Sedimentologia unei falii Devoniene de tip braidplain

si umplerea lacustra in partea sudica a

Skrinkle Sandstones,Dyfed,Wales

Inca din Devonianul superior pana in Carboniferul inferior Skrinkle Sandstones al

peninsulei Pembroke se afla depozite continentale din succesiunea de rifturi post
Caledoniene,la marginea sudica a Paleozoicului superior.Partea inferioara a gresiilor cu
o lungime de 30-10 km Tenby-Angle si cu o grosime de la 6 la 68m a fost interpretata
ca un deposit lacustru urmat de o acoperire nisipoasa braidplain.
Introducere:
Depozitul lacustru este format predominant din noroi rosu intercalat cu nisipuri
laminate. Este reprezentat de o secventa de claste de nisipuri cuartoase care
sugereaza o origine deltaica, introducand in acelasi timp succesiunea suprafetelor
intercalate compuse din grupuri de nisipuri asezate in diferite unghiuri si strate. Acestea
sunt comparate cu fluxuri recente si strate de sedimente, caracteristicile lor fiind folosite
pentru a descrie un sistem de sedimente si canale erodate simultan.Paleocurentul
indica un sistem de drenaj axial,de la nord-est,functionand in parallel cu principalele falii
ale zonei.Acest aspect este sustinut de natura nisipoasa a sedimentelor.Inchiderea
bazinului spre sud si suprafara sugerata a canalului Bristol sunt deduse.
Asezare geologica:
Sud-vestul zonei Dyfed a fost supusa mai multor falieri de-a lungul Devonianului,
in care Ritec Angle este cea mai importanta. (Powel 1989)
Faliile paralele arata activitatea depozitionala intermitent si in perioada ce a
precedat Skrinkle Sandstones, conglomeratele Ridgeway ce au fost depuse din sud
consolidand peretii bazinului Ritec.In timpul Skrinkle Sandstones sensul de acumulare a
sedimentelor este inversat deoarece bazinul dezvolta o inclinare spre sud dar falia Ritec
inca defineste limita de nord a depunerilor,activitatea reinoirii faliei avand loc in
Carboniferul inferior.Aceasta a condus la o viitoare faliere din sud a peninsulei
Pembroke,prin asemanare sau deosebire cu falia Ritec care si-a creat o baza a faliei
inalta in timpul Devonianului inferior si cel mijlociu(cf Aria Canalului
Bristol,Tunbridge,1986;Cope & Bassett,1987).
Skrinkle Sandstones au fost definite de Dixon(1921) ca incluzand cea mai tarzie
perioada din Devonian in succesiunea patului de materie rosie din peninsula
Pembroke,afladu-se in presupusul conglomerat de Ridgeway din Devonianul mijlociiu si

trecand gradat spre partea superioara printr-o intercalatie de argile sistoase din
Tournaisianul inferior.
Dixton in anul 1921 stabileste varsta pentru baza gresiilor multumita specie
Holoptycius,peste apartinand perioadei Frasnian-Famennian.
Sckinkle Sandstone a fost impartita in Formatiunea Gupton si aa fost numita dupa cele
mai bune modele.Aceasta este compusa din 2 mari parti, reprezentand episoade
diferite ale umplerii bazinului aluvial.
Prima parte este numita Lower Sandstone Member care este si singura
dezvoltata in Freshwater West si a fost interpretata ca un posibil con terminal ce creste
in partile adanci ale bazinului Tenby.A doua parte este numita Stackpole Sandstone si
se extinde de-alungul bazinului.Aceasta are o grosime de la 6la 68m si in general
prezinta stanci expuse in Freswater West si Stackpole Quai.
Paleocurentul indica derivatii ale faliei Ritec.Cercetatorii sunt de parere ca
modelarea in carboniferul tarziu cuprinde sud-vestul Dyfedului intr o tranzitie est-vest si
reactivarea faliei Ritec si a altor falii,in faliere inversa sau aluncare(Powel1989).In
consecinta rocile studiate sunt rasturnate si adanc scufundate,fiind smulse aproape
exclusiv de pe coasta.Se pare ca i-a fost impusa o rotire de 40 de grade peninsulei
Pembroke la acea vreme(McClelland-Brown, 1983):aceasta rotatie nu a fost incorporata
in reconstructia paleocurentului,ca si bazin si ca rotatie a faliilor,mentinand relatiile
dintre golirea axiala si laterala.
Metode:
Stackpole Sandstone Member a fost descris in cinci locatii principale acordanduise 136 m din suprafata intreaga.Harta locatiei si principalele sectiuni sunt oferite de
Williams et al. (1982),si au fost detaliate pe Freshwater West.Principalele locatii acorda
sectiuni cu o continuitate de 30 m,cu inaltimi de la 10 pana la 30 m.Litofaciesurile
binomiale sunt destinate pentru a categorisi litologia si sedimentele structurii(Miall
1978,1996).Un total de 241 de citiri a fost colectat pe orizontal prin eliminarea
structurilor inclinate.Rocile sunt foarte oxidate si paleontologic sterile,pe de alta parte un
lant de fosile rare a fost inregistrata.

Fig. 1. Stratigrafia Skrinkle Sandstones.

Descrierea si interpretarea faciesurilor:

Cele doua asocieri de faciesuri au fost definite,contrastand nisipuri/sisturi si
structuri sedimentare caracteristice(fig.1).Asocierea de facies heterolitic aduna intre 225 m de nisip rosiatic si uneori intercalat cu un nisip mai deschis la culoare.Canalele
lenticulare sunt vizibile in unele gresii la Freshwater West.Asocierea este marcata de un
strad de bolovani de-alungul peninsulei Pembroke ceea ce sugereaza o perioada lipsita
de depozitari sau de eroziuni.

