Sunteți pe pagina 1din 7

Solutii de administrare a resurselor

pentru un capitalism mai bun

Capitalismul este in pericol pentru ca nu mai exista o buna administrare a resurselor.Este


nevoie de actionarii ale caror prioritatii si comportament sa coincida cu interesele companiei, si
anume obtinerea rezultatelor pe termen lung si protejarea mediului in care acestia isi dezvolta
activitatea.
Este nevoie de consilii de administratie si de investitori care sa aiba o intelegere mai profunda a
succesului si a instrumentelor necesare atingerii acestei obiectiv. Succesul nu inseamna doar
obtinerea profitului. Sa urmaresti doar obtinerea rezultatelor, indiferent de mijloacele folosite
este gresit. Nici o afacere nu va continua mult, daca nu va satisface nevoile umane. Avem nevoie
ca investitorii, liderii si consiliile de adminstratie si chiar societatea civila sa-si uneasca eforturile
pentru a crea o abordare cuprinzatoare care pune administrarea resurselor in centrul guvernarii
corporative.
Aceasta lucrare pune accentul pe importanta administrarii resurselor. Doar printr-o buna
administrare a resurselor, managerii si actionari pot indrepta companiile spre performante de
lunga durata, ce se nasc din dorinta de a contribui la progresul uman si de a imbunatatii starea
societatii si a mediului.
Ce inseamna dreptul de proprietate ?
Subiectul legat de proprietate unei companii este crucial. Este foarte important felul in care
este condusa o companie, insa pe langa acest lucru conteaza foarte mult felul in care sunt
administrate resursele cat si impactul pe care il are compania in mediul in care aceasta isi
desfasoara activitatea.
Relatia dintre actionari si companie
Fiecare companie are un patrimoniu, care teoretic este detinut de actionari. Insa in pratica
putem spune ca prin proprietate se intelege un set de drepturi, exercitat intr-o anumita masura
de catre actionari, si intr-o anumita masura de catre manageri.
Se face clar distinctia intre actionari si manageri. Managerii sunt cei care se ocupa efectiv de
administrarea bunurilor si de activitatile zilnice ale firmei, fiind imputerniciti de catre actionari.

Totusi acestia trebuie sa dea socoteala in fata actionarilor si pot fi influentati de catre actionari
intr-o anumita masura.
Actionarii au patru mari roluri legate de proprietate, dintre care, cel al administrarii resurselor
este cel mai important :
1. Rol de membru in consiliului de administratie - trebuie sa participe la AGA, sa stabileasca
reguli, sa voteze
2. Rol de analist - sa stabileasca care este potentialul companiei si modul in care se poate folosi
acest potential
3. Rol de bancher - sa aiba capacitatea de a vinde actiuni pe piata pentru a strange fonduri
4. Rol de administrator a resurselor - sa promoveze obtinerea rezultatelor pe termen lung
Pe langa drepturile si obligatiile ce reies din detinerea de bunuri, putem spune ca rolul de
administrator a resurselor este cel mai important. Aceasta responsabilitate este impartita intre
actionari si manageri. Acestia trebuie sa caute sa influenteze companiile spre performante de
lunga durata, ce se nasc din dorinta de a contribui la progresul uman si de a imbunatatii starea
societatii si a mediului.
De ce este importanta administrarea resurselor ?
Capitalismul este in pericol pentru ca nu mai exista responsabilitate in privinta resurselor. Unele
dintre motivele pentru lipsa acestei responsabilitati tin de globalizare si de tehnologie.
Globalizarea a permis dezvoltarea unor instrumente financiare noi, cum ar fi fondurile de
investitie de tipul hedge fund, a derivatelor si introducerea de servicii financiare intermediare
prin care responsabilitatea personala dispare. Se urmareste obtinerea unor rezultate imediate
indiferent de consecinte.
Totusi succesul unei companii tine foarte mult si de mediul in care isi desfasoara activitatea.
Acest mediu este format din trei sisteme :
1. Natura, mediul inconjurator
2. Sistemul social si politic
3. Economia globala
Trebuie sa existe un echilibru intre aceste trei sisteme. Un esec in oricare dintre acestea, poate
aduce schimbari dramatice sau chiar colapsul, in celalalte doua sisteme.
Putem spune ca economia globala este formata din trei sisteme interdepende :

