MODIFICAREA UNILATERALA A CLAUZELOR CONTRACTULUI

INDIVIDUAL DE MUNCA PRIN DECIZIA ANGAJATORULUI

Hotararea nr. 340/A din 09.07.2014 Curtea de Apel TARGU MURES
Raportat la obiectul cererii de chemare in judecata, legea aplicabila in cauza
este Legea nr. 62/2011, cu atat mai mult cu cat aceasta este o lege speciala fata de
Codul Muncii, care constituie legea comuna in domeniu.
Apelanta face o gresita interpretare a succesiunii celor doua legi in timp:
Codul Muncii a intrat in vigoare cu mult anterior Legii nr. 62/2011 si a suferit mai
multe modificari, care nu pot fi considerate ca fiind un nou Cod al Muncii. Mai mult,
art. 232 din Codul Muncii prevede in mod expres faptul ca procedura de solutionare a
conflictelor de munca se stabileste prin lege speciala. Acesta a fost si motivul pentru
care s-a emis legea speciala care sa reglementeze procedura solutionarii conflictelor
de munca, respectiv Legea nr. 62/2011, procedura obligatoriu de aplicat, conform
principiului
de
drept
specialia
generalibus
derogant.
Raportat la aceste aspecte, in mod legal a apreciat prima instanta ca cererea a fost
introdusa in termenul de 45 de zile, prevazut de art. 211 lit. a din Legea nr. 62/2011,
nefiind
tardiva.
In speta a operat o modificare unilaterala a contractului individual de munca al
reclamantului, fara acordul acestuia, sanctiunea fiind nulitatea deciziei prin care s-a
dispus luarea unei astfel de masuri. Este culpa unitatii angajatoare ca nu a procedat la
incheierea de acte aditionale la momentul schimbarii functiei si salariului
reclamantului si s-a limitat la a emite doar decizii, prin conducatorul unitatii.
Prin emiterea de catre angajator a deciziei contestate s-a procedat la retrogradarea din
functie a reclamantului si la diminuarea salariului acestuia, in mod unilateral, fara
incheierea actului aditional la contractul individual de munca, incalcand dispozitiile
art. 17 alin. 5 precum si ale art. 8 alin. 1 si art. 41 alin. 1 din Codul muncii.
Prin incheierea din 30 ianuarie 2014 pronuntata de Tribunalul Mures s-a respins ca
neintemeiata exceptia tardivitatii introducerii actiunii invocata de parat, s-a respins ca
nefondata exceptia lipsei de obiect a cererii invocata de parat, s-a respins exceptia
lipsei caracterului de probe a inscrisurilor anexate pentru ca nu sunt certificate pentru
conformitate cu originalul de catre o persoana identificabila de parat, a respins
exceptia nulitatii cererii de chemare in judecata invocata de parat si a respins ca
neintemeiata
exceptia
inadmisibilitatii
invocata
de
parat.
In solutionarea acestor exceptii instanta de fond a retinut, in considerentele incheierii,
ca exceptia tardivitatii introducerii actiunii este neintemeiata, apreciind ca termenul de
contestare a prezentei decizii este cel prevazut de Legea nr. 62/2011, care este
aplicabil in cauza din prisma obiectului actiunii si a obiectului de reglementare a
articolului
de
lege.
Exceptia lipsei de obiect s-a apreciat a fi nefondata, apreciind ca se intemeiaza pe
rezultatul unei erori materiale savarsite cu ocazia redactarii atat a cererii de chemare
in judecata cat si a raspunsului la intampinare, eroare materiala care poate fi
indreptata iar obiectul actiunii rezulta din inscrisul de la fila 3 dosar, care este anexat
cererii
de
chemare
in
judecata.
Cu privire la exceptia lipsei caracterului de probe a inscrisurilor anexate, pentru ca nu
sunt certificate pentru conformitate cu originalul de catre o persoana identificabila, s-a
retinut ca, raportat la data incheierii contractului de asistenta judiciara, respectiv 13
noiembrie 2013, precum si a faptului ca in prezent domnul avocat reprezinta in mod
valabil interesele reclamantului, inscrisurile depuse reprezinta copii certificate pentru
conformitate cu originalul de reprezentantul partii, astfel ca acestea sunt admisibile ca
mijloace de proba, cu atat mai mult cu cat doua dintre acestea emana de la parata.

A respins exceptia nulitatii cererii de chemare in judecata, avand in vedere prevederile

noului cod de procedura civila cu privire la incidenta sanctiunii nulitatii, in speta
prevederile art. 177, raportat la evidenta eroare materiala cu privire la numele
reclamantului si CNP-ul acestuia, precum si la lipsa unei vatamari prin neindicarea
tuturor
elementelor
cu
privire
la
parat.
Exceptia inadmisibilitatii s-a considerat a fi neintemeiata, raportat la inscrisul de la
fila 6 din dosarul cauzei, apreciind ca s-a facut dovada ca reclamantul a participat la
procedura de informare cu privire la avantajele medierii si ca la aceasta procedura a
fost
convocat
si
paratul.
Prin sentinta civila nr. 377 din 18 martie 2014 Tribunalul Mures a admis actiunea
civila formulata de reclamantul S. L. in contradictoriu cu paratul Spitalul Clinic
Judetean de Urgenta Tg. Mures, a anulat decizia nr. 2037/4.10.2013 emisa de parata, a
obligat paratul la repunerea reclamantului in functia avuta anterior emiterii deciziei nr.
2037/4.10.2013, a obligat paratul la calcularea si la plata in favoarea reclamantului a
diferentelor salariale cuvenite in urma anularii deciziei, diferente care vor fi
actualizate in functie de rata inflatiei, calculata de la data scadentei lunare a fiecarei
diferente si pana la data plati integrale a debitului si a obligat paratul la plata in
favoarea reclamantului a sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut ca reclamantul a fost
incadrat la parat in baza contractului individual de munca nr. 67/1983, in functia de
pompier la formatia paza-pompieri. Prin actul aditional nr. 1245/01.05.2007 clauzele
contractuale dintre parti au fost modificate incepand cu data de 01.05.2007, in sensul
ca reclamantul ocupa functia de sef formatie pompieri din compartimentul PSI, fiind
salarizat cu un venit lunar brut de 635 lei, din care un salariu tarifar de 508 lei si un
spor de vechime de 25%. Acest act aditional a fost incheiat in baza aprobarii
conducerii unitatii, materializata prin decizia nr. 356/03.05.2007. Prin Decizia nr.
301/01.03.2012 functia reclamantului a fost schimbata in cea de sef birou paza si PSI,
majorandu-se venitul lunar brut la 1259 lei, din care un salariu tarifar de 839 lei.
Prin actul aditional nr. 6057/19.12.2012 contractul individual de munca a fost
modificat din nou, reclamantul indeplinind, incepand cu data de 1.11.2012, functia de
sef formatie paza pompieri in cadrul compartimentului paza PSI, cu un salariu de
baza
lunar
brut
de
1248
lei.
Prin decizia nr. 2037/4.10.2013 paratul a modificat unilateral clauzele contractuale
referitoare la felul muncii si salarizarea reclamantului, acesta fiind retrogradat in
functia de pompier I la formatia de paza PSI, cu un salariu de baza lunar brut de
1025 lei, concomitent cu revocare deciziilor nr. 356/01.05.2007 si nr. 301/01.03.1010.
Situatia diminuarii unilaterale a drepturilor salariale ale reclamantului rezulta si din
extrasele
de
plata.
Fata de aceasta stare de fapt, prima instanta a apreciat ca decizia nr. 2037/04.10.2013
este lovita de nulitate absoluta, fiind emisa cu incalcarea dispozitiilor imperative ale
art. 8 alin. 1, art. 41 alin. 1 din Codul Muncii, paratul modificand unilateral, in mod
nelegal
felul
muncii
si
salariul
reclamantului.
In consecinta, actiunea reclamantului a fost admisa in modul descris mai sus.
Impotriva acestei hotarari, precum si impotriva incheierii pronuntate in data de 30
ianuarie 2014, a declarat apel paratul, solicitand admiterea apelului,
schimbarea/modificarea sentintei atacate, in sensul admiterii exceptiilor invocate si
respinse prin incheierea mentionata, precum si in sensul respingerii in tot a actiunii
promovate de reclamant, ca fiind inadmisibila, precum si nefondata, nelegala si
netemeinica.
In motivarea apelului a aratat, cu privire la incheierea pronuntata de Tribunalul Mures
la data de 30 ianuarie 2014, ca aceasta a fost pronuntata cu aplicarea gresita a legii.
Astfel, referitor la exceptia tardivitatii introducerii actiunii in fata instantei de fond,
respinsa de instanta de fond prin aceasta incheiere, a aratat ca lipseste motivarea
solutiei adoptate si instanta nu a luat in considerare sustinerile sale, perfect motivate si

argumentate. Cererea de chemare in judecata a fost promovata tardiv, cu incalcarea

dispozitiilor art. 268 alin. 1 lit. a din Legea nr. 53/2003 Codul Muncii. Considera ca
in prezenta cauza nu isi gasesc aplicabilitate prevederile art. 211 lit. a din Legea nr.
62/2011. Cele doua prevederi nu sunt contradictorii si nici nu se exclud reciproc, ele
reglementand situatii juridice diferite. Avand in vedere republicarea Codului Muncii
ulterior datei publicarii Legii nr. 62/2011, fara a se opera vreo modificare in
prevederile legate de termenul de contestare a deciziilor angajatorului, rezulta cu
puterea evidentei ca legiuitorul a publicat ambele acte normative cu intentia ca acestea
sa produca efecte juridice concomitent, reglementand situatii diferite.
Termenul de atacare a deciziei era termenul de 30 de zile calendaristice de la
comunicarea acesteia iar intimatul era perfect constient de acest termen, dupa cum
reiese din adresa nr. 65/01.11.2013 cat si din procesul-verbal de informare cu privire
la
avantajele
medierii
nr.
68/04.11.2013.
Referitor la exceptia lipsei caracterului de probe a inscrisurilor anexate de catre
intimatul-reclamant actiunii sale introductive, a aratat ca motivele de respingere a
acestei exceptii, invocate de catre instanta de fond prin aceeasi incheiere atacata, sunt
gresite si neconforme cu realitatea. In mod evident avocatul la care se face referire in
incheierea atacata nu avea calitatea de reprezentant al reclamantului, contractul de
reprezentare fiind incheiat ulterior formularii si introducerii in instanta a cererii
introductive. Inscrisurile depuse de reclamant in copie odata cu actiunea principala nu
puteau fi primite de catre instanta, ci se impunea respingerea acestor probe, ele
neindeplinind conditiile legale prin prisma faptului ca acestea nu sunt certificate
pentru conformitate cu originalul de catre reclamant, ci de catre o alta persoana, cu
semnatura indescifrabila. In speta sunt aplicabile prevederile art. 150 din Noul Cod de
procedura
civila.
Referitor la exceptia inadmisibilitatii actiunii introductive a reclamantului, raportat la
procesul-verbal de informare privind participarea la sedinta de informare cu privire la
avantajele medierii, a aratat ca si aceasta exceptie a fost respinsa in mod gresit de
catre instanta de fond. Acest proces-verbal cuprinde inserat un alt nume decat al
reclamantului, respectiv S. L. si nu S. L., cum este corect, ceea ce echivaleaza cu
inexistenta sa si practic cu neindeplinirea de catre reclamant a procedurii prealabile
obligatorii prevazute de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 192/2006.
Cu privire la sentinta civila nr. 377/2014, pronuntata de Tribunalul Mures la data de
18 martie 2014, apelantul a aratat ca a fost pronuntata de catre instanta de fond cu
aplicarea gresita a legii. Numirea reclamantului in functie s-a facut prin decizia nr.
356/2007, fara a se opera nici o modificare asupra contractului individual de munca.
Nu exista nici un act aditional la contractul individual de munca care sa justifice
optica instantei de fond. In speta isi gasesc aplicabilitatea prevederile art. 17 alin. 5
din Legea nr. 53/2003. Documentele la care se raporteaza instanta de fond vizau doar
modificari salariale aferente angajatului survenite de-a lungul timpului ca urmare a
modificarilor legislative in domeniul salarizarii personalului bugetar sau a celui din
sistemul sanitar or ca urmare a schimbarii transelor de vechime in care era incadrat
reclamantul, nevizand nici un moment schimbarea functiei acestuia in cea de
conducere la care s-a raportat acesta in formularea pretentiilor sale in cauza, functie
pe care reclamantul a ocupat-o nu in mod permanent ci doar temporar, din necesitatea
coordonarii activitatii structurii in care reclamantul isi desfasura activitatea.
Potrivit prevederilor art. 40 din Codul Muncii, angajatorul are dreptul organizarii
propriei
activitati
in
functie
de
necesitati.
In drept, a invocat dispozitiile art. 466 alin. 1 si 4, art. 470, alin. 1 si art. 471 alin. 1
din
NCPC.
Intimatul reclamant a formulat intampinare la apel, prin care a solicitat respingerea
apelului ca nefundat si mentinerea in tot a sentintei civile ca legala si temeinica, cu
obligarea
apelantului
la
plata
cheltuielilor
de
judecata.
In motivarea intampinarii a aratat ca atat incheierea din 30 ianuarie 2014 cat si

