Procesele interpesonale, Stefan Bancu

Capitolul IV: Contextul relational al auto-dezvaluirii

Auto-dezvaluirea este in mod necesar legata de relatie interpesonala. Relatia constituie mediul in
care se naste si evolueaza comportamentul de auto-dezvaaluire. Auto-dezvaluirea si relatia
interpersonala se modeleaza un ape cealalta, auto-dezvaluirea influenteaza intelesul si
intensitatea unei relatii, dupa cum natura relatiei afecteaza reactiile partenerului la autodezvaluire. O relatie in care ambii parteneri fac dezvaluiri caracterizate de profunzime este
perceputa ca intima si solida.
Definirea relatiilor se efectueaza prin apelul la categorii sociologice: prieteni, rude,
indragostiti, soti, colegi de seviciu, vecini, membri ai aceluiasi grup religios ori etnic etc.
Prietenia inseamna intimitate. Pe masura ce relatia se transforma intr-una de prietenie, partenerii
schimba intre ei informatii tot mai intime.
Cu privire la relatia dintre soti, actele de comunicare dintre acestia sunt caracterizate de mai
multa intimitate descriptive decat schimburile dintre straini, dar nu de mai multa intimitate
evaluativa.
Relatia maritala lipsita de intimitate genereaza nu numai insatisfactie, dar si dereglari emotionale
si simptome psihosomatice. Chelune si colegii sai au demonstrate ca auto-dezvaluirea are o
contributie semnificativa la inchegarea intimitatii dintre soti.
Relatiile cu fratii si surorile sunt singurele relatii carea dureaza toata viata. Nici legaturile cu
parintii, nici cele cu sotul ori sotia, cu proprii copii, cu prietenii intimi nu cunosc o astfel de
longevitate.

Daca auto-dezvaluirea dintre frati adulti a ramas in continuare neexplorata, auto-dezvaluirea

dintre frati la varsta copilariei s-a bucurat, in ultimul deceniu, de atentia catorva psihologi
developmentalisti. Howe si colegii ei au descoperit ca, in general, primii nascuti initiaza
schimburile la nivelul auto-dezvaluirii, marturisind uneori fratilor mai mici detalii despre starile
lor interne.
La comportamentul de auto-dezvaluire al copiilor in fata parintilor, adolescentii determina
restrangerea actelor de comunicare cu parintii. O data cu varsta, prietenii au o influenta mai mare
decat parintii ori alti adulti. Potrivit lui Balswick si Balkwell, auto-dezvaluirea catre parinti este
guvernata de principiul similaritatii, desi exista suficiente date dovedind disponibilitatea mai
mare a mamelor de a reception mesaje intime din partea copiilor, indifferent de sexul acestora.
De la Freud pana in anii 60, rolul terapeutului a fost unul pasiv, cel putin in ceea ce priveste
auto-dezvaluirea. Psihologul trebuia sa-l incurajeze pe client sa se destainuie, sa-i accepte
marturisirile, dar sa se abtina de la transmiterea de informatii despre el insusi. Carl Rogers s-a
numarat printer primii autori care au pledat pentru auto-dezvaluirea psihologului in contextul
psihoterapeutic.
Totusi, Truax si Carkhuff, intr-un text, nu recomanda auto-dezvaluirea terapeutului la inceputul
interventiei. Efectul facilitator al transmiterii de informatii intime de catre terapeut nu se
manifesta decat in stadiile medii si finale.
Majoritatea studiilor asupra auto-dezvaluirii nu au vizat o relatie sau alta din cele descries de noi,
ci relatii interpersonale in general. De aceea in experimentele facute pe aceasta tema nu intalnim
nici soti, nici frati ori prieteni. Subiectii sunt straini, oameni care nu se cunosc inaintea studiului
si care interactioneaza pentru putin timp.