- economia reala = care produce bunuri si servicii ce satisfac nevoile umane


- economia financiara = formata din banci, investitori si alti intermediari ce sustin economia
reala
- economia casino = este un subsistem in care profitul este obtinut prin manipularea
instrumentelor financiare, cum ar fi derivatele. Nu se axeaza pe obtinerea unor bunuri de
consum, sau nu se ocupa cu oferirea unor servicii financiare care sa sustina obtinerea bunurilor.

Cresterea investitiilor institutionale

Investitiile institutionale se refera la detinerea de actiuni in companii care fac parte din
organizatii mari financiare, fonduri de pensii sau companii de asigurare . Aceste companii pot sa
ajunga sa aiba si sute de actionari, insa doar cativa vor detine majoritatea actiunilor, si inclusiv
controlul companiei.
S-au produs schimbari majore atat in structura companiilor cat si in originea actionarilor. In USA
conform unui studiu realizat de John Bogle, investitiile institutionale au crescut de la 8 % in
1945 la 75% in 2008. De asemenea a cresut si numarul investitorilor straini. In Marea Britanie
investitorii straini detineau mai putin de 6 % din actiuni in 1993, dar in 2007 guvernul raporta ca
investitorii straini detineau 50% din actiunile de pe piata.
Toate aceste schimbari au dus la disparitia responsabilitatii privind adminstrarea resurselor.
Acest lucru este pronuntat in cadrul companiilor listate la bursa, in special in SUA si Marea
Britanie in cadrul companiilor cu multi actionari.
Clasificarea tipurilor de investitori
Nu putem sa clasificam investitorii ca investitori buni sau investitori rai. Nu putem spune ca
este mai bine sa detii, sau este mai bine sa vinzi. O economie sanatoasa va contine ambele
elemente.
Ceea ce conteaza cu adevarat, si ce ridica semne de intrebare este modul in care investitorii
privesc administrarea resurselor si daca interesele lor coincid cu interesele pe termen lung ale
companiei.
Analizand diferitele tipuri de actionari, s-a dezvoltat un grafic privind responsabilitatea
administrarii resurselor. Astfel la un capat avem fondatorii sau familiile fondatoare care pun un

accent deosebit pe aceasta responsabilitate privind administrarea resurselor, si la celalat capat


sunt speculantii care nu prezinta nici un fel de responsabilitate privind resursele.
In capitalismul curent responsabilitatea pentru gestionarea resurselor este subapreciata, si acest
concept trebuie sa fie readus in atentia tuturor celor implicati in viata economica.
Care este motivatia companiilor ?