sentinta atacata sunt ferite de orice critica. Motivele de fapt si de drept invocate de
prima instanta in sprijinul solutiei de respingere a acestor exceptii reprezinta o corecta
interpretare a legii. Prima instanta, raportat la decizia contestata, in mod intemeiat a
retinut ca aceasta decizie reprezinta modificarea contractului sau de munca cu privire
la
felul
muncii
si
la
salariu
in
mod
unilateral.
In drept, a invocat dispozitiile art. 205-208 Cod procedura civila.
Examinand incheierea si hotararea atacate, prin prisma motivelor de apel invocate si
avand in vedere efectul devolutiv al apelului, Curtea a constatat urmatoarele:
In ceea ce priveste criticile de netemeinicie aduse incheierii civile din 30 ianuarie
2014,
Curtea
a
apreciat
ca
acestea
sunt
nefondate.
S-a constatat ca prima instanta a facut o corecta interpretare si aplicare a dispozitiilor
legale care stabilesc termenul de introducere a cererii de chemare in judecata iar
solutia este motivata concis. Intr-adevar, raportat la obiectul cererii de chemare in
judecata, legea aplicabila este Legea nr. 62/2011, cu atat mai mult cu cat aceasta este o
lege speciala fata de Codul Muncii, care constituie legea comuna in domeniu.
Apelanta face o gresita interpretare a succesiunii celor doua legi in timp: Codul
Muncii a intrat in vigoare cu mult anterior Legii nr. 62/2011 si a suferit mai multe
modificari, care nu pot fi considerate ca fiind un nou Cod al Muncii. Mai mult, art.
232 din Codul Muncii prevede in mod expres faptul ca procedura de solutionare a
conflictelor de munca se stabileste prin lege speciala. Acesta a fost si motivul pentru
care s-a emis legea speciala care sa reglementeze procedura solutionarii conflictelor
de munca, respectiv Legea nr. 62/2011, procedura obligatoriu de aplicat, conform
principiului
de
drept
specialia
generalibus
derogant.
Raportat la aceste aspecte, in mod legal a apreciat prima instanta ca cererea a fost
introdusa in termenul de 45 de zile, prevazut de art. 211 lit. a din Legea nr. 62/2011,
nefiind
tardiva.
Cu privire la exceptia lipsei caracterului de probe a inscrisurilor anexate de catre
reclamant cererii de chemare in judecata, in mod corect prima instanta a respins
aceasta exceptie. La termenul de judecata din data de 30 ianuarie 2014 avocatul ales al
reclamantului a aratat in fata instantei ca semnatura de pe acele inscrisuri ii apartine si
le certifica ca fiind conforme cu originalul. La acea data reprezenta legal interesele
reclamantului, astfel ca nu exista nici un motiv pentru ca acele inscrisuri sa fie
inlaturate ca probe de la dosarul cauzei. Legea nu prevede o sanctiune expresa pentru
nerespectarea prevederilor art. 150 alin. 2 din Codul de procedura civila iar vatamarea
vreuneia dintre parti este exclusa in situatia dedusa judecatii. Faptul ca, copiile au fost
certificate de catre avocatul reclamantului, care a depus imputernicirea avocatiala
datata cu o data ulterioara datei la care s-a introdus cererea la instanta nu este de
natura sa duca la excluderea acestor inscrisuri ca si probe, din moment ce avocatul a
recunoscut ca semnatura ii apartine si a certificat in fata primei instante conformitatea
actelor
cu
originalul.
In ceea ce priveste critica privind gresita respingere a exceptiei inadmisibilitatii, si
aceasta a fost in mod corect respinsa de catre prima instanta. Este evident ca s-a
strecurat o greseala materiala in tehnoredactarea numelui reclamantului in procesulverbal de mediere si ca reclamantul este cel care a participat la sedinta de informare si
nu alta persoana. Apelanta trebuia sa coroboreze mai multe date inainte de a invoca
aceasta exceptie si sa tina seama si de obiectul convocarii la mediere, nu numai de
gresita consemnare a numelui reclamantului. Pe de alta parte, prevederile alin. 1 ind. 2
al art. 2 din Legea nr. 192/2006 au fost declarate neconstitutionale prin D.C.C. nr.
266/2014 publicata in Monitorul Oficial nr. 464 din 25 iunie 2014.
Viciile de forma ale actiunii introductive, enumerate din nou prin memoriul de apel,
nu pot constitui motive de anulare a cererii de chemare in judecata.
In ceea ce priveste sentinta atacata cu prezenta cale de atac, Curtea a apreciat ca
aceasta este legala si temeinica, fiind ferita de orice critica. In mod legal a
concluzionat prima instanta ca in speta a operat o modificare unilaterala a contractului

individual de munca al reclamantului, fara acordul acestuia, sanctiunea fiind nulitatea

deciziei prin care s-a dispus luarea unei astfel de masuri. Este culpa unitatii
angajatoare ca nu a procedat la incheierea de acte aditionale la momentul schimbarii
functiei si salariului reclamantului si s-a limitat la a emite doar decizii, prin
conducatorul
unitatii.
Pe de alta parte, s-a constatat, din materialul probator existent la dosarul de fond si
corect retinut si administrat de catre prima instanta, ca partile au incheiat si semnat
acte aditionale la contractul individual de munca al reclamantului, prin care
reclamantul era numit in functia de sef formatie pompieri la Compartimentul PSI,
beneficiind de majorari salariale ca urmare a ocuparii acestei functii. Ca atare,
reluarea activitatii reclamantului ca si pompier I la Formatia Paza PSI echivaleaza cu
o modificarea a locului de munca, a felului muncii si a salarizarii angajatului, fara
acordul expres al acestuia si fara incheierea unui nou act aditional la contract,
incalcandu-se in acest fel prevederile imperative ale legislatiei muncii, respectiv art.
17 alin. 5 din Codul Muncii. Acest text de lege prevede ca orice modificare a unuia
dintre elementele prevazute la alin. 3 in timpul executarii contractului individual de
munca impune incheierea unui act aditional la contract, intr-un termen de 20 de zile
lucratoare de la data aparitiei modificarii, cu exceptia situatiilor in care o asemenea
modificare este prevazuta in mod expres de lege. Alin. 3 la care face trimitere alin. 5
sus-citat enumera elementele cu privire la care salariatul trebuie informat, elemente
printre care se regasesc locul de munca, functia/ocupatia precum si fisa postului,
salariul
de
baza.
Prin emiterea de catre angajator a deciziei contestate s-a procedat la retrogradarea din
functie a reclamantului si la diminuarea salariului acestuia, in mod unilateral, fara
incheierea actului aditional la contractul individual de munca, incalcand normele
legale citate anterior, precum si dispozitiile imperative ale art. 8 alin. 1 si art. 41 alin.
1 din Codul Muncii, astfel cum corect a retinut prima instanta.
Fata de toate cele retinute mai sus, constatand ca atat incheierea din 30.01.2014 cat si
sentinta pronuntata de prima instanta sunt legale si temeinice si ferite de orice critici,
Curtea, in baza art. 480 Cod procedura civila, a respins apelul declarat de parat.

NELEGALITATEA MODIFICARII UNILATERALE A CONTRACTULUI

INDIVIDUAL DE MUNCA
Hotararea nr. 341/A din 09.07.2014 Curtea de Apel TARGU MURES
Prin Decizia nr. 55/2014 a Curtii Constitutionale a fost admisa obiectia de
neconstitutionalitate formulata si s-a constatat ca dispozitiile Legii privind aprobarea
Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 77/2013 sunt neconstitutionale, in decizia
respectiva retinandu-se ca neconstitutionalitatea legii mentionate vizeaza si ordonanta
de urgenta. Ulterior pronuntarii acestei decizii, prin Legea nr. 92/2014, a fost respinsa
OUG nr. 77/2013.
Organigrama de care s-a prevalat parata a fost anulata prin hotararea
pronuntata in dosarul nr. 425/43/2013 al Curtii de Apel Targu-Mures, Sectia de
contencios
administrativ
si
fiscal.
In contextul in care singurul temei care a stat la baza modificarii organigramei unitatii
parate si pe cale de consecinta la baza emiterii deciziei contestate de reclamanta l-au
constituit prevederile OUG nr. 77/2013, care a fost declarata neconstitutionala si
ulterior legea de aprobare a acestei ordonante a fost respinsa, masura dispusa de
parata
nu
mai
are
nicio
justificare.
Pe de alta parte, instanta de apel a apreciat ca, in mod corect a retinut prima instanta
ca, prin decizia contestata, parata a modificat unilateral clauza din contractul
individual de munca al reclamantei referitoare la felul muncii, fiind incalcate astfel
prevederile
art.
41
din
Codul
muncii.
O.U.G.
nr.
77/2013
Prin sentinta civila nr. 368 din 18 martie 2014, pronuntata in dosarul nr.
5024/102/2013,
Tribunalul
Mures
a
dispus
urmatoarele:
- a admis actiunea civila formulata de B. A. I. in contradictoriu cu parata A. B. A.
Mures;
a
anulat
decizia
nr.
431/30.08.2013,
emisa
de
parata;
- a obligat parata la plata in favoarea reclamantei a sumei de 2.060 lei, cu titlu de
cheltuieli
de
judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, Tribunalul a retinut ca reclamanta a fost incadrata
la unitatea angajatoare parata in functia de sef serviciu resurse umane, relatii cu
publicul
si
administrativ.
Prin hotararea nr. 7/30.07.2013, unitatea parata si-a avizat noua organigrama si noul
stat de functii, inaintand aceste acte juridice, in proiect, spre aprobare, Administratiei
Nationale
A.
R..
Prin decizia nr. 431/30 august 2013, parata a schimbat functia reclamantei, din sef
serviciu resurse umane, relatii cu publicul si administrativ in cea de specialist in
resurse umane, invocand prevederile art. 40 alin.1 din Codul muncii.
Incepand cu data de 1 septembrie 2013, a intrat in vigoare o noua organigrama a
unitatii parate, prezentand modificari la compartimentul resurse umane, relatii cu
publicul si administrativ, fata de organigrama valabila anterior, in sensul transformarii
unui
post
de
conducere
intr-unul
de
executie.
La data de 4 septembrie 2013, unitatea angajatoare parata a prezentat salariatei
reclamante, un proiect de act aditional la contactul individual de munca, avand ca
obiect schimbarea clauzei privind felul muncii (schimbarea functiei in cea de
specialist resurse umane), insa reclamanta a refuzat sa isi dea acordul pentru
perfectarea
acestui
act
juridic.
Fata de aceasta stare de fapt, instanta a retinut ca decizia nr. 431/30 august 2013 este
lovita de nulitate absoluta, fiind emisa cu incalcarea dispozitiilor imperative ale art. 8
alin.1, art. 41 alin.1-2 coroborat cu art. 41 alin. 3 lit. c din Codul muncii.

Astfel, clauza esentiala privind felul muncii nu putea fi modificata unilateral de parata
angajatoare,
fara
acordul
salariatei
reclamante.
Partile nu s-au aflat in niciunul dintre cazurile si conditiile de exceptie prevazute de
Codul muncii, in care ar fi fost posibila modificarea unilaterala a contractului
individual
de
munca.
Prevederile art. 40 alin.1 din Codul muncii, invocate in decizia contestata, nu
reglementeaza dreptul angajatorului parat de a modifica unilateral contractul
individual
de
munca.
De asemenea, nici desfiintarea locului de munca al reclamantei sau transformarea
postului acesteia (dintr-o functie de conducere intr-o functie de executie) nu confera
angajatorului competenta legala de a modifica unilateral contractul individual de
munca al salariatei reclamante, cu atat mai mult cu cat aceasta nu si-a manifestat
acordul
prealabil.
Constatand incalcarea principiului consensualitatii, care guverneaza raporturile de
munca dintre parti (art. 8 alin.1 din Codul muncii) si vazand dispozitiile art. 451
alin.1, art. 452 si art. 453 alin.1 Cod procedura civila, instanta a dispus in sensul celor
consemnate
in
dispozitiv.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a declarat apel parata Administratia
Nationala A. R. A. B. A. Mures si a solicitat admiterea apelului si schimbarea
sentintei
atacate
in
sensul
respingerii
actiunii
reclamantei.
In motivarea apelului parata a aratat ca prima instanta a retinut ca decizia atacata de
reclamanta este nelegala, insa trebuie avut in vedere faptul ca decizia respectiva
reprezinta actul de punere in aplicare a organigramei aplicabila incepand cu data de
01.09.2013 si cata vreme actele de aprobare a organigramei nu au fost declarate
nelegale, prezumtia de legalitate a deciziei nr. 431/2013 este aplicabila.
S-a mai invocat faptul ca in speta nu este vorba despre varianta clasica de
modificare a felului muncii din functie de conducere in functie de executie,
modificarea respectiva fiind determinata de transformarea functiei de conducere in
functie de executie, astfel ca angajatorul nu mai avea obligatia de a solicita acordul
salariatului, in conditiile in care in organigrama nu mai exista functia de conducere.
In ceea ce priveste noua organigrama s-a precizat ca modificarile aduse organigramei
existente anterior au survenit in urma intrarii in vigoare si aplicarii dispozitiilor OUG
nr.
77/2013.
Parata a sustinut ca in mod gresit a apreciat prima instanta ca desfiintarea locului de
munca al reclamantei sau transformarea postului acesteia (dintr-o functie de
conducere intr-o functie de executie) nu confera angajatorului competenta legala de a
modifica unilateral contractul individual de munca al salariatei reclamante, in
conditiile in care angajatorul a facut aplicarea prevederilor art. 3 alin. 3 lit. b din OUG
nr. 77/2013 si in conformitate cu aceste prevederi in cadrul serviciului in care isi
desfasura activitatea reclamanta nu mai era intrunit numarul necesar de posturi pentru
a exista serviciu si implicit functia de sef serviciu. In cazul in care situatia
modificarii organigramei ar trebui solicitat acordul salariatului, ar insemna ca
angajatorul nu isi mai poate exercita dreptul prevazut de art. 40 alin. 1 lit. a din Codul
muncii, respectiv acela de a stabili organizarea si functionarea unitatii.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 466-482 din Codul de procedura civila.
Reclamanta B. A. I. a formulat intampinare si a solicitat respingerea apelului,
invocand faptul ca decizia unilaterala de modificare a felului muncii fara
consimtamantul reclamantei si fara incheierea unui act aditional este lovita de nulitate
absoluta ca urmare a incalcarii prevederilor din Codul muncii aplicabile in materie, iar
prima instanta, prin hotararea atacata, nu a facut altceva decat sa dea eficienta acestor
prevederi
legale.
In ceea ce priveste sustinerile paratei in sensul ca prin emiterea dispozitiei contestata
de reclamanta s-a conformat dispozitiilor OUG nr. 77/2013 s-a aratat ca legalitatea
actelor administrative de modificare a organigramei a fost analizata in dosarul nr.

