Mihail Sadoveanu a fost unul dintre cei mai prolifici scriitori ai secolului XX.

Universul sau
artistic cuprinde scrieri narative, povestiri, romane, nuvele care au reflectat viata satului sau
trecutul poporului roman.
Povestirea "Iapa lui Voda" a fost inclusa in volumul de 9 povestiri : "Hanul Ancutei", fiind
prima dintre cele 9 naratiuni. Scriitorul a utilizat procedeul insertiei, introducand in planul
narativ principal alte planuri epice.
In "Iapa lui Voda" procedeul insertiei se reuneste cu cel al alternantei, cele doua povestiri fiind
in simetrie datorita personajelor.
Personajul principal al povestirii propriu-zise: "Iapa lui Voda" este comisul Ionita deoarece in
ciuda strategiei sale de a situa in centrul atentiei iapa, mama a calului sau, se afla in nucleul
actiunii, celelalte personaje actionand si reactionand in functie de comportamentul
acestuia. Acesta apare in postura de narator al unei intamplari in care s-a implicat direct, fiind
prezent in ambele planuri ale naratiunii.
Comisului i se realizeaza o caracterizare directa de catre narator: "Era un om nalt, carunt, cu fata
uscata i adanc brazdata. n jurul mustatii tusinate i la coada ochilor mititei, pielea era scrijelita
n creturi marunte i nenumarate. Ochiul lui era aprig i neguros, obrazul cu mustata tusinata
parea ca rade cu tristeta. Trasaturile fizice arata ca este un om incercat, dezvaluie greutatile prin
care trecuse.
Taran razes, istet, cunoscator a toate, simte nevoia sa se destainuie si sa-si puna in valoare
experienta de viata, luandu-se la intrecere "pana si cu mos Leonte la talmacirea tuturor lucrurilor
de pe lumea asta". Orgolios si demn, se supara cand este ironizat si isi apara calul, cautand
argumente pentru a-si sustine punctul de vedere.
Limbajul, ca modalitate indirecta de caracterizare, il infatiseaza ca pe un barbat inzestrat cu
harul povestirii, care, nostalgic dupa vremurile apuse, se destainuie celor de fata fara rezerve,
stiind sa-si atraga interlocutorii.
Aceeasi deschidere sufleteasca o manifesta si fata de boierul sosit la han, caruia ii dezvaluie
necazurile sale si dorinta de a se plange lui Voda. Desi necazurile sale sunt mari, este corect si
demn, colectand dovezi pentru ca domnitorul sa poata lua hotararea cea dreapta. Totodata,
comisul Ionita are un puternic simt al umorului, avand capacitatea de a face haz de necaz printr-o
vorba de duh pe care ar rosti-o in fata lui Voda, daca nu i-ar face dreptate. In relatie cu boierul
este respectuos si mandru totodata, mai apoi simtind teama cand constata ca boierul si domnul
sunt aceeasi persoana. Totusi, gaseste curajul de a repeta gluma, dand dovada de o darzenie
admirabila.
Portretul sau moral, asadar, releva un om cu un caracter integru, o persoana simpla, dar placuta
prin darul sau de a povesti. Astfel, comisul Ionita se constituie intr-un simbol al unei lumi vechi,
ideale, redate intr-o maniera nostalgica.