In Constitutiile europene, se intalnesc doua mari sisteme: al Constitutiilor care fac o

calificare expresa a Guvernului, ajungandu-se la a-l defini chiar in textele constitutionale; al

Constitutiilor care prezinta Guvernul in linii mari, insa rolul si functiile acestuia vor rezulta in
urma unor interpretari sistematice ale textelor constitutionale. Din punct de vedere al rolului
Guvernului, tipurile de Guvern se divid in trei mari categorii: Constitutii care stabilesc un rol
trihotomic, si anume politic, legislativ si administrativ. Acestea sunt cele mai rare, iar rolul
legislativ este limitat; Constitutii care stabilesc un rol dihotomic politic si administrativ;
Constitutii care stabilesc un Guvern cu un rol fie politic, fie administrativ.
Dupa raporturile care se nasc intre membrii Guvernelor, intalnim: Guverne care sunt
formate din prim-ministru si membri, acestea fiind guverne cu o structura simpla si fara nivel
ierarhic intermediar; Guverne care cunosc o ierarhizare intre membrii Guvernului, acestea fiind
Guverne cu scara ierarhica.
Rolul Guvernului potrivit Constitutiei Romaniei. Formula de Guvern aleasa de
legiuitorul constituant este aceea a unui Guvern cu rol unic, si anume rol administrativ. Guvernul
Romaniei este doar parlamentar prin origine, ramanand guvernamental prin functie. Programul
de guvernare devine un document politic prin acceptarea sa de catre Parlament, insa esenta
acestui program este una administrativa. Legiuitorul constituant a folosit verbul a accepta in
locul verbului a aproba, deoarece verbul din urma ar fi avut semnificatia unei implicari a
Parlamentului in procesul de guvernare, ceea ce ar fi transformat Guvernul intr-unul cu rol
dihotomic politic si administrativ. Unul din rolurile fundamentale ale Guvernului este acela de
a realiza conducerea generala a administratiei publice, ceea ce plaseaza Guvernul in fruntea
acestor autoritati, creandu-se astfel rolul Guvernului de sef al Executivului. Sintagma realizeaza
conducerea generala a administratiei publice implica existenta unor raporturi de drept
administrativ, intre Guvern si orice alta autoritate a administratiei publice. Aceste raporturi sunt
de 3 tipuri: raporturi de subordonare, in care intra ministerele si prefectii, raporturi de
colaborare, in care intra autoritatile centrale autonome si raporturi de tutela administrativa, in
care intra raporturile Guvernului, prin intermediul prefectilor, asupra autoritatilor locale alese de
cetateni.
Structura Guvernului. Constitutia Romaniei este extrem de laconica atunci cand
vorbeste despre structura Guvernului. Alineatul al treilea al art. 102 arata urmatoarele: Guvernul
este alcatuit din prim-ministru, ministri si alti membri stabiliti prin lege organica. Tocmai de
aceea dispozitiile constitutionale se completeaza cu prevederile legii 90/2001. Din aceasta lege
aflam ca, de fapt, structura Guvernului este mult mai mare, deoarece din Guvern fac parte si
urmatoarele categorii de demnitari: un vice-prim-ministru, ministri de stat si ministri delegati cu
insarcinari speciale pe langa primul ministru. Aparatul de lucru al Guvernului poate fi
suplimentat cu aparatul de lucru al vice-prim-ministrului, in cazul in care acesta nu are si
calitatea de ministru. El mai beneficiaza si de consilieri de stat, numiti si eliberati din functie prin
decizie a primului ministru, la propunerea vice-premierului. Din modul de redactare a textului
constitutional, dar si a legii 90/2001, rezulta ca formula de Guvern pentru care s-a optat in
Romania este aceea a unui Guvern fara scara ierarhica. Atunci cand se vorbeste despre alti
membri stabiliti prin lege organica, sunt avute in vedere demnitati echivalente functiei de
ministru sau mai mici. De aici rezulta ca pozitia vice-prim-ministrului este una de coordonare si
centralizare, nu una superioara functiei de ministru. Astfel, toti membrii Guvernului sunt pe
picior de egalitate, avand aceleasi drepturi si obligatii, aflandu-se exclusiv in raporturi de
colaborare.
Investitura Guvernului reprezinta complexul de acte si fapte juridice, precum si
procedurile corespunzatoare cerute de Constitutie pentru a fi in prezenta unei echipe
guvernamentale legale si legitime. Investitura Guvernului trebuie privita ca reglementand
incheierea unui contract de guvernare, intre Parlament, pe de-o parte, si candidatul desemnat la

functia de prim-ministru, pe de alta parte. Incheierea acestui contract de guvernare se face in 4