425/43/2013 al Curtii de Apel Targu-Mures, Sectia de contencios administrativ si

fiscal si in dosarul respectiv, prin sentinta pronuntata, s-a dispus anularea
organigramei
invocata
de
parata.
S-a sustinut ca in acel dosar instanta a avut in vedere atat argumentele reclamantei, cat
si incidenta Deciziei nr. 55/2014 a Curtii Constitutionale, prin care s-a constatat ca
dispozitiile Legii de aprobare a OUG nr. 77/2013 sunt neconstitutionale.
Reclamanta a mai invocat faptul ca modificarea felului muncii din contractul sau de
munca
nu
se
putea
face
decat
cu
acordul
sau.
Examinand apelul dedus judecatii, prin raportare la motivele invocate si in limitele
efectului devolutiv al caii de atac, reglementat de art. 476 478 din Noul Cod de
procedura
civila,
Curtea
a
retinut
urmatoarele:
Prin decizia nr. 431/30.08.2013, emisa de parata A. B. A. Mures s-a dispus
schimbarea, incepand cu data de 01.09.2013, a functiei detinuta de reclamanta B. A. I.
din functia de sef serviciu Resurse Umane, Relatii cu Publicul si Administrativ in
functia
de
specialist
in
Resurse
Umane.
Parata a sustinut faptul ca decizia sus-mentionata a fost emisa ca urmare a punerii in
aplicare a noii organigrame a A. B. A. Mures, iar organigrama respectiva fost
intocmita in urma intrarii in vigoare si aplicarii prevederilor OUG nr. 77/2013 pentru
stabilirea unor masuri privind asigurarea functionalitatii administratiei publice locale,
a numarului de posturi si reducerea cheltuielilor la institutiile si autoritatile publice
din subordinea, sub autoritatea sau in coordonarea Guvernului ori a ministerelor.
Prin art. 3 din ordonanta mentionata s-a prevazut ca institutiile si autoritatile publice
prevazute la art. 1 alin. 1, intre care se afla si parata, au obligatia sa isi modifice
structurile functionale, in conformitate cu prevederile din acest act normativ.
In acest context, in cadrul compartimentului resurse umane, relatii cu publicul si
administrativ al paratei, s-a procedat la transformarea unui post de conducere intr-unul
de executie si ca atare s-a emis de catre parata decizia nr. 431/30.08.2013.
In privinta OUG nr. 77/2013 trebuie precizat faptul ca prin Decizia nr. 55/2014 a
Curtii Constitutionale a fost admisa obiectia de neconstitutionalitate formulata si s-a
constatat ca dispozitiile Legii privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului
nr. 77/2013 sunt neconstitutionale, in decizia respectiva retinandu-se ca
neconstitutionalitatea legii mentionate vizeaza si ordonanta de urgenta. Ulterior
pronuntarii acestei decizii, prin Legea nr. 92/2014, a fost respinsa OUG nr. 77/2013.
Totodata trebuie precizat ca si organigrama de care s-a prevalat parata a fost anulata
prin hotararea pronuntata in dosarul nr. 425/43/2013 al Curtii de Apel Targu-Mures,
Sectia de contencios administrativ si fiscal, sentinta pronuntata nefiind insa
definitiva.
S-a constatat astfel ca in contextul in care singurul temei care a stat la baza modificarii
organigramei unitatii parate si pe cale de consecinta la baza emiterii deciziei
contestate de reclamanta l-au constituit prevederile OUG nr. 77/2013, care a fost
declarata neconstitutionala si ulterior legea de aprobare a acestei ordonante a fost
respinsa, masura dispusa de parata nu mai are nicio justificare.
Pe de alta parte, instanta de apel a apreciat ca in mod corect a retinut prima instanta ca
prin decizia contestata, parata a modificat unilateral clauza din contractul individual
de munca al reclamantei referitoare la felul muncii, fiind incalcate astfel prevederile
art.
41
din
Codul
muncii.
Fata de cele ce preced, pentru considerentele aratate, Curtea a retinut ca hotararea
atacata este temeinica si legala, urmand a o pastra si in consecinta, in temeiul
dispozitiilor art. 480 alin. 1 din Codul de procedura civila, a respins ca nefondat apelul
declarat de parata.

NULITATEA ACTULUI ADITIONAL LA CONTRACTUL INDIVIDUAL

DE MUNCA, PRIN CARE S-A DISPUS TRECEREA SALARIATULUI IN ALT
LOC DE MUNCA
Hotararea nr. 322 din 8 mai 2007 Curtea de Apel CONSTANTA
Prin actiunea inregistrata la Tribunalul Vaslui sub nr. 6723/89/2006 si
solutionata prin sentinta civila nr. 252 din 22 februarie 2007, contestatorul D.C. a
atacat decizia de mutare cu nr. 2409 din 3 octombrie 2006 emisa de intimata S.C. R.
S.A. Birlad, sustinand ca prin aceasta decizie s-a dispus nelegal schimbarea locului
si felului muncii, cu nerespectarea dis-pozitiilor art. 27 si 28 C. muncii.
A considerat contestatorul ca aceasta decizie este, in fapt, o decizie de
sanctionare mascata, iar actul aditional la contractul individual de munca este lovit de
nulitate
absoluta.
Tribunalul Vaslui a respins actiunea, motivand ca lipsa certificatului medical atrage
doar nulitatea contractului individual de munca si nu si a actului aditional, iar
obligatia de a-l depune reprezenta o stare de fapt particulara ce putea fi folosita in
beneficiul sau anterior semnarii actului aditional la contractul individual de munca.
Prin semnarea acestuia, contestatorul a fost de acord cu mutarea in alt post.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs contestatorul D.C., criticand-o pentru
nelegalitate
si
netemeinicie.
Astfel, a sustinut recurentul, instanta de fond nu motiveaza hotararea nici in sensul ca
a existat certificatul medical, nici ca acesta era necesar conform legii si in situatia
trecerii in alt loc de munca sau alta activitate, ci se rezuma la a prelua apararea
intimatei ca o astfel de nulitate ar fi aplicabila contractului individual de munca si nu
actului
aditional
la
contractul
individual
de
munca.
Instanta de fond nu are in vedere ca actul aditional la contractul individual de munca
face
parte
integranta
din
contractul
de
munca.
Este gresita si motivarea ca recurentul ar fi semnat actul aditional si, in consecinta, a
fost de acord cu mutarea, nemaifiind necesar certificatul medical.
In primul rand, problema semnarii actului aditional este o problema de fond, deoarece
a aratat in contestatie ca acest act aditional a fost semnat in urma presiunilor la care a
fost suspus. Nu a semnat ca este de acord cu acesta si acest lucru urma sa-l
dovedeasca cu martori, acte si interogatoriu. Nu s-a pasit insa la fondul cauzei si, in
consecinta,
i
s-a
incalcat
dreptul
la
aparare
.
Pentru acelasi rationament insa, daca legea nu prevede in mod expres o astfel de
situatie, inseamna ca nu are relevanta daca salariatul a semnat sau nu actul aditional,
nulitatea este absoluta si opereaza indiferent de pozitia partilor fata de actul nul. In
nici un caz el nu poate acoperi aceasta nulitate deoarece, nu poate face dovada
conform art. 27 alin. 3 din Codul muncii, ca este apt sa presteze munca impusa prin
decizia
de
mutare.
A depus acte din care rezulta starea sa de sanatate. Boala de care sufera il face
incompatibil cu o munca ce presupune efort fizic deosebit, pozitia ortostatica
prelungita etc. Tocmai aceste cerinte nu sunt respectate la noul loc de munca. Prin
desfasurarea muncii la care este supus nu se poate decat sa i se agraveze starea de
sanatate.
Mai arata contestatorul ca instanta a judecat fondul cauzei, desi i s-a dat cuvantul doar
pe exceptia nulitatii. In aceasta situatie a fost lipsit de posibilitatea de a propune probe
pe fondul cauzei, fiind privat de dreptul la un proces echitabil.
In drept s-au invocat dispozitiile art. 304 pct. 7, 9 C. pr. civ.
Analizand recursul prin prisma motivelor invocate, dar si in raport de dispozitiile art.
3041 C. pr. civ., Curtea l-a apreciat ca fiind fondat si l-a admis, in baza dispozitiilor

art.
312
C.
pr.
civ.
A retinut Curtea faptul ca in mod gresit a apreciat prima instanta ca actul aditional nr.
2410 din 3 octombrie 2006 la contractul individual de munca nr. 12020/4370 din 31
august 2000 a fost semnat de contestator, astfel incat decizia de mutare nr. 2409 din 3
octombrie
2006
este
rezultatul
consimtamantului
acestuia.
Dimpotriva, din actul aditional - art. 1 rezulta ca acesta a fost incheiat in baza
Deciziei nr. 2409 din 3 octombrie 2006. Ca atare, la emiterea deciziei de mutare nu a
existat consimtamantul contestatorului, iar succesiunea inversa a intocmirii acestor
acte (1. decizia de mutare, 2. actul aditional la contractul individual de munca)
conduce la concluzia logica a temeiniciei celor sustinute de contestator, respectiv a
semnarii actului aditional sub lit. V (de la vazut\") ca si modalitate de luare la
cunostinta despre continutul actului si nu a acordului la modificarea clauzelor
contractului individual de munca, care deja fusese facuta unilateral prin decizia nr.
2409/2006.
Conform art. 41 alin. 1 si 3 din Codul muncii, modificarea clauzelor contractului
individual de munca privind durata contractului, locul si felul muncii, conditiile de
munca, salariul, timpul de munca si timpul de odihna, se poate face numai prin
acordul
partilor.
Ori, asa cum s-a aratat anterior, din cronologia actelor contestate, rezulta ca decizia de
mutare nr. 2409 din 3 octombrie 2006 a fost emisa de unitate in mod unilateral, fara
acordul
salariatului
D.
C.,
fiind
astfel
lovita
de
nulitate.
De asemenea, si actul aditional nr. 2410 din 3 octombrie 2006 este lovit de nulitate, pe
de o parte pentru lipsa con-simtamantului salariatului la intocmirea sa, iar pe de alta
parte pentru nerespectarea dispozitiilor art. 27 alin. 1 - 4 cu referire la art. 28 lit. b) din
Codul
muncii.
Certificatul medical era obligatoriu la schimbarea conditiilor de munca (conform art.
27 lit. b) pentru a se constata daca cel in cauza este apt pentru prestarea muncii in
noile con-ditii (art. 27 alin. l). Aceasta este si ratiunea pentru care s-au stabilit
sanctiuni in sarcina angajatorului in cazul schimbarii locului ori felului muncii fara
certificat
medical
(art.
27
alin.
4
teza
finala).
Din interpretarea textelor mentionate, rezulta ca nerespectarea prevederilor referitoare
la necesitatea existentei certificatului medical la schimbarea locului ori felului muncii
atrag nulitatea contractului de munca astfel incheiat, in cazul nostru a actului aditional
la contractul de munca incheiat cu nerespectarea dispozitiilor legale.

DECIZIE DE DETASARE CARE NU A PRODUS EFECTE JURIDICE.

