9 mai Ziua Independenei de Stat a Romniei

Rzboiul de Independen al Romniei este numele folosit n istoriografia romn

pentru participarea Principatelor Unite la Rzboiul ruso-turc din 1877 1878. n urma
acestui rzboi, Romnia a obinut independena fa de Imperiul Otoman.
Viaa politic internaional din perioada de dinaintea izbucnirii rzboiului a cunoscut
o readucere n primul plan al discuiilor a aa-numitei Chestiuni Orientale. Puterile
europene au fost obligate s concentreze din nou asupra Imperiului Otoman i a situa iei
naiunilor care ncercau s-i ctige independena, avnd de optat ntre pstrarea integritii
teritoriale a imperiului sau remprirea sferelor de influen n Balcani n iulie 1875 a
izbucnit rscoala din Heregovina. n august acelai an s-au ridicat la lupt bosniecii. n
aprilie 1876 s-au rsculat bulgarii, iar n iunie Serbia i Muntenegru declanau rzboiul
mpotriva Imperiului Otoman. Marile puterei aveau interese diferite n regiune. La nceptul
anului 1877, dup eecul conferinelor internaionale de la Constantinopol (decembrie 1876
i ianuarie 1877) i de la Londra martie 1877, soluia militar prea de neevitat.
n aceste condiii, guvernul romn a luat msuri hotrte ncepnd cu 1876 pentru
ntrirea armatei. A fost decretat o mobilizare parial, a fost creat corpul de observaie de
la Gruia, au fost executate lucrri de fortificare a mai multor puncte strategice. Toate aceste
msuri s-au luat ntr-o atmosfer de susinere din partea popula iei i cu un moral ridicat al
armatei.
Guvernul romn a adoptat la nceput o politic de neutralitate fa de conflictele
sudul Dunrii i a depus eforturi diplomatice pentru recunoaterea independenei rii pe
cale panic. Premierul romn Lascr Catargiu a trimis o not diplomatic ctre puterile
garante prin care afirma c Principatele Unite sunt separate de Turcia i nu fac parte din
Imperiul Otoman. n aceeai not, premierul romn el declara c Romnia se va opune
armat oricrei ncercri de violare a teritoriului naional iar, ntr-un conflict general,
Romnia urma s coopereze cu puterile care i vor garanta integritatea i drepturile statale.
Iminena declanrii unui nou rzboi ntre rui i otomani a determinat guvernul
romn s negocieze cu reprezentanii Imperiului Rus la Livadia n septembrie 1876
condiiile trecerii armatei imperiale pe teritoriul naional n drumul lor spre Dunre.
Pe 4 aprilie1877, Principatele Unite i Imperiul Rus au semnat un tratat la Bucureti
care permitea trupelor ruse s traverseze teritoriul trii n drumul spre Balcani, cu condi ia
respectrii integritii teritoriale a Romniei. n Romnia a fost declarat mobilizarea
trupelor. Aproximativ 120.000 de soldai au fost masai de-a lungul Dunrii pentru aprarea
rii n faa unui eventual atac al turcilor. Imperiul Rus a declarat rzboi Imperiului Otoman
pe 12 aprilie1877, iar trupele ruse au intrat n Romnia pe la Ungheni, pe la noul pod
construit peste Prut.
Imperiul Otoman a reacionat la aciunile politice i militare ale romnilor i a luat o
serie de msuri de descurajare: suspendarea diplomailor romni de la Constantinopol,
sechestrarea unor nave romneti ncrcate cu cereale, bombardarea oraelor Brila i Reni,
atacarea pichetelor de frontier, a. Ministrul de rzboi romn Alexandru Cerna a ordonat n
aceast situaie trupelor romne s riposteze ferm fa de orice tentativ otoman de
traversare a Dunrii. n cadrul sesiunii Adunrii Deputailor din 29 aprilie i a Senatului de
a doua zi, Parlamentul Romniei declara rupte legturile diplomatice cu Imperiiul Otoman
i recunotea existenei strii de rzboi dintre cele dou state.
Aciunile armatei ariste au nceput n iunie, cnd trupele ruse au traversat Dunrea n
Dobrogea. Traversarea fluviului s-a fcut n parte sub protecia flotilei romneti Dup

