Sunteți pe pagina 1din 108

UNIVERSITATEA OVIDIUS CONSTANT

A
Facultatea de Matematic
a si Informatic
a

Actiuni ale grupurilor finite


pe latice
Tez
a de doctorat

Conduc
ator stiintific

Doctorand

Prof.dr. Mirela S
tef
anescu

Marius T
arn
auceanu

2003

Introducere
Studiul actiunilor grupurilor pe o serie de structuri algebrice ordonate (latice,
n cazul lucrarii de fata) delimiteaza un domeniu vast si extrem de fertil al
algebrei moderne, rezultat prin interferenta dintre teoria grupurilor si teoria
laticelor.
Abordarea problematicii grupurilor dintr-o perspectiva laticeala s-a
constituit ntr-o directie autonoma n cadrul teoriei grupurilor ncepand cu
anii 40 ai secolului trecut. Pentru nceput, aceasta s-a materializat prin studiul diferitelor proprietati ale grupurilor derivate din proprietati ale laticelor
subgrupurilor lor, sens n care contributii notabile le-au avut R.A. Beaumont,
P. Hall, N. Ito, K. Iwasawa, A.W. Jones, S. Sato, M. Suzuki, G. Zacher, G.
Zappa. Ulterior, posibilitatea extrapolarii situatiei mai sus amintite, precum
si numeroasele corelatii dintre grupuri si latice astfel aparute au condus la
necesitatea introducerii conceptului de reprezentare a grupurilor prin latice,
avand un rol cheie n cele ce urmeaza.
Teza este mpartita pe patru capitole, a caror structura este urmatoarea:
Primul capitol este dedicat trecerii n revista a unor elemente introductive
de teoria laticelor, teoria grupurilor, respectiv teoria hipergrupurilor. Sunt
prezentate doar enunturi, punandu-se accent pe rezultatele ce vor fi ulterior
utilizate.
Cel de al doilea capitol debuteaza cu un paragraf ce nglobeaza o serie de
rezultate ale autorului privind studiul laticei subgrupurilor unui grup abelian
finit, incluse n lucrarile [75] si [76]. Principalul concept introdus aici l constituie cel de latice grupala fundamentala, concept esential, dupa cum se
va vedea, n rezolvarea problemei existentei si unicitatii unui grup abelian
finit avand laticea subgrupurilor izomorfa cu o latice data. Celelalte doua
paragrafe ale capitolului 2 sunt consacrate introducerii si dezvoltarii unei
teorii generale relative la conceptele de Glatice, respectiv de reprezentare
a unui grup prin latice, construite de autor n lucrarile [74], [77] si [78].
i

ii

Acestea au aparut prin extinderea situatiei actiunii unui grup pe laticea


subgrupurilor sale, respectiv prin abordarea problemei ordonabilitatii unei
G-multimi, impunandu-se prin multiplele exemplificari si aplicatii din cadrul
teoriei grupurilor.
In cel de al treilea capitol se face particularizarea teoriei generale construite n capitolul 2 la situatia grupurilor finite. Ca si n cazul reprezentarilor
grupale pe spatii liniare, cele mai conturate rezultate se obtin n acest context. In primele doua paragrafe autorul abordeaza probleme relative la ordinele subgrupurilor unui grup finit, respectiv probleme privind laticea subgrupurilor unui produs semidirect de grupuri ciclice finite (a se vedea n acest
sens lucrarile [76] si [77]). Sunt astfel obtinute generalizari sau metode noi
de demonstratie ale unor rezultate cunoscute din cadrul teoriei grupurilor,
precum si unele exemple nestandard pentru conceptele introduse n capitolul
anterior. In ultimul paragraf este construita o clasa de grupuri finite ce admit serii principale si, de asemenea, este realizata o extindere a notiunii de
G-latice, ce permite obtinerea unor rezultate privitoare la grupurilor laticeal
ordonate.
Capitolul al patrulea este constituit din doua paragrafe, corespunzatoare
lucrarilor [78] si [79] ale autorului. Acestea nglobeaza rezultate relative la
conexiunile dintre reprezentarile liniare ale unui grup si reprezentarile acestuia prin latice, respectiv la reprezentarile hipergrupurilor prin latice.
In finalul tezei este prezentata o lista de referinte bibliografice, precum si
o lista continand notatiile utilizate.
Elaborarea acestei teze de doctorat a fost posibila datorita ndrumarii
pertinente si a ncurajarii constante primite din partea conducatorului meu
stiintific, Doamna Profesor Doctor Mirela Stefanescu, fata de care mi exprim cele mai alese sentimente de gratitudine. De asemenea, multumesc
tuturor celor care m-au sprijinit pe parcursul conceperii lucrarii, precum si
al redactarii ei.

Cuprins
1 Preliminarii
1.1 Elemente introductive de teoria laticelor . . . .
1.2 Clase speciale de grupuri . . . . . . . . . . . . .
1.3 Reprezentari liniare ale grupurilor . . . . . . . .
1.4 Elemente introductive de teoria hipergrupurilor

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

1
. 1
. 5
. 13
. 18

2 Glatice
23
2.1 Laticea L(G) a subgrupurilor unui grup abelian finit . . . . . 23
2.2 Categoria G-laticelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
2.3 Reprezentari ale grupurilor prin latice . . . . . . . . . . . . . . 54
3 Aplicatii ale Glaticelor n studiul grupurilor finite
59
3.1 Probleme relative la ordinele subgrupurilor unui grup finit . . 59
3.2 Probleme relative la laticea subgrupurilor unui produs
semidirect de grupuri ciclice finite . . . . . . . . . . . . . . . . 66
3.3 O clasa de grupuri finite ce admit serii principale . . . . . . . 74
4 Alte propriet
ati ale reprezent
arilor grupurilor
prin latice si generaliz
ari
81
4.1 Conexiuni ntre reprezentarile liniare ale unui grup
si reprezentarile acestuia prin latice . . . . . . . . . . . . . . . 81
4.2 Reprezentari ale hipergrupurilor prin latice . . . . . . . . . . . 85
Bibliografie

93

Notatii

101

iii

Capitolul 1
Preliminarii
1.1

Elemente introductive de teoria laticelor

Fie (L, ) o latice, , respectiv operatiile binare asociate lui L si


a, b L. Spunem ca a este acoperit de b sau ca b acoper
a pe a si notam acest
fapt prin a b, daca a < b si nu exista x L astfel ncat a < x < b. Notam
a b daca a b sau a = b.
Definitia 1. Spunem ca laticea L satisface:
(i) Conditia de acoperire superioar
a, daca, pentru a, b L,
a b implica a c b c, oricare ar fi c L.
(ii) Conditia de acoperire inferioar
a, daca, pentru a, b L,
a b implica ac bc, oricare ar fi c L.
Propozitia 1. Orice latice modular
a satisface atat Conditia de acoperire
superioar
a, cat si Conditia de acoperire inferioar
a.
Definitia 2. Laticea L se numeste:
(i) semimodular
a, daca satisface Conditia de acoperire superioara.
(ii) superior semimodular
a, daca, pentru a, b L,
ab b implica a a b.
(iii) inferior semimodular
a, daca, pentru a, b L,
a a b implica ab b.
1

rna
uceanu
marius ta

Propozitia 2. Orice latice modular


a finita este semimodular
a.
Presupunem n cele ce urmeaza ca laticea L admite element initial, notat
cu 0. In acest caz, un element a L se numeste element minimal sau
atom, daca 0 a. Vom nota cu Min(L) multimea elementelor minimale ale
laticei L.
Pe L definim functia n
altime hL n maniera urmatoare: pentru a L,
notam cu hL (a) lungimea celui mai lung lant maximal din intervalul [0, a],
daca exista un astfel de lant maximal finit; n caz contrar, consideram
hL (a) = . Urmatorul rezultat (datorat lui O. Ore, [54]) arata ca n cazul
laticelor semimodulare de lungime finita, hL (a) constituie lungimea oricarui
lant maximal din intervalul [0, a].
Propozitia 3. Dac
a L este o latice semimodular
a de lungime finita, atunci
oricare doua lanturi maximale ale lui L au aceeasi lungime.
Prezentam n continuare o caracterizare a semimodularitatii cu ajutorul
functiei naltime:
Propozitia 4. Pentru o latice de lungime finita L, urmatoarele afirmatii
sunt echivalente:
(i) L este semimodular
a.
(ii) Daca a, b L, a 6= b, ab a si ab b, atunci a a b si b a b.
(iii) Daca a, b L, a b si C este un lant maximal n intervalul [a, b],
atunci {x c | x C} este un lant maximal n intervalul [a c, b c],
oricare ar fi c L.
(iv) hL (a) + hL (b) hL (ab) + hL (a b), oricare ar fi a, b L.
Drept consecinta a Propozitiilor 1 si 4, are loc urmatorul rezultat, ce
furnizeaza doua conditii necesare si suficiente pentru ca o latice de lungime
finita sa fie modulara.
Corolar. Pentru o latice de lungime finita L, urmatoarele afirmatii sunt
echivalente:
(i) L este modular
a.

act
iuni ale grupurilor finite pe latice

(ii) L satisface atat Conditia de acoperire superioar


a, cat si Conditia de
acoperire inferioara.
(iii) hL (a) + hL (b) = hL (ab) + hL (a b), oricare ar fi a, b L.
Definitia 3. O familie A = {ai }iI de elemente ale laticei L cu proprietatea
ca ai 6= 0, oricare ar fi i I, se numeste independent
a, daca, pentru orice
doua subfamilii finite A1 , A2 ale lui A, are loc egalitatea:
(A1 )(A2 ) = (A1 A2 ).

In cazul laticelor modulare, independenta unei familii finite de elemente


este caracterizata prin propozitia urmatoare:
Propozitia 5. Fie L o latice modular
a admit
and element initial 0, n IN si
A = {a1 , a2 , ..., an } o familie finita de elemente ale lui L. Atunci urmatoarele
afirmatii sunt echivalente:
(i) A este independenta.
(ii) (a1 a2 ... ai )ai+1 = 0, oricare ar fi i = 1, n 1.
In cazul laticelor semimodulare, avem caracterizari explicite doar pentru
independenta familiilor finite de elemente minimale.
Propozitia 6. Fie L o latice semimodular
a, n IN si A = {a1 , a2 , ..., an }
o familie finita de elemente minimale ale lui L. Atunci urmatoarele afirmatii
sunt echivalente:
(i) A este independenta.
(ii) (a1 a2 ... ai )ai+1 = 0, oricare ar fi i = 1, n 1.
(iii) hL (a1 a2 ... an ) = n.
Definitia 4. Fie A o familie de elemente minimale ale latice L si S o
submultime a lui L. Spunem ca S constituie o nf
asur
atoare a familiei A,
daca, pentru fiecare a A, exista o submultime finita Sa a lui S astfel ncat
a Sa .

rna
uceanu
marius ta

Urmatoarea propozitie extinde un rezultat uzual din cadrul teoriei spatiilor


liniare.
Propozitia 7. Fie L o latice semimodular
a, A o familie de elemente minimale ale lui L si A0 o subfamilie independent
a a lui A. Daca S este nf
asur
atoare a lui A cu proprietatea ca A0 S, atunci exista o subfamilie independent
a A1 a lui A astfel nc
at A0 A1 S si A1 constituie o nf
asur
atoare a
lui A.
Prezentam n continuare un concept (introdus de L.R. Wilcox [91] si S.
Maeda [47]) care, n cazul laticelor de lungime finita, este echivalent cu semimodularitatea.
Fie L o latice. Pe multimea L consideram relatia binara M definita
prin: a, b L, aM b, daca si numai daca, pentru x L, x b implica
x (ab) = b(a x). In general, relatia binara M este doar reflexiva.
Definitia 5. Spunem ca laticea L este M -simetrica, daca relatia binara M
asociata este simetrica, adica, pentru a, b L, aM b implica bM a.
Observatie. O latice L este modulara, daca si numai daca aM b, oricare ar
fi a, b L.
Propozitia 8. Fie L o latice, a, b L si aplicatiile
a : [ab, b] [a, a b], a (x) = x a, oricare ar fi x [ab, b],
respectiv
b : [a, a b] [ab, b], b (x) = xb, oricare ar fi x [a, a b].
Urm
atoarele afirmatii sunt echivalente:
(i) aM b.
(ii) Aplicatia a este injectiv
a.
(iii) Aplicatia b este surjectiv
a.
Corolar. Fie L o latice, L duala laticei L si a, b L. Daca aM b n L si
bM a n L , atunci are loc izomorfismul de latice:
[ab, b]
= [a, a b].

act
iuni ale grupurilor finite pe latice

Izomorfismul anterior este stabilit de aplicatia a , a carei inversa, n acest


caz, este aplicatia b .
Propozitia 9. Pentru o latice de lungime finita L, urmatoarele afirmatii
sunt echivalente:
(i) L este M-simetrica.
(ii) L este semimodular
a.
Incheiem acest paragraf introducand doua tipuri de perechi de elemente
cu proprietati remarcabile ale unei latice, frecvent utiliate n studiul laticei
subgrupurilor unui grup (a se vedea 1.2).
Definitia 6. Fie L o latice si a, b doua elemente ale sale. Spunem ca perechea
(a, b) este:
(i) modulara, daca, pentru x L, x b implica x (ab) = b(a x).
(ii) distributiva, daca x(a b) = (xa) (xb), oricare ar fi x L.
Observatii.
1. Intr-o latice orice pereche distributiva este pereche modulara.
2. O latice este modulara (respectiv distributiva), daca si numai daca
oricare doua elemente ale sale formeaza o pereche modulara (respectiv
distributiva).

1.2

Clase speciale de grupuri

Fie (G, , e) un grup si L(G) laticea subgrupurilor sale (n care, pentru


H1 , H2 L(G), avem H1 H2 = H1 H2 , respectiv H1 H1 = [H1 H2 ],
subgrupul generat de H1 H2 ).
In acest paragraf vom trece n revista o serie de tipuri de grupuri G
determinate de o anumita proprietate caracteristica satisfacuta de laticele
L(G) ale subgrupurilor lor.
Definitia 1. G se numeste D-grup, daca L(G) este latice distributiva.

rna
uceanu
marius ta

Prezentam pentru nceput doua rezultate relative la perechile distributive


ale laticei L(G).
Lema 1. Pentru doua subgrupuri H1 , H2 L(G), urmatoarele afirmatii sunt
echivalente:
(i) (H1 , H2 ) constituie o pereche distributiva n L(G).
(ii) Oricare ar fi g (H1 H2 )\(H1 H2 ), multimile Ai ={n IN | g n Hi },
i = 1, 2, sunt nevide si, consider
and n1 (respectiv n2 ) elementul initial
al multimii A1 (respectiv A2 ), avem (n1 , n2 ) = 1.
Lema 2. Fie (H1 , H2 ) o pereche distributiva n L(G) cu proprietatea ca
H1 H2 = {e}. Atunci H1 H2 este produsul direct (intern) al subgrupurilor
plus, oricare ar fi hi Hi , i = 1, 2, avem ord(hi ) < , i = 1, 2,
H1 si H2 . In
si (ord(h1 ), ord(h2 )) = 1.
Enuntam n continuare principalul rezultat de caracterizare a D-grupurilor
(a se vedea O. Ore [53], pag. 267, Teorema 4).
Propozitia 1. Urmatoarele afirmatii sunt echivalente:
(i) G este D-grup.
(ii) G este grup local ciclic (adic
a orice submultime finita de elemente ale
lui G genereaz
a un subgrup ciclic).
Numeroase identitati ce apar n studiul laticelor distributive au un corespondent n cazul laticei subgrupurilor unui grup. O exemplificare n acest
sens este data de urmatoarea propozitie:
Propozitia 2. (O. Ore [52]) Fie G un grup si H1 , H2 , H3 trei subgrupuri
normale ale sale. Atunci grupul factor:
(H1 H2 )(H2 H3 )(H3 H1 )/(H1 H2 ) (H2 H3 ) (H3 H1 )
este abelian.
Definitia 2. Fie subgrupurile H1 , H2 L(G). Spunem ca (H1 , H2 ) constituie o pereche permutabil
a n L(G), daca H1 H2 = H1 H2 = H2 H1 .

act
iuni ale grupurilor finite pe latice

Observatie. Orice pereche permutabila n L(G) este pereche modulara.


Definitia 3. Un subgrup N L(G) se numeste cvasinormal, daca, pentru
orice H L(G), (N, H) este o pereche permutabila n L(G). Spunem ca
grupul G este cvasiabelian sau cvasihamiltonian, daca toate subgrupurile
sale sunt cvasinormale.
Observatii.
1. Orice conjugat al unui subgrup cvasinormal al grupului G este cvasinormal.
2. Orice subgrup cvasinormal maximal al grupului G este normal.
3. Grupurile abeliene si grupurile hamiltoniene sunt cvasiabeliene.
Urmatoarea propozitie realizeaza conexiunea dintre grupurile cvasiabeliene
finite si grupurile nilpotente (a se vedea K. Iwasawa, [36]).
Propozitia 3. Un grup finit este cvasiabelian, daca si numai daca este
nilpotent, iar laticea subgrupurilor sale Sylow este modular
a.
De asemenea, o caracterizare a grupurilor nilpotente finite, utilizand
structura laticelor subgrupurilor lor, este oferita de urmatorul rezultat.
Propozitia 4. Un grup finit este nilpotent, daca si numai daca orice pereche
modular
a de subgrupuri ale sale este pereche permutabil
a.
Abordam, n cele ce urmeaza, studiul clasei grupurilor G ale caror latice
de subgrupuri sunt modulare.
Definitia 4. G se numeste grup modular sau M -grup, daca L(G) este latice
modulara.
Determinarea structurii grupurilor modulare finite se reduce la determinarea structurii p-grupurilor modulare. Un rol important n acest studiu
l-au avut lucrarile lui K. Iwasawa [36] si [37] si ale lui A.W. Jones [39] si [40]
din anii patruzeci ai secolului trecut.
Lema 3. Daca G este un p-grup modular, atunci multimea tuturor elementelor de ordin p ale lui G formeaz
a un subgrup caracteristic abelian n G.

rna
uceanu
marius ta

Lema 4. Daca G este un p-grup nemodular, dar avand proprietatea ca toate


subgrupurile sale proprii sunt modulare, atunci exista un subgrup normal N
al lui G astfel nc
at:
(i) ord(G/N ) = p3 .
(ii) G/N este grup nemodular.
Lema 5. Dac
a G este un p-grup modular nehamiltonian astfel nc
at subgrupul sau comutator D(G) are ordin p, atunci:
G
= G1 G2 ,
unde G1 este un grup generat de doua elemente x, y satisf
ac
and propriet
atile
m
n
m1
xp = y p = e si yxy 1 = x1+p
(m, n IN), iar G2 este un grup abelian
m1
cu proprietatea ca z p
= e, oricare ar fi z G2 .
Principalul rezultat de caracterizare a p-grupurilor modulare nehamiltoniene este urmatorul:
Propozitia 5. (K. Iwasawa [36]) Pentru un p-grup nehamiltonian G, urmatoarele afirmatii sunt echivalente:
(i) G este modular.
(ii) G contine un subgrup normal abelian N cu propriet
atile:
a) G/N este grup ciclic.
b) Exist
a x G astfel nc
at G = [N, x] si n ZZ (cu n 2 pentru
n
1
p = 2) astfel nc
at xax = a1+p , oricare ar fi a N.
Corolar. Orice grup modular finit este metabelian.
Structura grupurilor modulare infinite a fost intens studiata de catre K.
Iwasawa ([37]), R.A. Beaumont ([6]) si G. Zappa ([94], [95], [96], [97]). Dintre
principalele rezultate obtinute n aceste sens amintim:
Lema 6. Daca G este un grup modular infinit, atunci multimea E(G) a
tuturor elementelor de ordin finit din G constituie un subgrup caracteristic
al lui G.

act
iuni ale grupurilor finite pe latice

Lema 7. Dac
a G este un grup modular ce contine cel putin un element de
ordin infinit, atunci subgrupul E(G) al tuturor elementelor de ordin finit din
G este abelian.
Lema 8. Pentru orice grup modular G, grupul factor G/E(G) este abelian.
Lema 9. Daca G este un grup modular generat de doua elemente de ordin
infinit x si y astfel nc
at [x] [y] = {e}, atunci G este grup abelian fara
torsiune.
Propozitia 6. (K. Iwasawa [37]) Daca G este un grup modular ce contine
dou
a elemente de ordin infinit x si y astfel nc
at [x] [y] = {e}, atunci G
este abelian.
Propozitia 7. (K. Iwasawa [37]) Fie G un grup modular si E(G) subgrupul
normal al lui G constituit din toate elementele de ordin finit din G. Daca
grupul abelian G/E(G) este de rang 1, atunci G are urmatoarea structura:
pi
1
G = [E(G), z1 , z2 , ...], unde ord(zi ) = , zi1
= zi ei , zi1 ei zi1
= ei i
(pi = numar prim, ei E(G)) si, oricare ar fi elementul a al p-componentei
Ep a lui E(G), avem zi azi1 = ai (p) , unde i (p) este un numar p-adic
unic determinat modulo exponentul pn al lui Ep si satisfac
and proprietapi
tile i (p) 1(mod p) (1 (2) 1(mod 4)), i1 (p) i (p)(mod pn ).
Observatie. Are loc si reciproca afirmatiei din propozitia anterioara. Mai
exact, grupurile avand structura indicata mai sus sunt cvasiabeliene, deci
modulare.
Prezentam n continuare un rezultat relativ la structura grupurilor modulare local finite, adica a grupurilor modulare satisfacand proprietatea ca
toate subgrupurile lor avand laticele asociate finit dimensionale sunt finite.
Propozitia 8. (K. Iwasawa [37]) Fie G un grup modular local finit. Atunci
G este produs direct de p-grupuri si de grupuri de tipul [P, u], unde P este
un p-grup abelian si u un element de ordin q n (p > q) ce satisfac:
xp = e, uxu1 = xr , r 6 1(mod p), rq 1(mod p),
oricare ar fi x P.
Un p-grup neabelian local finit G este modular, daca si numai daca G este
grup hamiltonian sau G contine un subgrup normal abelian A cu proprietatile:

10

rna
uceanu
marius ta

(i) ordinele elementelor lui A constituie o submultime finita a multimii


numrelor naturale (notam pn = max{ord(a) | a A}),
(ii) G/A este grup ciclic de ordin pm ,
s

(iii) exista t G si s ZZ astfel nc


at G = [A, t], tat1 = a1+p , oricare ar
s+m
fi a A, n s + m, tp
= e si s 2 pentru p = 2.
Corolar. Orice grup cvasiabelian este metabelian.
Enuntam n cele ce urmeaza o serie de rezultate referitore la grupurile
ale caror latice de subgrupuri sunt inferior semimodulare, respectiv superior
semimodulare (a se vedea N. Ito, [35], A.W. Jones, [40], respectiv S. Sato,
[63], [64]).
Definitia 5. G se numeste LM -grup, daca L(G) este latice inferior semimodulara.
Propozitia 9. (N. Ito [35] si A.W. Jones [40]) Pentru un grup finit G,
urm
atoarele afirmatii sunt echivalente:
(i) G este LM-grup.
(ii) G este superrezolubil si, oricare ar fi seria sa principal
a {e} = H0
H1 Hn = G, grupurile automorfismelor grupurilor factor
Hi /Hi1 , i = 1, n, induse de elementele lui G au ordine prime.
Corolarul 1. Clasa LM-grupurilor de ordin finit este nchis
a la produse
directe finite.
Corolarul 2. Grupurile nilpotente si grupurile finite de ordin pn q (unde p
si q sunt numere prime cu proprietatea ca p 1(mod q)) sunt LM-grupuri.
Definitia 6. G se numeste U M -grup, daca L(G) este latice superior semimodulara.
Propozitia 10. (A.W. Jones [40]) Pentru un grup finit G, urmatoarele
afirmatii sunt echivalente:
(i) G este UM-grup.

act
iuni ale grupurilor finite pe latice

11

(ii) G este izomorf cu produsul direct al unei familii finite (Hi )iI de grupuri
ce verifica conditiile:
a) (ord(Hi ), ord(Hj )) = 1, pentru i 6= j.
b) Oricare ar fi i I, Hi este un p-grup modular sau un grup de tipul
H = (P1 P2 Pn ) Q, unde P este un p -subgrup Sylow al
lui H, = 1, n si Q este un q-subgrup Sylow al lui H satisf
ac
and
propriet
atile:
(1) P este grup abelian elementar, = 1, n,
(2) Q este grup ciclic (notam cu b un generator al sau),
(3) ba b1 = ar , oricare ar fi a P , unde r 1(mod p) si

rq 1(mod p), = 1, n,
(4) daca n proprietatea (3) este ales cel mai mic cu putint
a
( = 1, n), atunci 1 6= 2 pentru 1 6= 2 .
Structura U M -grupurilor local finite este data de urmatoarea propozitie.
Propozitia 11. (S. Sato [64]) Un grup local finit G este UM-grup, daca si
numai daca G este izomorf cu produsul direct al unei familii ce contine pgrupuri modulare sau grupuri cu structura indicat
a n propozitia anterioara
astfel nc
at, pentru fiecare numar prim p, elementele de ordin p nu pot aparea
n doi factori directi distincti. Daca un factor direct nu este p-grup, atunci,
cu notatiile Propozitiei 10, putem avea un grup abelian P infinit, dar num
arul n s
a fie finit.
Prezentam n continuare cateva rezultate relative la grupurile ale caror
latice de subgrupuri sunt complementate.
Definitia 7. G se numeste K-grup, daca L(G) este latice complementata.
Propozitia 12. Subgrupul Frattini al unui K-grup finit este trivial.
Corolar. Un grup nilpotent este K-grup, daca si numai daca este grup
abelian elementar.
Propozitia 13. (G. Zacher [93]) Un grup finit G este K-grup, daca si numai
dac
a subgrupul normal nilpotent maximal N al lui G este produs direct de
subgrupuri abeliene normale minimale ale lui G si N admite un complement
n L(G) care este K-grup.

rna
uceanu
marius ta

12

Propozitia 14. (G. Zacher [93]) Un grup finit rezolubil G este K-grup, daca
si numai daca G poseda o serie de subgrupuri normale
{e} = N0 N1 Nr = G
ce satisface urmatoarele propriet
ati:
(i) Ni /Ni1 este subgrup normal nilpotent maximal n G/Ni1 , oricare ar
fi i = 1, r.
(ii) Subgrupul Frattini al grupului factor G/Ni1 este trivial, oricare ar fi
i = 1, r.
Structura K-grupurilor superrezolubile finite este data de urmatorul rezultat (datorat lui P. Hall, [31]):
Propozitia 15. Pentru un grup finit G, urmatoarele afirmatii sunt echivalente:
(i) G este K-grup superrezolubil.
(ii) G este izomorf cu un subgrup al unui produs direct de grupuri avand
ordinele libere de patrate.
(iii) Oricare subgrup H L(G) admite un complement H astfel nc
at (H, H)
constituie o pereche permutabil
a n L(G).
In finalul acestui paragraf enuntam un rezultat privitor la decompozabilitatea laticei subgrupurilor unui grup.
Propozitia 16. (M. Suzuki [72]) Laticea L(G) a subgrupurilor grupului G
este produs direct al unei familii de latice (Li )iI , daca si numai daca grupul
G este produs direct al unei familii de grupuri (Gi )iI astfel nc
at L(Gi )
= Li ,
oricare ar fi i I si ordinele elementelor fiec
arui grup Gi sunt finite si relativ
prime cu ordinele elementelor grupurilor Gj , unde j 6= i.
Definitia 8. Grupul G se numeste L-decompozabil, daca laticea L(G) a
subgrupurilor sale este produs direct netrivial al unei familii de latice.
Corolar. Daca G este un grup finit si (G) este subgrupul Frattini al lui G,
atunci urmatoarele afirmatii sunt echivalente:
(i) G este L-decompozabil.
(ii) G/(G) este L-decompozabil.

act
iuni ale grupurilor finite pe latice

1.3

13

Reprezent
ari liniare ale grupurilor

Fie (G, , e) un grup si K un corp comutativ. Daca V este un K-spatiu liniar,


atunci notam cu AutK (V ) grupul automorfismelor lui K V .
Definitia 1. Un morfism de grupuri : G AutK (V ) (unde V este un Kspatiu liniar) se numeste K-reprezentare liniara a grupului G. V se numeste
spatiul reprezentarii , iar n situatia n care acesta este finit dimensional
peste K, dimK (V ) se numeste gradul reprezentarii .
Exemplu. Fie K[G] K-algebra grupala asociata grupului G. K-spatiul
liniar subiacent acesteia admite o baza de tipul B = {eg | g G}, unde,
notand cu 1 unitatea corpului K, avem eg = 1 g, oricare ar fi g G. Atunci
aplicatia G : G AutK (K[G]), G (g)(eh ) = egh , oricare ar fi g, h G,
este o K-reprezentare liniara a grupului G, numita K-reprezentarea regulata
a lui G.
Propozitia 1. Exista o corespondent
a bijectiv
a ntre clasa K-reprezent
arilor
liniare ale grupului G si clasa K[G]-modulelor stangi. Mai exact, au loc:
(i) Daca : G AutK (V ) este o K-reprezentare liniara a grupului G,
atunci V este un K[G]-modul stang, unde:
!