NEVALABILITATE CA ACT JURIDIC
Hotararea nr. 399R din 23.01.2014 Curtea de Apel Bucuresti
Orice decizie de detasare face parte din categoria actelor unilaterale emise de
angajator, prin care se modifica un contract de munca. Orice asemenea decizie este
emisa in scopul de a produce efecte juridice, caci face parte din categoria actelor
juridice, adica a manifestarilor de vointa ale unei persoane, facute cu intentia de a
avea consecinte juridice.
Or, in conditiile in care aceasta decizie nu a produs efecte juridice, fapt
incontestabil dupa cum s-a aratat mai sus, este firesc sa se constate nulitatea ei
(nevalabilitatea ca act juridic), repunand partile in situatia in care aceasta decizie nu ar
fi
fost
emisa
niciodata.
Din interpretarea gramaticala, logica si sistematica a dispozitiilor art. 41, 42 si 45 din
Codul Muncii se desprinde ideea ca decizia de detasare nu poate viza decat situatia
unui singur salariat, iar nu a mai multora sau a unui intreg compartiment din structura
angajatorului.
Prin sentinta civila nr. 5686 din data de 31 mai 2013 pronuntata de Tribunalul
Bucuresti Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, s-a respins ca
nefondata actiunea formulata de contestatoarea B.A., in contradictoriu cu intimatul
S.C.U.S.I.B.
Prin aceasta actiune s-a formulat contestatie impotriva deciziei de detasare nr.
xxx/01.06.2012 emisa de catre managerul S.C.U.S.I.B., solicitandu-se emiterea unei
decizii prin care sa se constatate ca detasarea nu a avut loc; sa se constatate nulitatea
deciziei de detasare nr. xxx/01.06.2012; sa se constate refuzul de a fi detasata, refuz
care a fost comunicat conducerii S.C.U.S.I.B.; repunerea partilor in situatia initiala si
obligarea paratului la plata drepturilor salariale aferente lunii iulie retinute pe nedrept,
respectiv
a
sumei
de
2770
lei.
Contestatoarea
a
declarat
recurs,
criticand
sentinta
suscitata.
In temeiul art. 312 alineatul 1 teza I si art. 304 pct. 9 Cod Procedura Civila, vazand si
prevederile art. 304/1 din acelasi cod (ce permit examinarea pricinii sub toate
aspectele de catre instanta de control judiciar), locul muncii poate fi modificat
unilateral de catre angajator prin delegarea sau detasarea salariatului intr-un alt loc
de munca decat cel prevazut in contractul individual de munca.
La randul sau, art. 45 statueaza: Detasarea este actul prin care se dispune schimbarea
temporara a locului de munca, din dispozitia angajatorului, la un alt angajator, in
scopul
executarii
unor
lucrari
in
interesul
acestuia.
Orice decizie de detasare face parte din categoria actelor unilaterale emise de
angajator, prin care se modifica un contract de munca. Un astfel de act poate fi
contestat de salariatul in privinta caruia produce efecte juridice, posibilitate prevazuta
de art. 268 alineatul 1 lit. a din Codul Muncii privit in coroborare cu art. 266 din
acelasi
cod.
In masura in care o astfel de contestatie a fost formulata (situatia din speta), instanta
de judecata competenta sa o solutioneze are obligatia de a verifica legalitatea si
temeinicia
deciziei
de
detasare.
Orice asemenea decizie este emisa in scopul de a produce efecte juridice, caci face
parte din categoria actelor juridice, adica a manifestarilor de vointa ale unei persoane,
facute
cu
intentia
de
a
avea
consecinte
juridice.
Or, asa cum a recunoscut si intimatul, prin intampinarile pe care le-a formulat in
cauza, detasarea dispusa prin decizia nr. xxx/01.06.2012 nu a produs efecte, aspect
confirmat si prin adresa Inspectoratului Teritorial de Munca Bucuresti nr. P

xxxx/xxxxx/18.07.2012.
Or, in conditiile in care aceasta decizie nu a produs efecte juridice, fapt incontestabil
dupa cum s-a aratat mai sus, este firesc sa se constate nulitatea ei (nevalabilitatea ca
act juridic), repunand partile in situatia in care aceasta decizie nu ar fi fost emisa
niciodata.
Mai mult, din interpretarea gramaticala, logica si sistematica a dispozitiilor art. 41, 42
si 45 din Codul Muncii se desprinde ideea ca decizia de detasare nu poate viza decat
situatia unui singur salariat, iar nu a mai multora sau a unui intreg compartiment din
structura
angajatorului.
Art. 41 alin. 1 din Codul Muncii vorbeste foarte clar de modificarea contractului
individual de munca, deci a contractului de munca al unei singure persoane fizice. Pe
cale de consecinta si o detasare trebuie sa respecte aceleasi cerinte.
Insa, decizia contestata in prezentul proces a vizat mai multe persoane fizice, in fapt
intregul personal din cadrul Laboratorului de Anatomie Patologica al intimatului.
Concluzia care se impune intr-o asemenea situatie este aceea ca decizia nr.
xxx/01.06.2012 emisa de intimat apare ca fiind nula, fiind un act intocmit cu
incalcarea dispozitiilor imperative si de ordine publica ale art. 41, 42 si 45 din Legea
nr.
53/2003.
Teza nevalidita?ii deciziei in discutie se verifica si dintr-o alta perspectiva.
Potrivit
art.
6
din
Legea
nr.
104/2003:
In spitale se organizeaza un serviciu de anatomie patologica unic, ca sectie sau
departament, subordonat administrativ direct conducerii spitalului, in care sunt incluse
3
compartimente
distincte:
a)
compartimentul
de
histopatologie;
b)
compartimentul
de
citologie;
c)
compartimentul
de
prosectura.
Iar art. 7 din aceeasi lege statueaza in mod imperativ ca activitatea din
compartimentele de prosectura si autopsiile anatomopatologice se realizeaza numai in
spitale
sau
in
institutii
de
medicina
legala.
Ca atare, era interzisa detasarea de la intimat (spital clinic de urgenta) la o societate
comerciala de tip SRL a personalului ce activa in cadrul Laboratorului de Anatomie
Patologica, deoarece activitatea acestuia nu se putea realiza decat intr-un spital sau
institut
de
medicina
legala.
Contrar dispozitiilor si motivarii hotararii recurate, Curtea considera intemeiate si
pretentiile avand ca obiect obligarea intimatului la plata catre contestatoare a sumei de
2770 lei, reprezentand drepturi salariale aferente lunii iulie 2012.
Asa cum rezulta din analiza actelor si lucrarilor dosarului, recurentei-contestatoare nu
i s-a platit suma de bani amintita cu justificarea ca nu ar fi fost indreptatita la o incasa
deoarece potrivit foii colective de prezenta, in perioada 01-17.07.2012 a lucrat 3 ore
pe zi in acest interval, desi potrivit contractului de munca nr. xxx/1999, aceasta era
incadrata
cu
norma
intreaga,
de
6
ore
in
medie
pe
zi.
Examinand contractul individual de munca al recurentei, Curtea constata ca in
cuprinsul acestuia nu exista nicio clauza din care sa reiasa obligatia contestatoarei de a
presta
6
ore
de
munca
pe
zi.
Independent de acest aspect, foaia colectiva de prezenta este un document ce provine
de la intimatul-persoana juridica, document care nu este opozabil recurentei, nu poate
produce efecte in privinta acesteia si nu are valoare probatorie prin el insusi, cata
vreme nu este recunoscut de persoana careia i se opune si nu se coroboreaza cu
elemente de fapt care sa rezulte din alte dovezi administrate in cauza.
Or, este cunoscut ca in litigiile de munca, sarcina probei revine angajatorului in
conformitate
cu
prevederile
art.
272
din
Codul
Muncii.
In speta, intimatul nu si-a respectat aceasta obligatie cat priveste dovedirea
sustinerilor sale in sensul ca recurenta-contestatoare nu era indreptatita la plata in
intregime a drepturilor salariale ce i se cuveneau pentru luna iulie 2012.

Dimpotriva, trebuie avute in vedere dispozitiile art. 39 alineatul 1 lit. a, art. 40

alineatul 2 lit. b, art. 159 alineatul 2, art. 161 si art. 166 din Codul Muncii, din
interpretarea coroborata a carora reiese ca salariatul este indreptatit la plata in
intregime si la timp a drepturilor banesti prevazute in contractul sau individual de
munca.
De altfel, in acelasi sens sunt si prevederile imperative si de ordine publica ale art. 169
alineatul 1 din Legea nr. 53/2003, care stabilesc ca nicio retinere din salariu nu poate
fi operata, in afara cazurilor si conditiilor prevazute de lege.
In raport de toate cele ce preced, Curtea va admite recursul si va modifica sentinta
atacata in sensul admiterii in parte a actiunii, constatarii nulitatii deciziei de detasare
contestate si obligarii intimatului la plata catre contestatoare a sumei de 2770 lei,
reprezentand
drepturi
salariale
aferente
lunii
iulie
2012.
Fata de solutia pronuntata in privinta celorlalte capete de cerere, pretentiile avand ca
obiect constatarea ca decizia de detasare nu a produs efecte si constatarea existentei
refuzului de detasare urmeaza a fi respinse ca neintemeiate. Aceasta cu atat mai mult
cu cat au caracterul unor cereri de constare a unor situatii de fapt, cereri care nu pot fi
primite pe calea unei actiuni in constatare, al carei temei este art. 109 alineatul 1 Cod
Procedura Civila, text ce permite doar constarea unui drept, iar nu a unui fapt.

ANULARE ACT ADITIONAL PRIN CARE S-A DISPUS REDUCEREA

TIMPULUI DE LUCRU SI A SALARIULUI
Hotararea nr. 4959 din 21.11.2013
Pronuntata de Tribunalul GORJ
Pe rol fiind judecarea cererii de chemare in judecata formulata de reclamantul
U. C., in contradictoriu cu parata A. O. C. B., avand ca obiect anulare act.
Deliberand asupra cauzei de fata, constata urmatoarele:
Prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului Gorj-Sectia Conflicte de Munca si
Asigurari Sociale la data de 21.06.2013, reclamantul U. C. a chemat in judecata
parata A. O. C. B, solicitand ca prin sentinta ce se va pronunta sa se dispuna anularea
Actului aditional nr.7/11.06.2013 la contractul individual de munca emis de parata A.
O. C. B .
In motivarea in fapt a actiunii, reclamantul a aratat ca la data de 11.06.2013, A. O. C.
B al carui salariat este si in prezent reclamantul, e emis, in mod unilateral actul
aditional nr.7/11.06.2013 la contractul individul de munca.
A mai sustinut reclamantul ca prin acest act aditional a fost redusa durata timpului de
lucru de la 8 ore /zi la 4ore/zi, fiindu-i redusa si retributia la 50% din valoarea
salariului minim pe economie cu studii medii.
S-a mai invederat de reclamant faptul ca in actul aditional mai sus amintit s-a precizat
ca partile hotarasc de comun acord acest lucru, insa dupa cum se poate observa acesta
nu a fost de acord cu acest document, respectiv cu aceste modificari nesemnand acest
inscris.
In drept, reclamantul si-a intemeiat cererea pe prevederile art.267 din Codul Muncii.
Reclamantul a depus la dosar urmatoarele inscrisuri, in copie xerox: contractul
individual de munca nr.113174/12.09.2003, acte aditionale la contractul individual de
munca, proces verbal nr.231 din data de 13.09.2004, decizia nr.219/09.09.2003,
proces verbal nr.8 din data de 08.06.2013, statutul A. O. C. B, sentinta nr.7 A din data
de 03.06.2010 pronuntata de Judecatoria Novaci in dosar nr., incheierea de sedinta
din data de 19.09.2008 pronuntata de Jud. Novaci in dosar nr.., incheierea de
sedinta din data de 26.01.2006 pronuntata de Jud. Novaci, sentinta nr.168/20.09.1996
pronuntata de Tribunalul Gorj in dosar nr., incheierea de sedinta din data de
25.04.2013 pronuntata de Jud. Novaci in dosar nr...
Parata A. O. C. B a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea cererii
formulata de reclamant, aratand ca Adunarea generala ca organ suprem de conducere
al Obstei in sedinta din data de 24.03.2013 a hotarat reducerea fondului de salarii
pentru consiliul de administratie.
S-a precizat de parata ca pentru incadrarea in fondul de salarii, Consiliul de
administratie din data de 08.06.2013 a hotarat reducerea indemnizatiei de sedinta
pentru toti consilierii, precum si reducerea timpului de lucru si salariu aferent pentru
cei incadrati cu contract de munca.
Mai mult decat atat parata a precizat ca prin decizia din data de 01.09.2003 de
angajare a reclamantului pe functia de casier se stipuleaza :
- pentru completarea activitatii in afara muncii de casier va efectua si alte muncii, cum
ar fi: conducator auto, organizator centru pentru colectarea fructelor de padure si
participarea la marcat masa lemnoasa, acesta neefectuand niciodata aceste activitati ,
motiv pentru care nu poate fi platit cu norma intreaga pentru functia de casier la
asociatie avand o incasare la trei luni si plati o data pe an dividendele si o data p
luna indemnizatiile consilierilor.
Parata a depus la dosar in aparare copia procesului verbal al Adunarii Generale din
data de 24.03.2013, procesul verbal al Consiliului de Administratie din data de
08.06.2013, decizia din 2003 si statul asociatie.
Reclamantul a depus raspuns la intampinare prin care a solicitat inlaturarea apararilor

paratei ca fiind nefondate, precizand ca numitul A. P. nu are nici o calitate in cadrul A.

