari principale. Prima se refera
la infiintarea unei agentii care sa controleze piata
medicamentelor, aflata in continua crestere, precum si eficienta
produselor noi si costurile acestora. A doua schimbare vizeaza
introducerea vouchere-lor medicale, sistem prin care o parte
din contributiile salariale ale angajatilor sa fie transformate in
prime de sanatate.