Un alt motiv pentru care a disparut responsabilitatea administrarii proprietatii, este legat de
motivatia ce sta la baza deschiderii unei afaceri . Multe companii si chiar guverne nu au inteles
care sunt metodele prin care se obtine succesul pe termen lung . Acesta se obtine doar prin
profesionalism, determinare, munca, etica, integritate morala, modele demne de urmat. In
schimb s-a promovat obtinerea rezultatelor indiferent de costuri.
Avem ca exemplu folosirea instrumentelor financiare. Derivatele, acele arme financiare de
distrugere in masa, nu ar fi lovit atat de devastator daca in spatele lor nu era propulsia data de
energia numita lacomie. De fapt nu atat de lacomie, care pana la urma e omeneasca, ci de un
intreg sistem care a ridicat-o la rang de valoare i a recompensat-o.
Recompensarea lacomiei prin privilegii, bonusuri, pachete salariale - toate aparute, practic,
peste noapte din magia cifrelor bilaniere - a facut ca profitul obinut cu orice pret, adica
indiferent de consecinte, sa fie egal cu succesul, profesionalismul maxim, integritatea morala,
status social i model demn de urmat. Dorina legitima, sanatoasa, de prosperitate, aceea
obinuta prin determinare, munca, talent si evolutie personala, a ajuns sa fie egala cu
mediocritatea, lipsa de curaj, conservatorismul, neintelegerea lumii in care traim si, n final,
esecul. Sigur c o asemenea radicalizare nu putea fi posibila fara parteneriatul zelos din zona
politico-administrativa, cea a inaltilor functionari si a oamenilor de stat carora li s-a premiat
incompetenta.
Alt exemplu de care dispunem este cel al industriei de incaltaminte. In urma cu 30 de ani,
comerciantii isi doreau sa obtina pantofi cu costuri de productie cat mai mici. Conditiile de
munca pentru oamenii care produceau acesti pantofi erau foarte proaste, insa pentru ei nu avea
nici o importanta. Scopul principal era sa vanda cat mai mult, la costuri foarte mici. Acest lucru a
devenit public, si astfel au inceput prostestele impotriva acestor comercianti. Societatea ii
acuzau pentru conditiile foarte proaste de munca.
In urma acestor proteste, companiile ( ca de exemplu Nike ) au inceput un proces de
transformare. Si-au dat seama ca isi fac singuri rau, ca isi distrug brandurile. Au inceput sa-si

puna noi obiective. Au inteles ca succesul unei afaceri nu consta doar in a cumpara la cele mai
mici preturi si a vinde la preturi ridicate.
Serviciile financiare si de investitie sunt astazi in situatia in care era industria de incaltaminte
acum 30 de ani. Investitorii isi doresc castiguri cat mai mari indiferent de metodele folosite. Nu
exista un simt al raspunderii, nu exista etica.
Putem sa mai luam ca exemplu acordarea de credite oamenilor saraci din USA. Aceste credite au
fost acordate cu multa usurinta, fara a se tine cont de situatiile financiare ale solicitantilor. Apoi
a fost impusa securitizarea acestor credite ipotecare.
Securitizarea este o modalitate de finantare prin crearea de titluri de valoare, adica valori
mobiliare. Aceasta isi are originea in SUA si in ultimii 30 de ani a luat o amploare deosebita.
Securitizarea implica in mod general crearea de titluri de valoare, adica titluri ipotecare.
O operatiune tipica de securitizare implica in general 2 pasi. Primul consta in transferul activelor
(creantelor) catre fondul de securitizare. Al doilea consta in emiterea de catre fondul de
securitizare a titlurilor ipotecare, care au in spate creantele ipotecare. Fondul foloseste banii
primiti din emiterea titlurilor pentru a plati originatorului initial (bancii) contravaloarea activelor
transferate.
Nu exista recurs impotriva originatorului, adica a bancii care a acordat creditele. Administrarea
creantelor ipotecare care stau la baza acestor titluri (prin monitorizare si servicing) este de
obicei contractata inapoi originatorului (bancii). . Astfel, banca inceteaza sa mai fie detinatorul
creantelor (asa cum se intampla in cazul obligatiunilor traditionale), ci doar un administrator
care presteaza aceste servicii contra cost.
Pe langa folosirea acestui proces de securitizare, au aparut contractele de Credit default swap.
Cumparatorul CDS primeste protectie din parteam vanzatorului care asigura credibilitatea
instrumentului financiar sau a produsului. Prin aceasta operatiune, riscul este transferat
vanzatorului. Un exemplu des intalnit de utilizare a CDS este atunci cand un investitor cumpara
obligatiuni la o companie ( ca atare asteapta un venit constant) dar se teme ca pana la
maturitate compania o sa declare faliment pierzand astfel investitia. Investitorul este dispus sa
plateasca o asigurare si aceasta este Credit Default Swap. Aceasta este o modalitate de a obtine
venituri imediate, insa care nu sunt garantate pe termen lung. In criza financiara din 2008, CDSurile s-au aflat in mijlocul problemei prin prisma efectului de domino asupra vanzatorilor,
printre care si celebra companie Lehman Brothers pusa in incapacitatea de plata a CDS-urilor
vandute.