O. C. B, cererea de modificare a organelor de conducere din cadrul obstii fiind
respinsa de Jud. Novaci, insa cu toate aceste aspecte invederate, numitul mai sus
mentionat a semnat actul aditional nr.7/11.06.2013 la contractul individual de munca,
act contestat de reclamant.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta constata ca actiunea reclamantului este
intemeiata, pentru urmatoarele considerente:
Reclamantul U. C. a fost angajat in baza deciziei nr. 219/9.09.2003 in cadrul paratei a
A. O. C. B, in functia de casier, durata timpului de lucru fiind de 8 ore pe zi.
Pe parcursul derularii raporturilor de munca, au fost incheiate mai multe acte
aditionale la contractului individual de munca, in esenta vizand salariul
reclamantului.
Ultimul act aditional a fost incheiat la data de 11 iunie 2013, parata, in calitate de
angajator dispunand reducerea timpului de lucru de la 8 ore pe zi, la 4 ore zilnic, iar
salariul a fost stabilit la 50% din salariul minim pe economie pentru lucratorii cu
studii medii.
Reclamantul a contestat actul aditional in fata instantei de judecata, aratand faptul ca
modificarea contractului individual de munca s-a dispus unilateral de catre angajator,
fiind incalcate dispozitiile art. 41 din Codul muncii.
Tribunalul observa ca intr-adevar, actul aditional contestat de reclamant nu este
semnat de catre acesta.
Potrivit art. 41 alin. 1 din Codul muncii, contractul individual de munca poate fi
modificat numai prin acordul partilor.
Conform art. 41 alin. 3, modificarea contractului individual de munca se refera
la oricare dintre urmatoarele elemente:
a) durata contractului;
b) locul muncii;
c) felul muncii;
d) conditiile de munca;
e) salariul;
f) timpul de munca si timpul de odihna.
Modificarea unilaterala a contractului individual de munca este permisa doar in
conditiile art. 42 si respectiv art. 48 din Codul muncii. Elementele care pot fi
modificate unilateral in conditiile impuse de Codul muncii vizeaza locul muncii si
felul muncii, nicidecum timpul de munca si salariul.
In aceste conditii, instanta constata ca masurile dispuse prin actul aditional nr.
7/11.06.2013 au fost luate de catre angajator cu incalcarea dispozitiilor art. 41 din
Codul muncii, dat fiind faptul ca nu exista acordul reclamantului in sensul reducerii
timpului de lucru si a salariului.
Parata A. O. C. B a sustinut prin intampinare faptul ca masura reducerii timpului de
lucru si a salariului a fost dispusa pentru toti angajatii cu contract individual de
munca, fiind aprobata de consiliul de administratie. Angajatorul nu se poate insa
prevala de o hotarare a consiliului de administrati, in conditiile in care aceasta
hotarare in mod evident nu respecta prevederile legale mai sus enuntate.
In consecinta, va fi admisa contestatia formulata de reclamant, iar in temeiul art. 211
lit. a din Legea nr. 62/2011, instanta va anula actul aditional nr. 7/11.06.2013.
Opinia asistentilor judiciari este conforma cu prezenta hotarare.
Admite cererea formulata de reclamantul U. C, domiciliat . in contradictoriu cu parata
A. O. C. B.
Anuleaza actul aditional nr. 7/11.06.2013 la contractul individual de munca al
reclamantului inregistrat la ITM Gorj sub nr. 113174/12.09.2013.
Cu apel in termen de 10 zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Gorj.
Pronuntata in sedinta publica din 21.11.2013 la Tribunalul Gorj.

MODIFICAREA UNILATERALA A CIM DETERMINATA DE

INCOMPATIBILITATEA DETINERII FUNCTIEI IN CONDITIILE INCEPERII
URMARIRII PENALE
Hotararea nr. 2010
Pronuntata de Curtea de Apel BRASOV
Constata ca prin sentinta civila nr.837/M din 23 aprilie 2013 Tribunalul Brasov a
respins contestatia formulata si precizata de contestatorul B.G.D. n contradictoriu cu
intimata SNTC CFR C. SA, mpotriva Deciziei nr.A1/344/13.11.2012.
A respins cererea contestatorului de acordare a cheltuielilor de judecata.
Pentru a pronunta astfel instanta a retinut urmatoarele:
Prin cererea nregistrata pe rolul acestei instante la data de 17.12.2012
contestatorul B.G.D. a chemat n judecata pe intimata SNTC CFR C. SA, solicitand
anularea deciziei nr. A1/344/13.11.2012 ca netemeinica si nelegala; cu cheltuieli de
judecata.
La solicitarea instantei, contestatorul a precizat contestatia formulata (f.14)
aratand ca solicita si reintegrarea sa n functia detinuta anterior n situatia n care, pana
la data solutionarii cauzei, va opera efectiv ncetarea contractului sau de munca n
temeiul deciziei atacate.
Contestatorul B.G.D. are calitatea de angajat al societatii intimate, ndeplinind
functia de conductor tren.
La data de 13.11.2012 intimata a emis decizia nr. A1/344, prin care se propune
contestatorului un loc de munca vacant, respectiv acela de muncitor necalificat
categoria de lucrari ,,obisnuite, din cadrul Statiei Brasov.
In art.1 al deciziei se arata ca motivul care determina modificarea elementelor
contractului individual de munca este determinat de incompatibilitatea detinerii
functiei de conductor tren n conditiile nceperii urmaririi penale pentru savarsirea
infractiunilor de luare de mita si abuz n serviciu n forma continuata. La adoptarea
acestei decizii, intimata a avut n vedere ca mpotriva contestatorului s-a nceput
urmarirea penala n dosarul penal nr. 520/P/2011 aflat pe rolul Parchetului de pe langa
Tribunalul Brasov pentru savarsirea infractiunilor mentionate, dar si pentru punerea n
executare a dispozitiilor minutei ncheierii penale nr.97/R/07.11.2012 a Curtii de Apel
Brasov n dosarul nr.11709/64/2012 care dispun ca inculpatul B.G.D. sa nu desfasoare
activitatea si functia de conductor tren n exercitarea careia a savarsit fapta.
In art.3 al deciziei se arata ca la data comunicarii acestei decizii, contestatorul
urmeaza sa-si manifeste expres consimtamantul cu privire la noul loc de munca oferit,
iar n cazul n care nu-si manifesta expres consimtamantul, urmeaza ca la expirarea
termenului de 20 de zile lucratoare de la comunicarea deciziei, raportat la prevederile
art.58 si art.61 lit. a din Legea nr.53/2003, sa nceteze contractul individual de munca
al acestuia.
Ca urmare a emiterii acestei decizii, intimata ntocmeste si actul aditional la
contractul individual de munca nr. A1/344/1/13.11.2012 pentru functia de muncitor
necalificat categoria de lucrari ,,obisnuite, cu un salariul de baza de 749 lei,
corespunzator clasei de salarizare 5, un spor de vechime de 25%, un spor pentru
conditii de munca feroviara de 7%, durata concediului de odihna fiind de 27 zile
lucratoare, act aditional care urma sa intre n vigoare la 14.11.2012(f.45-46).
Coroborand starea de fapt anterior expusa cu normele de drept relevante,
instanta retine ca actul juridic atacat n speta nu este o decizie de aplicare a unei alte
sanctiuni disciplinare contestatorului, ci constituie un act juridic unilateral emis de
catre angajator n considerarea prevederilor art.17 alin.1, 3 si 5 coroborat cu art.41

alin.1 si 3 din Codul muncii, prin care informeaza angajatul cu privire la intentia sa de
modificare a unor elemente ale contractului individual de munca si anume felul
muncii, locul muncii, salariul.
Nefiind un act de sanctionare disciplinara, decizia n discutie nu intra sub
incidenta niciunuia dintre temeiurile de drept invocate de catre contestator n
sustinerea cererii sale de constare a nulitatii, respectiv de anulare a sa, nu este supusa
conditiilor de valabilitate impuse de acestea. Motivele de nulitate absoluta ori relativa
sustinute de catre contestator sunt complet straine de actul juridic atacat, de normele
juridice carora sub incidenta carora se afla acesta.
Prin urmare, cererea de constatare a nulitatii absolute a Deciziei
nr.A1/344/13.11.2012 si cererea de anulare a acesteia sunt vadit nefondate, astfel ca
aceste capete de cerere urmeaza a fi respinse, solutie ce atrage, pe cale de consecinta,
si respingerea petitului din precizarea contestatiei privind reintegrarea contestatorului
n functia detinuta anterior emiterii deciziei contestate, deoarece, prin decizia
contestata, nu s-a dispus desfacerea contractului individual de munca a contestatorului
ca sanctiune disciplinara.
Impotriva acestei sentinte s-a declarat recurs de recurentul B.G.D. criticandu-o
pentru nelegalitate si netemeinicie.
In dezvoltarea motivelor de recurs sentinta este criticata pentru faptul ca
instanta de fond nu a tinut cont de faptul ca efectele deciziei atacate vizau n mod clar
pierderea calitatii de salariat de catre recurent.
Se mai arata ca instanta de fond nu a tinut cont de faptul ca modificarea
unilaterala a contractului de munca se poate face doar cu caracter de exceptie n
conditiile codului muncii si n nici un caz nu poate conduce la pierderea calitatii de
salariat.
In continuarea motivelor de recurs se mai arata ca recurentul a solicitat si a
dovedit faptul ca emiterea deciziei atacate s-a facut cu ncalcarea dispozitiilor legale
n materie cu referire la art. 41 din Codul muncii si ca nu exista situatia unei forte
majore, a unei sanctiuni disciplinare sau a unor masuri de protectie salariala,
modificarea unilaterala fiind abuziva, ncalcand orice principii de dreptul muncii.
O alta critica vizeaza faptul ca angajatorul poate modifica unilateral doar locul
muncii si felul muncii nsa nu poate dispune modificarea salariului fara acordul
salariatului. In speta de fata salariul recurentului a fost diminuat drastic ajungandu-se
la salariul minim pe economie, daca accepta modificarea unilaterala a CIM pentru
functia de muncitor necalificat.
Recurentul mai arata ca angajatorul, pe motiv ca angajatul este cercetat penal,
refuza orice dialog si nu tine cont de faptul ca potrivit dispozitiilor. art. 52 Cod
procedura penala pe perioada cercetarii penale, persoana nvinuita se bucura de
prezumtia de nevinovatie.
Examinand sentinta atacata n raport de criticile formulate instanta apreciaza
ca recursul nu este ntemeiat si n consecinta va fi respins iar sentinta primei instante
va fi mentinuta ca legala si temeinica, n baza dispozitiilor art.312 Cod procedura
civila pentru urmatoarele considerente:
Sustinerile recurentului potrivit carora, ne aflam n prezenta unei abateri
disciplinare nu sunt fondate.
Instanta de fond, a retinut n mod corect starea de fapt aratand ca este vorba
despre o masura unilaterala dispusa de angajator, n considerarea faptul ca angajatul
nu mai era compatibil cu functia pe care o detinea, ntrucat mpotriva acestuia s-a
dispus nceperea urmaririi penale n dosarul nr. 520/P/2011 al Parchetului de pe langa
Tribunalul Brasov.
Astfel, prin decizia nr. A1/344 din 13.11.2012 emisa de angajatorul SNTC
CFR C. SA, recurentului i s-a propus un alt loc de munca, motivat de faptul ca
mpotriva acestuia s-a pornit urmarirea penala n dosarul nr. 520/P/2011 al Parchetului
de pe langa Tribunalul Brasov, pentru savarsirea infractiunilor de luare de mita si abuz

n serviciu n forma continuata si dare de minta n forma continuata, aspect care atrage
aplicarea dispozitiile art. 4 din Legea 22/1969.
Aceasta decizie, are valoarea juridica a unei oferte de loc de munca, impusa
de starea de fapt aratata mai sus si de obligativitatea angajatorului de a respecta
dispozitiile art. 4 alin. 2 din legea 22/1969. Potrivit acestui text de lege, nu poate fi
angajat sau trecut n functia de gestionar cel aflat n curs de urmarire penala sau de
judecata pentru savarsirea vreunei infractiuni prevazute n anexa la lege. In anexa la
lege, printre alte infractiuni se regasesc si infractiunile de dare si luare de mita, pentru
care s-a pornit urmarirea penala fata de recurent.
Termenul de acceptare al ofertei de loc de munca, fiind de douazeci de zile
de la comunicare, a nceput sa curga de la data de 14.11.2012, cand recurentul a luat
cunostinta de decizie si a expirat n data de 05.12.2012.
Unitatea angajatoare a ntocmit la data de 01.02.2013, un act aditional la
contractul individual de munca al recurentului, act care nu a fost acceptat de acesta si
poarta nr. AN/468/1 februarie 2013 n baza caruia recurentul si desfasoara si n
prezent functia manevrant vagoane n cadrul Statiei Brasov (date rezultat din sentinta
civila mr. 669/3 aprilie 2013 a Tribunalului Brasov , ramasa irevocabila prin
respingerea recursului n dosarul civil nr. 182/62/2013)
Prin urmare sustinerea din recurs potrivit careia nu s-au purtat discutii ntre
parti si s-a refuzat orice dialog, este o simpla afirmatie fara nici un suport real.
Avand n vedere toate aceste considerente, criticile aduse n recurs, cu privire
la ne legalitatea si nulitatea acestuia pentru nerespectarea art.252 alin.2 lit. a deciziei
din 13.11.2012 emisa de SNTFC CFR C., sunt nefondate si n consecinta vor fi
respinse.
Cu privire la adoptarea masurii de modificare a contractului individual de
munca prin decizia contestata, emisa la 13.11.2012, nainte de a fi pronuntata
Ordonanta procurorului din 07.12.2012, care instituia interdictia de a desfasura
functia, instanta constata ca angajatorul putea lua aceasta masura fara a considera ca
se ncalca prezumtia de nevinovatie. Astfel decizia emisa vizeaza norme ce
reglementeaza raportul juridic de dreptul muncii dintre angajat si angajator si nu
raspunderea penala a angajatului care este instituita de norme specifice dreptului penal
ce presupune si analiza prezumtiei de nevinovatie.
Pe de alta parte masura dispusa de angajator prin decizia contestata se
fundamenteaza nu neaparat pe savarsirea unor fapte cu caracter penal, ci pe existenta
unei incompatibilitati ntre functia/meseria contestatorului si nceperea urmaririi
penale. Trebuie remarcat ca decizia contestata este emisa dupa pronuntarea ncheierii
penale nr. 97/07.11.2012, pronuntata de Curtea de Apel Brasov n dosarul nr.
11709/64/2012 prin care s-a admis recursul Parchetului de pe langa Tribunalul Brasov
mpotriva ncheierii de sedinta nr. 37/360.10.2012 prin care erau obligati inculpatii
(printre care si contestatorul) sa nu desfasoare activitatea si functia n exercitiul careia
au savarsit fapta .
Asadar existenta incompatibilitatii la care se face mentiune n decizia
contestata s-a probat si s-a justificat, fiind constatata anterior emiterii deciziei
contestate.
Legat de modul de solutionare al nulitatii deciziei pe motiv ca nu contine
descrierea faptei, instanta constata ca decizia contestatorului nu este o decizie de
sanctionare disciplinara care sa respecte conditiile ad validitatem impuse de art.252
Codul muncii ci are valoarea unei modificari temporare a CIM, n cazul n care pana
la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti asupra raspunderii penale,
partile convin ca salariatul sa ocupe o alta functie la acelasi angajator , n raport cu
care nu se manifesta nici un fel de incompatibilitate.
Fata de aceste considerente instanta apreciaza ca toate criticile din recurs sunt
nefondate si n consecinta vor fi respinse urmand ca sentinta primei instante sa fie
mentinuta ca legala si temeinica.