etape. Fiecare etapa are rolul si importanta ei, insa una dintre aceste etape este esentiala pentru a
fi in prezenta unui Guvern legal investit; desemnarea candidatului la functia de prim-ministru,
solicitarea votului de investitura de catre candidatul la functia de prim-ministru, acordarea
votului de incredere, numirea Guvernului de catre seful statului.
Prima etapa: potrivit art. 85, alin.1, art. 103 si art. 104 regasim pe Presedintele
Romaniei, partidul care are majoritate absoluta in Parlament sau partidele reprezentate in
Parlament, candidatul la functia de prim-ministru. Constitutia Romaniei recunoaste partidelor
reprezentate in Parlament calitatea de subiecte de drept public. In virtutea acestei calitati,
Presedintele este obligat sa le consulte. Consultarea acestora este o etapa extrem de importanta,
deoarece candidatul la functia de prim-ministru trebuie sa se bucure de sustinere politica in
Parlament. Fara aceasta sustinere politica exista posibilitatea ca viitorul Guvern sa nu obtina
votul de incredere. Neacordarea votului de incredere de doua ori poate sa atraga aplicabilitatea
articolului 89 din Constitutie, adica Presedintele are posibilitatea sa dizolve Parlamentul. Iata de
ce consultarea partidelor politice este atat de importanta. Principalii actori in procedura de
investitura a Guvernului trebuie sa ia toate masurile, inca din prima etapa a procedurii, pentru a
nu se ajunge la dizolvarea Parlamentului. Posibilitatea dizolvarii Parlamentului apare, mai ales,
atunci cand nu exista o majoritate parlamentara coerenta sau nu se poate forma o coalitie
parlamentara. De regula, Presedintele Romaniei va desemna un candidat politic, un sef de partid
sau un alt fruntas al unui partid politic. In mod cu totul exceptional poate fi desemnat si un
tehnocrat, insa acesta trebuie sa se bucure de sustinere politica din partea Parlamentului. In urma
consultarilor, candidat la functia de prim-ministru trebuie sa fie propusa o persoana ce se bucura
de sustinere politica, deoarece partidele politice, in urma negocierilor, isi asuma responsabilitatea
guvernarii si nu Presedintele Romaniei.
A doua etapa: in aceasta etapa, actorii principali sunt candidatul la functia de prim
ministru si membrii propusi ca viitori ministri. In aceasta etapa se definitiveaza doua documente
importante si anume programul de guvernare si lista membrilor Guvernului. Programul de
guvernare se intocmeste impreuna cu partidul sau cu partidele care, urmare a negocierilor
politice purtate cu Presedintele Romaniei, isi asuma responsabilitatea guvernarii. In cazul in care
alegerile parlamentare au fost castigate de un singur partid politic, programul de guvernare va fi
programul politic pe care respectivul partid l-a promovat in timpul campaniei electorale. In
masura in care alegerile nu sunt castigate de un singur partid, iar in Parlament urmeaza sa se
formeze o coalitie ce va sustine Guvernul, problema se complica. In aceasta situatie, programul
de guvernare trebuie sa cuprinda linii politice din programele politice ale partidelor ce vor intra
la guvernare. In masura in care respectivele partide reprezinta curente similare de stanga sau de
dreapta, redactarea programului de guvernare nu presupune dificultati. In masura in care, insa, la
guvernare intra atat partide de stanga, cat si partide de dreapta, redactarea programului de
guvernare devine mai complicata, deoarece viitorul Guvern va trebui sa puna in aplicare linii
politice total diferite. Tot in aceasta etapa se va intocmi si lista viitorilor membri ai Guvernului.
Acestia vor fi audiati in comisiile de specialitate ale Parlamentului, primind din partea acestora
un aviz consultativ. In practica parlamentara, avizul comisiilor este destul de important,
observandu-se ca, in masura in care parlamentarii acorda un aviz negativ, respectivul membru
este, de obicei, inlocuit. In ceea ce priveste natura juridica a termenului de 10 zile in care
candidatul la functia de prim-ministru trebuie sa intocmeasca atat programul, cat si lista cu
membrii Guvernului, acesta este un termen de recomandare. In masura in care viitorul prim
ministru are nevoie de un termen mai mare pentru a-si intocmi programul de guvernare, cu
acordul tacit al Presedintelui si al Parlamentului, termenul poate fi depasit. De asemenea, daca
viitorul prim-ministru realizeaza ca nu va obtine votul de incredere, el isi poate depune mandatul
in fata Presedintelui inainte de implinirea acestui termen.

A treia etapa: este cea mai importanta etapa in procedura de investitura. Avem un singur
actor principal, si anume Parlamentul. Prin acordarea votului de incredere, Parlamentul, prin
oamenii sai politici, isi asuma responsabilitatea guvernarii. Votul de incredere se acorda de
catre cele doua Camere, in sedinta comuna, camerele fiind egale in indeplinirea acestei atributii.
Pentru respectarea unei simetrii juridice, dezbaterea si votarea unei motiuni de cenzura se va face
tot in sedinta comuna a Camerelor. Legiuitorul precizeaza ca are loc o dezbatere, nu o simpla
prezentare a programului de guvernare si a viitorul cabinet. Aceasta dezbatere presupune luari de
cuvant, formularea de observatii si de propuneri de catre parlamentari. In final, parlamentarii vor
trece la votul celor doua documente, programul de guvernare si lista cu viitori membri. Votul de
investitura reprezinta momentul la care se acorda legitimitate echipei ministeriale. In cazul in
care nu se acorda votul de investitura, procedura se va relua, iar Presedintele va desemna un nou
candidat pentru functia de prim-ministru.
A patra etapa: actori principali sunt Guvernul si Presedintele. Fiecare membru al
Guvernului va depune, in fata Presedintelui, juramantul prevazut de art. 82 din Constitutie pentru
Presedintele Romaniei. Aceasta etapa are doar un rol formal, singura consecinta fiind aceea ca,
abia incepand cu acest moment, Guvernul isi poate incepe exercitarea atributiilor, fiind un
Guvern legitim investit.