ro
Testament
Unul dintre marii poeti interbelici, considerat intemeietorul poeziei moderne, a
carui contributie la innoirea limbajului este comparabila cu cea a lui Eminescu, este
Tudor Arghizi. Dar modernismul operei sale se imbina cu traditionalismul.
A scris mai multe volume de versuri ca Flori de mucigai, Cuvinte potrivite
etc, romane ca Ochii Maicii Domnului, Lina, literatura pentru copii Cartea cu
jucarii si publicitara.
Una dintre temele predilecte ale poetului este si cea programativa, dezbatuta in
diverse articole si poezii. Sinteza ideilor estetice argheziene apar insa in poezia
Testament, care deschide volumul de debut al autorului Cuvinte potrivite din anul
1927.
Poezia debuteaza cu un mesaj catre fiu: Nu-ti voi lasa drept bunuri dupa moarte/
Decat un nume adunat pe-o carte. Cartea element recurent in text reprezinta puntea
de legatura intre trecut si viitor plasand creatia artistului cult in continuarea celei
anonime, in spirit traditionalist.
La baza cartii (a poeziei) sta munca anonima a predecesorilor care au substituit
instrumentele agricole cu cele intelectuale ca sa schimbam acum intaia oara/ Sapa-n
condei si brazda-n calimara/ Batranii au adunat printre plavani/ Sudoarea muncii sutelor
de ani.
Si limbajul isi are sursa in cel popular: Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite/
Eu am ivit cuvinte potrivite. In contextul acestor idei traditionale apare si notiunea
moderna de intertextualitate: un poem se naste dintr-un alt poem;(cartea este doar o
treapta pe care fiul trebuie s-o perfectioneze noua generatie de scriitori). De
asemenea, un fapt inedit este sugestia ca poezia scrisa este superioara celei orale.
Referindu-se la propria creatie, o defineste prin metafora cuvinte potrivite, care naste
ambiguitate prin polisemia participiului potrivite. In spirit traditionalist, poate fi
interpretata ca adecvare deplina poezia ca arta combinatorie, ca o mozaicare de cuvinte ce
nu se supun decat imaginatiei artistului in virtutea fanteziei dictatoriale a poeziei
moderne (numita astfel de Hugo Friedrich).
In continuare, un loc aparte in poezie il ocupa estetica uratului, introdusa in
literatura de Baudelaire, in care frumosul artistic este superior celui natural. Pentru
Arghezi ramane numai o experienta de limbaj: Din bube, mucegai si noroi/ Iscat-am
frumusesti si preturi noi. El nu-si ascunde atractia catre cuvintele violente, nepoetice,
vulgare, pe care, insa, printr-o alchimie a verbului se transforma in imagini
stralucitoare.
Despre rosul artei in lume, Arghezi se situeaza insa in descendenta pasoptismului,
al lui Cosbuc si a lui Goga, pledand pentru o poezie implicata social: Biciul rabdat sentoarce in cuvinte..
In problema raportului dintre talent si travaliu artistic, Arghezi se plaseaza la
jumatatea drumului intre traditie si innoire. Romanticii mizau pe inspiratie, modernii
considera ca poezia este o elaborare la rece, ca rezolvarea unei probleme de matematica.
Arghezi crede ca cele doua trebuie sa stea in echilibru: Slova de foc si slova faurita/
Imperecheate-n carte se marita/ Ca fierul cald imbratisat in cleste.
Powered by http://www.referat.ro/
cel mai tare site cu referate