Probleme care apar in legatura cu aplicarea testelor de masurare a

dezvoltarii
In cazul testelor de tip screening raspunsul si performanta copilului sunt
raportate la un etalon, la rezultatele si performantele obtinute de un grup mare
de copii (esantion reprezentativ) de aceiasi varsta carora le-au fost aplicate
aceste instrumente psihodiagnostice.
In cazul testelor de masurare a dezvoltarii fara a exclude si posibilitatea creearii
unor norme (a etalonarii lor), caracteristic este faptul ca ele nu sunt
standardizate in baza unui criteriu national.
Obiectivele instructionare in calitate de criteriu pot fi diferite de la un instrument
la altul si de la o comunitate educationala la alta.

De regula in urma testarii se presupune un program de actiune , de interventie,

de recuperare, de compensare a deficientelor constatate.
Desi nu putem generalize in cazul testelor de masurare a dezvoltarii avem de-a
face nu cu o simpla aplicare a unui instrument psihodiagnostic, cum este cazul
testului de inteligenta Standford- Binet, ci de fapt cu un system amplu de
evaluare si planificare a actiunilor de interventie corectiv-constructiva necesare.
Acest sistem se aplica pe grupuri mari de copii si el presupune participarea si
coparticiparea mai multor persoane (psihologi, parinti, cadre didactice,
terapeuti).
Ideea centrala este aceea ca depistarea timpurie a unor deficiente in planul
dezvoltarii psihice si comportamentale ale copilului determina luarea unor masuri
imediate de tratament educational si tereapeutic- recuperator, prevenind astfel
insatlarea unor abateri grave, greu recuperabile sau chiar irecuperabile.
Depistarea nivelului real de dezvoltare a copilului, a cauzelor unor deficiente
precum si a masurilor de interventie sunt obiective centrale ale programelor
complexe de evaluare si masurare a copiilor prescolari.
Procesul de masurare a copiilor este si terebuie sa fie amplu, complex necesitand
parcurgerea mai multor pasi sau etape:
1. Trierea (screening) depistarea copiilor dintr-o comunitate care se situeaza
in afara nivelurilor normale ale dezvoltarii psiho-comportamentale.
(informatii de la parinti, istoric medical, etc)
2. Determinarea nevoilor copiilor pentru servicii educationale specializate.
(actiunea de masurare folosind instrumente specializate in vederea
precizarii dizabilitatii).
3. Planificarea unui program de actiune educational si terapeutica.
4. Monitorizarea progresului.
5. Evaluarea programului. (a fost programul efficient?).

Pentru ca masurarea sa atinga un nivel cat mai inalt de eficienta, aceasta

presupune abordarea copilului dintr-o perspectiva ecologica, ceea ce inseamna
acceptarea faputlui ca exista o permanenta interactiune dintre copil si factorii
ambientali. Este deci recomandabil ca in procesul de masurare a dezvoltarii ce se
bazeaza in principal pe mijloacele psihodiagnostice sa se ia in consideratie
informatia furnizata de istoria cazului (date medicale, interviul cu parintii, relatii
sociale).
Informatiile mai importante vizeaza:
-

Dezvoltarea timpurie a copilului;

Antecedente medicale;
Familie (support intrafamilial/ support extrafamilial)
Sunt folosite mai multe scale: Scala resurselor familiale (Dunst,C.J, Leet
H.E, 1987)
Scala pentru support familial; Chestionarul privind nevoile familiale
(Bailey D.B., Simeonsson R. 1988); Inventarul experientelor parintilor
(Kirkham M.A., Schilling R.F., 1986)