X
X
def.
g (g)(v),
g g v ==
gG

oricare ar fi

gG

g g K[G] si v V.

gG

(ii) Daca V este un K[G]-modul stang, atunci aplicatia : G AutK (V ),


(g)(v) = gv, oricare ar fi g G si v V , este o K-reprezentare liniara
a grupului G, avand spatiul reprezent
arii V .
(iii) Corespondentele dintre clasa K-reprezent
arilor liniare ale grupului G si
clasa K[G]-modulelor stangi stabilite la punctele (i) si (ii) sunt inverse
una celeilalte.
Definitia 2. Fie : G AutK (V ) si 0 : G AutK (V 0 ) doua K-reprezentari liniare ale grupului G. Un morfism de K-spatii liniare u : V V 0

rna
uceanu
marius ta

14

se numeste morfism de reprezent


ari ntre si 0 , daca 0 (g) u = u (g),
oricare ar fi g G.
Propozitia 3. Fie : G AutK (V ) si 0 : G AutK (V 0 ) doua Kreprezent
ari liniare ale grupului G. Pentru un morfism de K-spatii liniare
u : V V 0 , urmatoarele afirmatii sunt echivalente:
(i) u este morfism de reprezentari ntre si 0 .
(ii) u este morfism de K[G]-module stangi ntre V si V 0 .
Notam cu ReprK (G) categoria K-reprezentarilor liniare ale grupului G,
adica categoria n care obiectele sunt K-reprezentarile liniare ale lui G, iar
morfismele sunt morfismele de reprezentari definite mai sus.
Definitia 3. Spunem ca doua K-reprezentari liniare : G AutK (V ) si
0 : G AutK (V 0 ) ale grupului G sunt izomorfe sau echivalente (si notam
acest fapt prin
= 0 ), daca ele sunt izomorfe ca obiecte ale categoriei
ReprK (G), adica exista un izomorfism de K-spatii liniare u : V V 0 cu
proprietatea ca 0 (g) u = u (g), oricare ar fi g G.
Fie K[G]-mod. categoria K[G]-modulelor stangi. Consideram urmatorii
doi functori covarianti:
(i) T : ReprK (G) K[G]-mod., care asociaza unei K-reprezentari liniare
: G AutK (V ) a grupului G K[G]-modulul stang V si unui morfism de reprezentari u ReprK (G)(, 0 ) morfismul de K[G]-module
stangi T (u) = u.
(ii) S : K[G]-mod. ReprK (G), care asociaza unui K[G]-modul stang V
K-reprezentarea liniara : G AutK (V ), (g)(v) = gv, oricare ar
fi (g, v) GV , a grupului G si unui morfism de K[G]-module stangi
u : V V 0 morfismul de reprezentari S(u) = u.
Propozitia 3. Au loc egalit
atile
T S = 1K[G]-mod. si S T = 1ReprK (G) ,
adic
a functorii T si S realizeaz
a un izomorfism ntre categoriile ReprK (G) si
K[G]-mod.

act
iuni ale grupurilor finite pe latice

15

In cele ce urmeaza facem o serie de constructii n categoria ReprK (G),


respectiv, prin dualitate, n categoria K[G]-mod.
Definitia 4. Fie : G AutK (V ) o K-reprezentare liniara a grupului G.
Un K-subspatiu V 0 al K-spatiului liniar V se numeste G-subspatiu (relativ la
), daca (g)(V 0 ) V 0 , oricare ar fi g G, adica V 0 este un K[G]-submodul
al K[G]-modulului stang V . Daca V 0 este un G-subspatiu al lui V , atunci
aplicatia 0 : G AutK (V 0 ), 0 (g) = (g) | V 0 , oricare ar fi g G, este
o K-reprezentare liniara a grupului G cu spatiul reprezentarii V 0 , numita
subreprezentare a reprezentarii .
Observatie. Daca : G AutK (V ) este o K-reprezentare liniara a
grupului G, atunci 0 si V sunt G-subspatii (relativ la ) ale lui V , numite
G-subspatii improprii (orice alt G-subspatiu al lui V va fi numit G-subspatiu
propriu). Subreprezentarile lui corespunzatoare G-subspatiilor improprii
ale lui V se numeste subreprezent
ari improprii (orice alta subreprezentare a
lui va fi numita subreprezentare proprie).
Definitia 5. Fie : G AutK (V ) o k-reprezentare liniara a grupului G
si 0 : G AutK (V 0 ) o subreprezentare a sa. Atunci aplicatia
/0 : G AutK (V /V 0 ), (/0 )(g)(v + V 0 ) = (g)(v) + V 0 ,
oricare ar fi g G si v + V 0 V /V 0 , este o K-reprezentare liniara a grupului
G cu spatiul reprezentarii V /V 0 , numita reprezentarea factor (c
at) a lui
0
relativ la .
Definitia 6. Fie M
(i : G AutK (Vi ))iI o familie de K-reprezentari liniare
ale grupului G si
Vi suma directa (externa) a K-spatiilor liniare Vi , i I.
iI
M
M
K-reprezentarea liniara
i a lui G avand spatiul reprezentarii
Vi ,
iI

! iI
M
definita prin
i (g)((vi )iI ) = (i (g)(vi ))iI , oricare ar fi g G si
iI
M
(vi )iI
Vi , se numeste suma direct
a (externa) a K-reprezentarilor i ,
i I.

iI

Definitia 7. Fie : G AutK (V ) o K-reprezentare liniara a grupului G


si (i : G AutK (Vi ))iI o familie de subreprezentari ale sale. Spunem ca

rna
uceanu
marius ta

16

este suma direct


a (interna) a subreprezentarilor i , i I (si notam acest

X
fapt prin =
i ), daca K[G]-modulul stang V este suma directa (interna)
i

a K[G]-submodulelor sale Vi , i I.
Observatii.
1. Daca este o K-reprezentare liniara a grupului G si (i )iI o familie

X
M
de subreprezentari ale sale astfel ncat =
i , atunci
i .
=
iI

iI

2. Daca (i )iI este o familie de K-reprezentari liniare ale grupului G,


atunci, pentru fiecare i I, exista o subreprezentare 0i a reprezentarii

M
M
X
i a lui G astfel ncat i
i =
0i .
= 0i si
iI

iI

iI

Introducem n continuare cateva concepte fundamentale ale teoriei reprezentarilor (liniare) de grupuri.
Definitia 8. Fie : G AutK (V ) o K-reprezentare liniara a grupului G.
se numeste:
(i) ireductibil
a, daca este nenula si nu are subreprezentari proprii, adica V
este un K[G]-modul simplu.
(ii) reductibil
a, daca nu este ireductibila.
(iii) complet reductibil
a, daca orice subreprezentare 0 a sa este sumand
direct n , adica V este un K[G]-modul semisimplu.
(iv) indecompozabil
a, daca este nenula si nu se poate scrie ca suma directa
(interna) a doua subreprezentari proprii ale sale, adica V este un K[G]modul indecompozabil.
(v) decompozabil
a, daca nu este indecompozabila.
Observatii.
1. Subreprezentarile si reprezentarile factor ale unei K-reprezentari liniare
complet reductibile a grupului G sunt complet reductibile.

act
iuni ale grupurilor finite pe latice

17

2. O K-reprezentare liniara a grupului G este complet reductibila, daca


si numai daca se scrie ca suma directa (interna) a unei familii de
subreprezentari ireductibile ale sale.
3. Orice K-reprezentare liniara iredutibila a grupului G este indecompozabila. Reciproc, o K-reprezentare liniara indecompozabila a grupului
G nu este neaparat ireductibila si nici complet reductibila.

Propozitia 4. (teorema lui Maschke) Daca G este un grup finit si K un corp


comutativ cu proprietatea ca char(K) 6 | ord(G), atunci orice K-reprezentare
liniar
a a grupului G este complet reductibil
a.
Observatii.
1. In limbaj de module, teorema lui Maschke se poate reformula astfel:
Daca G este un grup finit si K un corp comutativ cu proprietatea
ca char(K) 6 | ord(G), atunci orice K[G]-modul stang este semisimplu,
adica inelul K[G] este semisimplu.
2. Are loc si reciproca teoremei lui Maschke. Astfel, daca G este un grup
si K un corp comutativ, atunci urmatoarele afirmatii sunt echivalente:
(i) Grupul G este finit si char(K) 6 | ord(G).
(ii) Inelul K[G] este semisimplu.
In finalul acestui paragraf mentionam urmatorul rezultat, datorat lui I.G.
Connell, ce constituie o generalizare a teoremei lui Maschke:
Propozitia 5. Fie R un inel unitar si G un grup. Atunci inelul grupal R[G]
este semisimplu, daca si numai daca sunt ndeplinite simultan urmatoarele
trei conditii:
(i) Inelul R este semisimplu.
(ii) Grupul G este finit.
(iii) ord(G) 1 U (R).

rna
uceanu
marius ta

18

1.4

Elemente introductive de teoria


hipergrupurilor

Un domeniu important al algebrei moderne l constituie teoria hiperstructurilor. In cadrul acesteia un rol fundamental l are conceptul de hipergrup,
introdus n anul 1934 de catre F. Marty, ca o extindere fireasca a notiunii de
grup.
Prezentam n cele ce urmeaza cateva definitii si rezultate uzuale (preluate
dupa P. Corsini [12] si I. Tofan [81]) relative la hipergrupuri, utilizate n
capitolul 4 (4.2) al tezei.
Fie H o multime nevida si P (H) multimea partilor nevide ale lui H.
Definitia 1. O aplicatie : HH P (H) se numeste hiperoperatie
pe H.
Daca este o hiperoperat
ie pe multimea H si[
a H, B P (H),
[
b a. De asemenea,
a b, respectiv B a =
atunci notam a B =
bB

pentru A, B P (H), notam A B =

bB

a b.

aA
bB

Definitia 2. O multime nevida H nzestrata cu o hiperoperatie se numeste hipergrupoid.


Un hipergrupoid (H, ) ce satisface axioma de asociativitate:
a (b c) = (a b) c, oricare ar fi a, b, c H,
este numit semihipergrup.
Un semihipergrup (H, ) ce satisface axioma de reproductibilitate:
a H = H a = H, oricare ar fi a H,
este numit hipergrup.
Un hipergrup (H, ) ce satisface axioma de comutativitate:
a b = b a, oricare ar fi a, b H,
este numit hipergrup comutativ.

act
iuni ale grupurilor finite pe latice

19

Exemple de hipergrupuri.
1. Fie G un grup, H un subgrup al lui G si sH (respectiv dH ) relatia
de echivalenta la stanga (respectiv la dreapta) modulo H. Atunci
multimea factor G/sH (respectiv G/dH ) este un hipergrup relativ la
hiperoperatia x
b yb = {b
z | z xHy}.
2. Fie R un domeniu de integritate, K corpul de fractii al lui R si U (R)
grupul elementelor inversabile din R. Atunci grupul factor K/U (R),
relativ la hiperoperatia x
b yb = {b
z | exista u, v U (R) astfel ncat
z = ux + vy}, constituie un hipergrup.
3. Orice spatiu liniar real V este un hipergrup mpreuna cu hiperoperatia
x y = {x + y | , IR+ , + = 1}.
4. Daca (H, , ) este o latice admitand element initial, atunci, relativ
la hiperoperatia x y = {z H | z xy}, multimea H este un
hipergrup, numit hipergrupul asociat laticei (H, , ).
5. Orice latice distributiva (L, , ) este un hipergrup comutativ relativ
la hiperoperatia x y = {z L | z = (xy) (xz) (yz)}.
6. (IR, ) constituie un hipergrup comutativ, unde hiperoperatia pe IR
este definita prin xx = {x}, oricare ar fi x IR, respectiv xy = (x, y)
(interval deschis), pentru x 6= y.
7. (IR2 , ) constituie un hipergrup comutativ, unde hiperoperatia pe
IR2 este definita prin:
P, Q IR2 , P = P (x1 , x2 ), Q = (y1 , y2 ),

P, x1 = y1 si x2 = y2

{A = A(z1 , a) IR2 | z1 (x1 , y1 ) (interval deschis),

x1 6= y1 si x2 = y2 = a

{A = A(a, z2 ) IR2 | z2 (x2 , y2 ) (interval deschis),


P Q=

x2 6= y2 si x1 = y1 = a

{A = A(z1 , z2 ) IR | zi (xi , yi ) (interval deschis),

i = 1, 2, x1 6= y1 si x2 = y2 .
Definitia 3. O submultime nevida H 0 a unui hipergrup (H, ) se numeste
subhipergrup al lui H, daca satisface urmatoarele proprietati:

rna
uceanu
marius ta

20

(i) H 0 H 0 H 0 ;
(ii) a H 0 = H 0 a = H 0 , oricare ar fi a H 0 .
Definitia 4. O submultime A a unui hipergrup (H, ) se numeste parte
complet
a a lui H, daca, pentru orice n IN si orice x1 , x2 , ..., xn H, (x1
x2 xn ) A 6= implica x1 x2 xn A.
Daca X este o submultime nevida a unui hipergrup (H, ), atunci intersectia
tuturor partilor complete ale lui H ce contin multimea X se numeste nchiderea
complet
a a lui X n H si se noteaza cu C(X).
Propozitia 1. Fie X o submultime nevida a unui hipergrup (H, ) si
K1 (X) = X, Kn+1 (X) = {x H | exista m IN si h1 , h2 , ..., hm H
astfel nc
at x h1 h2 hm si (h1 h2 hm ) Kn (X) 6= }, n IN.
Atunci are loc egalitatea:
[
Kn (X).
C(X) =
nIN

Fie (H, ) un hipergrup. Daca este o relatie de echivalenta pe H, atunci


=
notam cu (respectiv cu ) relatia binara pe P (H) definita prin AB, daca
si numai daca, pentru orice a A, exista b B astfel ncat ab (respectiv
=
prin AB, daca si numai daca, pentru orice a A si orice b B, avem ab).
Definitia 5. O relatie de echivalenta pe un hipergrup (H, ) se numeste
relatie de echivalent
a (tare) regulat
a, daca, pentru orice x, y H, are loc
implicatia:
(
x zy z
xy =
, oricare ar fi z H
z xz y
(respectiv

(
xy =

xzy z
=

z xz y

, oricare ar fi z H).

Propozitia 2. Daca este o relatie de echivalent


a tare regulat
a pe un hipergrup (H, ), atunci multimea factor H/ are o structura de grup relativ la
operatia binara x
b yb = zb, unde z x y.

act
iuni ale grupurilor finite pe latice

21

Observatie. Daca (H, ) este un hipergrup, atunci relatia binara H


a
C definit
H
pe H prin xC y, daca si numai daca x C({y}), este o relatia de echivalenta.
In plus, H este cea mai mica relatie de echivalenta tare regulata pe H, adica,
C
pentru orice relatie de echivalenta tare regulata pe H, avem H
C . De
asemenea, conform propozitiei anterioare, rezulta ca multimea factor H/H
C
este un grup, al carui element neutru l notam cu eH .
In cadrul teoriei hipergrupurilor exista numeroase variante ale conceptului
de morfism de hipergrupuri. Dintre ele, cele mai frecvent utilizate sunt urmatoarele:
Definitia 6. Fie (H1 , ) si (H2 , ) doua hipergrupuri. O aplicatie f :H1 H2
se numeste:
(i) morfism slab de hipergrupuri, daca
f (x y) (f (x) f (y)) 6= , oricare ar fi x, y H1 .
(ii) morfism de hipergrupuri, daca
f (x y) f (x) f (y), oricare ar fi x, y H1 .
(iii) morfism tare de hipergrupuri, daca
f (x y) = f (x) f (y), oricare ar fi x, y H1 .
Exemplu. Daca (H, ) este un hipergrup si este o relatie de echivalenta
tare regulata pe H, atunci aplicatia canonica : H H/ este un morfism
tare de hipergrupuri, numit proiectia canonic
a asociat
a lui . Vom nota cu
H proiectia canonica asociata relatiei de echivalenta tare regulate H
C pe H.
Fie n continuare f : H1 H2 un morfism de hipergrupuri.
Propozitia 3. Are loc relatia:
f (C({x})) C({f (x)}),
oricare ar fi x H1 .
Propozitia 4. Dac
a,n plus, f este morfism tare de hipergrupuri, atunci
Im f este un subhipergrup al lui H2 .
Definitia 7. Multimea K(f ) = {x H1 | H2 (f (x)) = eH2 } se numeste
nucleul morfismului f .

22

rna
uceanu
marius ta

Dintre proprietatile remarcabile ale nucleului amintim:


Propozitia 5.
(i) K(f ) este subhipergrup al lui H1 .
(ii) K(f ) este parte complet
a a lui H1 .
(iii) x K(f ) = K(f ) x, oricare ar fi x H1 .

Capitolul 2
Glatice
Dat un grup G, numim G-latice o G-multime L nzestrata cu o structura
de latice astfel ncat, notand cu , operatiile binare ale lui L, respectiv cu actiunea lui G pe L, sunt satisfacute urmatoarele conditii de
compatibilitate:
(i) g (`1 `2 ) = (g `1 )(g `2 ),
(ii) g (`1 `2 ) = (g `1 ) (g `2 ),
oricare ar fi g G si `1 , `2 L.
Dupa cum se va vedea ncepand cu paragraful al doilea al acestui capitol,
exemplul cel mai important de G-latice l constituie G-laticea L(G) a subgrupurilor lui G. Relativ la aceasta, semnificativa este situatia n care grupul
G este neabelian. Totusi si n cazul cand G este abelian (adica cand actiunea
sa pe L(G) este triviala), n studiul laticei L(G) apar o serie de probleme
interesante. Din aceste considerente vom ncepe Capitolul 2 printr-un paragraf dedicat laticei L(G), pentru situatia n care grupul G este abelian si, n
plus, finit. Mentionam ca rezultate obtinute aici sunt incluse n lucrarile [75]
si [76] ale autorului.

2.1

Laticea L(G) a subgrupurilor unui grup


abelian finit

Fie (G, +) un grup abelian finit, n = ord(G) si L(G) laticea subgrupurilor


lui G.
23

rna
uceanu
marius ta

24

Prezentam pentru nceput conditii necesare si suficiente pentru ca laticea


L(G) sa fie distributiva, respectiv unic complementata.
Lema 1. Dac
a laticea L(G) este distributiva (respectiv unic complementat
a),
atunci, pentru orice H L(G), laticea L(H) este distributiva (respectiv unic
complementat
a).
Demonstratie. Pentru cazul n care L(G) este distributiva afirmatia este
evidenta. Presupunem ca L(G) este unic complementata si fie H1 L(H).
Atunci H1 L(G), deci exista un unic subgrup H 1 L(G) astfel ncat
H1 H 1 = G. Rezulta H = G H = H1 (H 1 H), asadar exista subgrupul
H 1 H L(H) cu proprietatea ca H1 (H 1 H) = H.
e 1 L(H) satisface H1 H
e 1 = H, atunci, notand cu K compleDaca H
mentul lui H n L(G), avem:
G = K H = (K H1 ) (H 1 H)
si

e1.
G = K H = (K H1 ) H

e 1 = H 1 H.
Cum L(G) este unic complementata, rezulta H
Propozitia 1. Urmatoarele afirmatii sunt echivalente:
(i) G este grup ciclic.
(ii) L(G) este latice distributiva.
Demonstratie. (i)=(ii) Daca grupul G este ciclic, atunci, tinand cont de
izomorfismul de latice L(G)
= Ln , obtinem ca laticea L(G) este distributiva.
(ii)=(i) Conform teoremei fundamentale de structura a grupurilor abeliene finit generate, exista si sunt unice numerele k IN , d1 , d2 , ..., dk
k
k
Y

IN\{0, 1} astfel ncat d1 /d2 /.../dk ,


di = n si G =
ZZdi .

i=1

i=1

Probam ca avem k = 1. Daca, prin absurd, k 2, atunci fie p un divizor


prim al lui d1 . Cum d1 /d2 , obtinem ca G contine un subgrup izomorf cu
ZZp ZZp . Pentru a ajunge la o contradictie este suficient, conform Lemei 1, sa
verificam ca L(ZZp ZZp ) nu este latice distributiva.

act
iuni ale grupurilor finite pe latice

25

Daca p = 2, atunci L(ZZp ZZp ) = L(ZZ2 ZZ2 )


= M3 , ce este o latice
nedistributiva.
h Dac
ia p 3, atunci fie subgrupurile H1 , H2 , H3 L(ZZp ZZp ), H1 =
(b
1, b
2) , H2 = ZZp {b
0}, H3 = {b
0}ZZp . Se probeaza cu usurinta ca:
H1 H2 = H1 H3 = {b
0}{b
0},
H1 + H2 = H1 + H3 = ZZp ZZp ,
deci, ntrucat H2 6= H3 , L(ZZp ZZp ) nu este distributiva.
In concluzie, avem k = 1, asadar G
= ZZd1 este grup ciclic.
Propozitia 2. Urm
atoarele afirmatii sunt echivalente:
(i) n = ord(G) este numar liber de patrate.
(ii) L(G) este latice unic complementat
a.
Demonstratie. (i)=(ii) Fie n = p1 p2 ...pk cu pi prim, i = 1, k si pi 6= pj
pentru orice doi indici distincti i, j {1, 2, ..., k}. Atunci L(G)
= L(ZZp1 p2 ...pk )

L
=
L
,
deci,

ntruc
a
t
L
este
unic
complementat
a
(pentru orice
= p1 p2 ...pk
n
n
n
d Ln , exista si este unic d Ln , d = , astfel ncat (d, d) = 1 si [d, d] = n),
d
L(G) este unic complementata.
(ii)=(i) Fie G1 suma tuturor subgrupurilor simple ale grupului G (adica
suma tuturor ZZ-submodulelor simple ale ZZ-modulului G). Cum L(G) este
unic complementata, exista si este unic G1 L(G) astfel ncat G1 G1 = G.
Probam ca G1 = {0}. Daca, prin absurd, G1 6= {0}, atunci exista x
G1 \{0}. Folosind lema lui Zorn, deducem existenta unui subgrup G2 al lui
G1 , maximal cu proprietatea ca x
/ G2 . Conform Lemei 1, L(G1 ) este unic
complementata, deci exista si este unic G2 L(G1 ) astfel ncat G1 = G2 G2 .
Rezulta ca G2 6= {0}.
Aratam ca G2 este subgrup simplu al lui G1 . Fie G3 L(G2 ), G3 6= {0}.
Atunci G2 G2 G3 , asadar, din maximalitatea lui G2 , obtinem x G2 G3 .
Egalitatile G1 = G2 G3 = G2 G2 implica G3 = G2 , asadar subgrupul
G2 L(G1 ) este simplu. Obtinem {0} 6= G2 G1 G1 , ceea ce contrazice
faptul ca suma subgrupurilor G1 si G1 este directa.
In concluzie, G1 = {0}, asadar G = G1 . Cu ajutorul lemei lui Zorn se
deduce existenta subgrupurilor simple H1 , H2 , ..., Hk L(G) cu proprietak
M
tea ca G =
Hi . Pentru fiecare i {1, 2, ..., k}, exista un numar prim
i=1

rna
uceanu
marius ta

26

pi astfel ncat H
inand cont ca, pentru i 6= j, avem pi 6= pj (n
= ZZpi . T
k
M

caz contrar L(G) nu ar fi unic complementata), obtinem G =


ZZpi
=
i=1
k

ZZ
i=1

pi

= ZZp1 p2 ...pk , adica n = ord(G) = p1 p2 ...pk este liber de patrate.

