CIRCUITUL FOSFORULUI IN NATURA

phos=luminina
phero=a purta
Fosfor=purtator de lumina
In anul 1669, un negustor de chimicale din Hamburg cu numele de Henning
Brand era in cautarea "pietrei filozofale" si a "elixirului vietii", la fel ca si
predecesorii sai. Avand idei diferite fata de contemporanii sai, s-a gandit sa
caute aceste lucruri in om. Si astfel, Brand se apuca sa fiarba urina umana. In
prima faza rezultatele nu au fost cele dorite, insa acesta reincepe operatia de
fierbere a urinei in absenta aerului si distileaza in prezenta nisipului, zeci
chiar sute de litri, pana ce lichidul ramas se concentreaza, devine siropos, iar
dupa ce il lasa sa se raceasca si face sa patrunda aer in retorta de distilare.
Spre marea lui surpriza, apare o luminozitate deosebita, pe care a numit-o
"focul rece". Acesta reprezinta primele granule de fosfor.
Fosforul este un element extrem de toxic. In corpul fiecarui om se gaseste
sub forma de trifluorura de calciu (care nu este toxic), aproximativ un
kilogram de fosfor, sub forma elementara, ar putea omori 10000 de oameni
(doza mortala este 0.1 g/corp de om).
Avand o afinitate mare pentru oxigen, antreneaza disparitia fosforului din
sange. Ca antidot se recomanda, oxid de magneziu, sau esente de terbutina
si sulfat de cupru (II) alaturi de care formeaza fosfura de cupru inofensiva.
STARE NATURALA: Fosforul nu exista liber in natura din cauza afinitatii pentru
oxigen. Exista un numar mare de fosfati. Exista un numar mare de zacaminte
fosfatice calcaroase in Suedia, Norvegia, Austria, Ungaria, Belgia, Franta,
Spania etc.
Compusii fosforului se gasesc in tesuturi animale si vegetale. Unii carbuni,
petrolul, apa de mare, grindina pot contine fosfor. Parul, ghearele, dintii si in
special oasele nevertebratelor contin fosfor sub forma de carbonato-apatita si
hidroxilapatita.
Fosforul este extras din rocile fosfatice prin tratare cu cocs si nisip la
aproximativ 1200-1500 grade Celsius.
4 Ca3(PO4)3F + 18 SiO2 + 30 C ---> 18 CaSiO3 + P4 + 30 CO + 2 CaF2
Ciclul fosforului este lung si lent, dar este o parte importanta pentru mediul
inconjurator. Fosforul ajuta plantele sa creasca, din aceasta cauza fermierii il
folosesc ca fertilizator. Cand animalele mananca aceste plante, ele absorb
fosfati. Cand animalele mor si se descompun, fosforul se infiltreaza in sol si

de aici plantele il absord din nou. Ce nu este absorbit de plante, intra in roci
unde pot ramane pentru sute de ani.
Fosforul este un nutrient cheie, ajuta la productivitatea din apa si pamant.

Parte a ciclului biogeochimic global modern al fosforului este bazat pe

schimbul de fosfor dintre pamant, atmosfera si ocean. La fel ca si azotul,
fosforul se infiltreaza in sol si de aceea se foloseste in producerea de
fertilizatori si detergenti.
Fosforul este un component principal al unor coenzime si a acizilor nucleici.
Acesta participa la procese de fosforilare in biosinteza si la degradarea
glucidelor, substantelor proteice si lipidelor. Are influenta pozitiva asupra
proceselor de fotosinteza, cresterea plantelor, respiratie, germinatie si asupra
maturizarii fructelor. Prin ADP si ATP, fosforul contribuie la captarea si
stocarea energiei atat in plante si animale (ADP si ATP sunt acizii adenozin
di/trifosfatici). ATP, compus organic existent in toate celulele vii, are un rol
fundamental in trasferul energiei rezultat din oxidarile celulelor.
ATP + H2O