In urma studiului indelungat al particularitatilor psiho-comportamentale

ale copiilor prescolari mai multi cercetatori (Bailey, D.B., Wolery, M, 1988;
Peterson, N. L., 1987; Sattler, J., 1988), fac diverse recomandari
practicienilor. Cele mai importante recomandari se refera la urmatoarele
aspecte:
1. Practicianul care aplica teste:
- Alegerea mijloacelor de testare corespunzatoare
- Pregatirea solida in domeniul masurarii copiilor;
- Experienta practica;
- Organizarea materialelor;
- Stabilirea si mentinerea raportului cu subiectul;
- Flexibilitate comportamentala.
2. Referitoare la copil:
- A se tine seama de conduit rutiniera a copilului;
- Motivatia;
- Problem de sanatate;
- Oboseala;
- Timpul de reactie;
- Independent.
3. Referitor la familie:
- Constientizarea nivelului de anxietate al membrilor familiei, in special al
parintilor;
- Timp sufficient pentru impartasirea informatiei;
- Aprecierea diferentelor individuale.
MIJLOACE DE MASURARE A DEZVOLTARII COPIILOR PRESCOLARI SI A
SCOLARILOR MICI
TESTUL GESELL PENTRU PRESCOLARI

Testul a fost publicat in anul 1980 si face parte din grupul de teste de
tip Gesell.
Acest test este o adaptare a scalelor de dezvoltare Gesell si este
destinat sa masoare rata dezvoltarii copiilor cu varsta cuprinsa intre 2 si
6 ani.
Teoria care sta la baza creearii testului sustine ca plasarea educationala
a copilului trebuie sa se faca nu automat in functie de varsta
cronologica ci dupa nivelul current de dezvoltare al acestuia. Deoarece
nivelul de dezvoltare si formare a deprinderilor poate fi sau nu in accord
cu varsta cronologica, copilul nu va intra in gradinita pentru ca a
implinit varsta ci atunci cand va fi in posesia acelor deprinderi ce-I vor
aisgura adaptarea la cerintele specifice ale activitatii prescolare.
Testul masoara patru arii comportamentale :
1. Aria motrica;
2. Adaptarea ;
3. Limbajul ;
4. Personal success.
Administrare si scorare:
La fiecare item se raspunde optand pentru una din alternativele: success
deplin; performanta peste asteptarea varstei ; Indoielnic, esec total
Testul este prevazut cu norme, ceea ce inseamna ca el a fost etalonat, are totusi
o limita: esantionul folosit a cuprins 320 de baieti si 325 de fete, acesti copii
apartineau unei comunitati din statul Connecticut, ceea ce inseamna ca el nu
este reprezentativ.

SCALA DE DEZVOLTARE GESELL

Pentru prima data au aparut in anul 1925 fiind elaborate de Arnold Gesell.
Acest instrument nu este folosit doar de psihologi ci si de alti specialisti ce
lucreaza cu copii cu scopul de a identifica pe cei ce reprezinta un mare risc
privind deteriorarea neurologica si retardarea mentala. Varsta subiectilor ce pot fi
investigati este de la nastere pana la 60 luni.
Continut
Scala Gesell ofera o procedura standardizata ce poate fi folosita in vederea
observarii si evaluarii achizitiilor copiilor mici privind dezvoltarea lor in
urmatoarele arii: dezvoltarea limbajului, comportament adaptativ, in plan
general motric, comportamente privind relatia personal- social.
In cea mai mare parte, cei 144 de itemi cuprinsi in scala sunt pur observabili,
bazati pe observarea directa a comportamentului copilului inclus in anumite
situatii standard. Gesell are marele merit de a identifica situatii ce apar in mod

natural in cadrul clinicii sau acasa, si in a utiliza obiecte si sarcini cu mare forta
de atractie pentru copii mai ales pentru cei mici.

Administrare si scorare
Knobloch, Stevens, Malone 1987 au propus utilizarea unei proceduri de calcul
pentru obtinerea mai multor coeficienti de dezvoltare pentru fiecare dintre cele 5
ariii comportamenale. Formula de calcul este:

Datorita criticilor serioase la adresa fidelitatii si validitatii scalelor Gesell, se

constata in ultimul timp ca tot mai multi psihologi practicieni din domeniul
educational manifesta precautie in utilizarea acestora pentru plasarea scolara a
copiilor.