Corolar. Dac
a L(G) este unic complementata, atunci L(G) este distributiv
a.
Demonstratie. Afirmatia rezulta din Propozitiile 1 si 2.
Notand cu Ab, respectiv Lat categoriile grupurilor abeliene, respectiv laticelor, avem un functor covariant L : Ab Lat, ce asociaza unui grup
abelian G laticea L(G) a subgrupurilor sale si unui morfism de grupuri
abeliene f : G G0 morfismul de latice L(f ) : L(G) L(G0 ) definit
prin L(f )(H) = f (H), oricare ar fi H L(G).
Lema 2. Daca f : G G0 este un morfism surjectiv de grupuri abeliene si
not
am L = {H L(G) | Ker f H}, atunci au loc urmatoarele afirmatii:
(i) L este sublatice a lui L(G).
(ii) Aplicatia fe : L L(G0 ), fe(H) = L(f )(H) = f (H), oricare ar fi
H L, este un izomorfism de latice.
Observatie. Dintre proprietatile remarcabile ale functorului L amintim ca
acesta este exact si ca reflecta izomorfismele (adica, daca f : G G0 este
un morfism de grupuri abeliene astfel ncat L(f ) : L(G) L(G0 ) este un
izomorfism de latice, atunci f este izomorfism de grupuri abeliene).
Abordam n cele ce urmeaza problema existentei si unicitatii unui grup
abelian finit avand laticea subgrupurilor izomorfa cu o latice data.
Fie k 1 un numar natural. Pentru fiecare (d1 , d2 , ..., dk ) (IN\{0, 1})k ,
consideram multimea L(k;d1 ,d2 ,...,dk ) formata din toate matricele A = (aij )
Mk (ZZ) ce au urmatoarele proprietati:
(i) aij = 0, pentru orice i > j,

act
iuni ale grupurilor finite pe latice

27

(ii) 0 a1j , a2j , ..., aj1 j < ajj , pentru orice j = 1, k,


(iii) 1) a11 /d1 ,
a12
2) a22 /(d2 , d1
),
a11

a12 a13

a22 a23
a23
3) a33 /(d3 , d2
, d1
),
a22
a22 a11
..
.

ak2 k1 ak2 k

ak1 k1 ak1 k
ak1 k
k) akk /(dk , dk1
, dk2
, ...,
ak1 k1
ak1 k1 ak2 k2

a12 a13 a1k

a22 a23 a2k

..
..
..
.
.
.

0
0
ak1 k
d1
ak1 k1 ak2 k2 ...a11

),

unde prin (x1 , x2 , ..., xm ) am notat cel mai mare divizor comun al numerelor
ntregi x1 , x2 , ..., xm .
Pe multimea L(k;d1 ,d2 ,...,dk ) introducem urmatoarea relatie binara (notata
cu ):
A = (aij ), B = (bij ) L(k;d1 ,d2 ,...,dk )
A B, daca si numai daca au loc relatiile:
1)0 b11 /a11 ,

a11 a12

b11 b12
2)0 b22 /(a22 ,
b11

a22 a23

b22 b23
3)0 b33 /(a33 ,
b22
..
.

),

a11 a12 a13


b11 b12 b13

0
b22 b23
,
b22 b11

),

rna
uceanu
marius ta

28

ak1 k1 ak1 k

bk1 k1 bk1 k
k)0 bkk /(akk ,
bk1 k1

ak2 k2 ak2 k1 ak2 k


bk2 k2 bk2 k1 bk1 k

0
bk1 k1 bk1 k
,
bk1 k1 bk2 k2

a11 a12 a1k

b11 b12 b1k

..
..
..

.
.
.

0
0
bk1 k
).
bk1 k1 bk2 k2 ...b11

, ...,

Observatie. este o relatie de ordine partiala pe multimea L(k;d1 ,d2 ,...,dk ) .


Propozitia 3. (L(k;d1 ,d2 ,...,dk ) , ) este o latice complet
a si modular
a.
Demonstratie. Pentru orice A = (aij ), B = (bij ) L(k;d1 ,d2 ,...,dk ) , consideram matricele UA,B = (uij ), VA,B = (vij ), unde:
a) uij = 0 (respectiv vij = 0), oricare ar fi i > j,
b) uii = [aii , bii ] (respectiv vii = (aii , bii )), oricare ar fi i = 1, k,
c) elementele uij (respectiv vij ), pentru i < j, sunt unic determinate de
conditia UA,B L(k;d1 ,d2 ,...,dk ) (respectiv VA,B L(k;d1 ,d2 ,...,dk ) ).
Avem UA,B = inf{A, B} (respectiv VA,B = sup{A, B}). Astfel (L(k;d1 ,d2 ,...,dk ) , )
este o latice. Cum multimea L(k;d1 ,d2 ,...,dk ) este finita, laticea (L(k;d1 ,d2 ,...,dk ) , )
este completa. Modularitatea acesteia se verifica prin calcul direct.
Numim L(k;d1 ,d2 ,...,dk ) latice grupal
a fundamentala de grad k.
Urmarim n cele ce urmeaza determinarea unor conditii necesare pentru
ca doua latice grupale fundamentale de acelasi grad sa fie izomorfe.
Propozitia 4. Fie k IN . Dac
a laticele grupale fundamentale L(k;d1 ,d2 ,...,dk )
0
0
0
si L(k;d1 ,d2 ,...,dk ) sunt izomorfe, atunci, pentru fiecare i {1, 2, ..., k}, avem
a unui numar
r(di ) = r(d0i ) (unde r : IN IN este aplicatia ce asociaz
natural nenul m num
arul r(m) al divizorilor sai naturali).

act
iuni ale grupurilor finite pe latice

29

Demonstratie. Fie f : L(k;d1 ,d2 ,...,dk ) L(k;d01 ,d02 ,...,d0k ) un izomorfism de



latice, i {1, 2, ..., k} si matricea Adi L(k;d1 ,d2 ,...,dk ) , Adi = adpqi , unde:

di , daca p = q = i
di
1, daca p = q 6= i
apq
=

0, daca p 6= q.
Pentru orice
divizor d al lui di , construim matricea Ad L(k;d1 ,d2 ,...,dk ) ,
Ad = adpq , unde:

d, daca p = q = i
1, daca p = q 6= i
adpq =

0, daca p 6= q.

Avem Adi Ad , ceea ce implica f (Adi ) f (Ad ). Notand f (Adi ) = bdpqi


si f (Adi ) = bdpq , obtinem ca bdii /bdiii , deci r(di ) r bdiii . Deoarece

f (Adi ) L(k;d01 ,d02 ,...,d0k ) , rezulta ca bdiii /d0i , asadar r bdiii r(d0i ). In concluzie,
r(di ) r(d0i ).
Pornind cu izomorfismul de latice f 1 : L(k;d01 ,d02 ,...,d0k ) L(k;d1 ,d2 ,...,dk ) si
facand un rationament similar celui anterior, deducem ca r(d0i ) r(di ).
Ultimele doua inegalitati obtinute arata ca r(di ) = r(d0i ).
Pentru k IN arbitrar, numarul elementelor laticei L(k;d1 ,d2 ,...,dk ) este
dificil de determinat. Totusi, pentru k = 2, impunand restrictia d1 /d2 , se
poate indica o formula precisa n acest sens, obtinuta prin calcul direct:
Lema 3. Dac
a d1 = p1 1 p2 2 ...ps s , d2 = p1 1 p2 2 ...ps s sunt descompunerile n
produse de factori primi ale numerelor d1 , d2 IN\{0, 1} si i i , oricare
ar fi i = 1, s, atunci are loc egalitatea:
s

Y
L(2;d1 ,d2 ) =
i=1

1
[(i i + 1)pi i +2 (i i 1)pi i +1
(pi 1)2
(i + i + 3)pi + (i + i + 1)].

In cazul general (k IN arbitrar), probam urmatorul rezultat:


Propozitia 5. Are loc inegalitatea:
()

k
X

Y
L(k;d1 ,d2 ,...,d )
dj1 .
k
j=1

d/dj

rna
uceanu
marius ta

30

Demonstratie. Fie matricea A = (aij ) L(k;d1 ,d2 ,...,dk ) . Atunci, pentru fiecare
j {1, 2, ..., k}, avem 0 a1j , a2j , ..., aj1 j < ajj si ajj /dj . Pentru un divizor
fixat ajj = d al lui dj , elementele a1j , a2j , ..., aj1 j potX
fi alese n dj1 moduri.
Rezulta ca coloana j a matricei A poate fi aleasa n
dj1 moduri. Astfel
d/d

j
are loc inegalitatea ().
Indicam n continuare forma subgrupurilor produsului direct ZZk , unde
k IN .

k(k + 1)
Atunci L(ZZk ) =
2
{(n1 , n2 , ..., nk )ZZ +(0, nk+1 , ..., n2k1 )ZZ + +(0, 0, ..., ns )ZZ | ni ZZ, i = 1, s,
0 n2 < nk+1 , 0 n3 , nk+2 < n2k , ..., 0 nk , n2k1 , ..., ns1 < ns }.

Lema 4. Fie k 1 un numar natural si s =

Demonstratie. Probam egalitatea prin inductie dupa k. Daca k = 1,


atunci aceasta are, evident, loc. Presupunem egalitatea adevarata pentru
k 1. Avem ZZk = ZZk1 ZZ. Fie 1 : ZZk ZZk1 , 2 : ZZk ZZ morfismele
k(k 1)
canonice si s0 =
Daca H L(ZZk ), atunci 1 (H) L(ZZk1 ), deci
2
1 (H) = (m1 , m2 , ..., mk1 )ZZ + (0, mk , ..., m2k3 )ZZ + + (0, 0, ..., ms0 )ZZ,
unde mi ZZ, i = 1, s0 , 0 m2 < mk , 0 m3 , mk+1 < m2k2 , ..., 0
mk1 , m2k3 , ..., ms0 1 < ms0 . Cum (m1 , m2 , ..., mk1 ), (0, mk , ..., m2k3 ), ...,
(0, 0, ..., ms0 ) sunt elemente din 1 (H), exista numerele naturale p1 , p2 , ..., pk1
astfel ncat {(m1 , m2 , ..., mk1 , p1 ), (0, mk , ..., m2k3 , p2 ), ..., (0, 0, ..., ms0 , pk1 )}
H. Acest fapt implica relatia:
(1)

(m1 , m2 , ..., mk1 , p1 )ZZ + (0, mk , ..., m2k3 , p2 )ZZ+


+ + (0, 0, ..., ms0 , pk1 )ZZ H.

T
inand cont ca H 0 = H {(0, 0, ..., x) | x ZZ} L(H), avem 2 (H 0 )
L(ZZ), deci exista pk IN cu proprietatea ca 2 (H 0 ) = pk ZZ. Obtinem
(0, 0, ..., 0, pk ) H 0 H, asadar (0, 0, ..., 0, pk )ZZ H. Utilizand si relatia
(1), rezulta:
(2)

(m1 , m2 , ..., mk1 , p1 )ZZ + (0, mk , ..., m2k3 , p2 )ZZ+


+ + (0, 0, ..., ms0 , pk1 )ZZ + (0, 0, ..., 0, pk )ZZ H.

Fie (n1 , n2 , ..., nk1 , nk ) H. Atunci (n1 , n2 , ..., nk1 ) 1 (H), deci exista
1 , 2 , ..., k1 ZZ astfel ncat (n1 , n2 , ..., nk1 ) = (m1 , m2 , ..., mk1 )1 +

act
iuni ale grupurilor finite pe latice

31

(0, mk , ..., m2k3 )2 + +(0, 0, ..., ms0 )k1 . Rezulta ca (n1 , n2 , ..., nk1 , nk ) =
(m1 , m2 , ..., mk1 , p1 )1 +(0, mk , ..., m2k3 , p2 )2 +...+(0, 0, ..., ms0 , pk1 )k1 +
k1
k1
k1
X
X
X
(0, 0, ..., 0, nk
pi i ). Cum nk
pi i = 2 (0, 0, ..., 0, nk
pi i )
i=1

i=1

i=1

2 (H 0 ) = pk ZZ, obtinem existenta numarului ntreg k cu proprietatea ca


k1
X
nk pi i =pk k . Rezulta ca (n1 , n2 , ..., nk1 , nk )=(m1 , m2 , ..., mk1 , p1 )1 +
i=1

(0, mk , ..., m2k3 , p2 )2 + +(0, 0, ..., ms0 , pk1 )k1 +(0, 0, ..., 0, pk )k , asadar
avem egalitate n relatia (2).
Demonstratia este finalizata de remarca ca putem alege numerele naturale
p1 , p2 , ..., pk astfel ncat pi < pk , oricare ar fi i = 1, k 1.
Intr-adevar, pentru fiecare i {1, 2, ..., k 1}, fie si = (i 1)(2k i) si
2
qi , ri IN cu proprietatea ca pi = pk qi + ri , 0 ri < pk . Atunci avem
( 0, 0, ..., 0 , msi +1 , msi +2 , ..., msi +ki , pi )ZZ + (0, 0, ..., 0, pk )ZZ =
| {z }
i1

pozitii

= ( 0, 0, ..., 0 , msi +1 , msi +2 , ..., msi +ki ri )ZZ + (0, 0, ..., 0, pk )ZZ si ri < pk .
| {z }
pozitii

i1

Propozitia 6. Pentru o latice L, urmatoarele afirmatii sunt echivalente:


(i) Exista un grup abelian finit G astfel nc
at L
= L(G).
(ii) Exista numerele k IN , d1 , d2 , ..., dk IN \ {0, 1} astfel nc
at

d1 /d2 /.../dk si L = L(k;d1 ,d2 ,...,dk ) .


Demonstratie. (i)=(ii) Conform teoremei fundamentale de structura a
grupurilor abeliene finit generate, exista numerele k IN , d1 , d2 , ..., dk
k

IN \ {0, 1} astfel ncat d1 /d2 /.../dk si G


=

ZZ
i=1

di .

Atunci avem L
= L(G)
=

ZZ
i=1

di

. Pentru fiecare i {1, 2, ..., k}, fie xi ZZdi imaginea ele-

rna
uceanu
marius ta

32

mentului x ZZ prin morfismul canonic: ZZ ZZdi . Atunci aplicatia:


k

: ZZ

ZZ
i=1

di ,

(x1 , x2 , ..., xk ) = x11 , x22 , ..., xkk , oricare ar fi (x1 , x2 , ..., xk ) ZZk ,
este un morfism surjectiv de grupuri abeliene. Conform Lemei 2, obtinem
izomorfismul de latice:

ZZ

di

i=1

= L0 ,

unde L0 = {H L(ZZk ) | Ker = d1 ZZd2 ZZ dk ZZ H}. Utilizand


lema anteriora, avem ca orice subgrup H al lui ZZk este de tipul H =
k(k + 1)
(n1 , n2 , ..., nk )ZZ+(0, nk+1 , ..., n2k1 )ZZ+ +(0, 0, ..., ns )ZZ, unde s =
,
2
ni IN, i = 1, s si 0 n2 < nk+1 , 0 n3 , nk+2 < n2k , ..., 0 nk ,
n2k1 , ..., ns1 < ns . Conditia d1 ZZd2 ZZ dk ZZ H este echivalenta
cu ansamblul de relatii:
n1 /d1 ,
nk+1 /(d2 , d1

n2k /(d3 , d2
..
.

n2
),
n1

nk+2
, d1
nk+1

ns /(dk , dk1

n
n3
2

nk+1 nk+2

ns1
, dk2
ns2

nk+1 n1

),

n
s4 ns3

ns2 ns1
ns2 ns5

, ..., d1

n2

n3

nk

nk+1
..
.

nk+2
..
.

n2k1
..
.

ns1
ns2 ns5 ...n1

).

Relatiile anterioare arata ca avem izomorfismul de latice L0


= L(k;d1 ,d2 ,...,dk ) .
Astfel L
= L(k;d1 ,d2 ,...,dk ) .
k

(ii)=(i) Daca consideram grupul abelian finit G =


L(G)
= L(k;d1 ,d2 ,...,dk )
= L.

ZZ
i=1

di ,

atunci

act
iuni ale grupurilor finite pe latice

33

Drept consecinte ale Propozitiilor 5 si 6, se disting urmatoarele rezultate:


Corolarul 1. Daca G este un grup abelian finit ce are (corespunz
ator teoremei fundamentale de structura a grupurilor abeliene finit generate) descompunerea:
k

G
=

ZZ
i=1

di ,

unde k IN , di IN \ {0, 1}, i = 1, k si d1 /d2 /.../dk , atunci:

k
Y X
dj1 .
|L(G)|
j=1

d/dj

Corolarul 2. Dac
a G este un p-grup abelian de ordin pn ce are (corespunz
ator teoremei fundamentale de structura a grupurilor abeliene finit generate)
descompunerea:
k

G
=

ZZ
i=1

di ,

unde k IN \ {1}, di = pi i , i IN , i = 1, k si 1 2 k , atunci:

k(k1)
k

n
(j1)(j +1)
Y
2
p
1 n
1
p

|L(G)| (1 + 1)
<
+1 k
+ 1.
j1
k
p 1
Y

j=2
j1

p 1
j=2

De asemenea, utilizand Propozitia 6 si Lema 3, putem calcula numarul


subgrupurilor unui produs direct de tipul ZZd1 ZZd2 , unde d1 , d2 IN \ {0, 1}
si d1 /d2 . Obtinem astfel urmatorul rezultat:
Corolarul 3. Au loc egalit
atile:
(i) |L(ZZ2 ZZ4 )| = 8.
(ii) |L(ZZ2 ZZ8 )| = 11.
(iii) |L(ZZp ZZp )| = p + 3, unde p este un numar natural prim.

rna
uceanu
marius ta

34

Observatie. Propozitia 6 rezolva n totalitate problema existentei unui grup


abelian finit avand laticea subgrupurilor izomorfa cu o latice data, dar nu
furnizeaza informatii privind unicitatea acestuia. Relativ la problema unicitatii, facem urmatoarele consideratii:
Fie numerele naturale k 1, n 2 si multimea C formata din toate
grupurile abeliene de ordin n ce au (corespunzator teoremei fundamentale
de structura a grupurilor abeliene finit generate) descompuneri cu k factori.
Daca n = p11 p22 ...ps s este descompunerea lui n n produs de factori primi
(pj = numar prim, j IN , j = 1, s), atunci consideram urmatorul sistem
de conditii:

a) xij IN,
oricare ar fi i = 1, k, j = 1, s,

b)
xij 1,
oricare ar fi i = 1, k,

j=1
(S)

c) x1j x2j xkj , oricare ar fi j = 1, s,

xij = j ,
oricare ar fi j = 1, s,

d)
i=1

unde nedeterminata este matricea de tip ks X = (xij ).


Orice grup G C ne furnizeaza o solutie a sistemului (S) si, reciproc, daca
o matrice X = (xij ) satisface conditiile sistemului (S), atunci, considerand
k
s
Y
xij
di =
pj , i = 1, k, obtinem ca grupul G =
ZZdi este element al multimii

i=1

j=1

C.
Fie X

=(x0ij )

o solutie fixata a sistemului (S),

d0i =

s
Y

x0
pj ij,

j=1

qi =

s
Y

(x0ij +1),

j=1

i = 1, k, G0 =

ZZ
i=1

d0i

si (S)0 sistemul de conditii constituit din toate condi-

tiile sistemului (S) si, n plus, din conditia:


e)

s
Y

(xij + 1) = qi , oricare ar fi i = 1, k.

j=1

Utilizand Propozitia 4, deducem ca numarul grupurilor abeliene G C


avand laticele subgrupurilor izomorfe cu L(G0 ) (adica cu L(k;d01 ,d02 ,...,d0k ) ) este
mai mic sau egal cu numarul m al solutiilor sistemului (S)0 .

act
iuni ale grupurilor finite pe latice

35

Probam n finalul acestui paragraf ca, n situatia n care k = 2 si s


{1, 2}, avem m = 1, asadar exista un unic grup abelian G C cu L(G)
=
L(G0 ).
Propozitia 7. Fie n un numar natural nenul, s numarul divizorilor primi
distincti ai lui n si G, G0 doua grupuri abeliene de ordin n ce admit (corespunz
ator teoremei fundamentale de structura a grupurilor abeliene finit
generate) descompuneri de tipul:
G
= ZZd1 ZZd2 ,
respectiv

G0
= ZZd01 ZZd02 .

Atunci, pentru s {1, 2}, izomorfismul de latice L(G)


= L(G0 ) implica
izomorfismul de grupuri G
= G0 .
Demonstratie. Fie p1 , p2 , ..., ps factorii primi distincti ai lui n si n =
0 0
0
p11 p22 ...ps s , d1 = p1 1 p2 2 ...ps s , d2 = p1 1 p2 2 ...ps s , d01 = p1 1 p2 2 ...ps s , d02 =
0 0
0
p1 1 p2 2 ...ps s descompunerile n produse de factori primi ale numerelor n, d1 ,
d2 , d01 , d02 (unde i , i , i , i0 , i0 IN, i i , i0 i0 , i + i = i0 + i0 = i ,
i = 1, s).
Conform ipotezei, avem izomorfismul de latice L(2;d1 ,d2 )
= L(2;d01 ,d02 ) , de
unde obtinem egalitatea:

L(2;d1 ,d2 ) = L(2;d0 ,d0 ) .


(1)
1 2
De asemenea, utilizand Propozitia 4, deducem egalitatile r(d1 ) = r(d01 ) si
r(d2 ) = r(d02 ), adica:
s
s
Y
Y

(i + 1) =
(i0 + 1),

i=1
i=1
(2)
s
s
Y
Y

(i + 1) =
(i0 + 1).

i=1

i=1

Daca s = 1, atunci, din egalitatile (2), rezulta a1 = 10 si i = 10 , deci:


G
= ZZd1 ZZd2 = ZZd01 ZZd02
= G0 .

rna
uceanu
marius ta

36

Daca s = 2, atunci, din prima din egalitatile (2), rezulta a01 +1 = u(1 +1)
1
si 20 + 1 = (2 + 1), unde u Q+ .
u

Considerand aplicatia F : IR+


+ IR+ ,
(1 +1)x+1

(1 +1)x

F (x) = {[1 + 3 2(1 + 1)x]p1

[1 + 1 2(1 + 1)x]p1

2 + 1 2x+1 +1
p2

(1 + 3)p1 + (1 + 1)} 2 + 3 2
x

2 + 1 2x+1
2 + 1 2
(2 + 3)p2 + (2 + 1) ,
p2
x

oricare ar fi x IR+ si tinand cont de formula indicata n Lema 3, egalitatea


(1) se rescrie echivalent:
(3)

F (u) = F (1).

Putem presupune u 1. Prin calcul direct, se verifica ca pe intervalul [1, )


avem F 0 < 0, deci aplicatia F este strict descrescatoare. Rezulta ca F este
injectiva, asadar egalitatea (3) implica u = 1. Obtinem 1 = 10 si 2 = 20 .
Intrucat 1 + 1 = 0 + 0 = 1 si 2 + 2 = 0 + 0 = 2 , rezulta ca 1 = 0
1
1
2
2
1
si 2 = 20 . In concluzie, avem:
G
= ZZd1 ZZd2 = ZZd01 ZZd02
= G0 .
Observatie. In situatia k = 2 si s IN , s 3, egalitatile (1) si (2) sunt
insuficiente pentru a obtine d1 = d01 si d2 = d02 . Totusi, pentru anumite
numere naturale nenule n, are loc concluzia dorita. Astfel, daca:
(i) i = 1, oricare ar fi i = 1, s (adica n este liber de patrate), atunci, din
egalitatile i + i = i0 + i0 = 1, i = 1, s, deducem i = i0 = 0 si i = i0 = 1,
i = 1, s, asadar d1 = d01 = 0 si d2 = d02 = n.

(ii) i = 1, oricare ar fi i = 1, s, i 6= i0 (adica n este de tipul p1 p2 ...pi0 1 pi0i0


pi0 +1 ...ps ), atunci, din egalitatile i + i = i0 + i0 = 1, i = 1, s, rezulta
s
s
Y
Y
0
0
i = i = 0 si i = i = 1, i = 1, s, i 6= i0 . Egalitatea
(i +1) =
(i0 +1)
implica i0 = i0 0 , iar egalitatea

s
Y
i=1

(i + 1) =

s
Y
i=1

i=1

i=1

(i0 + 1) implica i0 = i00 .

act
iuni ale grupurilor finite pe latice

37

Prin urmare, avem d1 = d01 si d2 = d02 .


Notiunea de G-latice constituie o particularizare a notiunii de G-multime, ea rezultand din abordarea problemei ordonabilitatii unei G-multimi.
Notiunea da rezultate n studiul grupului G structurat ca G-multime sau ca
Aut(G)-multime. De asemenea, n determinarea unor proprietati ale grupului
G este utila utilizarea laticei L(G) a subgrupurilor lui G. Aceasta este o
G-latice si unele proprietati ale ei ca G-latice se traduc n proprietati ale
lui G.