Valoarea actiunii este un mod bun de a arata potentialul unei companii, dar nu este singurul
ce trebuie luat in considerare
Baza capitalismului ar trebui sa inceapa de la ideea ca valoarea actiunii este un mod bun de a
arata potentialul unei companii, insa nu este singurul ce trebuie luat in considerare. . Sa
urmaresti doar obtinerea rezultatelor, indiferent de mijloacele folosite este gresit. Nici o afacere
nu va continua mult, daca nu va satisface nevoile umane.
Nu este nimic gresit in a construi modele economice bazate pe presupunerea, ca toate
companiile isi doresc sa obtina profit. Insa este gresit sa pornesti de la o simpla idee, si sa o
transformi intr-o lege nescrisa. Sa crezi si sa afirmi ca toti oamenii de afaceri vor actiona intr-o
singura directie, si ca toti au acealasi obiectiv. Ma grav este atunci cand adevarurile partiale
devin adevaruri absolute, si cand obiectivele pe termen lung Dorim sa obtinem rezultate de
durata se transforma in Nu conteaza viitorul, vrem acum banii .
Aceste mesaje exclusiviste se vor transforma usor in mesaje neadevarate. Acest lucru se
datoreaza faptului ca firmele ajung sa se contrazica in afirmatiile proprii, in dorinta lor de a
castiga increderea actionarilor, insa si pe cea a angajatilor, clientilor, membrilor comunitatii.
In acest mod populatia si-a pierdut increderea fata de banci. Pentru ca acestea au transmis
diverse mesaje, au facut promisiuni pe care nu le-au respectat.
Marile companii sunt vazute de catre publicul larg doar ca niste masinarii economice dure,
impersonale, cu un singur scop - sa obtina profit pentru actionari, indiferent de mijloace. Totusi
sunt companii care pun accent pe om si pe nevoile sale.
Cum poate o companie sa recastinge increderea publicului, respectiv increderea angajatilor,
clientilor, membrilor societatii ?
- sa defineasca si sa transmita intr-un mod clar, care sunt obiectivele si valorile sale, tuturor
celor implicati si celor care vor contribui la succesul companiei
- sa stabileasca care sunt obiectivele pentru fiecare parte implicata, lasandu-i pe acestia sa-si
dezvolte modalitati de atingere a aobiectivelor
- sa aprecieze fiecare parte implicata, constientizand ca fara contributia acestora nu vor atinge
obiectivele propuse
- sa dezvolte relatiile de calitate cu clientii, furnizorii, angajati
Este important sa se schimbe perceptia legata de companii. Acestea trebuie privite ca niste
organisme vii si individuale, nu ca niste masinarii economice. Companiile sunt infiintate de
antreprenori. Ele sunt diferite. Pe masura ce se dezvolta, succesul lor tine de combinatia dintre

valori si obiective. Companiile care urmaresc satisfacerea nevoilor umane, si care pun accent pe
om sunt companiile care vor avea succes. In schimb companiile care pun accent doar pe nevoile
actionarilor, si care nu urmaresc satisfacerea unor nevoi umane vor avea o viata scurta.
In timp ce societatea trebuie sa stabileasca reguli si limite, in acelasi timp aceasta trebuie sa
promoveze si sa sustina lideri de calitate si sa lase loc companiilor sa-si atinga adevaratul
potential.

Resurse bibliografice :

1.Tomorrows Company 1995. The role of Business in a Changing World


2.Tomorrows Owners- Stewardship of tomorrows company
3. Of the 1%, by the 1%, for the 1% By Joseph E. Stiglitz
4. The Casino Economy- Charles K. Wilber
5. http://www.investeam.ro/blog/ce-este-un-hedge-fund-art268
6. http://www.bancherul.ro/despre-securitizarea-creditelor-ipotecare-si-cum-functioneazaacest-mecanism--2301
7. http://www.dictionar-economic.com/?do=view&id=310
8. http://en.wikipedia.org/wiki/Stewardship