Deasupra Heteroliticului grosimea asocierii este de la 5 pana la 40m in faciesul

Cuartarenitic,formand stanci mai inalte ce subordoneaza conglomerate si argile.
La Freshwater West,cu o grosime de 7m macrogranulatia inregistreaza o
schimbare gradata intre doua asocieri de faciesuri.In alte parti asocierile Cuartarenitice
au fost erodate si supuse unui alt nivel in facies.Ambele asociatii sunt foarte aproapiate
de falia Ritec,indicand o apropiere de marginea bazinului.

Contactele de suprafara ale faciesurilor Cuartarenite sunt erodate sau marcate de o

trecere rapida la gresii litice pietris si argillite deasupra stratului West Angle.

Concluzie:paleogeografie,structura si ,moduri depozitionale

Bazinul Tenby Angle al peninsulei Pembroke a fost ocupat de un lac fara
salinitate,de mica adancime la inceputul perioadei Stackpole Sandstone.Lacul a suferit
o transgresiune spre nord de-alungul Devonianului superior timpuriu,sedimentele
aluvionale asezanduse pe depozitele pana la limita faliei Ritec.Suprafata ce a suferit
transgresiuni a fost marcata de un strat de pietris,materie reziduala din stratele
inferirioare.
Oamenii de stiinta sustin ca gruparea Gupton a inregistrat un depozit dupa un
episode tectonic situat la sfarsitul Devonianului mijlociu(Allen, 1974; Powell, 1989).
Partea cea mai joasa inregistreaza o secventa ce a urmat sa se transforme intr-un
bazin central (Marshall, 1977);Stackpole Sandstone inregistreaza al doilea caz,mult mai
extins.Acesta despaseste stratul conglomeratelor Ridgeway pentru a se aseza direct pe
sisturile din Devonianul inferior,directiile paleocurentului devenind si mai
sudice.Cercetatorii considera ca acesta ar putea indica o proximitate la marginea estica
a bazinului.
Absenta salinitatii in depozite poate indica faptul ca lacul a fost deschis din punct
de vedere hidrologic.O alta parere a oamenilor de stiinta este ca lacul era inchis, cu o
chimie de apa dulce ce forma un inhabitat evaporitic.Spre deosebire de depozitele
lacustre din bazinul Orcadian (e.g. Allen & Marshall,1981),aici nu sunt strate gri ca un
rezultat al marimii relative si a aluviunilor foarte oxidate.Depozitele deltaice din
Freshwater West inregistreaza o umplere a lacului prin avansarea braidplainului,cu
multiple puncte de intrare a nisipului si largirea gurii canaleleor.In alte locuri,contacte
ascutite sau erodate sunt atribuite inciziei sau eroziunii lacustre si sedimentelor deltaice
unde asezarea in spatiu a fost mult mai limitata.Braidplainul a evoluat in zona unde se
observa posibilele terase sau canale pastrate.
Directiile de paleocurent si abundenta nisipului mai mult decat pietris pe
braidplain se opun traversarii sedimentelor aduse de pe falia Ritec si sugereaza un
sistem de transport axial si longitudinal,subparalel de la est spre vest,cu o activitate a
sistemului faliei activ in sud-vestul Walesului.Compozitia nisipurilor ajuta la un transport
indelungat:stratele aluvionare superioare de gresii ale West Angle Formation sunt mult
mai mature si prezinta importanti factori locali.
Un sistem de transport dinspre est si o devoltare a lacului inca din depozitul
Stackpole Sandstome Member sugereaza ca o topografie si o structura existand in
sudul aflorimentului din canalul Bristol( Cope & Bassett,1987).Asezarea sedimentelor a
fost mai apropiata de Falia Ritec,oferind bazinului din opozitie asimetria depozitului
Stackpole Sanstone Member.

Biografie:
Allen, J.R.L. (1974) The Devonian rocks of Wales and the Welsh Borderland. In:
The Upper Palaeozoic and Post-Pal- aeozoic Rocks of Wales (Ed. T.R. Owen),
pp. 4784. University of Wales Press, Cardiff.

Brooks, M., Trayner, P.K. and Trimble, T.J. (1988) Mesozoic reactivation of Variscan
thrusting in the Bristol Channel area, UK. J. Geol. Soc. London, 145, 439445.
Cope, J.C.W. and Bassett, M.G. (1987) Sediment sources and Palaeozoic history of
the Bristol Channel area. Proc. Geol. Assoc., 98, 315330
Dixon, E.E.L. (1921) The geology of the South Wales coalfield Part 13. The country
around Pembroke and Tenby. Mem.Geol. Surv. UK, ivi.
Marshall, J.D. (1977) Sedimentology of the Skrinkle Sand- stones Group (DevonianCarboniferous), South-west Dyfed. Unpublished PhD Thesis, University of Bristol.
Miall, A.D. (1978) Lithofacies types and vertical prole mod- els in braided river
deposits: a summary. In: Fluvial Sedi- mentology (Ed. A.D. Miall), Mem. Can. Soc.
Petrol. Geol., 5,597604.
Miall, A.D. (1996) The Geology of Fluvial Deposits, 582 pp.Springer, Berlin.
Williams, B.P.J., Allen, J.R.L. and Marshall, J.D. (1982) Old Red Sandstone facies
of the Pembroke Peninsula, south of the Ritec Fault. In: Geological Excursions in
Dyfed, South- West Wales (Ed. M.G. Bassett), pp. 151154. National Museum
of Wales, Cardiff.