2.2

Categoria G-laticelor

Fie (G, , e) un grup si L o multime nevida. O actiune a lui G pe L este o


aplicatie
: GL L
ce satisface proprietatile:
(i) (e, `) = `, oricare ar fi ` L,
(ii) (g1 g2 , `) = (g1 , (g2 , `)), oricare ar fi g1 , g2 G si ` L.
Spunem n acest caz ca L este o G-multime relativ la actiunea . Pentru
g G si ` L, vom nota cu g ` elementul (g, `) L.
Definitia 1. O G-multime L nzestrata cu o relatie de ordine partiala notata
astfel ncat, pentru `, `0 L, ` `0 implica g ` g `0 , oricare ar fi
g G, se numeste G-multime ordonat
a.
Exemple de G-multimi ordonate.
1. L = P(G) este o G-multime ordonata relativ la relatia de ordine data
de incluziune, unde g A = gA = {ga | a A}, oricare ar fi (g, A)
GP(G).
2. L = L(G) = {H | H subgrup al lui G} este o G-multime ordonata
relativ la relatia de ordine data de incluziune, unde g H = Hg =
gHg 1 , oricare ar fi (g, H) = GL(G).

rna
uceanu
marius ta

38

3. Daca H este un subgrup normal al grupului G, atunci grupul factor


L = G/H este o G-multime ordonata relativ la relatia de ordine data de
incluziune, unde g(g1 H) = (gg1 )H, oricare ar fi (g, g1 H) G(G/H).
4. Orice o.-grup (n particular, orice t.o.-grup) (G, ) este o G-multime
ordonata, unde g g1 = g g1 , oricare ar fi (g, g1 ) GG. Astfel
(Q+ , , ) este o (Q+ , )-multime ordonata, iar (IR+ , , ) este o (IR+ , )multime ordonata, unde, n ambele situatii, simbolizeaza relatia
de ordine uzuala de pe multimea numerelor reale.
Definitia 2. Fie L o G-multime ordonata. Multimea PL (G) = {g G |
g ` `, oricare ar fi ` L} se numeste L-conul pozitiv al grupului G.
Propozitia 1. Daca L este o G-multime ordonat
a, atunci L-conul pozitiv
PL (G) al grupului G satisface urmatoarele propriet
ati:
(i) PL (G) PL (G) PL (G).
(ii) xPL (G)x1 PL (G), oricare ar fi x G.
Dac
a, n plus, G-multimea L este fidela, atunci are loc egalitatea:
(iii) PL (G) PL (G)1 = {e}.
Demonstratie. (i) Fie g1 , g2 PL (G). Atunci gi ` `, oricare ar fi ` L,
i = 1, 2. Obtinem (g1 g2 ) ` = g1 (g2 `) g2 ` `, oricare ar fi ` L,
deci g1 g2 PL (G).
(ii) Fie x G si g PL (G). Atunci (xgx1 ) ` = x [g (x1 `)]
x(x1 `) = (xx1 )` = e` = `, oricare ar fi ` L, asadar xgx1 PL (G).
(iii) Fie g PL (G) PL (G)1 . Atunci g ` ` si g 1 ` `, oricare ar fi
` L, de unde deducem g ` = `, oricare ar fi ` L, adica g LG = {x G |
x ` = `, ( )` L}. Cum LG = {e}, rezulta g = e.
Corolar. Fie G un grup finit si L o G-multime ordonat
a. Atunci PL (G)
este un subgrup normal al lui G. Daca, n plus, G-multimea L este fidela,
atunci PL (G) = {e}.
Observatie.
g1 g2 , daca
relativ la care

In ipotezele Propozitiei 1, relatia binara , definita prin


si numai daca g11 g2 PL (G), este o relatie de ordine pe G
G devine o.-grup.

act
iuni ale grupurilor finite pe latice

39

Relativ la L-conurile pozitive ale unui subgrup, respectiv grup factor ale
grupului G, se probeaza cu usurinta urmatorul rezultat:
Propozitia 2. Fie L o G-multime ordonat
a, H1 un subgrup al lui G si H2 un
subgrup normal al lui G avand proprietatea ca H2 StabG (`) = {e}, oricare
ar fi ` L. Au loc urmatoarele afirmatii:
(i) L este o H1 -multime ordonat
a si PL (H1 ) = H1 PL (G).
(ii) L este o (G/H2 )-multime ordonat
a si PL (G/H2 ) = (PL (G)), unde
: G G/H2 este proiectia canonic
a.
Definitia 3. O G-multime L nzestrata cu o structura de latice (notam cu
, operatiile binare ale acesteia) astfel ncat sunt satisfacute urmatoarele conditii:
(i) g (`1 `2 ) = (g `1 )(g `2 )
(ii) g (`1 `2 ) = (g `1 ) (g `2 ),
oricare ar fi g G si `1 , `2 L, se numeste G-latice.
Observatie. Orice G-latice este o G-multime ordonata.
Exemple de G-latice.
1. G-multimile ordonate construite n exemplele 1, 2 si 3 de G-multimi
ordonate sunt G-latice.
2. Orice `.o.-grup (G, , ) este o G-latice, unde g g1 = g g1 , oricare ar
fi (g, g1 ) GG. Deducem ca (Q+ , , ), respectiv (IR+ , , ), este o
(Q+ , )-latice, respectiv o (IR , )-latice.
3. Fie n = p1 1 p2 2 ...pk k descompunerea n produs de factori primi a numarului natural nenul n si (Ln , ( , ), [ , ]) laticea tuturor divizorilor naturali
ai lui n. Consideram G0 = { Sn | (Ln ) = Ln } L(Sn ) si G =
{ G0 | ((d1 , d2 )) = ((d1 ), (d2 )) si ([d1 , d2 ]) = [(d1 ), (d2 )],
oricare ar fi d1 , d2 Ln } L(G0 ). Atunci Ln este o G-latice, unde
d = (d), oricare ar fi (, d) GLn .

rna
uceanu
marius ta

40

Remarcam ca avem |Ln |=

k
Y

not.
(i +1)==m si |G0 |=m!(n m)!. In situatia

i=1

particulara n care 1 =2 = = k = (adica n este o putere a unui numar


liber de patrate) obtinem m = ( + 1)k si |G|=k!(m k 2)!(n m)! (unde,
prin conventie, a! = 1, oricare ar fi a ZZ, a < 0).
Definitia 4. Fie L si L0 doua G-multimi ordonate (respectiv doua G-latice).
O aplicatie monotona (respectiv un morfism de latice f : L L0 se numeste morfism de G-multimi ordonate (respectiv morfism de G-latice) daca
f (g `) = g f (`), oricare ar fi (g, `) GL. In plus, daca aplicatia f este
bijectiva, atunci ea se numeste izomorfism de G-multimi ordonate (respectiv
izomorfism de G-latice).
Un morfism (respectiv un izomorfism) de G-latice f : L L va fi numit
endomorfism (respectiv automorfism) al G-laticei L. Notam cu EndG (L) (respectiv cu AutG (L)) multimea endomorfismelor (respectiv automorfismelor)
G-laticei L.
Exemplu. Daca L este o G-latice, atunci aplicatia f : L L, f (`) = g0 `,
oricare ar fi ` L (unde g0 este un element fixat al lui G) este un endomorfism
injectiv (o scufundare) al G-laticei L.
Observatii.
1. Fie f : L L0 un morfism de G-latice. Au loc urmatoarele afirmatii:
(i) Daca f este injectiv, atunci PL0 (G) PL (G).
(ii) Daca f este surjectiv, atunci PL (G) PL0 (G).
2. Daca L este o G-latice total ordonata, atunci multimile EndG (L) si
AutG (L) se nzestreaza canonic cu structuri de G-latice, definind:
(f1 f2 )(`) = f1 (`)f2 (`),
(f1 f2 )(`) = f1 (`) f2 (`),
(g f )(`) = g f (`),
oricare ar fi (g, `) GL, unde f, f1 , f2 EndG (L) (respectiv f, f1 , f2
AutG (L).)

act
iuni ale grupurilor finite pe latice

41

3. Fie L o G-latice. Pentru fiecare element ` L, notam P` (G)={g G |


g ` `}.
Un element `0 L va fi numit regulat daca g `0 6= `0 , oricare ar fi
g G\{e} si trivial daca g `0 = `0 , oricare ar fi g G.
Daca G-laticea L contine un element regulat `0 avand proprietatea ca
P`0 (G) P` (G), oricare ar fi ` L, atunci aplicatia f`0 : G G `0 ,
f`0 (g) = g `0 , oricare ar fi g G, este bijectiva si, definind pe G
operatiile binare , prin:
g1 g2

= f`1
(g1 `0 g2 `0 ),
0

g1 g2 = f`1
(g1 `0 g2 `0 ),
0
acesta devine un `.o.-grup. In plus, aplicatia f`0 este un morfism de
G-latice.
Propozitia 3. Orice G-latice total ordonat
a se scufunda ntr-o G-latice de
multimi.
Demonstratie. Fie L o G-latice. Consideram aplicatia f : L P(L),
f (`) = {`0 L | `0 `}, oricare ar fi ` L. Se constata cu usurinta ca f este
o scufundare de G-multimi (adica f este injectiva, f (g `) = f (`1 ) f (`2 ),
oricare ar fi (g, `) GL si, pentru `1 , `2 L, `1 `2 implica f (`1 )
f (`2 )), f (`1 `2 ) = f (`1 ) f (`2 ) si f (`1 `2 ) f (`1 ) f (`2 ), oricare ar fi
`1 , `2 L, n ultima relatie egalitatea avand loc daca si numai daca `1 si `2
sunt comparabile.
Daca, n plus, L este total ordonata, atunci, evident, f este o scufundare
de G-latice.
Notam cu G-lat. categoria G-laticelor, adica categoria n care obiectele
sunt G-laticele, iar morfismele sunt morfismele de G-latice. Facem n cele ce
urmeaza o serie de constructii n aceasta categorie.
Definitia 5. Fie L o G-latice. O sublatice L0 a lui L ce satisface conditia:
g `0 L0 , oricare ar fi (g, `0 ) GL0
se numeste G-sublatice a G-laticei L.
Exemple. Fie L o G-latice.

rna
uceanu
marius ta

42

1. L este o G-sublatice a lui L.


2. FixG (L) = {` L | g ` = `, oricare ar fi g G} este o G-sublatice a
lui L.
3. Daca grupul G este abelian, atunci, pentru orice g G, multimea
g L = {g ` | ` L} este o G-sublatice a lui L.
4. Daca grupul G este abelian, atunci multimile:
L+ = {` L | g ` `, oricare ar fi g G},
L = {` L | g ` `, oricare ar fi g G},
sunt G-sublatice ale lui L.
5. Daca grupul G este abelian si `1 L , `2 L+ , atunci multimile:
I(`1 ) = {` L | ` `1 },
F (`2 ) = {` L | `2 `},
sunt G-sublatice ale lui L.
6. Daca H este un subgrup al grupului G cu proprietatea ca H Z(G),
atunci multimea L0 = {` L | h ` = `, oricare ar fi h H} este o
G-sublatice a lui L.
Observatii. Fie L o G-latice.
1. Daca (Li )iI este o familie de G-sublatice ale lui L, atunci
G-sublatice a lui L.

Li este o

iI

2. In general, reuniunea a doua G-sublatice ale lui L nu este o G-sublatice


a lui L.
3. Daca L1 si L2 sunt doua G-sublatice ale lui L, atunci, n general, multimile:
L1 L2 = {`1 `2 | `1 L1 , `2 L2 },
L1 L2 = {`1 `2 | `1 L1 , `2 L2 },
nu sunt G-sublatice ale lui L.

act
iuni ale grupurilor finite pe latice

43

Definitia 6. Fie L o G-latice si A o submultime nevida a sa. Intersectia


tuturor G-sublaticelor lui L ce contin multimea A (intersectie ce este o Gsublatice a lui L, conform Observatiei 1 anterioare) se numeste G-sublaticea
generat
a de multimea A si se noteaza cu [A].
In particular, daca A = {a}, atunci G-sublaticea generata de A va fi
notata cu [a] si se va numi G-sublaticea ciclica generat
a de a.
Observatie. Fie L o G-latice si A, A0 doua submultimi nevide ale sale. Au
loc urmatoarele afirmatii:
(i) Daca A A0 , atunci [A] [A0 ].
(ii) Daca A este o G-sublatice a lui L, atunci [A] = A.
Definitia 7. Fie L o G-latice si (Li )iI o familie[de G-sublatice ale lui L.
Atunci G-sublaticea lui L generata de multimea Li se numeste suma GiI
X

sublaticelor Li , i I si se noteaza cu
Li . In cazul n care multimea I este
iI

finita, considerand I = {1, 2, ..., n}, n IN , suma G-sublaticelor Li , i I,


n
X
va fi notata cu
Li sau cu L1 + L2 + + Ln .
i=1

Observatii. Fie L o G-latice si L1 , L2 doua G-sublatice ale sale.


1. Daca L admite element initial (notat cu 0) si 0 L1 L2 , atunci
L1 + L2 = [L1 L2 ]. Daca, n plus, L este distributiva si L1 L2 = {0},
atunci L1 L2 este o G-sublatice a lui L, deci avem L1 + L2 = L1 L2 .
2. Daca L admite element final (notat cu 1) si 1 L1 L2 , atunci L1 +L2 =
[L1 L2 ]. Daca, n plus, L este distributiva si L1 L2 = {1}, atunci
L1 L2 este o G-sublatice a lui L, deci avem L1 + L2 = L1 L2 .
Definitia 8. Fie L o G-latice si (Li )iI o familie finita de G-sublatice ale
lui L.
(i) Presupunand ca G-laticea L admite element initial (notat cu 0), spunem
ca L este suma direct
a (intern
a) a familiei (Li )iI si notam acest fapt

M
prin L =
Li , daca au loc urmatoarele egalitati:
iI

rna
uceanu
marius ta

44

a) L =

Li .

iI

_
b) Lj Li = {0}, oricare ar fi j I.
iI
i6=j

(ii) Presupunand ca G-laticea L admite element final (notat cu 1), spunem


ca L este suma direct
a (interna) a familiei (Li )iI si notam acest

M
fapt prin L =
Li , daca au loc urmatoarele egalitati:
iI

a) L =

Li .

iI

^
b) Lj Li = {1}, oricare ar fi j I.
iI
i6=j

Exemple.
1. Fie L o G-latice.
Daca L admite element initial 0 si 0 FixG (L), atunci L1 = L, respec

tiv L2 = {0} sunt G-sublatice ale lui L si avem L = L1 L2 .


Daca L admite element final 1 si 1 FixG (L), atunci L1 = L, respectiv

L2 = {1} sunt G-sublatice ale lui L si avem L = L1 L2 .


2. Fie n = p1 1 p2 2 ...pk k descompunerea n produs de factori primi a numarului natural n. Daca, pentru fiecare m IN , notam cu Lm laticea
tuturor divizorilor naturali ai lui m si consideram multimea:
o
n

G = Aut(Ln ) | Lpi i = Lpi i , i = 1, k ,


atunci G este un grup, Ln este o G-latice (unde d = (d), oricare
ar fi (, d) GLn ) si Lpi i este o G-sublatice a lui Ln , oricare ar fi
i = 1, k. Se probeaza cu usurinta ca Ln est -suma directa (interna) a
familiei (Lpi i )i=1,k .

act
iuni ale grupurilor finite pe latice

45

3. Fie G = {e}, k IN si p1 , p2 , ..., pk numere naturale prime distincte.


Atunci multimea L = {p1 1 p2 2 ...pk k | i IN, i = 1, k} este o G-latice
(relativ la relatia de ordine data de divizibilitate si la actiunea triviala
a lui G pe L), Li = {pi i | i IN} este o G-sublatice a lui L, oricare

M
ar fi i = 1, k si avem L =
Li .
i=1,k

Doua exemple remarcabile de G-latice exprimabile ca o -suma directa


(interna) de G-sublatice vor fi prezentate n Capitolul 3, 3.1, respectiv
3.2.
Propozitia 4. Fie L o G-latice distributiva si (Li )iI o familie finita de
G-sublatice ale lui L.
(i) DacaL admite
element initial 0 si familia (Li )iI satisface proprietatea
_
Lj Li = {0}, oricare ar fi j I, atunci urmatoarele afirmatii
iI
i6=j

sunt echivalente:
a) L =

Li .

iI

b) Fiecare element ` L se exprim


a n mod unic sub forma ` =
unde `i Li , oricare ar fi i I.

`i ,

iI

(ii) DacaL admite


element final 1 si familia (Li )iI satisface proprietatea
^
Lj Li = {1}, oricare ar fi j I, atunci urmatoarele afirmatii
iI
i6=j

sunt echivalente:
a) L =

Li .

iI

b) Fiecare element ` L se exprim


a n mod unic sub forma ` =
unde `i Li , oricare ar fi i I.

^
iI

`i ,

rna
uceanu
marius ta

46

_
Li , avem L =
Li , asadar
iI
iI
_
fiecare element ` L se exprima sub forma ` =
`i , cu `i Li , i
iI
_
_
I. Daca ` =
`i =
`0i (unde `i , `0i Li , i I), atunci, pentru orice
iI
iI

!
_

_
j I, obtinem `0j = `0j ` = `0j
`i = `0j `j `i = (`0j `j )
Demonstratie. (i) (a)=(b) Cum L =

iI

iI
i6=j

0 _
`j `i = (`0j `j )0 = `0j `j , asadar `0j `j . Intr-o maniera similara
iI
i6=j

se obtine ca `j `0j , deci `0j = `j , j I.


(b)=(a) Evident.
(ii) Rationament dual celui facut la (i).
Definitia 9. Fie (Li )iI o familie finita de G-latice. Atunci, definind:
(`i )iI (`0i )iI = (`i `0i )iI ,
(`i )iI (`0i )iI = (`i `0i )iI ,
g (`i )iI = (g `i )iI ,
produsul cartezian

L = {(` )
iI

i iI

| `i Li , oricare ar fi i I} devine o G-

latice, numita produsul direct al G-laticelor Li , i I.


Se probeaza cu usurinta urmatoarea proprietate de comutativitate a factorilor unui produs direct de G-latice:
a
Propozitia 5. Fie I o multime finita cu |I| = n si (Li )iI , (L0i )iI dou
0
,
oricare
ar
fi
i

I.
Atunci,
familii de G-latice cu proprietatea ca Li
L
= i
pentru orice permutare Sn , au loc izomorfismele de G-latice:

L = L = L
iI

iI

0
i

iI

0
(i) .

act
iuni ale grupurilor finite pe latice

47

Stabilim n cele ce urmeaza conexiuni ntre conceptul de produs direct de


G-latice si conceptele de -suma directa (interna), respectiv -suma directa
(interna) de G-sublatice.
Propozitia 6. Fie (Li )iI o familie finita de G-latice si L produsul direct al
acesteia.
(i) Daca G-laticele Li , i I, admit elemente initiale triviale (notate toate
cu 0), atunci exista o familie (L0i )iI de G-sublatice ale lui L care satisface urmatoarele propriet
ati:
a) L =

L0i .

iI

b)

L0i

= Li (izomorfism de G-latice), oricare ar fi i I.

(ii) Daca G-laticele Li , i I, admit elemente finale triviale (notate toate cu


1), atunci exista o familie (L00i )iI de G-sublatice ale lui L care satisface
urmatoarele propriet
ati:
a) L =

L00i .

iI

b)

L00i

= Li (izomorfism de Glatice), oricare ar fi i I.

Demonstratie. Multimile:
L0i = {(aj )jI L | aj = 0, oricare ar fi j I\{i}} , i I,
L00i = {(aj )jI L | aj = 1, oricare ar fi j I\{i}} , i I,
sunt n situatiile (i), respectiv (ii), G-sublatice ale lui L si au proprietatile

M
M
L=
L0i , respectiv L =
L00i . In plus, aplicatiile:
iI

iI

fi0 : Li L0i
fi0 (`i ) = (aj )jI , unde ai = `i si aj = 0 pentru j 6= i,
respectiv
fi00 : Li L00i
fi00 (`i ) = (aj )jI , unde ai = `i si aj = 1 pentru j 6= i,

rna
uceanu
marius ta

48

sunt, evident, izomorfisme de G-latice, i I.


Definitia 10. Fie L o G-latice. O relatie de echivalenta pe L pentru
care au loc implicatiile:
(i) x y, x0 y 0 = xx0 yy 0 , x x0 y y 0 ,
(ii) x y = g x g y, oricare ar fi g G,
se numeste G-congruent
a pe L.
Observatii.
1. Notam cu C(G L) multimea G-congruentelor pe G-laticea L. Atunci,
definind:
(i) 1 2 = 1 2 ,
def.

(ii) 1 2 : x, y L, x 1 2 y exista n IN si
z0 , z1 , ..., zn1 L astfel ncat au loc relatiile:
a) z0 = xy, zn1 = x y,
b) z0 z1 zn1 ,
c) pentru fiecare i {0, 1, ..., n 2}, avem
zi zi+1 (mod 1 ) sau zi zi+1 (mod 2 ),
def

(iii) g : x, y L, xg y g x g y, pentru orice


1 , 2 , C(G L) si orice g G, C(G L) devine o G-latice.
2. Daca L este o G-latice si este o G-congruenta pe L, atunci, definind:
(i) [`1 ][`2 ] = [`1 `2 ],
(ii) [`1 ] [`2 ] = [`1 `2 ],
(iii) g [`] = [g `],
pentru orice [`1 ], [`2 ], [`] L/ si orice g G, multimea factor L/
devine o G-latice, numita Glaticea factor a lui L modulo . In plus,
proiectia canonica : L L/, (`) = [`], oricare ar fi ` L,
este un morfism surjectiv de G-latice.

act
iuni ale grupurilor finite pe latice

49

Propozitia 7. (teorema fundamentala de izomorfism pentru G-latice) Daca


f : L L0 este un morfism de G-latice, atunci Im f = {f (`) | ` L} este o
G-sublatice a lui L0 si exista o G-congruent
a pe L astfel nc
at G-laticele
L/ si Im f sunt izomorfe.
Demonstratie. Evident, Im f este o G-sublatice a lui L0 . De asemenea, relatia de echivalenta pe L definita prin x y, daca si numai daca f (x) =
f (y), este o G-congruenta. Atunci aplicatia f : L/ L0 , f ([`]) = f (`),
oricare ar fi [`] L/, este un izomorfism de G-latice.
Propozitia 8. Fie L1 , L2 dou
a G-latice si 1 , 2 doua relatii de G-congruent
a
pe L1 , respectiv L2 . Atunci relatia binara 1 2 definita prin:
def.

(`1 , `2 )1 2 (`01 , `02 )`1 1 `01 si `2 2 `02


este o G-congruent
a pe produsul direct L1 L2 .
Reciproc, orice G-congruent
a pe produsul direct L1 L2 este de acest tip.
Demonstratie. Verificarea primei afirmatii este imediata. Reciproc, fie
o G-congruenta pe L1 L2 . Atunci relatiile binare:
def.

1 : `1 , `01 L1 , `1 1 `01 ()v L2 a.. (`1 , v) (`01 , v),


def.

2 : `2 , `02 L2 , `2 2 `02 ()u L1 a.. (u, `2 ) (u, `02 ),


sunt G-congruente pe L1 , respectiv L2 . In plus, avem:
`1 1 `01 , daca si numai daca (`1 , v) (`01 , v), ()v L2
si
`2 2 `02 , daca si numai daca (u, `2 ) (u, `02 ), ()u L1 .
Rezulta sirul de echivalente: (`1 , `2 )1 2 (`01 , `02 ) `1 1 `01 si `2 2 `02
(`1 , `02 ) (`01 , `02 ) si (`1 , `2 ) (`1 , `02 ) (`1 , `2 ) (`01 , `02 ), deci coincide
cu 1 2 .
Definitia 11. Fie L, L0 doua G-latice admitand elemente initiale 0, 00 si
f : L L0 un morfism de G-latice. Multimea Ker f = f 1 (00 ) = {` L |
f (`) = 00 } este un ideal al laticei L, numit nucleul morfismului f .
Observatii. Daca f : L L0 este un morfism de G-latice ce admit elemente
initiale 0, respectiv 00 , atunci au loc urmatoarele afirmatii:

rna
uceanu
marius ta

50

1. In ipoteza ca 00 este element trivial al lui L0 , Ker f este o G-sublatice


a lui L.
2. In ipoteza ca f este morfism surjectiv, avem f (0) = 00 , adica 0 Ker f.
3. Pentru ` L, avem StabG (`) StabG (f (`)), egalitatea avand loc cand
f este morfism injectiv.
4. In ipoteza ca f este morfism injectiv si 0 Ker f , avem Ker f = {0}.
Reciproca nu are, n general, loc.
Observatie. Compunerea a doua morfisme de G-latice este un morfism de
G-latice. Daca L1 , L2 , L3 sunt trei G-latice admitand elemente initiale si
f1 : L1 L2 , f2 : L2 L3 sunt morfisme de G-latice, atunci, n general,
Im f1 6= Ker f2 .
Definitia 12. Fie n IN si L1 , L2 , ..., Ln n G-latice admitand elemente
initiale, notate cu 01 , 02 , ..., 0n . Un sir de morfisme de G-latice:
f1

()

f2

fn2

fn1

L1 L2 Ln1 Ln

se numeste sir exact de G-latice daca Im fi = Ker fi+1 , oricare ar fi i =


1, n 2.
Spunem ca sirul () este exact n Li (unde i {2, 3, ..., n 1}) daca
Im fi1 = Ker fi .
Observatii.
f1

1. Sirul 0 L1 L (unde 0 este G-laticea nula, iar morfismul


0 L1 este morfismul nul (0 7 01 )) este exact, daca si numai
daca Ker f1 = {01 }.
f2

2. Sirul L L2 0 (unde 0 este G-laticea nula, iar morfismul L2 0


este morfismul nul (`2 70)) este exact, daca si numai daca Im f2 =L2 .
f1

f2

3. Sirul () 0 L1 L L2 0 este exact, daca si numai daca


Ker f1 = {01 }, Im f1 = Ker f2 si Im f2 = L2 . Numim un sir exact de
tipul () sir exact scurt de G-latice.

act
iuni ale grupurilor finite pe latice

51

Exemple.
1. Fie L1 , L2 doua G-latice ce admit elemente initiale 01 , 02 astfel ncat
StabG (02 ) = G si f : L1 L2 un morfism surjectiv de G-latice.
Atunci avem sirul exact scurt de G-latice:
f

0 Ker f L1 L2 0,
unde u este incluziunea canonica.
2. Fie L1 , L2 doua G-latice ce admit elemente initiale si L1 L2 G-laticea
produs direct. Atunci avem sirul exact scurt de G-latice:
f1

f2

0 L1 L1 L2 L2 0,
unde f1 (`1 ) = (`1 , 02 ), oricare ar fi `1 L1 si f2 ((`1 , `2 )) = `2 , oricare
ar fi (`1 , `2 ) L1 L2 .
3. Fie L o G-latice distributiva ce admite element initial 0 si L1 , L2 doua

G-sublatice ale lui L astfel ncat 0 L1 L2 si L = L1 L2 . Atunci


avem sirul exact scurt de G-latice:
f1

f2

0 L1 L L2 0,
unde f1 (`1 ) = `1 , oricare ar fi `1 L1 si f2 (`) = `2 , oricare ar fi
` = `1 `2 L.
Definitia 13. Spunem ca sirul exact scurt de G-latice () este scindat:
(i) de tip 1, daca exista un morfism de G-latice g1 : L L1 astfel ncat
g1 f1 = 1L1 sau exista un morfism de G-latice g2 : L2 L astfel
ncat f2 g2 = 1L2 .