NELEGALITATEA DECIZIEI DE CONCEDIERE. ANGAJARI IMEDIAT

DUPA REORGANIZARE, INDIFERENT PE CE POST
Hotararea nr. 563 din 11.09.2008 Curtea de Apel GALATI
Prin cererea formulata si nregistrata sub nr.8620/121/2007, pe rolul
Tribunalului Galati, contestatoarea P.F. a solicitat n contradictoriu cu intimata SC C.
P. SRL Bucuresti anularea deciziei de concediere nr.2782/30.11.2007, reintegrarea pe
postul avut anterior emiterii deciziei, obligarea intimatei la plata drepturilor salariale
de la data concedierii pana la reintegrarea efectiva, precum si cheltuieli de judecata.
A aratat ca a fost angajata la societatea intimata n functia de sef departament
vanzari cu un salariu lunar de 1519 lei, potrivit copiei contractului individual de
munca.
A mai sustinut ca prin decizia contestata i s-a comunicat ncetarea contractului
individual de munca, n temeiul disp.art.65 alin.1 din Codul muncii, invocandu-se ca
potrivit Hotararii Consiliului de Administratie din 3.08.2007 ca urmare a unei
reorganizari, postul de sef departament vanzari ocupat de aceasta a fost desfiintat.
A mai sustinut ca decizia de concediere este nelegala, ntrucat nu ntruneste conditiile
prevazute de disp.art.65 alin.2 Codul muncii, n sensul ca desfiintarea postului nu este
efectiva
si
nu
au
o
cauza
reala
si
serioasa.
Contestatoarea a mai mentionat ca urmare a reorganizarii postul detinut de aceasta,
respectiv sef departament vanzari ar fi desfiintat conform hotararii C.A.03.08.2007,
nsa la nceputul lunii septembrie 2007, intimata angajeaza n aceeasi functie de agent
vanzari
o
persoana
din
afara
societatii.
Intimata a formulat ntampinare prin care a solicitat respingerea contestatiei ca
nentemeiata, precum si obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecata.
A aratat ca, contestatoarea a fost angajata societatii ncepand cu 1.07.2005 n functia
de administrator vanzari, iar n data de 23.01.2007 aceasta a semnat un act aditional la
contractul individual de munca, prin care, ncepand cu 15.01.2007, a ocupat functia de
sef
departament
vanzari.
S-a sustinut ca reorganizarea companiei a fost reala si serioasa, avand cauze obiective,
n sensul ca societatea a trecut printr-un proces de restructurare serios, determinat de
rezultate slabe ale societatii, asa ncat Consiliul de Administratie, n sedinta din
3.08.2007, a hotarat eficientizarea si restructurarea activitatii prin desfiintarea mai
multor
posturi,
inclusiv
cel
ocupat
de
contestatoare.
A mai mentionat ca s-a solicitat sprijinul A.J.O.F.M., dupa ce Consiliul de
Administratie a luat decizia de reorganizare al societatii fiind nevoie de concedierea
mai multor persoane, societatea sesizand Agentia Teritoriala pentru Ocuparea Fortei
de Munca Tecuci despre situatia ivita si a solicitat sprijinul n relocarea fortei de
munca.
Prin sentinta civila nr. 631/15.05.2008 a Tribunalului Galati, s-a respins ca nefondata
contestatia
formulata
de
contestatoare
mpotriva
intimatei
.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarele:
Contestatoarea a fost salariata intimatei n functia de administrator vanzari.
Prin Decizia nr.2782/30.11.2007, intimata a dispus ncetarea contractului individual
de munca n temeiul disp.art.65 alin.1 din Codul muncii, avand n vedere Hotararea
Consiliului de Administratie din 3.08.2007, privind reorganizarea activitatii societatii,
prin desfiintarea postului de sef departament vanzari, din cadrul Punctului de Lucru
Tecuci,
post
ocupat
de
salariata
contestatoare.
Potrivit disp.art.65 alin.1 si 2 din Codul muncii, concedierea pentru motive care nu tin
de persoana salariatului reprezinta ncetarea contractului individual de munca
determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat dintr-unul sau mai

multe motive ce care nu tin de persoana acestuia, desfiintarea locului de munca

trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa.
In cauza, prin hotararea nr.2 a Consiliului de Administratie din data de 3.08.2007, s-a
dispus modificarea organigramei societatii prin desfiintarea unor posturi ca masura de
eficientizare
a
activitatii
societatii.
Masura reorganizarii structurale a fost luata ca urmare a rezultatelor financiare
negative nregistrate de societate, volumul productivitatii reducandu-se cu peste 20 %.
Cu actele depuse la dosar, intimata a facut dovada existentei unei cauze reale si
serioase, desfiintarea postului prezentand un caracter obiectiv, datorita dificultatilor
economice
n
care
se
afla
societatea.
Totodata, masura contestata s-a impus pentru a se asigura flexibilitatea structurii
organizatorice,
eficientizarea
si
optimizarea
activitatii.
S-a constatat ca postul ocupat de contestatoare, acela de sef departament vanzari, s-a
desfiintat n mod efectiv, acesta nemaifiind prevazut n organigrama societatii. In
urma reorganizarii s-a desfiintat functia de director comercial, aceasta devenind
director vanzari, avand n subordine 2 persoane de executie. S-a considerat ca
mentinerea unei functii de sef departament vanzari nu mai aparea ca fiind oportuna n
acest
conditii.
Apararea contestatoarei nu a fost primita ntrucat din fisa postului numitului M. N.
rezulta ca acesta a fost angajat pe post de agent vanzari, functie de executie si nu de
conducere,
cu
alte
atributii
si
raspunderi.
Nici mprejurarea ca n publicatia locala din 4 10.12.2007 A.L.O.F.M. Tecuci a
afisat lista locurilor de munca nu i este favorabila contestatoarei n conditiile n care
postul disponibil este de agent vanzari si nu de sef departament vanzari.
De asemenea, intimata a facut dovada ca a urmat procedura prevazuta de disp.art.64
(2) Codul muncii n sensul ca s-a adresat Agentiei Teritoriale de Ocupare a Fortei de
Munca n vederea redistribuirii contestatoarei, nefiindu-i imputabil raspunsul
nefavorabil
al
acesteia.
Asadar fata de considerentele expuse instanta a apreciat ca desfiintarea locului de
munca al contestatoarei a fost efectiva si a avut o cauza serioasa si reala, sens n care
a
fost
respinsa
contestatia.
Impotriva acestei sentinte civile a declarat recurs contestatoarea solicitand admiterea
acestuia, modificarea sentintei recurate si pe fond, admiterea contestatiei.
Prin decizia civila nr. 563 din 11 septembrie 2008 a Curtii de Apel Galati, s-a admis
recursul declarat de recurenta-contestatoare
mpotriva sentintei civile
nr.631/15.05.2008 pronuntata de Tribunalul Galati n dosarul nr.8620/121/2007.
S-a modificat n tot sentinta civila nr.631/15.05.2008 a Tribunalului Galati si n
rejudecare:
S-a admis contestatia formulata de contestatoare n contradictoriu cu intimata SC C.P.
SRL
Bucuresti.
S-a anulat decizia de concediere nr.2782/30.11.2007 emisa de intimata.
S-a dispus reintegrarea contestatoarei n functia detinuta anterior si obliga pe intimata
la plata drepturilor salariale de la data emiterii deciziei de concediere pana la
reintegrarea
efectiva.
Au
fost
avute
n
vedere
urmatoarele
considerente:
Potrivit disp. art. 65 alin. 2, desfiintarea locului de munca n cazul concedierii pentru
motive ce nu tin de persoana salariatului prevazuta la alin. 1 al aceluiasi articol,
trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa.
Cauza reala si serioasa se refera la desfiintarea locului de munca si concedierea
salariatului ca urmare a dificultatilor economice, a transformarilor tehnologice sau a
reorganizarii
activitatii.
Potrivit Hotararii nr. 2/03.08.2007, Consiliul de Administratie al societatii intimate a
luat masuri de desfiintare a unor posturi, printre care si cel detinut de catre
contestatoarea recurenta (sef departament vanzari), tocmai pe baza necesitatii unui

numar redus de salariati impus de masurile de eficientizare , asa cum se precizeaza

chiar
n
cuprinsul
hotararii.
Ca urmarea a acestei hotarari, la data de 03.08.2007 se comunica recurentei durata
preavizului de 20 de zile (06.08-31.08. 2007) care a fost prelungit pana la data de
29.11.2007
pe
durata
concediului
medical.
Potrivit deciziei nr. 2782/30.11.2007 contestata, ncepand cu aceasta data, s-a dispus
concedierea recurentei n baza prev. art. 65 alin. 1 din Codul muncii.
Insa instanta de recurs apreciaza ca societatea intimata nu a dispus concedierea
contestatoarei n mod legal, nefiind respectate conditiile impuse de concedierea
individuala prevazute de art. 65 alin. 1 si 2 din Codul muncii, n sensul ca desfiintarea
locului de munca nu a avut la baza o cauza reala si serioasa, desi a fost efectiva.
Astfel, desi prin Hotararea nr. 2/03.08.2007, s-a stabilit necesitatea unui numar redus
de salariati, totusi, societatea intimata a facut angajarea domnului N. M. pe postul de
agent vanzari (contract aflat la fila 66 dosar fond) la data de 30.08.2007, contrazicand
propria
hotarare.
De remarcat este si faptul ca angajarea a avut loc imediat dupa comunicarea avizului
catre recurenta, situatie ce denota ca restructurarea nu a avut la baza o cauza reala si
serioasa, ntrucat, n fapt, societatea avea nevoie de personal si a facut chiar angajari,
fiind lipsit de relevanta aspectul ca angajarea nu s-au facut pe postul detinut de
contestatoare.
Mai mult, dupa data concedierii recurentei, ntr-un ziar local din perioada 0410.12.2007, a aparut anunt de angajare electrician, masinist, agent vanzari.
Ori, reducerea activitatii nu poate fi doar un pretext pentru ndepartarea unui salariat
si, n consecinta, contrar sustinerilor intimatei si a argumentelor instantei de fond,
desfacerea contractului de munca a unui salariat urmat de ncadrarea altuia din afara
unitatii, indiferent pe ce post, este inadmisibila si, n aceste conditii, reorganizarea nu
este
reala.
Fata de argumentele aratate mai sus, recursul apare ca fiind fondat prin prisma art.
304 indice 1 C.pr. civila iar cercetarea celorlalte motive de recurs nu mai este necesara
ntrucat situatia n care societatea face angajari n timp ce afirma ca este n
reorganizare este suficienta pentru a demonstra nelegalitatea masurii concedierii prin
prisma nerespectarii conditiilor impuse de art. 65 alin. 1 si 2 din Codul muncii.