<----

---->

ADP + PO4-3 + 30.5 KJ/ mol

Mecanismul de transformare ATP in ADP permite reactiilor chimice din

procesul de respiratie si sinteza sa se desfasoara la temperaturi relativi mici.
Continutul de fosfor din sol si din apa reprezinta o masura a fertilitatii si a
capacitatii productive a ecosistemului.
Cu exceptia fosfinelor, care in prezenta oxigenului atmosferic se oxideaza
rapid (in concentratie mare se autoaprind), toti compusii fosforului sunt
nevolatili deci circulatia lor se va realiza numai in apa si sol. Rezervorul cel
mai important de fosfor il constituie rocile sedimentare in care se gaseste

preponderent sub forma de fosfat tricalcic. Asimilarea fosforului de catre

materia vie celulara realizandu-se intr-un raport determinat, circuitul natural
al fosforului va trebui sa asigure debitul minim necesar corespunzator
circuitului carbonului.
Fosforul este eliberat din rocile sedimentare si din cele vulcanice prin
dezagregare chimica. Prin spalarea acestora de catre precipitatii, fosforul este
transportat prin intermediul raurilor si fluviilor in mari si oceane cu un debit
de circa 20 * 106 t/an, 18.3 t din acestea depunandu-se in sedimente fie pe
platforma continentala, fie la mare adancime. Reintoarcerea lui in circuit se
realizeaza doar partial.
In ecosistemele terestre fosforul rezultat in urma degradarii rocilor este
introdus in circuitul materiei vii prin intermediul plantelor. Acest mod de
introducere a fosforului este intalnit si in cazul ecosistemelor acvatice.
Fosforul anorganic dizolvat intra in circuitul biologic. Integrarea in materia vie
o realizeaza macrofitele acvatice, fitoplanctonul si microfitobentosul. In
continuare fosforul este transferat prin consumul plantelor si animalelor
moarte o realizeaza bacteriile descompunatoare. Prin aceasta decompunere
are loc eliberarea fosforului din care o parte reintra in circuit, iar alta
formeaza compusi insolubili.
Viteza de circulatie a fosforului in circuitul biochimic acvatic este mult mai
mare decat in cel al solului. Adaugarea unor cantitati suplimentare de fosfor
in apele de suprafata duce la dezvoltarea rapida a fitoplanctonului si
consumarea oxigenului dizolvat, ceea ce in cazul lacurilor stagnante duce la
eutrofizarea lor.
In circuitul biogeochimic al fosforului au loc pierderi permanente. Acestea se
refera la compusii anorganici si organici solubili la care se alatura pierderile
sub forma de detritus organic care contine compusi ai fosforului.
Efectul interventiei umane la nivelul circuitului fosforului este dificil de
estimat insa este certa cresterea continutului ionilor de fosfat in ape ca
urmare a activitatilor umane si micsorarea alarmanta a zacamintelor de
fosfati in urma exploatarilor masive.

Diferenta majora intre ciclul fosforului si ciclurile azotului, carbonului si

sulfului este aceea ca niciun proces biologic nu genereaza un flux important
de gaze de la suprafata pamantului pana in atmosfera.