(ii) de tip 2, daca exista o G-sublatice L0 a lui L astfel ncat L = f1 (L1 )L0 .
Observatii.
1. In fiecare din urmatoarele doua ipoteze suplimentare:
a) Aplicatia f2 |L0 : L0 L2 este injectiva,

rna
uceanu
marius ta

52

b) Aplicatia f1 este injectiva si L este latice distributiva finita cu


|L| = |L1 ||L2 |,
daca sirul () este scindat de tip 2, atunci el este scindat de tip 1.
Avem ca aplicatia f2 | L0 : L0 L2 este un morfism surjectiv de
G-latice. Intr-adevar, pentru orice `2 L2 , exista ` L astfel ncat

f2 (`) = `2 . Cum L = f1 (L1 )L0 , obtinem ca ` = f1 (`1 )`0 , unde `1 L1


si `0 L0 . Atunci `2 = f2 (`) = f2 (f1 (`1 ) `0 ) = (f2 f1 )(`1 ) f2 (`0 ) =
02 f2 (`0 ) = f2 (`0 ) = (f2 |L0 )(`0 ).
Ipotezele suplimentare (a) si (b) asigura, fiecare n parte, faptul ca
f2 |L0 este un izomorfism de G-latice. Considerand morfismul de Glatice g2 = u (f2 |L0 )1 : L2 L (unde u : L0 L este incluziunea canonica), obtinem ca f2 g2 = 1L2 , deci sirul () este scindat
de tip 1.
2. Reciproca afirmatiei 1 este falsa. Spre exemplu, pentru G = {e}, sirul
exact scurt de G-latice:
f1

f2

{1} L2 L4 L2 {1},
unde Ln = {d IN | d/n}, n {2, 4}, f1 (1) = 1, f1 (2) = 2, f2 (1) =
f2 (2) = 1, f2 (4) = 2, este scindat de tip 1 (exista morfismul de Glatice g2 : L2 L4 , g2 (1) = 1, g2 (2) = 4 astfel ncat f2 g2 = 1L2 ),
verifica ipotezele suplimentare (a) si (b), dar nu este scindat de tip 2
(ntrucat, notand L0 = g2 (L2 ) = {1, 4}, avem L4 = f1 (L2 ) L0 , nsa
f1 (L2 )L0 = {1, 2}{1, 4} = {1, 2} 6= {1}).
Definitia 14. Fie L o G-latice finita si 0 (respectiv 1) elementul sau initial
(respectiv final). Spunem ca L este:
(i) simpla, daca 0 si 1 sunt elemente triviale, iar L nu are G-sublatice
proprii (adica diferite de {0}, {1} si L).
(ii) semisimpla, daca exista o familie (Li )iI de G-sublatice simple ale lui

M
L astfel ncat L =
Li .
iI

(iii) indecompozabil
a, daca 0 este element trivial si L nu admite o descom

punere de tipul L = L1 L2 , cu L1 , L2 G-sublatice proprii.

act
iuni ale grupurilor finite pe latice

53

(iv) decompozabil
a, daca nu este indecompozabila.
(v) t.o.decompozabil
a, daca exista o familie (Li )iI de G-sublatice total

M
ordonate ale lui L astfel ncat L =
Li .
iI

Observatii.
1. Orice G-latice finita simpla este semisimpla si indecompozabila.
2. Orice G-latice finita total ordonata este t.o.-decompozabila.
3. Daca L este o G-latice finita t.o.-decompozabila si (Li )iI este o familie

M
de G-sublatice total ordonate ale lui L astfel ncat L =
Li , atunci
iI

0 Li , oricare ar fi i I.

Propozitia 9. Orice G-sublatice si orice G-latice factor ale unei G-latice


finite distributive semisimple sunt semisimple.
Demonstratie. Fie L o G-latice finita distributiva semisimpla si (Li )iI o

M
familie de G-sublatice simple ale lui L astfel ncat L =
Li . Atunci L este
izomorfa cu produsul direct

L
iI

iI
i

al G-laticelor Li , i I. Pentru fiecare

i I, fie Li = {0, `i }, unde 0 este elementul initial al lui L.

M
0
0
Daca L este o G-sublatice a lui L, atunci L =
Li
=

L , unde
iJ

iJ

J = {i I | `i L0 }, deci L0 este semisimpla.


Daca este o G-congruenta pe L, atunci, conform Propozitiei 8, pentru
orice i I exista o G-congruenta i pe Li astfel ncat =

. Cum orice
iI

G-latice factor Li /i , i I, este simpla, tinand cont de izomorfismul de Glatice L/


=

(L / ), obtinem ca G-laticea factor L/ este semisimpla.


iI

rna
uceanu
marius ta

54

Relativ la G-laticea subgrupurilor unui grup finit G, are loc urmatorul


rezultat:
Propozitia 10. Fie G un grup finit si L(G) G-laticea subgrupurilor sale.
Atunci:
(i) L(G) este simpla, daca si numai daca G este grup ciclic de ordin numar
prim.
(ii) Daca grupul G este ciclic, au loc afirmatiile:
a) L(G) este t.o.-decompozabil
a.
b) L(G) este semisimpla, daca si numai daca ordinul lui G este num
ar liber de patrate.

2.3

Reprezent
ari ale grupurilor prin latice

Ca si n cazul reprezentarilor liniare ale grupurilor, unde, date un grup G si


un corp comutativ K, avem o echivalenta ntre conceptul de K[G]-modul
si cel de K-reprezentare liniara a grupului G, conceptul de G-latice admite
si el o abordare echivalenta, obtinandu-se astfel conceptul de reprezentare
a grupului G prin latice.
Fie (G, , e) un grup.
Definitia 1. Fie (L, , ) o latice si (Aut(L), ) grupul automorfismelor
acesteia. Un morfism de grupuri f : G Aut(L) se numeste reprezentare a
grupului G prin laticea L. L se numeste laticea reprezent
arii f . Spunem ca
reprezentarea f este fidela daca, n plus, morfismul f este injectiv.
Observatie. Fie (L, , ) o latice. Orice reprezentare f : G Aut(L) a
grupului G prin laticea L defineste un morfism de monoizi f : G End(L),
obtinut prin compunerea lui f cu incluziunea canonica Aut(L) End(L).
Reciproc, orice morfism de monoizi : G End(L) defineste o reprezentare
a grupului G prin laticea L. Intr-adevar, ntrucat 1L = (e) = (gg 1 ) =
(g) (g 1 ) = (g 1 ) (g) (deci (g) Aut(L)), oricare ar fi g G, avem
ca Im Aut(L).
Definitia 2. Fie f : G Aut(L) si f 0 : G Aut(L0 ) doua reprezentari ale
grupului G prin laticele L, respectiv L0 .

act
iuni ale grupurilor finite pe latice

55

Spunem ca reprezentarile f si f 0 sunt izomorfe (sau asemenea sau echivalente) si scriem f


= f 0 , daca exista un izomorfism de latice u : L L0
avand proprietatea ca f 0 (g) u = u f (g), oricare ar fi g G.
Propozitia 1. Fie (L, , ) o latice. Atunci exista o corespondent
a bijectiv
a
ntre multimea reprezent
arilor lui G prin L si multimea structurilor de Glatice pe L.
Demonstratie. Daca f : G Aut(L) este o reprezentare a lui G prin L,
atunci L devine o G-latice relativ la actiunea:
f : GL L,
not.

(g, `) 7 f (g, `)==g f ` = f (g)(`).


Daca L este G-latice relativ la actiunea a lui G pe L, atunci aplicatia:
f : G Aut(L),
f (g)(`) = g `,
este o reprezentare a lui G prin L. Se probeaza cu usurinta ca aplicatiile
f 7 f si 7 f sunt inverse una celeilalte.
Observatie. Conform Propozitiei 1, toate exemplele de G-latice prezentate
n 2.1 induc exemple de reprezentari prin latice ale grupului G. Avem astfel
urmatoarele reprezentari:
1. f : G Aut(P(G)),
f (g)(A) = gA = {ga | a A}, oricare ar fi (g, A) GP(G).
2. f : G Aut(L(G)),
f (g)(H) = H g , oricare ar fi (g, H) GL(G).
3. f : G Aut(G/H) (unde H C G),
f (g)(g1 H) = (gg1 )H, oricare ar fi (g, g1 H) G(G/H).
4. f : G Aut(G) (unde G este `.o.-grup),
f (g)(g 0 ) = gg 0 , oricare ar fi (g, g 0 ) GG.
5. f : G Aut(Ln ),
f (g)(d) = g(d), oricare ar fi (g, d) GLn , (unde Ln este laticea
divizorilor naturali ai lui n IN , iar G = { Sn | (Ln ) = Ln ,
((d1 , d2 )) = ((d1 ), (d2 )) si ([d1 , d2 ]) = [(d1 ), (d2 )], oricare ar fi
d1 , d2 Ln }).

rna
uceanu
marius ta

56

Vom numi reprezentarea prezentata n Exemplul 2 de mai sus reprezentarea


laticeal
a regulat
a a grupului G.
Definitia 3. Fie f : G Aut(L) si f 0 : G Aut(L0 ) doua reprezentari ale
grupului G prin laticele L, respectiv L0 . Un morfism de latice u : L L0 ce
satisface proprietatea ca f 0 (g) u = u f (g), oricare ar fi g G, se numeste
morfism de reprezent
ari ntre f si f 0 .
Propozitia 2. Fie f : G Aut(L), f 0 : G Aut(L0 ) doua reprezent
ari
0
0
ale grupului G prin laticele L, L si , actiunile ce dau structurile de
G-latice pe L, L0 . Pentru un morfism de latice u : L L0 , urmatoarele
afirmatii sunt echivalente:
(i) u este morfism de reprezentari ntre f si f 0 .
(ii) u este morfism de G-latice ntre L si L0 .
Demonstratie. (i)=(ii) Avem g 0 u(`) = f 0 (g)(u(`)) = (f 0 (g) u)(`) =
(u f (g))(`) = u(f (g)(`)) = u(g `), oricare ar fi (g, `) GL.
(ii)=(i) Avem (f 0 (g) u)(`) = f 0 (g)(u(`)) = g 0 u(`) = u(g `) =
u(f (g)(`)) = (u f (g))(`), oricare ar fi (g, `) GL, deci f 0 (g) u = u f (g),
oricare ar fi g G.
Observatie. Notam cu Repr G categoria reprezentarilor grupului G prin
latice, adica categoria n care obiectele sunt reprezentarile grupului G prin
latice, iar morfismele sunt morfismele de reprezentari corespunzatoare.
Urmatorul rezultat stabileste legatura dintre categoriile Repr G si Glat.
Propozitia 3. Categoriile Repr G si G-lat. sunt izomorfe.
Demonstratie. Avem un functor covariant T : Repr G Glat. care
asociaza unei reprezentari f : G Aut(L) Glaticea L si unui morfism de
reprezentari u Repr G(f, f 0 ) morfismul de G-latice T (u) = u.
De asemenea, avem un functor covariant S : Glat. Repr G care asociaza unei G-latice L (relativ la actiunea a lui G pe L) reprezentarea
f : G Aut(L), f (g)(`) = g `, oricare ar fi (g, `) GL si unui morfism
de G-latice u : L L0 morfismul de reprezentari S(u) = u.

act
iuni ale grupurilor finite pe latice

57

Se probeaza cu usurinta ca T S = 1Glat. si S T = 1Repr G , adica


functorii T si S realizeaza un izomorfism de categorii.
Facem n cele ce urmeaza o serie de constructii n categoria Repr G, duale
celor efectuate n categoria Glat.
Definitia 4. Fie f : G Aut(L) o reprezentare a grupului G prin laticea L si L0 o G-sublatice a lui L. Atunci aplicatia f |L0 : G Aut(L0 ),
(f |L0 )(g)(`0 ) = f (g)(`0 ), oricare ar fi (g, `0 ) GL0 , este o reprezentare a
grupului G prin laticea L0 , numita subreprezentarea lui f determinata de
G-sublaticea L0 a lui L.
Observatie. Subreprezentarile reprezentarilor grupului G prin latice sunt
tocmai subobiectele categoriei Repr G.
Definitia 5. Fie f : G Aut(L) o reprezentare a grupului G prin laticea
L si fi : G Aut(Li ), i I, o familie finita de subreprezentari ale lui f .
(i) In ipoteza ca G-laticea L admite element initial, spunem ca reprezentarea
f este -suma direct
a (interna) a subreprezentarilor sale fi , i I, si

M
M
notam acest fapt prin f =
fi , daca L =
Li .
iI

iI

(ii) In ipoteza ca G-laticea L admite element final, spunem ca reprezentarea


f este -suma direct
a (interna) a subreprezentarilor sale fi , i I, si

M
M
notam acest fapt prin f =
fi , daca L =
Li .
iI

iI

Definitia 6. Fie fi : G Aut(Li ), i I, o familie finita de reprezentari


ale grupului G prin laticele Li , i I. Numim produsul direct al reprezentarilor
fi , i I, reprezentarea:

fi : G Aut
Li ,
iI
iI

fi (g)((`i )iI ) = (fi (g)(`i ))iI , oricare ar fi (g, (`i )iI ) G


Li .

iI

iI

Observatie. Produsele directe de reprezentari ale grupului G sunt tocmai


produsele directe ale categoriei Repr G.

rna
uceanu
marius ta

58

Definitia 7. Fie f : G Aut(L) o reprezentare a grupului G prin laticea


L si o G-congruenta pe L. Numim reprezentarea factor a lui f modulo
reprezentarea:
f : G Aut(L/),
f (g)([`]) = [f (g)(`)], oricare ar fi (g, [`])G(L/).
Ca o consecinta a Propozitiei 3, 2.1, are loc urmatorul rezultat:
Propozitia 4. Fie f : G Aut(L) o reprezentare a grupului G prin laticea
L. Atunci aplicatia:
f : G Aut(P(L)),
f (g)(A) = f (g)(A) = {f (g)(a) | a A}, oricare ar fi (g, A) GP(L),
este o reprezentare a grupului G prin laticea P(L).
Dac
a, n plus, L este total ordonat
a, atunci aplicatia u : L P(L),
u(`) = {`0 L | `0 `}, oricare ar fi ` L, este un morfism de reprezent
ari
ntre f si f .
Definitia 8. O reprezentare a grupului G printr-o latice finita se numeste
reprezentare laticeal
a finita a lui G.
Definitia 9. Fie f : G Aut(L) o reprezentare laticeala finita a grupului
G. Spunem ca f este:
(i) ireductibil
a, daca G-laticea L este simpla.
(ii) reductibil
a, daca nu este ireductibila.
(iii) complet reductibil
a, daca G-laticea L este semisimpla.
(iv) indecompozabil
a, daca G-laticea L este indecompozabila.
(v) decompozabil
a, daca nu este indecompozabila.
(vi) t.o.decompozabil
a, daca G-laticea L este t.o.decompozabila.

Capitolul 3
Aplicatii ale Glaticelor
n studiul grupurilor finite
Capitolul 3 nglobeaza o serie de rezultate privind, n special, proprietatile
laticei L(G) a subgrupurilor unui grup finit G.
In paragrafele 3.1 si 3.3 (corespunzatoare lucrarii [74] a autorului) aceste
rezultate sunt deduse din studiul respectivelor proprietati n cazul general al
G-laticelor. Sunt astfel abordate probleme relative la ordinele subgrupurilor
lui G (n 3.1), precum si la existenta seriilor principale pentru G (n 3.3).
In paragraful 3.2 este tratata problema decompozabilitatii laticei L(G),
n situatia n care G este un produs semidirect de grupuri ciclice finite (a se
vedea, n acest sens, M. Tarnauceanu [77]).

3.1

Probleme relative la ordinele


subgrupurilor unui grup finit

Fie (G, , e) un grup finit de ordin n, n = p1 1 p2 2 ...pk k descompunerea lui n


n produs de factori primi si Ln laticea divizorilor naturali ai lui n. Urmarim
stabilirea unor proprietati ale aplicatiei:
ord : L(G) Ln ,
ord(H) = |H|, oricare ar fi H L(G).
Fie L o G-latice finita avand proprietatea ca 0 FixG (L) (unde cu 0 am
notat elementul initial al lui L) si (`i )i=1,k o familie de elemente ale lui L.
59

rna
uceanu
marius ta

60

Pentru fiecare i {1, 2, ..., k}, facem notatiile:


L`i = [0, `i ] = {` L | 0 ` `i },
G L`i = {g ` | g G, ` L`i }.
Definitia 1. Spunem ca familia (`i )i=1,k constituie un sistem maximal al lui
L, daca ea satisface urmatoarele proprietati:
(i) L =

k
_

G L`i .

i=1

(ii) G L`j

k
_

G L`i = {0}, oricare ar fi j = 1, k.

i=1
i6=j

Observatii. Fie (`i )i=1,k un sistem maximal al lui L.


1. Pentru orice familie (gi )i=1,k de elemente ale lui G, (gi `i )i=1,k este un
sistem maximal al lui L.
2. Pentru orice i = 1, k, sublaticea L`i a lui L nu este n mod necesar o
G-sublatice. O conditie suficienta pentru ca acest fapt sa aiba loc este
`i FixG (L). In cazul cand (`i )i=1,k FixG (L) avem G L`i = L`i ,
oricare ar fi i = 1, k si L este -suma directa (interna) a G-sublaticelor
L`i , i = 1, k.
Are loc urmatorul rezultat, a carui verificare este imediata:
Lema 1. Dac
a grupul G satisface proprietatea ca oricare doua subgrupuri
U, V L(G) cu (|U |, |V |) = 1 formeaz
a o pereche permutabil
a, atunci, pentru
orice familie de subgrupuri (Hi )i=1,m L(G) cu (|Hi |, |Hj |) = 1, pentru orice
pereche (i, j) cu i 6= j, avem:
"m #
[
H1 H2 ...Hm =
Hi
i=1

si
|H1 H2 ...Hm | =

m
Y
i=1

|Hi |.

act
iuni ale grupurilor finite pe latice

61

Urmatoarea propozitie furnizeaza un exemplu de G-latice ce admite sisteme maximale.


Propozitia 1. Dac
a grupul G satisface proprietatea ca oricare doua subgrupuri U, V L(G) cu (|U |, |V |) = 1 formeaz
a o pereche permutabil
a, atunci
G-laticea L(G) are cel putin un sistem maximal.
Demonstratie. Pentru fiecare i {1, 2, ..., k}, fie Hi un pi subgrup Sylow
al lui G. Probam ca familia (Hi )i=1,k constituie un sistem maximal n L(G).
Fie H L(G) si m = |H|. Atunci m/n, deci exista numerele i IN,
i i , i = 1, k, astfel ncat m = p1 1 p2 2 ...pkk . Fie Ui un pi -subgrup Sylow al
x1

lui H si xi G cu proprietatea ca Ui Hixi , adica Ui i [{e}, Hi ]. Utilizand


x1

x1

x1

Lema 1, obtinem H = U1 U2 ...Uk = (U1 1 )x1 (U2 2 )x2 ...(Uk k )xk , asadar are
loc egalitatea:
k
_
L(G) =
G [{e}, Hi ].

i=1
k

_
Consideram j {1, 2, ..., k} si K G[{e}, Hj ] G [{e}, Hi ] . Atunci
i=1

i6=j
k
_

y
K = Vj j Viyi , unde Vs Hs si ys G, oricare ar fi s = 1, k. Cum
i=1
i6=j

ordinele subgrupurilor

y
Vj j

si

k
_

Viyi sunt relativ prime, obtinem K = {e},

i=1
i6=j

deci:

G [{e}, Hj ]

k
_

G [{e}, Hi ] = {e}.

i=1
i6=j

Presupunem n continuare ca G-laticea L este modulara si ca (`i )i=1,k este


un sistem maximal al lui L.
Lema 2. Are loc egalitatea:
!
k0
k0
X
_
hL (`i ),
`i =
hL
i=1
0

oricare ar fi k IN , k k.

i=1

rna
uceanu
marius ta

62

Demonstratie. Probam egalitatea de mai sus prin inductie dupa k 0 . Pentru


k 0 = 1, aceasta are, evident, loc. Presupunand-o adevarata pentru k 0 1 si
tinand cont de Corolarul Propozitiei 4, 1.1, avem
k0 !
k0 1 !
!
k0 1 !
_
_
_
hL
` i = hL
`i `k0 = hL
`i + hL (`k0 )
i=1

i=1

i=1

! k0 1
k0 1 !
k0
_
X
X
hL (`i ).
hL (`i ) + hL (`k0 ) hL (0) =
hL
`i `k0 =
i=1

i=1

i=1

i0

i0

Pentru fiecare i {1, 2, ..., k}, fie = hL (GL`i ) (adica = max{hL (g `) |


g G, ` L`i }), IN0i = {0, 1, ..., i0 } si hi : G L`i IN0i restrictia aplicatiei hL la multimea G L`i . Presupunem ca este bine definita aplicatia:
k

h : L
IN0i ,
i=1
k
!
_
h0
gi `ii = (hi (`ii ))i=1,k ,
i=1

unde gi G, `ii L`i , oricare ar fi i = 1, k (este usor de remarcat ca o conditie suficienta pentru a avea acest lucru este ca G-laticea L sa fie distributiva).
Atunci:
Propozitia 2. Aplicatia h0 este surjectiv
a.
k

plus, oricare ar fi (10 , 20 , ..., 0 )


In
k
(
(h0 )1 (10 , 20 , ...k0 )

IN
i=1

0i ,

avem:

` L | hL (`) =

k
X

)
i0

6= .

i=1

Demonstratie. Toate aplicatiile hi , i = 1, k, sunt surjective. Astfel, dat


k

k-uplul

(10 , 20 , ..., k0 )

IN
i=1

0i ,

exista `ii G L`i cu proprietatea ca

hi (`ii ) = i0 , i = 1, k. Utilizand Lema 2, se constata ca


(
)
k
k
X
_
0
0
0
0 1
0
i .
`ii (h ) (1 , 2 , ..., k ) ` L | hL (`) =
i=1

i=1

Abordam n cele ce urmeaza studiul proprietatilor aplicatiei

act
iuni ale grupurilor finite pe latice

63

ord : L(G) Ln .
Propozitia 3. Dac
a grupul G verifica urmatoarele conditii:
(i) laticea L(G) este modular
a,
(ii) exista un sistem maximal (Hi )i=1,k n L(G) constituit din pi -subgrupuri
Sylow ale lui G, i = 1, k,
(iii) pentru orice H L(G), |H| =

k
Y

pi i

implica hL(G) (H)

i=1

k
X

i ,

i=1

atunci aplicatia ord : L(G) Ln este surjectiv


a.
Demonstratie. Daca m Ln , atunci m = p1 1 p2 2 ...pkk , unde i IN,
i i , i = 1, k. Pentru fiecare i {1, 2, ..., k}, fie Ui un subgrup de ordin pi i al lui G cu proprietatea ca Ui Hi (alegerea lui Ui este posibila,
conform teoremelor lui Sylow). Cum (Hi )i=1,k constituie un sistem maxik
!
_
mal al lui L(G), similar demonstratiei Lemei 2, rezulta ca hL(G)
Ui =
i=1
" k #!
k
k
[
X
X
hL(G)
Ui
=
hL(G) (Ui ) =
i . Acest fapt implica egalitatea:
i=1

i=1

i=1

"
ord

k
[

#!
Ui

i=1

k
Y

pi i = m.

i=1

"

k
[

#!