INCETAREA RAPORTURILOR DE MUNCA S-A PRODUS DIN MOTIVE

SUBIECTIVE
Hotararea nr. 1704R din 18.03.2014Curtea de Apel BUCURESTI
Nelegalitate deciziei de concediere intemeiata pe art. 65 din Codul muncii si
justificata prin lipsa increderii membrilor asociatiei cu privire la modalitatea in care
intimata isi indeplinea atributiile de serviciu.
Lipsa de relevanta a hotararii judecatoresti civile prin care s-a mentinut
hotararea Adunarii Generale a Asociatiei de demitere a intimatei raportat la analiza
legalitatii si temeiniciei deciziei de concediere.
Astfel , dupa cum rezulta chiar din cererea de recurs , concedierea intimateicontestatoare T.F. nu a fost determinata de motive obiective , respectiv desfiintarea
postului de contabil al asociatiei intrucat nu se mai justifica angajarea unei persoane
care sa indeplineasca aceste atributii . In realitate incetarea raporturilor de munca s-a
produs din motive subiective , respectiv lipsa de incredere a membrilor asociatiei cu
privire la modalitatea in care intimata isi indeplinea atributiile de serviciu . Aceasta
imprejurare rezulta fara putin?a de tagada din mentinut Hotararea Adunarii Generale
Extraordinare a A.P.BL.ZXXX prin care s-a votat demiterea intimatei.
Prin urmare nu ne aflam in situatia unei concedieri intemeiata pe dispozitiile art. 65
Codul muncii , astfel cum sustine recurenta , intrucat desfiintarea postului ocupat de
intimata nu a avut o cauza reala si serioasa , astfel cum impun dispozitiile legale citate
. Eventualele nereguli existente in documentele contabile ale asociatiei pot constitui
temei de cercetare cu privire la o eventuala necorespundere profesionala a
angajatului , insa nu pot justifica desfiintarea postului de contabil .
Este de asemenea lipsita de relevanta pentru contestatia impotriva deciziei de
concediere faptul ca prin Sentinta nr. 7105/02.09.2013 pronuntata in Dosarul nr.
12554/303/2013 de Judecatoria Sector 6 s-a mentinut Hotararea Adunarii Generale
Extraordinare a A.P.BL.ZXXX prin care s-a votat demiterea intimatei. Aceasta
hotarare a fost mentinuta din punct de vedere al formei si modalitatii in care a fost
adoptata , ceea ce nu echivaleaza cu validarea deciziei de concediere emisa ulterior de
catre recurenta . Singura abilitata sa verifice indeplinirea conditiilor legale de forma si
de fond ale deciziei de concediere este instanta specializata in dreptul muncii , decizia
de concediere fiind un act juridic de sine statator , distinct de Hotararea Adunarii
Generale
Extraordinare
a
A.P.BL.ZXXX.
(Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a VII-a Civila si pentru Cauze privind Conflicte de
Munca, Decizia civila nr. 1704R din 18.03.2014)
Prin sentinta civila nr.7778/13.09.2013, pronuntata de Tribunalul Bucuresti, in
dosarul cu nr. 35750/3/2012, a fost admisa cererea de chemare in judecata astfel cum
a fost precizata si completata formulata de contestatoarea T.F., in contradictoriu cu
intimata A.P.BL.ZXXX;A fost anulata decizia nr. 131/13.08.2012 si s-a dispus
reintegrarea contestatoarei in functia detinuta anterior concedierii;A fost obligata
intimat la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si
cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea de la concediere pana la
reintegrare.A fost obligata intimata la plata catre contestatoare a sumei de 650 lei
reprezentand cheltuieli de judecata.A fost respinsa ca neintemeiata cererea intimatei
de
obligarea
contestatoarei
la
plata
cheltuielilor
de
judecata.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs, in termen legal si motivat, intimata
A.P.BL.ZXXX, intemeiat in drept pe dispozitiile art.304 pct.8, 9 si art.3041 C.pr.civ.
In motivarea recursului, recurenta a sustinut ca in fapt, in cadrul Adunarii Generale
Extraordinare a A.P.BL.ZXXX din data de 16.07.2012, in urma constatarii mai multor
nereguli in actele contabile, s-a luat hotararea ca d-na T.F. sa fie destituita din functia
de
contabil/administrator,
conform
Procesului
verbal
nr.
19.
Prin Comunicarea nr. 117/23.07.2012, Comitetul executiv al subscrisei i-a adus la

cunostinta reclamantei Hotararea de demitere din functia de contabil votata de

Adunarea Generala si de desfiintare a postului de contabil, ulterior fiindu-i transmisa
si
Decizia
de
concediere
nr.
131/13.08.2012.
In urma contestatiei formulate, instanta de fond a admis in mod eronat cererea
intimatei si a anulat Decizia de concediere nr. 131/13.08.2012, cu interpretarea gresita
a legii si a actului dedus judecatii si schimband intelesul lamurit si vadit neindoielnic
al
acestuia.
Astfel, conform Procesului verbal nr. 5/08.03.2004 s-a luat hotararea ca d-na T.F. sa
fie investita in functia de administrator al subscrisei insa, in conditii necunoscute, s-a
incheiat Contractul individual de munca pentru functia de contabil, inregistrat la ITM
Bucuresti
sub
nr.
270/28.04.2004.
Desi ulterior, la data de 08.11.2004, ca urmare a cursurilor achitate din fondul
A.P.BL.ZXXX, d-na T.F. a obtinut Atestatul de administrator de imobile, nu s-a
incheiat niciodata vreo conventie civila sau un alt contract individual de munca si
pentru
functia
de
administrator.
Avand in vedere neregulile constatate in contabilitatea tinuta de d-na T.F., confirmate
ulterior si de Raportul de expertiza contabila extrajudiciara nr. 284/25.02.2013, in
cadrul Adunarii Generale Extraordinare a A.P.BL.ZXXX, din data de 16.07.2012, s-a
votat
demiterea
intimatei.
In baza art. 27 lit. d din Legea nr. 230/2007 si a art. 39 si 41 din Statut, Comitetul
Executiv a fost investit sa duca la indeplinire hotararea de demitere din functia de
contabil luata in cadrul Adunarii Generale si, in urma analizarii situatiei, s-a ajuns la
concluzia ca recurenta nu isi mai permite sa mai plateasca un contabil, fiind suficienta
angajarea unui singur administrator care sa preia toate activitatile, comunicandu-i-se
recurentei desfiintarea acestui post din organigrama Asociatiei de proprietari.
Dispozitiile art. 33 lit. f si art. 48 din Statutul Asociatiei reglementeaza in mod distinct
functia de administrator (manager de proprietate) si functia de contabil (manager
financiar), iar art. 22 alin. 6 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.
230/2007 permite ca administratorii de imobile sa poata cumula si functia de
contabil.
Prin urmare, functia de contabil nu este indispensabila bunei functionari a activitatii
unei Asociatii de proprietari, subscrisa avand dreptul sa desfiin?eze acest post din
organigrama avand in vedere interesele proprietarilor din bloc, respectiv diminuarea
cheltuielilor
cu
salariatii.
Recurenta a recunoscut pe fondul cauzei faptul ca motivul initial ce a condus la
supunerea la vot a demiterii intimatei au fost neregulile inregistrate in contabilitate
insa, ulterior, la o analiza mai atenta, s-a ajuns la concluzia ca desfiintarea postului de
contabil este cea mai buna solutie pentru Asociatia de proprietari intrucat aceste
atributii puteau fi preluate de administrator si nu era nevoie de un post distinct de
contabil.
Hotararea pe fondul cauzei a fost pronuntata cu interpretarea gresita a legii, instanta
omitand faptul ca art. 22 alin. 6 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.
230/2007 permite ca administratorul de imobile sa preia atributiile de contabilitate,
desfiintandu-se astfel functia de contabil, recurenta facand dovada desfiintarii efective
a
acestui
post
prin
angajarea
unui
singur
administrator.
Instanta de fond a interpretat in mod eronat faptul ca motivarea Deciziei de concediere
nr. 131/13.08.2012 cuprinde motive ce tin de persoana intimatei intrucat desfiintarea
postului de contabil a fost efectiva si a avut la baza o cauza reala si serioasa, respectiv:
eficientizarea
cheltuielilor
realizate
de
Asociatia
de
proprietari.
De asemenea, sentinta pronuntata de instanta de fond este ambigua si lasa loc
interpretarilor intrucat reclamanta a sustinut ca doreste reintegrarea atat in functia de
contabil, cat si in cea de administrator (desi nu a fost incheiat niciodata un contract
individual de munca pentru functia de administrator), iar instanta a dispus reintegrarea
contestatoarei in functia detinuta anterior, fara a se preciza expres ca este vorba despre

functia de contabil si fara a se face o delimitare expresa intre cele doua functii.
Prin urmare, desi intimata a solicitat reintegrarea in functia de contabil si de
administrator, instanta nu putea sa dispuna reintegrarea acesteia in functia de
administrator intrucat nu a existat niciodata un raport contractual in acest sens, iar in
prezent functia de contabil nu mai exista in organigrama Asociatiei de proprietari.
Mai mult decat atat, prin anularea Deciziei de concediere nr. 131/13.08.2012 de catre
instanta de fond, A.P.BL.ZXXX se afla intr-o postura hilara intrucat prin Sentinta nr.
7105/02.09.2013 pronuntata in Dosarul nr. 12554/303/2013 de Judecatoria Sector 6 sa mentinut Hotararea Adunarii Generale Extraordinare a A.P.BL.ZXXX prin care s-a
votat demiterea intimatei, conform Procesului verbal nr. 19 din data de 16.07.2012.
Astfel, desi exista o hotarare legala, expresa si clara de demitere a d-nei T.F. din
functia de contabil, instanta de fond a dispus anularea Deciziei de concediere nr.
131/13.08.2012 intemeiata tocmai pe Hotararea Adunarii Generale Extraordinare a
A.P.BL.ZXXX
din
data
de
16.07.2012.
Recurenta considera ca prin reintegrarea intimatei in functia detinuta anterior
concedierii si plata unor despagubiri pentru perioada de la concediere pana la
reintegrare creeaza un prejudiciu extrem de grav membrilor Asociatiei de proprietari,
avand in vedere ca in prezent functia de contabil nu mai exista in organigrama
recurentei.
In concluzie, recurenta solicita onoratei instante sa constate faptul ca desfiintarea
postului de contabil din cadrul Asociatiei de proprietari a fost in mod efectiv desfiintat
pentru reducerea cheltuielilor cu salariatii si sa dispuna admiterea recursului si
modificarea in tot a Sentintei nr. 7778/13.09.2013 ca netemeinica si nelegala.
Prin intampinarea formulata, intimatul a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Se invoca in cuprinsul intampinarii reaua-credinta a recurentei si imprejurarea ca nu
au existat nereguli in documentele contabile astfel incat nu se justifica concedierea
intimatei , cu atat mai mult nu in temeiul art. 65 Codul muncii.
Analizand recursul declarat prin prisma motivelor de recurs formulate, precum si in
baza art.3041 Cod procedura civila, in raport de actele si lucrarile dosarului, Curtea
retine
urmatoarele:
Curtea constata ca nu este incident in cauza motivul de recurs prevazut de art. 304 pct.
8 Cpc, deoarece nu se poate identifica o schimbare a naturii sau intelesului vadit
neindoielnic a actului dedus judecatii. Tribunalul a calificat corect litigiul dedus
judecatii si s-a pronuntat pe fondul acestuia, analizand materialul probator administrat
in cauza. De altfel, recurenta nu a aratat in ce a constat schimbarea naturii sau
intelesul actului juridic si nici despre ce act este vorba, iar simpla afirmatie in acest
sens nu este suficienta pentru admitere recursului pe acest motiv.
In ceea ce prive?te motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 Cpc , respectiv
hotararea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau
aplicarea gre?ita a legii., Curtea retine ca este nefondat, instanta de fond pronuntand
in
cauza
de
fa?a
o
solu?ie
legala
si
temeinica.
Astfel , dupa cum rezulta chiar din cererea de recurs , concedierea intimateicontestatoare T.F. nu a fost determinata de motive obiective , respectiv desfiintarea
postului de contabil al asociatiei intrucat nu se mai justifica angajarea unei persoane
care sa indeplineasca aceste atributii . In realitate incetarea raporturilor de munca s-a
produs din motive subiective , respectiv lipsa de incredere a membrilor asociatiei cu
privire la modalitatea in care intimata isi indeplinea atributiile de serviciu . Aceasta
imprejurare rezulta fara putin?a de tagada din mentinut Hotararea Adunarii Generale
Extraordinare a A.P.BL.ZXXX prin care s-a votat demiterea intimatei.
Prin urmare nu ne aflam in situatia unei concedieri intemeiata pe dispozitiile art. 65
Codul muncii , astfel cum sustine recurenta , intrucat desfiintarea postului ocupat de
intimata nu a avut o cauza reala si serioasa , astfel cum impun dispozitiile legale citate
. Eventualele nereguli existente in documentele contabile ale asociatiei pot constitui
temei de cercetare cu privire la o eventuala necorespundere profesionala a

angajatului , insa nu pot justifica desfiintarea postului de contabil .

Nefiind indeplinite conditiile art. 65 Codul muncii , rezulta ca in mod legal si temeinic
instanta de fond a dispus anularea deciziei de concediere emisa de recurenta in
temeiul
acestor
prevederi
legale.
Este lipsit de relevanta din punctul de vedere al legalitatii deciziei de concediere
faptul ca atributiile de contabil , pe care le avea in sarcina intimata , pot fi indeplinite
de administrator si ca , implicit , nu este necesara mentinerea postului de contabil in
organigrama
asociatiei
.
Atata timp cat concedierea s-a dispus in mod nelegal , sanctiunea care intervine este
cea a anularii deciziei contestate , cu consecinta repunerii partilor in situatia anterioara
, potrivit dispozitiilor art. 80 Codul muncii . Repunerea in situatia anterioara implica
si reintegrarea intimatei pe postul detinut anterior concedierii , cel de contabil , astfel
cum a dispus instanta de fond . Nu s-a dispus reintegrarea pe postul de administrator ,
sutinerile recurentei cu privire la o eventuala ambiguitate a dispozitiilor tribunalului in
acest sens fiind nefondate . Imprejurarea ca nu mai exista in organigrama asociatiei
postul de contabil prive?te faza de executare a dispozitiilor instantei de judecata si
revine recurentei sarcina de a lua masurile pe care le apreciaza justificate pentru aduce
la
indeplinire
aceasta
dispozitie
.
Este de asemenea lipsita de relevanta pentru contestatia impotriva deciziei de
concediere faptul ca prin Sentinta nr. 7105/02.09.2013 pronuntata in Dosarul nr.
12554/303/2013 de Judecatoria Sector 6 s-a mentinut Hotararea Adunarii Generale
Extraordinare a A.P.BL.ZXXX prin care s-a votat demiterea intimatei. Aceasta
hotarare a fost mentinuta din punct de vedere al formei si modalitatii in care a fost
adoptata , ceea ce nu echivaleaza cu validarea deciziei de concediere emisa ulterior de
catre recurenta . Singura abilitata sa verifice indeplinirea conditiilor legale de forma si
de fond ale deciziei de concediere este instanta specializata in dreptul muncii , decizia
de concediere fiind un act juridic de sine statator , distinct de Hotararea Adunarii
Generale Extraordinare a A.P.BL.ZXXX. Indiferent de modalitatea de adoptare a
hotararii Adunarii Asociatiei , decizia de concediere trebuisa sa fie emisa cu
respectarea conditiilor de forma si de fond prevazute de Codul muncii , conditii care
in
cauza
de
fata
nu
au
fost
indeplinite
de
recurenta.
Pentru considerentele anterior expuse , nefiind incident in cauza nici motivul de recurs
prevazut de dispozitiile art. 304 pct. 9 Cpc , Curtea va respinge recursul ca nefondat.