cteva zile, ruii au trecut la forarea fluviului cu gruparea principal, care fusese
concentrat n zona Roiorii de Vede Alexandria Zimnicea Turnu Mgurele. Armata
romn a asigurat sigurana traversrii Dunrii de ctre rui prin bombardamentele asupra
poziiilor otomane. Tot pentru asigurarea siguranei armatei ruse, romnii au organizat
posturi de supraveghere la vrsare Oltului n Dunre. Pentru facilitarea micrilor trupelor
ruse i mpiedicarea manevrelor otomane, bateriile romnilor de la Calafat, Corabia, Bechet
au executat bombardamente intense a cilor de comunicaie turceti. Ru ii au beneficiat din
plin de sprijinul artileriei romne i, dup un atac energic au cucerit pe 4 iulie cetatea
Nicopol.
Marele cartier general romna a hotrt pe 11 iulie s rspund cererilor ru ilor i s
faciliteze concentrarea de trupe ariste la Plevna prin trimiterea unei brigzi de infanterie i
a alteia de cavalerie la Nicopol. Pe 16 iunie primele uniti romne au traversat Dunrea i
controlul oraului Nicopol a fost preluat n ntregime de romni. Pentru a exploata rapid i
hotrtor victoria de la Plevna, s-a luat hotrrea ca armata romn s se deplaseze n
regiunea Vidinului, pentru zdrobirea forelor otomane din nord-vestul Bulgariei, care
ameninau flancul drept al ruilor. Pentru continuarea aciunilor la sud de Balcani cu fore
sporite, trupele ruse care staionau n Nicopol i Rahova au fost nlocuite cu unit i romne.
Pentru nimicirea gruparii turcesti de la Vidin si cucerirea acestei cetati, ,a fost destinat
Corpul de vest. Trupele romane de pe malul stang al Dunarii au primit ordin sa se
concentreze in Oltenia, cu fortele principale in zona Calafat, si sa intervina cu artileria in
sprijinul marilor unitati care urmau sa atace Vidinul; ele aveau, totodata, misiunea de a
participa la lichidarea unor eventuale incercari otomane de fortare a fluviului in aceasta
zona. Artileria romn a bombardat nencetat poziiile otomane pn pe 22 ianuarie, cnd sa comunicat ncheierea unui armistiiu ruso-turc. Pe 12 februarie 1878, trupele romne au
ptruns n Vidin, iar a doua zi n cetatea Belogradcik. Cucerirea Vidinului a nheiat
participarea victorioas a armatei romne la Rzboiul de Independen. Armata romn
avea s-i fac intrarea triumfal n Bucureti pe 8 octombrie 1878. Independena Romniei
a fost recunoscut de marile puteri pe 13 iulie 1878.
Proclamarea independentei de stat a Romaniei n a doua jumatate a secolului al
XIX-lea a devenit o necesitate imperioasa, care se impunea in mod logic. Ea a fost
determinata de factori interni si externi favorabili care faceau din cucerirea independentei
un obiectiv prioritar si iminent.
Din punct de vedere intern independenta a fost o nazuinta seculara, o permanenta a
istoriei poporului roman. Ea a alimentat mereu dorinta de libertate, dragostea fata de glia
strabuna si eroismul in lupta. Ca urmare, tarile romane nu si-au pierdut niciodata existenta
statala si nu au putut fi transformate in pasalacuri. In noile conditii mentinerea suzeranitatii
otomane si a garantiei colective a celor sapte state europene reprezenta un anacronism ce
frana dezvoltarea tarii. Romaniei i se interzicea sa incheie tratate politice si comerciale, sa
aiba reprezentanti diplomatici, sa bata moneda, sa majoreze efectivele militare etc.
La 9 Mai 1877, Adunarea Deputatilor a proclamat Independenta de stat a Romaniei,
deschizand drumul spre recunoasterea internationala a dreptului natiunii romane de a-si
decide singura soarta. Astfel, la 9 mai 1877, Mihail Kogalniceanu declara, in Parlament, ca
suntem "in stare de rezbel", ca suntem "dezlegati de legaturile noastre cu Inalta Poarta si
prin urmare suntem independenti, suntem natiune de sine statatoare". Adunarea Deputatilor
voteaza o motiune, cu 79 de voturi pentru si 2 abtineri, prin care lua act ca "rezbelul intre
Romania si Turcia, ca ruperea legaturilor noastre cu Poarta si independenta absoluta a

Romaniei au primit consacrarea lor oficiala". Intrata in razboi, in primavara lui 1877,
Armata romana a triumfat pe campul de lupta, cucerind pe rand redutele otomane de la
Plevna, Grivita, Opanez, Smardan, Vidin. Castigata cu jertfa a peste 10.000 de ostasi,
independenta tarii avea sa reprezinte un imbold moral pentru infaptuirea Marii Uniri.
Independenta s-a produs dupa aproape cinci secole de lupta impotriva dominatiei
otomane, dupa rezistenta opusa celorlalte imperii expansioniste, care devastau periodic
teritoriul tarilor romane, dupa revolutiile din 1821 si 1848 si dupa unirea Moldovei cu
Muntenia in anul 1859.
Jertfele de sange si marele efort care a marcat contributia noastra, alaturi de trupele
rusesti si de voluntarii bulgari, la infrangerea inamicului comun trupele otomane au
consacrat pe campul de lupta actul istoric, atestand cu puterea de netagaduit a faptelor ca
independenta de stat a Romaniei nu a fost un act de bunavointa al mariilor puteri ale vremii,
ci rodul luptei eroice, al abnegatiei poporului roman si al armatei sale, pe parcursul intregii
campanii a anilor 1877 1878.
La 9 mai 2014 se implinesc 137 de ani de cand Romania si-a castigat
Independenta. Proclamarea independentei de stat si consfintirea ei prin purtarea
razboiului din 1877- 1878, au inscris un moment culminant spre spirala dezvoltarii
Romaniei.