Intr-adevar,
daca, prin absurd, ord
Ui
6= m, atunci
i=1
" k #!
k
Y
[
pi i , unde i IN, i i i , i = 1, k si exista
=
Ui
ord
i=1

i=1

i0 " {1, 2,#...,


< i0 (acest fapt are loc deoarece
"at i0#!
k} astfel nc
k
k

[
[

Ui , oricare ar fi q = 1, k si (|Uq |, |Uq0 |) =1,


asadar |Uq |/
Uq
Ui

i=1
i=1
" k #!
k
k
X
X
[
0
pentru q 6= q ). Din conditia (iii), obtinem hL(G)

i >
i ;
Ui
contradictie.

i=1

i=1

i=1

64

rna
uceanu
marius ta

Corolarul 1. Pentru orice grup finit G de ordin n ce satisface proprietatea


c
a oricare doua subgrupuri U, V L(G) cu (|U |, |V |) = 1 formeaz
a o pereche
permutabil
a, aplicatia ord : L(G) Ln este surjectiv
a.
Demonstratie. Afirmatia rezulta din Propozitiile 1 si 3 (cu observatia ca
ipotezele Corolarului 1 asigura satisfacerea doar a conditiilor (ii) si (iii) ale
Propozitiei 3; conditia (i) este nsa neesentiala n acest caz).
Corolarul 2. Pentru orice grup nilpotent finit G de ordin n, aplicatia
ord : L(G) Ln este surjectiv
a.
Demonstratie. Afirmatia rezulta din Corolarul 1, tinand cont ca, pentru un
grup nilpotent finit, oricare doua subgrupuri de ordine relativ prime formeaza
o pereche permutabila (a se vedea Propozitia 4, 1.2).
Corolarul 3. Pentru orice grup abelian finit G de ordin n, aplicatia
ord : L(G) Ln este surjectiv
a.
Demonstratie. Cum orice grup abelian este nilpotent, afirmatia rezulta din
Corolarul 2.
Observatie. Conform celor aratate mai sus si Observatiei 2 (anterioare
Lemei 1), pentru un grup nilpotent (n particular, abelian) finit G, G-laticea
L(G) este -suma directa (interna) a G-sublaticelor sale determinate de psubgrupurile Sylow ale lui G.
Urmatoarea propozitie ilustreaza o serie de conditii necesare si suficiente
pentru a avea injectivitatea aplicatiei ord : L(G) Ln .
Propozitia 4. Urmatoarele afirmatii sunt echivalente:
(i) Grupul G este ciclic.
(ii) Aplicatia ord este injectiv
a.
(iii) Aplicatia ord este morfism de semilatice de la (L(G), ) la (Ln , ( , )).
(iv) Aplicatia ord este morfism de semilatice de la (L(G), ) la (Ln , [ , ]).
(v) Aplicatia ord este izomorfism de latice.

act
iuni ale grupurilor finite pe latice

65

Demonstratie. (i)(ii) = Evident.


= Pentru fiecare d Ln , fie Md = {x G | ord(x) = d}. Atunci
multimile nevide ale familiei (Md )dLn formeaza o partitie a lui G, deci are
loc egalitatea:
X
(1)
n=
|Md |.
dLn

O multime Md este nevida, daca si numai daca exista un subgrup ciclic Hd


al lui G cu ord(Hd ) = d. In aceasta situatie, conform ipotezei, Hd este unicul
subgrup de ordin d al lui G. Astfel avem Md = {x G | [x] = Hd }, de unde
rezulta |Md | = (d).
Presupunem cunoscuta egalitatea:
X
(d).
(2)
n=
dLn

Relatiile (1) si (2) arata ca |Md | = (d), oricare ar fi d Ln . In particular,


obtinem |Mn | = (n) 1, asadar Mn 6= . Rezulta ca exista x G astfel
ncat ord(x) = n, deci grupul G este ciclic.
(i)(iii) = Probam ca ord(G1 G2 ) = (ord(G1 ), ord(G2 )), oricare
ar fi G1 , G2 L(G). Notand ord(Gi ) = di , i = 1, 2 si ord(G1 G2 ) = d, din
faptul ca G1 G2 Gi , i = 1, 2, rezulta d/di , i = 1, 2. Fie d0 IN astfel ncat
d0 /di , i = 1, 2. Atunci d0 Ln , deci exista G0 L(G) cu ord(G0 ) = d0 . Din
d0 /di , i = 1, 2, obtinem G0 Gi , i = 1, 2, asadar avem G0 G1 G2 . Rezulta
d0 /d, prin urmare d = (d1 , d2 ).
= T
inand cont de echivalenta (i)(ii), este suficient sa probam injectivitatea aplicatiei ord. Fie G1 , G2 L(G) astfel ncat ord(G1 ) = ord(G2 ).
Conform ipotezei, rezulta ord(G1 G2 ) = ord(Gi ), i = 1, 2, deci avem
G1 = G1 G2 = G2 .
(i)(iv) Similar cu (i)(iii).
(i)(v) Evident.
Corolar. Urmatoarele afirmatii sunt echivalente:
(i) L(G) este total ordonat
a.
(ii) G este p-grup ciclic.

rna
uceanu
marius ta

66

Demonstratie. (i)=(ii) Daca L(G) este total ordonata, atunci k = 1,


deci G este p-grup (ord(G) = p1 1 ). De asemenea, oricare ar fi G1 , G2
L(G), avem G1 G2 sau G2 G1 , asadar conditia ord(G1 ) = ord(G2 ) implica
G1 = G2 . Astfel aplicatia ord : L(G) Ln este injectiva, deci, conform
Propozitiei 4, G este ciclic.
(ii)=(i) Evident.

3.2

Probleme relative la laticea subgrupurilor


unui produs semidirect de grupuri ciclice
finite

Fie m, n doua numere naturale mai mari sau egale cu 2 si f : ZZm Aut(ZZn )
un morfism de grupuri.
Atunci f este complet determinat de elementul f (1) Aut(ZZn ). De
asemenea, automorfismul f (1) este complet determinat de valoarea sa n
b
1 ZZn , iar aceasta constituie, conform unui rezultat uzual din cadrul teoriei
grupurilor, un generator al grupului ciclic ZZn . Fixam, pentru tot restul
acestui paragraf, k0 ZZ, astfel ncat f (1)(b
1) = b
k0 . Avem (k0 , n) = 1 si
x
f (
x)(b
y ) = k0 yb, oricare ar fi x ZZm si yb ZZn .
Fie S produsul semidirect al lui ZZm cu ZZn relativ la f , adica S este
grupul (ZZm B<f ZZn , ), unde ZZm B<f ZZn = {(
x, yb) | x ZZm , yb ZZn } si
(
x1 , yb1 ) (
x2 , yb2 ) = (
x1 + x2 , k0x2 yb1 + yb2 ), oricare ar fi (
x1 , yb1 ), (
x2 , yb2 ) S.
Aplicatiile:
1 : ZZm S, 1 (
x) = (
x, b
0), oricare ar fi x ZZm ,
2 : ZZn S,

2 (b
y ) = (0, yb), oricare ar fi yb ZZn ,

sunt morfisme de grupuri si, notand G = 1 (ZZm ), respectiv H = 2 (ZZn ),


avem G S, H C S si
0)}.
S = GH, G H = {(0, b
Observatie. Pentru (
x, yb) S si IN , avem:

1 ! !
X
(
x, yb) =
x,
k0ix yb .
i=0

act
iuni ale grupurilor finite pe latice

67

O prima problema abordata consta n gasirea unor conditii necesare si


suficiente pentru ca laticea L(S) a subgrupurilor grupului S sa fie distributiva.
Propozitia 1. Urm
atoarele afirmatii sunt echivalente:
(i) L(S) este latice distributiva.
(ii) k0 1 (mod n) si (m, n) = 1.
Demonstratie. (i)=(ii) Daca L(G) este latice distributiva, atunci, conform Propozitiei 1, 1.2, grupul S este ciclic, deci abelian. Rezulta (1, b
k0 ) =
b
b
b
b
b
(0, 1)(1, 0) = (1, 0)(0, 1) = (1, 1), asadar k0 1 (mod n). Atunci S este produsul direct al grupurilor ZZm si ZZn . Distributivitatea laticei subgrupurilor
acestuia implica (m, n) = 1 (a se vedea demonstratia Propozitiei 1, 2.1).
(ii)=(i) Ipoteza implica izomorfismele de grupuri S
= ZZm ZZn
= ZZmn ,
deci laticele L(S) si L(ZZmn )
L
sunt
izomorfe.
Cum
L
este
distribu= mn
mn
tiva, rezulta ca L(S) este distributiva.
Studiem n continuare structura laticei L(S) n situatia n care m = p =
numar prim si (p, n) = 1.
Fie S1 L(S). Atunci ord(S1 )/pn.
Cazul 1. p 6 | ord(S1 ).
Probam ca S1 H. Intr-adevar, daca, prin absurd, S1 6 H, atunci HS1 HS,
deci [S1 H : H] 2. Cum p = [S : H] = [S : S1 H][S1 H : H] este numar
prim, obtinem [S1 H : H] = p si [S : S1 H] = 1, adica S1 H = S. Rezulta
ca S1 /S1 H
= S1 H/H = S/H, asadar ord(S1 /S1 H) = p. Deducem
ca p/ord(S1 ); contradictie. In concluzie, avem S1 L(H) = L(2 (ZZn )) =
2 (L(ZZn )).
Cazul 2. p/ord(S1 ).
Conform teoremei lui Cauchy, S1 are un element de ordin p, deci contine cel
putin un p-subgrup Sylow al lui S.
Fie A = {G1 = G, G2 , ..., Gnp } multimea p-subgrupurilor Sylow ale lui
S, unde np = [S : NS (G)]. Pentru determinarea lui np utilizam urmatoarea
lema, a carei verificare se face prin calcul direct.

rna
uceanu
marius ta

68

Lema 1. Notand d = (k0 1, n), are loc egalitatea:


n
b
.
NS (G) = (
x, yb) S | x ZZp , yb
d
n
n
=
Pentru fiecare i {1, 2, ..., np },
d
(k0 1, n)
0)) astfel ncat Gi = Gzi . Rezulta S = S zi = (GH)zi =
exista zi S (z1 = (0, b
Gzi H zi = Gi H, oricare ar fi i = 1, np .
Fie i0 {1, 2, ..., np } cu proprietatea ca Gi0 S1 . Intrucat H este subgrup
normal al lui S, (Gi0 , H) constituie o pereche permutabila (deci modulara)
n L(S). Obtinem S1 = S1 S = S1 (Gi0 H) = Gi0 (S1 H), asadar:


n
b
| k Ln , i = 1, np .
S1 B = Gi 2
k
Obtinem astfel np =

Am verificat astfel urmatorul rezultat:


Propozitia 2. Pentru m = p = numar prim si (p, n) = 1, avem:
L(S) = 2 (L(ZZn )) A2 (L(ZZn )),
unde A este multimea p-subgrupurilor Sylow ale lui S.
Urmarim n continuare determinarea numarului subgrupurilor produsului
semidirect S. Se probeaza cu usurinta urmatoarea lema:
Lema 2. Pentru orice k Ln , avem:


n
b
n
b
NS G2
= (
x, yb) S | x ZZp , yb
,
k
(k)
unde (k) = (k(k0 1), n).
ipotezele Propozitiei 2, are loc egalitatea:
Corolarul 1. In

X
n
,
|L(S)| = r(n) +
k,
(k
0 1, n)
kL
n

unde r(n) = |Ln |.

act
iuni ale grupurilor finite pe latice

69

Demonstrat
un k Ln fixat si i, j {1, 2,..., np
}, avem
ie. Pentru

n
b
n
b
n
b
1
Gi 2
= Gj 2
, daca si numai daca zi zj NS G2
.
k
k
k
T
inand cont de Lema 2, deducem ca
X n (k)
X (k)
X
n

p =
=
=
|B| =
n
b
d n
d
kLn S : NS G2
kLn
kLn
k

X (k(k0 1), n)
X
n
=
,
=
k,
(k0 1, n)
(k0 1, n)
kL
kL
n

de unde, utilizand Propozitia 2, obtinem

X
|L(S)| = |2 (L(ZZn ))| + |B| = r(n) +
k,
kLn

n
(k0 1, n)

Corolarul 2. Au loc egalit


atile:
(i) |L(S3 )| = 6.
(ii) |L(Dq )| = 3 + q, unde q este un numar prim, q 6= 2.
Demonstratie. T
inand cont ca S3 este produs semidirect al lui ZZ2 cu ZZ3 si
(2, 3) = 1, respectiv Dq este produs semidirect al lui ZZ2 cu ZZq si (2, q) = 1,
egalitatile se obtin aplicand formula indicata n Corolarul 1.
Drept consecinta a Propozitiei 2, are loc si urmatorul rezultat ce va fi
utilizat ulterior n cadrul acestui paragraf. Mentionam ca aici, ca si peste

tot n cele ce urmeaza, prin notatia L(S) = L(G)L(H) ntelegem ca laticea L(S) este suma directa (interna) a sublaticelor sale L(G) si L(H)
(abordarea problemei ca Slaticea L(S) sa fie suma directa (interna) a
Ssublaticelor sale L(G) si L(H) ar impune ca L(G) sa fie Ssublatice a lui
L(S), ceea ce implica G C S, deci, n acest caz, ne-am reduce la situatia cand
S este produsul direct (intern) al lui G si H).

ipotezele Propozitiei 2, avem L(S) = L(G)L(H), daca si


Corolarul 3. In
numai daca k0 1 (mod n).
Demonstratie. Daca k0 1 (mod n), atunci S este produsul direct al
grupurilor ZZm si ZZn . Egalitatea obtinuta n Propozitia 2 devine n acest caz:
()

L(S) = 2 (L(ZZn )) G2 (L(ZZn )),

rna
uceanu
marius ta

70

de unde deducem ca L(S) = L(G)L(H).

Reciproc, daca L(S) = L(G)L(H), atunci are loc egalitatea (). Rezulta
|L(S)| = 2r(n). Utilizand Corolarul 1, obtinem (k) = d, oricare ar fi
k Ln . In particular, avem n = (n) = d = (k0 1, n), ceea ce implica
k0 1 (mod n).
Observatii. 1) Functorul covariant L : Gr Lat (unde Gr este categoria
grupurilor, iar Lat este categoria laticelor) ce asociaza unui grup G1 laticea
L(G1 ) a subgrupurilor sale si unui morfism de grupuri f : G1 G2 morfismul de latice L(f ) : L(G1 ) L(G2 ) definit prin L(f )(H1 ) = f (H1 ), oricare
ar fi H1 L(G1 ), este exact. Astfel, daca:
()

f1

f2

0 ZZn S ZZm 0

este un sir exact scurt de grupuri (adica S este o extindere a lui ZZn prin ZZm ),
atunci obtinem sirul exact scurt de latice:
( )

L(f1 )

L(f2 )

0 L(ZZn ) L(S) L(ZZm ) 0.

Pentru (m, n) = 1, conform teoremei SchurZassenhaus, avem ca sirul ()


este scindat, deci exista un morfism de grupuri f : ZZm Aut(ZZn ) astfel
ncat S
= ZZm B<f ZZn . Atunci sirul ( ) este scindat de tip 1 si, n general
(mai exact pentru k0 6 1 (mod n)) nu este scindat de tip 2, adica nu are loc

egalitatea L(S) = L(G)L(H) (= L(H)L(G)).

2) Daca L(S) = L(G)L(H), atunci toate subgrupurile produsului semidirect S sunt produse semidirecte.
Fie S1 L(S) si G1 L(G), respectiv H1 L(H) astfel ncat S1 = G1 H1 .
Avem ca H1 este subgrup normal al lui S1 si ca G1 este un complement al
lui H1 n S1 . Atunci G1 actioneaza pe H1 prin conjugare:
: G1 Aut(H1 ),
(g1 )(h1 ) = hg11 , oricare ar fi (g1 , h1 ) G1 H1
si S1
= G1 B< H1 .
Abordam n cele ce urmeaza problema determinarii tripletelor (m, n, k0 )

pentru care are loc egalitatea L(S) = L(G)L(H). Pentru nceput, prezentam
doua rezultate auxiliare, primul bine cunoscut n ZZ.

act
iuni ale grupurilor finite pe latice

71

Lema 3. Fie numerele k0 ZZ si a, b IN . Atunci:


(a,b)

(k0a 1, k0b 1) = k0

1.

Lema 4. Fie G1 L(G) cu ord(G1 ) = m1 si H1 L(H) cu ord(H1 ) = n1


astfel nc
at grupul G1 H1 este abelian. Atunci:
m

n1 / k0m1 1 .

m b
n
b
,0
Demonstratie. Avem G1 =
si H1 =
0,
, deci:
m1
n1

m
n
b
,
| = 0, m1 1, = 0, n1 1 .
G1 H1 =

m1 n1

m
m 0 n
m 0 n
m
n
b
b
b
n
b
0
0
,
,
,
,
Din egalitatea

,
m1 n1
m1
n1
m1
n1
m1 n1
oricare ar fi , 0 {0, 1, ..., m1 1} si , 0 {0, 1, ..., n1 1}, obtinem:
m
n
b
n
b
n
b
n
b
+ 0
= k0 m1 0
+
n1
n1
n1
n1
m
n
b
Luand = 0 = 1, = 1 si 0 = 0, rezulta k0m1 1
= b
0, adica
n
1
m

n1 / k0m1 1 .
m
0 m

k0

Propozitia 3. Urm
atoarele afirmatii sunt echivalente:

(i) L(S) = L(G)L(H).


(ii) (m, n) = 1 si k0 1(mod n).
Demonstratie. Implicatia (ii)=(i) este evidenta. Probam (i)=(ii). Pre

supunand ca are loc egalittea L(S) = L(G)L(H), distingem urmatoarele


doua situatii:
Cazul 1. k0 1(mod n).

rna
uceanu
marius ta

72

Aratam ca (m, n) = 1. Daca, prin absurd (m, n) 2,atunci


fie p un
m n
b
,
divizor prim al lui (m, n). Considerand S11 L(S), S11 =
, avem
p p
ord(S1 ) = p. Daca subgrupurile G11 L(G) si H11 L(H) au proprietatea ca S11 = G11 H11 , atunci ord(G11 )ord(H11 ) = ord(G11 H11 ) = p, de unde
rezulta:

mb
,
G11 =
0
0)}
si H11 = {(0, b
p
sau

n
b
b
G11 = {(0, 0)} si H11 =
0,
.
p

m
n
b
In ambele situatii obtinem ca
,

/ G11 H11 ; contradictie.


p p
Cazul 2. k0 6 1(mod n).
Aratam ca m = numar prim si (m, n) = 1.
Probam mai ntai egalitatea:
(1)

(k0 1, m, n) = 1.

Daca, prin absurd, (k0 1, m, n) 2, atuncifie p un


divizor prim al lui
m n
b
,
(k0 1, m, n). Considerand S12 L(S), S12 =
, avem ord(S12 )=p.
p p
Analog cazului 1, daca subgrupurile G12 L(G) si H12 L(H) au propriem n
b
,
tatea ca S12 = G12 H12 , atunci obtinem
G12 H12 ; contradictie.
p p
Probam ca:
(2)

d = (k0 , n) 2.

Daca, prin absurd, d = 1, atunci fie S13 L(S), S13 = [(1, b


1)]. Deducem ca

m/ord(S13 ), deci exista q IN astfel ncat ord(S13 ) = mq. Daca subgrupurile


G13 L(G) cu ord(G13 ) = m1 si H13 L(H) cu ord(H13 ) = n1 au propriem
/n1 /n, deci
tatea ca S13 = G13 H13 , atunci obtinem mq = m1 n1 . Rezulta
m1

m
m
/(m, n). Conform Lemei 4, avem n1 / k0m1 1 , de unde deducem ca
m1 m

m
m1
/ k0 1 .
m1

act
iuni ale grupurilor finite pe latice

73

m
m
= p1 1 p2 2 ...pk k descompunerea numarului natural
n produs
m1
m1
de factori primi, unde p1 < p2 < < pk .
Daca p1 = 2, atunci 2/(m, n)/n, asadar, tinand cont ca (k0 , n) = 1, obtinem k0 1(mod 2). Rezulta k0 1 0(mod 2), deci 2/d; contradictie.
Fie

Daca p2 6= 2, atunci, utilizand divizibilitatile p1 /(k0m1 1) si p1 /(k0p1 1 1),


(p1 1,

m1
din Lema 3 obtinem ca p1 /(k0
1), adica p1 /(k0 1). Cum p1 /(m, n)/n,
rezulta ca p1 /d, deci p1 = 1; contradictie.
Probam ca:

(3)

(m, n) = 1.

0
Daca, prin absurd, (m, n) 2, atunci fie numerele prime
astfel n p, p
m n
b
,
cat p/d si p0 /(m, n). Considerand S14 L(S), S14 =
, avem
0
p pp0
ord(S14 ) = pp0 . Daca subgrupurile G14 L(G) si H14 L(H) au proprietatea ca S14 = G14 H14 , atunci pp0 = ord(G14 )ord(H14 ). Cum p 6 | ord(G14 )
(n caz contrar am avea p/m, deci p/(d, m); contradictie cu egalitatea (1)) si
ord(G14
) 6= 1, ord(H
rezult
a ca ord(G14 ) = p0
si ord(H14 ) = p, asadar
14 ) 6= 1,

m b
n
b
m n
b
,
0,
, 0 si H14 =
. Avem
G14 H14 , deci exista
G14 =
p0
p
p0 pp0

m n
b
m b
0
,
{0, 1, ..., p 1} si {0, 1, ..., p 1} astfel ncat
=
,0
p0 pp0
p0

n
b
m n
b
,
0,
= 0
. Obtinem = 1 si pp0 /(p0 1); contradictie.
p
p
p
Probam ca:

(4)

m = numar prim.

Daca, prin absurd, m nu este numar hprim,iatunci exista un numar prim


m
p 6= m cu p/m. Fie S15 L(S), S15 = (p, b
1) . Avem ord(S15 ) =
q, unde
p
q IN . Dca subgrupurile G15 L(G) si H15 L(H) au proprietatea ca
m
q. Notand m1 = ord(G15 ) si
S15 = G15 H15 , atunci ord(G15 )ord(H15 ) =
p

m
m
m
,n1 = 1, rezulta ca
n1 = ord(H15 ), avem /m1 n1 . Cum
/m1 , deci
p
p
p
m 0
m , unde m01 IN .
m1 =
p 1

rna
uceanu
marius ta

74

h
i
b
= G = (1, 0) si H15 =

m01

Daca
= p, atunci m1 = m, asadar G15

n
b
. Rezulta ca exista {0, 1, ..., m1} si {0, 1, ..., n1 1} astfel
0,

n1
n
b
n
b
n
b

b
b
b
(p, 1) = (1, 0) 0,
. Obtinem = p si
U (ZZn ),
= ,

n1
n1
n1
n
deci n,
= 1. Acest fapt implica n1 = n, de unde, conform Lemei 4,
n1
rezulta n/(k0 1); contradictie.

i
h
m
n
b
Daca m01 = 1, atunci m1 = , asadar G15 = (p, b
0) si H15 =
0,
.
p
n1
Procedand ntr-o maniera similara celei de mai sus, obtinem n1 = n, deci
n/(k0p 1). Pentru situat
ia n care
p 6= 2 sau 3 6 | n, avem (p, (n)) = 1.
(p,(n))
Cum, din Lema 3, n/ k0
1 , rezulta n/(k0 1); contradictie. Pentru
i
h
b
situatia n care p = 2 si 3/n, consideram S16 = L(S), S16 = (1, 1) . Scriind
S16 = G16 H16 cu G16 L(G), ord(G16 ) = 1 si H16 L(H), ord(H16 ) = 1 ,
obtinem ca exista IN astfel ncat m = ord(S16 ) = ord(G16 )ord(H16 ) =
1 1 . T
inand cont ca putem presupune m = 2k , unde k IN (n cazul n care
m are un divizor prim p0 > 2 se repeta, pentru p0 , rationamentul anterior,
ajungandu-se la aceeasi contradictie), rezulta 1 = m. Similar situatiilor
precedente, avem 1 = n, deci n((k0 1); contradictie.
In concluzie, am probat ca m =numar prim si (m, n) = 1. Ne situam astfel n ipotezele Propozitiei 2 si, conform Corolarului 3, obtinem
k0 1(mod n); contradictie.
Observatie. In Propozitia 3 am aratat ca laticea L(S) este -suma directa
(interna) a sublaticelor sale L(G) si L(H), daca si numai daca (m, n) = 1
si k0 1(mod n). Facem remarca ca, daca aceste ultime doua conditii sunt
ndeplinite, atunci avem chiar ca S-laticea L(S) este -suma directa (interna)
a S-sublaticelor sale L(G) si L(H).

3.3

O clas
a de grupuri finite ce admit serii
principale

Fie (G, , e) un grup finit, L o G-latice finita si 0, 1 elementele initial, respectiv


final ale lui L. Presupunem ca {0,
^1} FixG (L) si consideram aplicatia
fL : L L definita prin fL (`) =
g `, oricare ar fi ` L.
gG

act
iuni ale grupurilor finite pe latice

75

Propozitia 1. Aplicatia fL este un morfism de G-multimi ordonate ce are


urm
atoarele propriet
ati:
(i) fL (`) `, oricare ar fi ` L.
(ii) Im fL = FixG (L).
(iii) fL2 = fL .

Demonstratie. (i) Cum e` = `, obtinem ca fL (`) = `

g ` `,

gG\{e}

oricare ar fi ` L.
(ii) Fie `0 Im fL . Atunci `0 = fL (`), unde ` L. Pentru orice g 0 G,

!
avem:
^
^
^
g 0 `0 = g 0 fL (`) = g 0
g` =
g 0 (g`) =
(g 0 g)` = fL (`) = `0 ,
gG

gG

gG

asadar ` FixG (L).


0
Reciproc,
FixG (L). Atunci g `0 = `0 , oricare ar fi g G. Rezulta
^ fie ` ^
fL (`0 ) =
g `0 =
`0 = `0 , deci `0 Im fL .
gG

gG

(iii) Au loc egalitatile fL2 (`) = fL (fL (`)) =

g fL (`) =

gG

fL (`) =

gG

fL (`), oricare ar fi ` L, de unde obtinem fL2 = fL .