Spre deosebire de azot, fosforul se acumuleaza atat in sedimente organice

cat si anorganice.
Datorita legaturii directe dintre azot si fosfor, in materia organica, singurul
ciclu al materiei organice aratat in figura de mai sus este importanta fluxului
de fosfor catre sedimente sub forma de fosfor incorporat in materia organica
nevie.
Cea mai raspandita metoda de extragere a fosforului este mineritul acestuia.
Majoritatea rocilor fosfatice sunt utilizate pentru producerea de fertilizatori
comerciali. Impactul major al omenirii asupra ciclului fosforului rezulta din
utilizarea atat a fertilizatorilor comerciali cat si organici, in agricultura si la
tratarea apei de canal. Cantitatea crescuta de fosfor din rauri, lacuri si ape de
coasta au ca rezultat rate marite de eutrofizare a acestor sisteme, avand in
vedere ca fosforul este un nutrient neregenerabil.
Ca dezavantaje ale fosforului, putem spune ca sunt poluarea cu detergenti si
cu pesticide.
Sursa de poluare cu detergenti este reprezentata de apele reziduale urbane,
industriale si fungicidele si insecticidele folosite in agricultura, ce contin
agenti tensioactivi.
Prezenta detergentilor in apele reziduale creeaza probleme deosebite in
exploatarea statiilor de epurare comunale, maresc permeabilitatea solurilor si
a mucoasei digestive.
Masurile de prevenire si combatere a poluarii apelor cu detergenti se refera la
supravegherea concentratiei de detergenti in sursele de apa potabila,
controlul sistematic al eficientei statiilor de epurare si avizarea pentru uz
industrial sau casnic numai a detergentilor usor biodegradabili.
In cazul poluarii cu pesticide, concentratia maxim admisa in apa potabila
pentru toate pesticidele dintr-o clasa este de 0.5 mg/dm 3 apa, iar in apele de
suprafata pesticidele organofosfatice trebuie sa fie absente. Prevenirea
efectelor nocive ale poluarii cu pesticide se poate realiza prin : mentinerea
unor concentratii sub limitele maxime admise in aer, apa, produsele
alimentare; tratarea rationala a terenurilor agricole; asigurarea si respectarea
protectiei sanitare a surselor de apa; respectarea tehnologiei de potabilizare
a apei in instalatiile centrale de aprovizionare cu apa si controlul sistematic al
gradului de poluare a factorilor mediului ambient, a furajelor si a organismului
animal.
Insa, doua mari avantaje biologice in ciclul fosforului pot fi legate de
schimbarea climatului global. In primul rand implica eutrofizarea sistemelor
acvatice ca rezultat al activitatilor umane. Cantitatea de fosfor dizolvata,
purtata de rauri pana la coasta s-a dublat din timpurile preindustriale datorita
acestor activitati. In al doilea rand, un avantaj biologic este rezerva de fosfor
din sol. Asa cum s-a observat in prima schema din prezentarea noastra,
fosforul este acumulat in sol datorita utilizarii de fertilizatori si a deversarilor
de ape reziduale. Incalzirea globala faciliteaza scurgerea fosforului in sistemul
acvatic. Fosforul in exces creste eutrofizarea acestor sisteme, ducand la o

acumulare excesiva de materie organica.

Fosforul intra in alcatuirea unor proteine constituind un element nutritiv de
nelipsit pentru vietuitoare. El este asimilat de catre plante si bacteriile
autotrofe sub forma de ortofosfati, care in apele naturale au o concentratie
de circa 0.15 - 0.16 mg/ L crescand mult in apele polisaprobe.
Fosforul se recircula in apele impurificate cu compusi organici sub forma de
fosfati, care rezulta la descompunerea bacteriana aeroba a materiei organice.
In conditii anaerobe unele bacterii reduc fosfatii la fosfiti si hipofosfiti.
In apele mezosaprobe dezvoltarea excesiva a fitoplanctonului are drept una
din cauze cresterea concentratiei fosforului dizolvat.
?? STIATI CA...???
--> fosforul se utilizeaza in armata la bombe incendiare
--> la obtinerea chibriturilor
--> in industria alimentara la bauturile racoritoare (stabilizator de pH)
--> purificarea apelor si a detergentilor
--> proprietatile fosforului de a se aprinde la aer a fost folosit in 1808 de
Chancel si apoi, in 1840, de Sauria la fabricarea chibriturilor, putandu-se
inlatura -destul de tarziu- acele instrumente preistorice: cremenea si
amnarul.
--> C. Crowles, care a folosit cuptorul electric, a rezolvat problema
temperaturii si a deschis calea spre producerea fosforului la scara industriala.
--> in agricultura se foloseste ca ingrasamante, saruri ale acidului fosforic si,
in special, fosfati acizi de calciu
--> acidul fosforic impur a fost folosit de medicul si chimistul italian Angelus
Sala, tratand coarnele de cerb cu H2SO4, obtinand un amestec cu acid
fosforic, pe care il recomanda impotriva ciumei.