Faptul ca fL este un morfism de G-multimi ordonate este evident.
Observatie. Daca G-laticea L este total ordonata, atunci fL este un morfism
de G-latice. In plus, n acest caz, relatia de echivalenta pe L definita
prin:
` `0 , daca si numai daca fL (`) = fL (`0 )
este o G-congruenta. Utilizand teorema fundamentala de izomorfism pentru
G-latice (a se vedea Propozitia 7, 2.1), obtinem izomorfismul de G-latice:
L/
= FixG (L).
Fie n continuare n = |FixG (L)|, C1 , C2 , ..., Cn clasele de echivalenta ale lui
L modulo si (`i )i=1,n un sistem de reprezentanti pentru acestea. Pentru
fiecare i {1, 2, ..., n}, avem G `i = {g `i | g G} Ci , asadar:
|G `i | =

|G|
|Ci |, i = 1, n.
|StabG (`i )|

rna
uceanu
marius ta

76

Obtinem inegalitatea:
()

|G|

n
X
i=1

X
1

|Ci | = |L|.
|StabG (`i )|
i=1

Daca Ci1 , Ci1 , ..., Cir sunt clasele ce au un unic element (adica Cij = {`ij },
j = 1, r, unde r n, ir = n si `n = 1), atunci, pentru orice
s {1, 2, ..., n}\{i1 , i2 , ..., ir }, putem presupune ca `s
/ FixG (L). Rezulta
|G|
|G `s | 6= 1, deci
p, unde p este cel mai mic divizor prim al
|StabG (`s )|
ordinului lui G.
Utilizand inegalitatea (), deducem ca:
|L| pn (p 1)r.
In cazul particular L=L(G) (caz n care FixG (L)=L0 (G)={H L(G) | H
subgrup normal n G}), conform acestei ultime inegalitati, obtinem urmatoarele rezultate:
Corolarul 1. Daca G este un grup finit si r este numarul claselor de
echivalent
a modulo ce au un unic element, atunci
|L(G)| p|L0 (G)| (p 1)r,
unde am notat cu p cel mai mic divizor prim al ordinului lui G.
Corolarul 2. Daca G este un grup finit simplu neabelian, atunci
|L(G)| p + 1,
unde am notat cu p cel mai mic divizor prim al ordinului lui G.
Observatie. Fie Min(L) multimea tuturor elementelor minimale ale lui L
si Ker fL = {` L | fL (`) = 0}. Are loc urmatoarea relatie:
()

Min(L) Ker fL FixG (L).

Intr-adevar, daca ` Min(L) si fL (`) 6= 0, atunci, tinand cont de inegalitatile 0 fL (`) `, obtinem fL (`) = `, adica ` FixG (L).
Corolar. Fie G un grup finit si H un subgrup minimal al lui G. Atunci fie
inima HG a lui H n G coincide cu subgrupul {e}, fie H este normal n G.

act
iuni ale grupurilor finite pe latice

77

Demonstratie. Afirmatia rezulta din relatia (), pentru cazul particular


L = L(G).
In cele ce urmeaza notam k = hL (L).
Definitia 1. Spunem ca G-laticea L este regulat
a, daca ea satisface urmatoarele proprietati:
(i) Toate lanturile maximale ale lui L au aceeasi lungime.
(ii) Oricare ar fi ` L\(Ker fL {1}) cu hL (`) = p, clasa de echivalenta
modulo a lui ` are cel mult k p elemente.
Definitia 2. Spunem ca o familie U = (ui )i=1,k de elemente ale G-laticei L
constituie un sistem minimal k-independent, daca ea satisface urmatoarele
proprietati:
(i) U Min(L), U FixG (L) 6= .
(ii) Oricare ar fi numerele distincte i1 , i2 , ..., ik {1, 2, ..., k}, avem:
|{ui1 uj | j 6= i1 }| = k 1,
|{ui1 ui2 uj | j
/ {i1 , i2 }}| = k 2,
..
.
|{ui1 ui2 uik2 uj | j
/ {i1 , i2 , ..., ik2 }}| = 2.
(iii) Oricare ar fi numerele distincte i1 , i2 , ..., ip {1, 2, ..., k} (unde
p IN , p k), daca {ui1 , ui2 , ..., uip } FixG (L) 6= , atunci
hL (ui1 ui2 uip ) = p.
Propozitia 2. Dac
a G-laticea finita L cu hL (L) = k este regulat
a si admite
un sistem minimal k-independent, atunci exista un lant maximal al lui L:
0 = a0 < a1 < < ak = 1,
unde ai FixG (L), oricare ar fi i = 0, k.
Demonstratie. Probam afirmatia prin inductie dupa k. Daca k 1,
aceasta este, evident, adevarata. O presupunem adevarata pentru k 1 si fie

rna
uceanu
marius ta

78

U =(ui )i=1,k un sistem minimal k-independent al lui L. Cum U FixG (L)6=,


putem presupune ca uk FixG (L). Consideram L0 = [uk , 1] = {` L |
uk ` 1}. L0 este o G-latice finita si hL0 (L0 ) = k 1. Oricare ar fi
` L0 \(Ker fL0 {1}) cu hL0 (`) = p, avem hL (`) = p + 1, asadar clasa
de echivalenta modulo a lui ` are cel mult k 1 p elemente. Astfel
G-laticea L0 este regulata.
Aratam ca V = (vi )i=1,k1 , unde vi = ui uk , i = 1, k 1, este un sistem
minimal (k 1)independent al lui L0 . Cum uk FixG (L), avem hL (vi ) = 2,
i = 1, k 1, deci hL0 (vi ) = 1, i = 1, k 1. Rezulta ca V Min(L0 ). Daca
presupunem ca V FixG (L0 ) = , atunci, tinand cont de relatia (), obtinem
ca V este continuta n clasa de echivalenta modulo a elementului uk .
Rezulta ca aceasta are cel putin k elemente (anume uk si vi , i = 1, k 1),
ceea ce contrazice faptul ca G-laticea L este regulata. In mod evident, V satisface proprietatea (ii) a Definitiei 2. Pentru proprietatea (iii), fie numerele
distincte i1 , i2 , ..., ip {1, 2, ..., k 1} (unde p IN , p k 1). Obtinem
hL0 (vi1 vi2 vip ) = hL0 (uk ui1 ui2 uip ) =
= hL (uk ui1 ui2 uip ) 1 = (p + 1) 1 = p.
Conform ipotezei inductive, exista un lant maximal al lui L0 :
uk = a1 < a2 < < ak = 1,
unde ai FixG (L0 ), i = 1, k. Atunci
0 = a0 < a1 < < ak = 1
este un lant maximal al lui L, unde ai FixG (L), i = 0, k.
Notam cu C0 clasa grupurilor finite G pentru care laticea subgrupurilor
L(G) corespunzatoare este regulata si admite sisteme minimale k-independente (unde k = hL(G) (L(G)).
Observatie. Grupul simetric S3 si grupul diedral D4 apartin clasei C0 . Avem
S3 ={e, 1 , 2 , 3 , , 2 } (unde e este permutarea identica, 1 =(2 3), 2 =(1 3),
3 = (1 2), = (2 3 1)), respectiv D4 = {1, , 2 , 3 , , , 2 , 3 }
(unde 4 = 2 = 1 si = 3 ). Obtinem L(S3 ) = {H0 = {e}, H1 = {e, 1 },
H2 = {e, 2 }, H3 = {e, 3 }, H4 = {e, , 2 }, H5 = S3 } si L(D4 ) = {H00 = {1},
H10 = {1, }, H20 = {1, 2 }, H30 = {1, 2 }, H40 = {1, }, H50 = {1, 3 },

act
iuni ale grupurilor finite pe latice

79

H60 = {1, 2 , , 2 }, H70 = {1, , 2 , 3 }, H80 = {1, 2 , , 3 }, H90 = D4 }.


Se probeaza cu usurinta ca S3 -laticea L(S3 ) (respectiv D4 -laticea L(D4 ))
este regulata si ca U = {H3 , H4 } (respectiv U 0 = {H20 , H30 , H40 }) este un
sistem minimal 2-independent al lui L(S3 ) (respectiv un sistem minimal 3independent al lui L(D4 )).
Corolar. Grupul simetric S3 si grupul diedral D4 admit serii principale de
subgrupuri.
Demonstratie. Afirmatia rezulta din Propozitia 2 si din observatia anterioara.
In finalul acestui paragraf vom extinde notiunea de G-latice (la situatia
n care G este un monoid), n scopul obtinerii unei generalizari a teoremei de
punct fix a laticelor complete si a unei serii de consecinte ale acesteia.
Fie (G, , e) un monoid.
Propozitia 3. Daca (L, ) este o G-multime ordonat
a astfel nc
at relatia
de ordine partial
a induce pe L o structura de latice complet
a, atunci are
loc egalitatea:
[
StabG (L).
G=
`L

Demonstratie. Fie g G si Lg = {` L | g ` `}. Intrucat contine


elementul initial al laticei L, multimea Lg este nevida. Cum L este completa,
exista ` = sup Lg . Atunci ` `, oricare ar fi ` Lg , deci g ` g `, oricare
ar fi ` Lg . Rezulta ca ` g `, oricare ar fi ` Lg , deci ` g `. Din
ultima inegalitate obtinuta deducem ca g ` g (g `), asadar g ` Lg .
Cum ` = sup Lg , rezulta ca g ` `. In concluzie, avem g ` = `, adica
g StabG (`). Incluziunea contrara celei probate mai sus fiind evidenta, are
loc egalitatea din enunt.
Corolarul 1. (teorema de punct fix a laticelor complete) Daca L este o latice
complet
a, atunci orice aplicatie monotona f : L L admite cel putin un
punct fix.
Demonstratie. Relativ la compunerea aplicatiilor, multimea G =
= {f : L L | f aplicatie monotona} este un monoid. Atunci L este

rna
uceanu
marius ta

80

o G-multime ordonata, unde f ` = f (`), oricare


ar fi (f, `) GL. Con[
form Propozitiei 3, are loc egalitatea G =
StabG (`), deci, pentru orice
`L

f G, exista ` L astfel ncat f StabG (`), adica f (`) = f ` = `.


In cele ce urmeaza presupunem ca (G, , e) este grup.
Corolarul 2. Dac
a L este o G-latice complet
a cu proprietatea ca StabG (`) =
{e}, oricare ar fi ` L, atunci grupul G este abelian.
Demonstratie. Fie g1 , g2 doua elemente arbitrare ale grupului G, [g1 , g2 ]
comutatorul acestora si fg1 ,g2 : L L aplicatia definita prin fg1 ,g2 (`) =
[g1 , g2 ] `, oricare ar fi ` L. Pentru orice `, `0 L, avemfg1 ,g2 (``0 ) =
[g1 , g2 ] (``0 ) = ([g1 , g2 ] `)([g1 , g2 ] `0 ) = fg1 ,g2 (`)fg1 ,g2 (`0 ), de unde obtinem ca fg1 ,g2 este o aplicatie monotona. Utilizand Corolarul 1, rezulta ca
exista `0 L astfel ncat fg1 ,g2 (`0 ) = `0 . Deducem ca [g1 , g2 ] StabG (`0 ),
asadar [g1 , g2 ] = e. In concluzie, g1 si g2 comuta.
Intrucat orice `.o.-grup G este o G-latice, din Corolarul 2 deducem urmatorul rezultat:
Corolarul 3. Orice `.o.-grup complet ca latice este abelian.
Corolarele 2 si 3 au fost obtinute n baza Corolarului 1 (teorema de punct
fix a laticelor complete). Rezultatele astfel stabilite pot fi mbunatatite prin
aplicarea directa n situatiile respective a egalitatii date de Propozitia 3. Se
obtin astfel:
Corolarul 20 . Daca L este o G-latice cu proprietatea ca StabG (`) = {e},
oricare ar fi ` L, atunci grupul G este trivial.
Corolarul 30 . Orice `.o.-grup complet ca latice este trivial.
S-a preferat acest mod de structurare a rezultatelor pentru a pune n
lumina rezultatul dat de Corolarul 3, rezultat cunoscut n cadrul teoriei `.o.grupurilor (a se vedea Birkhoff [7], pag. 234, Teorema 20).

Capitolul 4
Alte propriet
ati
ale reprezent
arilor grupurilor
prin latice si generaliz
ari
4.1

Conexiuni ntre reprezent


arile liniare
ale unui grup si reprezent
arile acestuia
prin latice

Fie G un grup si K un corp comutativ. Notam cu Repr G (respectiv cu


ReprK (G)) categoria reprezentarilor lui G prin latice (respectiv categoria
K-reprezentarilor liniare ale lui G).
Prezentam n continuare o serie de rezultate privind conexiunile dintre
categoriile Repr G si ReprK (G) (a se vedea M. Tarnauceanu [78]).
Observatii.
1. Daca : G AutK (V ) este o K-reprezentare liniara a grupului G,
atunci multimea LG (V ) constituita din toate G-subspatiile K-spatiului
liniar V este o G-latice, unde g V 0 = (g)(V 0 ), oricare ar fi (g, V 0 )
GLG (V ). Obtinem astfel o reprezentare f : G Aut(LG (V )) a
grupului G prin laticea LG (V ), pe care o vom numi reprezentarea laticeal
a indusa de K-reprezentarea liniara .
2. Daca i : G AutK (Vi ), i = 1, 2, sunt doua K-reprezentari liniare
ale grupului G si u : V1 V2 este un morfism de reprezentari (n cate81

rna
uceanu
marius ta

82

goria ReprK (G)) ntre 1 si 2 , atunci aplicatia u : LG1 (V1 ) LG2 (V2 )
definita prin u(V10 ) = u(V10 ), oricare ar fi V10 LG1 (V1 ), este un morfism
de reprezentari (n categoria Repr G) ntre f1 si f2 .
3. Asocierile facute n observatiile 1 si 2 definesc un functor covariant
F : ReprK (G) Repr G.
Abordam n cele ce urmeaza urmatoarea problema:
Data o reprezentare laticeal
a finita f : G Aut(L) a grupului G, exista
o K-reprezentare liniara de grad finit : G AutK (V ) a lui G astfel nc
at
f este izomorfa cu o subreprezentare a reprezent
arii laticeale induse de ?
Vom rezolva aceasta problema n situatia particulara n care grupul G
este ciclic finit, reprezentarea sa laticeala finita f este t.o.-decompozabila si
L este latice distributiva.
Propozitia 1. Daca G este un grup ciclic finit si K un corp comutativ,
atunci orice reprezentare laticeal
a finita t.o.-decompozabil
a a lui G printr-o
latice distributiva este izomorfa cu o subreprezentare a reprezent
arii laticeale
induse de catre o K-reprezentare liniara de grad finit a lui G.
Demonstratie. Fie g un generator al grupului ciclic finit G cu ord(G) = n
si f : G Aut(L) o reprezentare laticeala finita t.o.-decompozabila a lui G
cu L latice distributiva. Atunci exista o familie (Li )i=1,s de G-sublatice total
ordonate ale lui L astfel ncat:
L=

M
i=1,s

Li
=

L .
i=1

Pentru fiecare i {1, 2, ..., s}, fie Li = {0, `i1 , `i2 , ..., `ii }, unde 0 < `i1 <
s
X
`i2 < < `ii . Notand = i , consideram K-spatiul liniar V =K si defii=1

nim u : V V prin u(x11 , x12 , ..., x11 , x21 , x22 , ..., x22 , ..., xs1 , xs2 , ..., xss ) =
(x11 +x12 + +x11 , x12 +x13 + +x11 , ..., x11 , x21 +x22 + +x22 , x22 +
x23 + + x22 , ..., x22 , ..., xs1 + xs2 + + xss , xs2 + xs3 + + xss , ..., xss ),
oricare ar fi (x11 , x12 , ..., x11 , x21 , x22 , ..., x22 , ..., xs1 , xs2 , ..., xss ) V. u este
un operator liniar a carui matrice n baza canonica a lui K este inversabila,

act
iuni ale grupurilor finite pe latice

83

deci u AutK (V ). Fie aplicatia : G AutK (V ), (g k )(v) = uk (v),


oricare ar fi k {0, 1, ..., n 1} si (g, v) GV . Evident, este o Kreprezentare liniara de grad a grupului G. Cum acesta este ciclic, Gsubspatiile lui V coincid cu subspatiile lui k V care sunt invariante la u. Consideram urmatoarele G-subspatii ale lui V :
W0

= 0,

W11 = {(x11 , 0, ..., 0) | x11 K},


W12 = {(x11 , x12 , 0, ..., 0) | x11 , x12 K},
..
.
W11 = {(x11 , x12 , ..., x11 , 0, ..., 0) | x11 , x12 , ..., x11 K},
W21 = {(0, 0, ..., 0, x21 , 0, ..., 0) | x21 K},
| {z }
1

pozitii

W22 = {(0, 0, ..., 0, x21 , x22 , 0, ..., 0) | x21 , x22 K},


| {z }
1

pozitii

pozitii

..
.
W22 = {(0, 0, ..., 0, x21 , x22 , ..., x22 , 0, ..., 0) | x21 , x22 , ..., x22 K},
| {z }
..
.
Ws1 = {( 0, 0, ..., 0 , xs1 , 0, ..., 0) | xs1 K},
| {z }
s

pozitii

Ws2 = {( 0, 0, ..., 0 , xs1 , xs2 , 0, ..., 0) | xs1 , xs2 K},


| {z }
s

pozitii

pozitii

..
.
Wss = {( 0, 0, ..., 0 , xs1 , xs2 , ..., xss ) | xs1 , xs2 , ..., xss K}
| {z }
si notam cu L0 G-sublaticea lui LG (V ) generata de acestea. Avem astfel o
subreprezentare f 0 : G Aut(L0 ) a reprezentarii laticeale f indusa de .
In plus, aplicatia : L L0 definita prin (0) = 0 si (`ij ) = Wij , oricare
ar fi i = 1, s, j = 1, i , este un izomorfism de G-latice, deci reprezentarile
laticeale f si f 0 sunt izomorfe.
Corolar. Dac
a G este un grup ciclic finit si K un corp comutativ, atunci
reprezentarea laticeal
a regulat
a a lui G este izomorfa cu o subreprezentare a

rna
uceanu
marius ta

84

reprezent
arii laticeale induse de catre o K-reprezentare liniara de grad finit
a lui G.
Demonstratie. Daca tinand cont ca reprezentarea laticeala regulata
f : G Aut(L(G)) a grupului ciclic finit G este finita, t.o.-decompozabila,
iar laticea L(G) este distributiva, afirmatia rezulta din Propozitia 1.
Studiem n continuare n ce situatii, date G un grup ciclic finit, K un corp
comutativ si f : G Aut(L) o reprezentare laticeala finita t.o.-decompozabila
a lui G cu L latice distributiva, exista o K-reprezentare liniara de grad finit
a lui G astfel ncat f
= f .
Vom rezolva aceasta problema n ipoteza suplimentara char(K)6 | ord(G),
n cazul general ea ramanand deschisa.
Propozitia 2. Dac
a G este un grup ciclic finit si K un corp comutativ
cu proprietatea ca char(K)6 | ord(G), atunci, pentru o reprezentare laticeal
a
finit
a t.o.-decompozabil
a f : G Aut(L) a lui G cu L latice distributiva,
urm
atoarele afirmatii sunt echivalente:
(i) Exista o K-reprezentare liniara de grad finit a lui G astfel nc
at
f
= f .
(ii) f este complet reductibil
a.
Demonstratie. (i)=(ii) Conform teoremei lui Maschke, este complet
reductibila. Atunci G-laticea LG (V ) (unde V este spatiul reprezentarii )
este complementata, deci si G-laticea L este complementata.
Fie (Li )iI o familie de G-sublatice total ordonate ale lui L astfel n
M
cat L =
Li . Distributivitatea lui L asigura izomorfismul de G-latice
iI

L
=

L . Obtinem ca G-laticea L este complementata, oricare ar fi i I.


iI

Fiind total ordonata, G-laticea Li este simpla, i I. In concluzie, L este


semisimpla.
(ii)=(i) Fie (Li )iI o familie de G-sublatice simple ale lui L astfel n
M
cat L =
Li . Pentru o K-reprezentare liniara de grad finit
Li
=

iI

iI

act
iuni ale grupurilor finite pe latice

85

: G AutK (V ) a grupului G, G-laticea LG (V ) este izomorfa cu Glaticea LK[G] (V ) a K[G]-submodulelor K[G]-modulului V . Considerand V0
un K[G]-modul simplu, s = |I|, V = V0s si utilizand faptul ca V este un
K[G]-modul semisimplu (ntrucat inelul K[G] este semisimplu), obtinem
LK[G] (V )
=

L . In concluzie, reprezentarile laticeale f si f


iI

sunt izomorfe.

Corolar. Dac
a G este un grup ciclic finit si K un corp comutativ cu proprietatea ca char(K)6 | ord(G), atunci reprezentarea laticeal
a regulat
a a lui
G este izomorfa cu reprezentarea laticeal
a indusa de catre o K-reprezentare
liniar
a de grad finit a lui G, daca si numai daca ordinul lui G este numar
liber de patrate.
Demonstratie. Afirmatia rezulta din propozitia anterioara si din Propozitia
10, 2.2.

4.2

Reprezent
ari ale hipergrupurilor
prin latice

Reprezentarile hipergrupurilor constituie un domeniu nou, foarte putin abordat n cadrul teoriei hipergrupurilor. Principala lucrare cu aceasta tematica
este cea a lui T. Vougiouklis, indicata n bibliografie.
Introducem n cele ce urmeaza conceptul de reprezentare a unui hipergrup prin latice. De asemenea, prezentam o serie de rezultate n acest sens,
incluse n lucrarea [79].
Fie n IN si Sn grupul simetric de grad n. Relatia binara pe
Sn definita prin 0 , daca si numai daca = 0 sau ( 6= 0 si exista
i0 {1, 2, ..., n} astfel ncat (i) = 0 (i) pentru i < i0 si (i0 ) < 0 (i0 )) este
o relatie de ordine totala. In particular, (Sn , ) este o latice ce admite element initial (unde cu notam permutarea identica de grad n). Fie (Sn , )
hipergrupul asociat acestei latice. In cele ce urmeaza vom numi fascicul de
permut
ari de grad n orice filtru principal al laticei (Sn , ).
Fie (H, ) un hipergrup.
Definitia 1. Un morfism de hipergrupuri : (H, ) (Sn , ) se numeste
reprezentare prin fascicule de permut
ari de grad n a hipergrupului (H, ).

rna
uceanu
marius ta

86

Observatii.
1. Daca (H, ) este hipergrupul asociat unei structuri de latice cu element
initial (H, ), atunci orice morfism de latice f : (H, ) (Sn , ) este
o reprezentare prin fascicule de permutari de grad n a hipergrupului
(H, ). Intr-adevar, pentru orice x, y H, avem f (x y) = f ({z H |
z xy}) = {f (z) | z H, z xy} { Sn | f (xy)} =
{ Sn | f (x)f (y)} = f (x) f (y), ntrucat oricare morfism de
latice este aplicatie monotona.
2. Daca (H, ) este hipergrupul asociat unei structuri de latice total ordonate (H, ), atunci are loc si reciproca afirmatiei anterioare, adica orice
reprezentare prin fascicule de permutari de grad n f : (H, ) (Sn , )
a hipergrupului (H, ) este un morfism de latice de la (H, ) la (Sn , ).
Exemplu. Fie H multimea {x1 , x2 , ..., xm } ordonata prin relatia de ordine
totala x1 x2 xm si (H, ) hipergrupul asociat:
xi xj = {x H | x min{xi , xj }},
oricare ar fi i, j {1, 2, ..., m}. Atunci reprezentarile prin fascicule de permutari de grad n ale hipergrupului (H, ) sunt tocmai aplicatiile monotone
f : H Sm (f (x1 ) f (x2 ) f (xm )).
In cele ce urmeaza urmarim determinarea unor conditii necesare si suficiente pentru ca un hipergrup sa fie hipergrup asociat unei structuri de latice
cu element initial.
Definitia 2.
(i) Un hipergrup comutativ (H, ) pentru care exista doua elemente
0, 1 H cu proprietatile:
(1) x 0 = H, oricare ar fi x H,
(2) a) 1 1 = {1},
b) {x, 1} x 1, oricare ar fi x H,
c) x 1 = y 1 implica x = y (x, y H),
d) a b x 1, oricare ar fi x H si a, b x 1,
se numeste hipergrup ordonat.
(ii) Un hipergrup ordonat (H, ) astfel ncat, pentru orice x, y H,
avem y x 1 sau x y 1 se numeste hipergrup total ordonat.

act
iuni ale grupurilor finite pe latice

87

Observatie. Daca (H, ) este un hipergrup ordonat (respectiv un hipergrup


total ordonat), atunci relatia binara pe H definita prin x y, daca si
numai daca y x 1 este o relatie de ordine partiala (respectiv o relatie de
ordine totala).
Conditia b) asigura reflexivitatea relatiei binare .
Daca x, y H satisfac x y si y x, atunci avem y x 1 si x y 1.
Cum 1 x 1 si 1 y 1, din conditia d) obtinem y 1 x 1 si x 1 y 1,
asadar x 1 = y 1. Astfel este antisimetrica.
Daca x, y, z H satisfac x y si y z, atunci avem y x 1 si z y 1.
Rezulta ca z y 1 (x 1) 1 = x (1 1) = x 1, deci x z. Astfel
este tranzitiva.
Propozitia 1. Pentru un hipergrup ordonat (H, ), urmatoarele afirmatii
sunt echivalente:
(i) Exista o relatie de ordine partial
a pe H astfel nc
at (H, ) este
latice cu element initial 0, element final 1 si (H, ) este hipergrupul
asociat acesteia.
(ii) (H, ) satisface conditiile:
a) Oricare ar fi x, y H, exista ax,y x 1 y 1 astfel nc
at
a x 1 y 1 implic
a a ax,y 1.
b) Oricare ar fi x, y H, exista bx,y H astfel nc
at {x, y} x y =
bx,y 1.
Demonstratie. (i)=(ii) Daca (H, ) este latice cu element initial 0,
element final 1 si (H, ) este hipergrupul asociat acesteia, atunci x y =
{z H | z xy}, oricare ar fi x, y H. Considerand ax,y = x y si
bx,y = xy, se probeaza cu usurinta conditiile a) si b).
(ii)=(i) Daca hipergrupul (H, ) satisface conditiile a) si b), atunci fie
relatia de ordine partiala pe H construita n observatia anterioara. Evident, avem 0 x 1, oricare ar fi x H. Conditia a) ne asigura egalitatea
ax,y = sup{x, y} = x y, oricare ar fi x, y H. Probam ca bx,y = inf{x, y} =
xy. Cum {x, y} bx,y 1, rezulta bx,y x si bx,y y. Daca z H satisface
z x si z y, atunci avem {x, y} z 1, deci bx,y bx,y 1 = x y z 1.
Astfel (H, ) este o latice cu element initial 0 si element final 1. Fie
(H, ) hipergrupul asociat ei. Atunci x y={z H | z xy}={z H |

rna
uceanu
marius ta

88

z (xy) 1} = (xy) 1 = bx,y 1 = x y, oricare ar fi x, y H, asadar


hiperoperatiile si coincid.
Definitia 3. Un hipergrup ordonat (respectiv un hipergrup total ordonat) ce
satisface conditiile echivalente ale propozitiei anterioare se numeste hipergrup
laticeal ordonat (respectiv hipergrup laticeal total ordonat).
Fie (H, ) un hipergrup laticeal ordonat si , operatiile laticei sale
asociate. Pe multimea P(H)P(H) avem relatia de ordine partiala
definita prin (A, B) (A0 , B 0 ), daca si numai daca A A0 si B B 0 . In
plus, (P(H)P(H), ) este o latice cu element initial (, ) si element final
(H, H).
Definitia 4. O aplicatie f : H P(H)P(H) ce satisface urmatoarele
proprietati:
(i) f (xy) (f (x) f (y)) 6= , oricare ar fi x, y H,
(ii) f (x y) (f (x) f (y)) 6= , oricare ar fi x, y H,
se numeste morfism slab de latice.
Notam cu L(H, P(H)P(H)) multimea tuturor morfismelor slabe de latice de la H la P(H)P(H). Pe L(H, P(H)P(H)) avem urmatoarea structura de latice:
f, g L(H, P(H)P(H)), f = (f1 , f2 ), g = (g1 , g2 ),
fi , gi : H P(H), i = 1, 2,
(f g)(x) = (f1 (x) g1 (x), f2 (x) g2 (x)),
(f g)(x) = (f1 (x) g1 (x), f2 (x) g2 (x)),
oricare ar fi x H.
Definitia 5. Un morfism de latice (respectiv un morfism slab de latice) de
la (H, ) la L(H, P(H)P(H)) se numeste reprezentare laticeal
a (respectiv
reprezentarea laticeal
a slaba) a hipergrupului laticeal ordonat (H, ).
Observatie. Daca (H, ) este un hipergrup laticeal ordonat, atunci aplicatia:
: H L(H, P(H)P(H)),
not.

(z)===z : H P(H)P(H), oricare ar fi z H,


z (x) = (z x, x 1 z 1), oricare ar fi x H,

act
iuni ale grupurilor finite pe latice

89

este bine definita, adica z L(H, P(H)P(H)), oricare ar fi z H.


Propozitia 2. Aplicatia construit
a mai sus este o reprezentare laticeal
a
slab
a regulat
a a hipergrupului laticeal ordonat (H, ).
Demonstratie. Se probeaza cu usurinta ca, oricare ar fi elementele
z, z 0 , x H, au loc:
a) zz0 (x) z (x) z0 (x),
b) zz0 (x) z (x) z0 (x),
deci este o reprezentare laticeala slaba a lui (H, ). In plus, daca z = z0 ,
atunci z (1) = z0 (1), asadar z 1 = z 0 1. Rezulta z = z 0 . In concluzie,
este regulata.
In continuare urmarim caracterizarea laticei (H, ) asociate unui hipergrup laticeal ordonat (H, ) prin reprezentari laticeale (respectiv prin reprezentari laticeale slabe). In acest sens, are loc urmatorul rezultat:
Propozitia 3.
(i) Laticea (H, ) este modular
a, daca si numai daca, oricare ar fi
x, y, z H cu x y, z (x) = z (y) implic
a x = y.
(ii) Laticea (H, ) este distributiva, daca si numai daca, oricare ar fi
x, y, z H, z (x) = z (y) implica x = y (adic
a aplicatiile z , z H,
sunt toate injective).
Demonstratie. (i) Presupunem ca laticea (H, ) este modulara si fie
x, y, z H astfel ncat x y si z (x)=z (y). Atunci avem zx=zy si
x 1 z 1 = y 1 z 1. Cum zx z x si zy z y, din conditia
z x = z y obtinem zx zy si zx zy, deci zx = zy. Cum
z x x 1 z 1 si z y y 1 z 1, din conditia x 1 z 1 = y 1 z 1
obtinem z x z y si z x z y, deci z x = z y. T
inand cont de
modularitatea lui H, rezulta x = y.
Reciproc, fie x, y, z H astfel ncat x y, zx = zy si z x = z y.
Atunci avem z x = z y. Probam ca x 1 z 1 = y 1 z 1. Fie a x 1 z 1.
Rezulta ca a x si a z, deci a zx. Utilizand ipoteza, obtinem a zy,
asadar a z si a y, adica a y 1 z 1. Incluziunea contrara celei

rna
uceanu
marius ta

90

verificate mai sus se probeaza n aceeasi maniera. Astfel are loc egalitatea
z (x) = z (y), deci x = y. In concluzie, laticea (H, ) este modulara.
(ii) Se utilizeaza un rationament similar celui facut la punctul (i), tinandu-se cont ca laticea (H, ) este distributiva, daca si numai daca, oricare ar
fi x, y, z H, zx = zy si z x = z y implica x = y.
Observatii.
1. Aplicatiile si z , z H, din propozitia anterioara satisfac conditiile:
a) z z 0 implica z (x) z0 (x), oricare ar fi x H.
b) x y implica z (x) z (y).
2. Pentru un hipergrup laticeal ordonat H, compatibilitatea dintre structura de hipergrup (H, ) si structura de latice (H, ) se traduce prin
relatiile:
a) (xy) z x z y z,
b) (x y) z x z y z,
oricare ar fi x, y, z H.
Remarcam ca n cazul n care laticea (H, ) este distributiva, are loc:
c) (x y) z = x z y z, oricare ar fi x, y, z H.
De asemenea, pentru laticele (H, ) ce satisfac proprietatea ca
inf{a, b} {a, b}, oricare ar fi a, b H, are loc duala relatiei c), adica:
d) (xy) z = x z y z, oricare ar fi x, y, z H.
Exemplu. Fie H multimea {0, x, 1} nzestrata cu relatia de ordine totala
0 x 1 si (h, ) hipergrupul asociat acesteia. Avem:
0 0 = 0 x = 0 1 = H,
1 0 = H, 1 x = {1, x}, 1 1 = {1},
x 0 = H, x x = x 1 = {1, x}.

act
iuni ale grupurilor finite pe latice

91

Atunci reprezentarea laticeala slaba : H L(H, P(H)P(H)) este data


de:
0 : H P(H)P(H),
0 (0) = (H, H),
0 (x) = (H, {1, x}),
0 (1) = (H, {1}),
x : H P(H)P(H),
x (0) = (H, {1, x}),
x (x) = ({1, x}, {1, x}),
x (1) = ({1, x}, {1}),
1 : H P(H)P(H),
1 (0) = (H, {1}),
1 (x) = ({1, x}, {1}),
1 (1) = ({1}, {1}).
Observatie. Stim ca L(H, P(H)P(H)) este o latice cu element initial
(, ) si element final (H, H). Relatia de ordine corespunzatoare este incluziunea:
f g, daca si numai daca fi (x) gi (x), oricare ar fi x H, i = 1, 2
(unde f, g L(H, P(H)P(H)), f = (f1 , f2 ), g = (g1 , g2 ),
fi , gi : H P(H), i = 1, 2).
Fie (L(H, P(H)P(H)), ) hipergrupul asociat:
f g = {h L(H, P(H)P(H)) | f g h}.
Atunci reprezentarea laticeala slaba a lui H este un morfism slab de hipergrupuri de la (H, ) la (L(H, P(H)P(H)), ), adica are loc relatia:
(z z 0 ) ((z) (z 0 )) 6= ,
oricare ar fi z, z 0 H.
Intr-adevar, cum {z, z 0 } z z 0 , rezulta ca
[
(1)
{(z), (z 0 )}
(z 00 ) = (z z 0 ).
z 00 zz 0

rna
uceanu
marius ta

92

Pentru orice x H, avem x z x z 0 x z si x z x z 0 x z 0 , respectiv


x 1 z 1 z 0 1 x 1 z 1 si x 1 z 1 z 0 1 x 1 z 0 1. Rezulta ca
z (x) = (x z, x 1 z 1) (x z x z 0 , x 1 z 1 z 0 1) = z (x) z0 (x) si
z0 (x) = (x z 0 , x 1 z 0 1) (x z x z 0 , x 1 z 1 z 0 1) = z (x) z0 (x),
oricare ar fi x H, adica z z z0 si z0 z z0 . Obtinem ca
{z , z0 } z z0 sau, echivalent, ca
(2)

{(z), (z 0 )} (z) (z 0 ).
Relatiile (1) si (2) implica
{(z), (z 0 )} (z z 0 ) ((z) (z 0 )).

Bibliografie

[1] Adams, M.E., Babai, L., Sichler, J., Automorphism groups of finite distributive lattices with a given sublattice of fixed points, Monatsh. Math.
90 (1980), 259266.
[2] Adams, M.E., Sichler, J., Automorphism groups of posets and lattices
with a given subset of fixed points, Monatsh. Math. 93 (1982), 173190.
[3] Albu, T., Manolache, N., 19 lectii de teoria grupurilor, Editura Universitatii Bucuresti, 1987.
[4] Balbes, R., Dwinger, Ph., Distributive lattices, Univ. Missouri Press,
Columbia, Miss., 1974.
[5] Barcanescu, S., Reprezent
ari ale grupurilor finite, Editura Stiintifica si
Enciclopedica, Bucuresti, 1988.
[6] Beaumont, R.A., Projections of nonabelian groups upon abelian groups
containing elements of infinite order, Amer. Journal of Math. 64 (1942),
115136.
[7] Birkhoff, G., Lattice theory, Amer. Math. Soc., Providence, R.I., 1967.
[8] Borevich, Z.I., Matsedonskaya, O.N., On the lattice of subgroups, Zap.
Nauchn. Sem. LOMI 103 (1980), 1319; English transl. in J. Soviet
Math. 24 (1984), no. 4.
93

94

rna
uceanu
marius ta

[9] Burnside, W., Theory of groups of finite order, Cambridge University


Press, Cambridge, 1911.
[10] Cohn, P.M., Universal algebra, 2nd ed., Reidel, 1981.
[11] Conrad, P., K-radical classes of lattice ordered groups, Algebra, Carbondale 1980, Lecture Notes in Math., vol. 848, Springer Verlag, 1981,
186207.
[12] Corsini, P., Prolegomena of hypergroup theory, Aviani Editore, Italy,
1993.
[13] Crawley, P., Dilworth, R.P., Algebraic theory of lattices, PrenticeHall,
Englewood Cliffs, N.J., 1973.
[14] Curtis, C.W., Reiner, I., Representation theory of finite groups and associative algebras, Interscience Publishers, 1962.
[15] Curtis, C.W., Reiner, I., Methods of representation theory, I, John Wiley
and Sons, 1981.
[16] Davis, A.C., A characterization of complete lattices, Pacific J. Math.,
no. 5, 1955, 311319.
[17] Dieudonne, J., Sur les groupes classiques, Hermann, Paris, 1958.
[18] Dlab, V., Gabriel, P., Representation theory, I, II, Lecture Notes in
Mathematics, vol. 831, 832, Springer Verlag, Berlin, 1980.
[19] Dlab, V., Ringel, C.M., Indecomposable representation of graphs and
algebras, Mem. Amer. Math. Soc., no. 173, 1976.
[20] Dornhoff, L., Group representation theory, 2 vol., Marcel Dekker, New
York, 1971.
[21] Franciosi, S., Alcuni monomorfismi tra reticoli di sottogruppi, Rend.
Accad. Sci. Fis. Mat. Napoli (4) 46 (1979), 7580 (1980).
[22] Francesco de Giovanni, Alcuni omomorfismi tra reticoli di sottogruppi,
Rend. Accad. Sci. Fis. Mat. Napoli (4) 45 (1979), 437441.

act
iuni ale grupurilor finite pe latice

95

[23] Francesco de Giovanni, Franciosi, S., Alcuni epimorfismi tra reticoli di


sottogruppi e reticolo di sottogruppi normali, Rend. Mat. (6) 13 (1980),
531540.
[24] Fuchs, L., Partially ordered algebraic systems, Pergamon Press, New
York, N.Y., 1963.
[25] Gardiner, C.F., A first course in group theory, Springer Verlag, Berlin,
1980.
[26] Gorenstein, D., Finite groups, Harper and Row, 1968.
[27] Gratzer, G., General lattice theory, Academic Press, New York, 1978.
[28] Gratzer, G., Lattice Theory: First concepts and distributive lattices,
Freeman, San Francisco, Cal., 1971.
[29] Gratzer, G., Universal algebra, 2nd ed., Springer Verlag, 1979.
[30] Hall, M., The theory of groups, Macmillan, New York, 1959.
[31] Hall, P., Complemented groups, Journal of London Math. Soc. 12 (1937),
201204.
[32] Hall, P., A contribution to the theory of groups of prime power order,
Proc. London Math. Soc. (2) 36 (1934), 2995.
[33] Herrmann, C., On a condition sufficient for the distributivity of lattices
of linear subspaces, Arch. Math. (Basel) 33 (1979/1980), 235238.
[34] Huppert, B., Blackburn, N., Finite groups, III, Springer Verlag, Berlin,
1982.
[35] Ito, N., Note on (LM )-groups of finite order, Kodai Math. Sem. Reports
(1951), 16.
[36] Iwasawa, K., U ber die endlichen Gruppen und die Verb
ande ihrer Untergruppen, Journal of Univ. of Tokyo 43 (1941), 171199.
[37] Iwasawa, K., On the structure of infinite M-groups, Jap. Journal of
Math. 18 (1943), 709728.

96

rna
uceanu
marius ta

[38] Jameson, G., Ordered linear spaces, Lecture Notes in Mathematics no.
141, Springer Verlag, 1970.
[39] Jones, A.W., The lattice isomorphisms of certain finite groups, Duke
Math. Journal 12 (1945), 541560.
[40] Jones, A.W., Semi-modular finite groups and the Burnside basis theorem,
Abstract in Bull. Amer. Math. Soc. 52 (1946).
[41] Kalmbach, G., Orthomodular lattices, Academic Press, 1983.
[42] Kaufmann, A., Boulaye, G., Theorie des treillis en vue des applications,
Masson, Paris, 1978.
[43] Kegel, O.H., Wehrfritz, B.A.F., Locally finite groups, NorthHolland,
Amsterdam, 1973.
[44] Kokorin, A.I., Kopytov, V.M., Fully ordered groups, John Wiley and
Sons, New YorkToronto, 1974.
[45] Kopytov, V.M., Medvedev, N.Ya., Varieties of lattice ordered groups,
Algebra i Logika 16 (1977), 417423; English transl. in Algebra and
Logic 16 (1977).
[46] Ledermann, W., Introduction to group theory, Oliver and Boyd, 1973.
[47] Maeda, S., On the symmetry of modular relation in atomic lattices, J.
Sci. Hiroshima Univ. Ser. A-I Math. 29 (1965), 165170.
[48] Maeda, F., Maeda, S., Theory of symmetric lattices, Springer Verlag,
New York, N.Y., 1970.
[49] Malliavin, M.P., Les groupes finis et leurs representations complexes,
Masson, Paris, 1981.
[50] Mukhin, Yu.N., Subgroup lattices of connected groups, Sibirsk. Math.
Zh. 20 (1979), 826834; English transl. in Siberian Math. J. 20 (1979).
[51] Ore, O., Contributions to the theory of groups of finite order, Duke Math.
J. 5 (1939), 431460.
[52] Ore, O., Structures and group theory, I., Duke Math. J., 3 (1937), 149
174.

act
iuni ale grupurilor finite pe latice

97

[53] Ore, O., Structures and group theory, II, Duke Math. J. 4 (1938), 247
269.
[54] Ore, O., Chains in partially ordered sets, Bull. Amer. Math. Soc. 49
(1943), 558566.
[55] Passman, D.S., The algebraic structure of group rings, John Wiley, New
York, 1977.
[56] Popescu, D., Vraciu, C., Elemente de teoria grupurilor finite, Editura
Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1986.
[57] Ribenboim, P., Theorie des groupes ordonnes, Universidad Nacional Del
Sur Bahia Blanca, 1964.
[58] Ribenboim, P., Characterization of the supcomplement in a distributive
lattice with last element, Summa Brasil. Math. 2, no. 4 (1949), 4349.
[59] Ribenboim, P., Linear representations of groups, Textas de Matematica,
no. 16, Universidade Federal de Pernambuco, 1967.
[60] Robinson, D.J.S., A course in the theory of groups, Springer Verlag, New
York, 1982.
[61] Rose, J.S., A course in group theory, Cambridge University Press, Cambridge, 1978.
[62] Rotman, J.J., The theory of groups: an introduction, Allyn and Bacon
Inc., Boston, 1973.
[63] Sato, S., On (U M )-groups of finite order, ZenkokuShijoS
ugaku
Danwakai 2551 (1947).
[64] Sato, S., On groups and the lattices of subgroups, Osaka Math. Journal
1 (1949), 135149.
[65] Scott, W.R., Group theory, PrenticeHall, Englewood Cliffs, 1964.
[66] Serre, J.P., Representations lineaires des groupes finis, Hermann, Paris,
1967.
[67] Silcock, H.L., Generalized wreath products and the lattice of normal subgroups of a group, Algebra Universalis 7 (1977), 361372.

98

rna
uceanu
marius ta

[68] Skornyakov, L.A., Complemented modular lattices and regular rings, Fizmatgiz, Moscow, 1961; English transl., Oliver and Boyd, London, 1964.
[69] Skornyakov, L.A., Elements of lattice theory, 2nd ed., Nauka, Moscow,
1982; German transl. of 1st ed., AkademieVerlag, Berlin, 1973; English
transl. of 1st ed., Hindustan, Delhi, and Adam Hilger, Bristol, 1977.
[70] Suzuki, M., Group theory, I, II, Springer Verlag, Berlin, 1980, 1985.
[71] Suzuki, M., Structure of a group and the structure of its lattice of subgroups, Springer Verlag, Berlin, 1956.
[72] Suzuki, M., On the lattice of subgroups of finite groups, Transl. Amer.
Math. Soc. 70 (1951), 345371.
[73] Stefanescu, M., Introducere n teoria grupurilor, Editura Universitatii
Al.I. Cuza, Iasi, 1993.
[74] Tarnauceanu, M., Actions of groups on lattices, An. St. Univ. Ovidius,
10 (2002), fasc. 1 (sub tipar).
[75] Tarnauceanu, M., Fundamental group lattices, acceptat pentru publicare
n Mathematics and Informatics, Theory and Applications, F. Eugeni,
H. Luchian eds., Editura Panfilius, Iasi, 2003.
[76] Tarnauceanu, M., On the subgroup lattice of an abelian finite group,
acceptat pentru publicare n Ratio Matematica.
[77] Tarnauceanu, M., On the subgroup lattice of a semidirect product of
finite cyclic groups, acceptat pentru publicare n Memoriile Stiintifice
ale Academiei Romane.
[78] Tarnauceanu, M., Representations of groups by lattices, (submitted).
[79] Tarnauceanu, M., Special classes of hypergroup representations, acceptat
pentru publicare n Italian Journal of Pure and Applied Mathematics.
[80] Tkachenko, A.N., On locally normal groups with complemented normal subgroups, Ukrain. Mat. Zh. 33 (1981), 557558; English transl.
in Ukrainian Math. J. 33 (1981).

act
iuni ale grupurilor finite pe latice

99

[81] Tofan, I., Capitole speciale de structuri algebrice, Editura Universitatii


Al.I. Cuza Iasi, 2000.
[82] UstimenkoBakumovskii, V.A., The lattice of overgroups of an induced
symmetric group, Dokl. Akad. Nauk SSSR 237 (1977), 276279; English
transl. in Soviet Math. Dokl. 18 (1977).
[83] Vougiouklis, T., Hyperstructures and their representations, Hadronic
Press, 1994.
[84] Vovsi, S.M., Lattices of invariant subspaces of group representations,
Algebra Universalis 12 (1981), 221223.
[85] Vulih, Z., Introduction to the theory of partially ordered spaces, Woltors
Noordhoff, Groningen, 1967.
[86] Weistein, M., Examples of groups, Polygonal, Passaic, New Jersey, 1977.
[87] Whitson, G.M., A lattice theoretic generalization of normal subgroups,
J. Algebra 49 (1977), 387410.
[88] Whitson, G.M., Finite groups whose subgroup, composition subgroup, or
normal subgroup lattice is an ortholattice, Algebra Universalis 8 (1978),
123127.
[89] Wielandt, H., Finite permutation groups (transl. from German), Academic Press, New York, 1964.
[90] Wilcox, L.R., A note on complementation in lattices, Bull. Amer. Math.
Soc. 48 (1942), 453458.
[91] Wilcox, L.R., Modularity in the theory of lattices, Ann. of Math. 40
(1939), 490505.
[92] Zacher, G., Sul reticolo dei sottogruppi del gruppo simmetrico, Rend. Ist.
Mat. Univ. Trieste 9 (1977), 122126.
[93] Zacher, G., Caratterizzazione dei gruppi risolubili dordine finito complementari, Rend. Sem. Mat. Univ. Padova 22(1953), 111122.
[94] Zappa, G., Caratterizzazione dei gruppi di Dedekind finiti, Pont. Acad.
Sci. Comment. 8 (1944), 443460.

100

rna
uceanu
marius ta

[95] Zappa, G., Grupi quasiabeliani, Pont. Acad. Sci. Acta 6 (1942), 249
267.
[96] Zappa, G., Sur comportamente degli elementi periodici in un gruppo di
Dedekind infinito, Comment. Math. Helv. 18 (1945), 4244.
[97] Zappa, G., Sui gruppi quasiabeliani con elementi aperioici, Pont. Acad.
Sci. Acta 6 (1942), 295302.

Notatii

P(A)

Multimea partilor multimii A

P (A)

Multimea partilor nevide ale multimii A

A/

Multimea factor a multimii A relativ la relatia


de echivalenta pe A

f |A

Restrictia aplicatiei f la multimea A

1A , idA

Aplicatia identica a multimii A

|A|, card(A)

Cardinalul multimii A

(a1 , a2 , ..., an )

Cel mai mare divizor comun al elementelor a1 , a2 , ..., an

[a1 , a2 , ..., an ]

Cel mai mic multiplu comun al elementelor a1 , a2 , ..., an

(G, , e)

Grupul (G, ) are ca element neutru pe e

G1 G2

Produsul direct al grupurilor G1 si G2

ord(G)

Ordinul grupului G

HG

H este subgrup al grupului G

[G : H]

Indicele subgrupului H n G

[S]

Subgrupul general de submultimea S a unui grup

H1 H2

Produsul subgrupurilor H1 si H2 ale unui grup

L(G)

Laticea subgrupurilor grupului G

H CG

H este subgrup normal al grupului G

G/H

Grupul factor al grupului G relativ la subgrupul sau normal H

Z(G)

Centrul grupului G
101

rna
uceanu
marius ta

102

[x, y]

Comutatorul elementelor x si y ale unui grup

D(G)

Subgrupul comutator al grupului G

ord(x)

Ordinul elementului x al unui grup

Ker f (Im f )

Nucleul (imaginea) morfismului de grupuri f

End(G)

Monoidul endomorfismelor grupului G

Aut(G)
G1
= G2

Grupul automorfismelor grupului G

StabG (x)

Stabilizatorul elementului x al unei G-multimi

FixG (M )

Multimea punctelor fixe ale G-multimii M

CG (M ) (NG (M ))

Centralizatorul (normalizatorul) n grupul G


al submultimii M a lui G

G B<f H

Produsul semidirect al grupurilor G si H relativ


la morfismul de grupuri f : G Aut(H)

U (R)

Grupul elementelor inversabile ale inelului R

char(K)

Caracteristica corpului K

R[G]

Inelul grupal al grupului G peste inelul R

K[G]

Algebra grupala a grupului G peste corpul K

K[G]-mod.

Categoria K[G]-modulelor

dimK (V )

Dimensiunea K-spatiului liniar V

AutK (V )

Grupul automorfismelor K-spatiului liniar V

ReprK (G)

Categoria K-reprezentarilor liniare ale grupului G

LG (V

Multimea G-subspatiilor K-spatiului liniar V relativ


la K-reprezentarea liniara al lui G n V

Grupurile G1 si G2 sunt izomorfe

o.-grup

Grup ordonat

t.o.-grup

Grup total ordonat

`.o.-grup

Grup laticeal ordonat

P (G)

Conul pozitiv al grupului ordonat G

(L,

V W
, )

Operatiile binare ale laticei L sunt

L0

Duala laticei L

L1 L2

Produsul direct al laticelor L1 si L2

W
, respectiv

act
iuni ale grupurilor finite pe latice

[S]

Sublaticea generata de submultimea S a unei latice

[a, b]

Intervalul determinat de elementele a si b


ale unei latice (a b)

ab

b acopera pe a

Min(L)

Multimea elementelor minimale ale laticei L

hL

Functia naltime asociata laticei L

Ker f (Im f )

Nucleul (imaginea) morfismului de latice f

Aut(L)
L1
= L2

Grupul automorfismelor laticei L

PL (G)

L-conul pozitiv al grupului G

G-lat.

Categoria Glaticelor

L1 L2

Laticele L1 si L2 sunt izomorfe

- suma directa (interna) a G-sublaticelor L1 si L2


ale unei G-latice

L1 L2

- suma directa (interna) a G-sublaticelor L1 si L2


ale unei G-latice

C (G L)

Multimea G-congruentelor G-laticei L

EndG (L)

Multimea endomorfismelor G-laticei L

AutG (L)

Multimea automorfismelor G-laticei L

Repr G

Categoria reprezentarilor grupului G prin latice

Reprezentarea laticeala indusa de K-reprezentarea


liniara
Inchiderea completa a submultimii nevide X
a unui hipergrup

C(X)
K(f )

Nucleul morfismului de hipergrupuri f

103