INSTANTA VERIFICA NUMAI LEGALITATEA SI TEMEINICIA

DECIZIEI DE DESFACERE A CONTRACTULUI DE MUNCA, PRIN PRISMA
RESPECTARII CONDITIILOR PREVAZUTE DE ART. 65
Hotararea nr. 683/C din 19 noiembrie 2004 Curtea de Apel CONSTANTA
Potrivit art.65 din codul muncii:concedierea pentru motive care nu tin de
persoana salariatului, reprezinta incetarea contractului individual de munca,
determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat ca urmare a
dificultatilor economice, a transformarilor tehnologice sau a reorganizarii activitatii,
iar alin.2 prevede ca desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o
cauza reala si serioasa.
In speta, din actele depuse la dosarul de fond, reiese ca exploatarea statiei 204
de catre intimata, s-a facut in temeiul unei conventii incheiata cu S.C.Rompetrol
Rafinarie S.A., respectiv contractul de operare nr.747/2001 si a conventiei de lucrari.
La data de 10.10.2003, S.C.Rompetrol Rafinarie S.A. instiinteaza unitatea intimata ca
renunta la activitatea de exploatare a statiei si, in consecinta, prin procesul-verbal din
13.10.2003, se procedeaza la predarea de catre S.C.Rompetrol Rafinarie S.A a statiei
electrice
204.
Urmare a acestei situatii, se intocmeste raportul de activitate la data de 20.10.2003,
din care rezulta ca, urmare incheierii activitatii la statia 204, s-a redus activitatea si
pentru cei cinci salariati ce asigurau activitatea in sectie si nu exista posibilitatea
redistribuirii
pe
alte
posturi.
Prin decizia Consiliului de administratie din 19.12.2003, se decide, ca urmare a
restructurarii activitatii, desfiintarea a patru posturi, iar prin deciziile contestate in
cauza, se dispune incetarea contractului de munca ale celor doua contestatoare.
Din succesiunea actelor sus-mentionate, instanta apreciaza ca la societatea intimata a
avut loc o reorganizare a activitatii, determinata de incetarea activitatii la sectia 204,
ce
a
avut
drept
consecinta
desfiintarea
a
patru
posturi.
In cazul reorganizarii activitatii si reducerii unor posturi, angajatorul este cel care are
dreptul
sa
selectioneze
personalul
sau
pentru
posturile
ramase.
Instanta poate verifica, in limitele competentei sale, numai legalitatea si temeinicia
deciziei de desfacere, din prisma respectarii conditiilor prev.de art.65 si 70 codul
muncii.
Ori, in speta, se retine ca desfiintarea locurilor de munca a fost efectiva si a fost
determinata de o cauza reala, respectiv incetarea activitatii la o sectie exploatata de
intimata.
In ceea ce priveste locul de munca ocupat de catre contestatoare, din acte rezulta ca
acestea isi desfasurau activitatea la sectia 204, ce nu mai este exploatata de intimata.
Chiar daca s-ar retine ca nu acestea erau locurile de munca conform contractului,
atunci cand intervine reorganizarea activitatii, atributul selectionarii personalului este
al angajatorului, acesta stabilind ce personal isi mentine precum si criteriile pe care si
le insuseste, astfel ca, in mod gresit, prima instanta a constatat nelegalitatea deciziei,
intrucat locul de la sectia 204 nu era cel convenit in contract.

ANULAREA DECIZIEI DE CONCEDIERE.REINTEGRARE PE POSTUL

DETINUT ANTERIOR

Hotararea nr. 4374 Pronuntata de Tribunalul GORJ

Prin contestatia nregistrata pe rolul Tribunalului Gorj la data de 30.04.2012,
sub nr. ----------, reclamanta UL, n contradictoriu cu paratii ISC, a solicitat instantei
anularea deciziei nr. 2903/2012,
nregistrata la registratura ISC Dolj, sub nr. 2158/29.03.2012 si la
registratura ISC Gorj sub nr. 657/29.03.2012, comunicata la data de 30.03.2012,
reintegrarea n functia (postul detinut) anterior concedierii si obligarea paratei la plata
drepturilor salariale aferente pe perioada cuprinsa ntre data concedierii si data
reintegrarii efective pe post, suma indexata cu indicele de inflatie si dobanda legala
aferenta, plata unei sume reprezentand daune morale pentru prejudiciul suferit din
cauza concedierii nelegale. De asemenea, n temeiul art. 274 din Codul de procedura
civila , reclamanta a solicitat obligarea la plata cheltuielilor de judecata.
Initial, reclamanta a chemat n judecata paratul MDR ISC, nsa ulterior, prin cererea
depusa la fila 33 din dosar, reclamanta a formulat precizare la actiune n sensul ca
ntelege
sa
se
judece
cu
paratii
ISC
si
DRCO.
In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca a fost angajata la ISC pe postul de
inspector
de
specialitate
grad
II.
Prin OUG 93/2011 de modificare si completare a O.U.G. 63/2001 privind nfiintarea
Inspectoratului de Stat n Constructii si a H.G. 1157/2011, inspectoratele de stat
judetene n constructii s-au desfiintat si s-au nfiintat alte compartimente. Odata cu
aceasta restructurare posturile s-au desfiintat, fiind aprobate alte posturi cu aceeasi
specialitate
n
cadrul
compartimentelor
nou
nfiintate.
Prin notificarea nr. 1205/SG/29.11.2011 (nregistrata la DC Gorj sub nr.
4649/30.11.2011) i s-a adus la cunostinta reclamantei faptul ca se va desfiinta postul
detinut de ea si prin aceeasi notificare i s-a comunicat faptul ca, desi desfiintat postul
ocupat, a fost creat un post similar de inspector specialitate grad II, pentru care trebuie
sa
opteze.
Reclamanta a trimis cererea cu aceasta optiune la data de 02.12.2011, fiind anuntata
ca la data de 05.12.2011 urmeaza sa se tina examenul la Craiova.
La data de 04.12.2011, n urma unei crize renale, reclamanta a fost internata prin
serviciul de urgenta, fiind n incapacitate temporara de munca si ca urmare n
imposibilitate de a se prezenta la examen. Starea de incapacitate a durat pana la data
de 14.01.2012. Ca urmare, trebuia sa sustina examenul ulterior ncetarii incapacitatii
de
munca
n
aceleasi
conditii.
A nvederat reclamanta ca s-a pregatit pentru acest examen pe care l-a sustinut la data
de 24.01.2012, nsa la Bucuresti si nu la Craiova. Cu ocazia examenului a avut
surpriza sa constate ca a avut 5 subiecte de tratat, cu toate ca toti colegii sai au avut
numai 2 subiecte. Mai mult decat atat, reclamanta a fost ntrerupta dupa primele 6
minute, desi trebuia sa aiba la dispozitie 10 minute pentru proba de calculator. Pe de
alta parte, desi bibliografia era afisata pe internet cu ocazia sustinerii examenului, a
avut surpriza sa constate ca unul dintre subiecte nu se regasea n bibliografie.
Fata de toate aceste aspecte considera reclamanta ca procedura si modul n care a fost
sustinut
examenul
de
catre
aceasta
sunt
totalmente
nelegale.
De asemenea, reclamanta considera ca decizia atacata este lovita de nulitate si sub
aspectul ncalcarii dispozitiilor referitoare la preaviz. Se considera prin decizie ca
preavizul ar fi fost acordat prin notificarea 2015/2011 si a nceput la data de
30.11.2012. Ori, astfel cum se poate observa, notificarea cuprinde cu totul alte
mentiuni si nu face absolut nici o referire la preaviz sau perioada de preaviz si la data
de la care ar ncepe sa curga preavizul n situatia sa. Se refera doar la cei care nu
opteaza pentru ocuparea unuia dintre posturile nou create. Se poate observa ca prin

decizia atacata i s-a adus la cunostinta ncetarea cu efecte imediate. Mai mult decat
atat, desi textul mentionat n decizia de ncetare face referire la motive care tin de
persoana salariatului, motivarea acesteia prevede: determinata de rezultatul obtinut
la examenul/concursul sustinut la data de 24.01.2012\". temeiul de drept n atare
situatie este cu totul altul si se refera strict la corespunderea din punct de vedere
profesional a salariatului. nsa eu la ocuparea postului de inspector de specialitate grad
II am promovat un concurs, n plus am fost evaluata periodic pe parcursul anilor n
care
am
ocupat
acest
post.
A sustinut reclamanta ca, n fapt, desfiintarea posturilor nu a fost una efectiva, ba mai
mult decat atat, exista deficit de posturi si nicidecum excedent, astfel ncat nu se
justifica restructurarea din moment ce dupa desfiintarea posturilor auxiliare, respectiv
soferi, etc., organigrama astfel cum exista nu era completa, ci mai era nevoie de
personal. Institutia nou nfiintata este practic aceeasi cu cea desfiintata, avand doar o
alta denumire si cu toate ca nu erau ocupate toate posturile (existand deficit, astfel
cum am aratat mai sus) reclamanta a fost obligata sa se prezinte la un examen. De
asemenea ,cu titlu de exemplu, a mentionat reclamanta ca n noua organizare
exista 474 de posturi de specialitate care se vor suplimenta astfel ca n final sa
existe 507 posturi (Nota de fundamentare privind proiectul de modificare a HG
1335/2010, sectiunea 2 - schimbari preconizate). In ceea ce priveste Regiunea Sud
Vest Oltenia, potrivit Statului de Functii (Anexa 5 la Ordinul 2973/29.11.2011)
existau 50 de posturi de inspectori de specialitate si tot atatea au fost create.
A mai sustinut reclamanta ca era firesc ca ocupantii posturilor sa fie repartizati n
cadrul structurii astfel cum a fost n realitate redenumita, fara alte proceduri de
concurs sau examen, ntrucat noi deja sustinusera un concurs la angajarea pe postul de
inspector de specialitate si nca unul cu ocazia gradului obtinut.
Fata de toate aceste aspecte, pe care reclamanta ntelege sa le completeze pana la
prima zi de nfatisare, solicita ntr-o prima teza sa se constate nulitatea deciziei
atacate, iar ntr-o teza subsidiara nelegalitatea acesteia si admiterea contestatiei asa
cum
a
fost
formulata.
Conform precizarii la actiune depusa la fila 31 din dosar, reclamanta a precizat ca
ntelege sa se judece si pentru anularea concursului/examenului sustinut la data de
24.01.2012.
Prin cererea depusa la fila 39 din dosar, reclamanta a sustinut ca examenul a fost
organizat cu nerespectarea prevederilor art. II alin. (2) din H.G. nr. 1157/2011, n
sensul ca aplicarea procedurilor legale privind restructurarea si reorganizarea la
nivelul I.S.C. trebuia sa se realizeze n termen de minimum 30 de zile de la data de
intrare
n
vigoare
a
acestei
hotarari.
De asemenea, a mai sustinut reclamanta ca n conformitate cu prevederile art. 4 alin. 2
din Regulamentului privind organizarea si desfasurarea concursului/examenului n
vederea ncadrarii personalului n noua structura organizatorica ISC aprobat prin
decizia nr. 897/2011 a Secretarului General al I.S.C., personalul aflat n incapacitate
temporara de munca n momentul organizarii concursului va sustine concursul n
aceleasi conditii pentru ocuparea postului respectiv la ncetarea starii de incapacitate
temporara, astfel ca au fost ncalcate dispozitiile art. 3 alin.3 lit. b din Regulament ,
care stabileste foarte clar ca stabilirea datei pentru sustinerea concursului se face cu
cel putin 7 zile nainte de data organizarii concursului/examenului prin decizie a
conducerii executive, Ca urmare, a aratat reclamanta ca data concursului trebuia
stabilita
dupa
26.01.2012
si
nicidecum
la
24.01.2012.
Totodata reclamanta a nvederat ca la proba scrisa subiectul cu nr. 2 nu se regaseste n
bibliografia aferenta examenului, publicata pe site-ul angajatorului, iar n ceea ce
priveste proba practica, a aratat ca, desi Regulamentul prevede ca m examenul trebuie
sa se desfasoare n aceleasi conditii, ea a avut un numar de 5 subiecte si a fost
ntrerupta dupa 6 minute de catre presedinta comisiei de reexaminare, iar colegii sai
au avut 2 subiecte si un timp de rezolvare de 10 minute.

Referitor la subiecte, a mai precizat reclamanta ca au fost ncalcate dispozitiile art. 10

din Regulament, ntrucat nu s-au elaborat 2 seturi de subiecte si nu s-a ales n mod
public de catre un voluntar, prin tragere la sorti, plicul cu subiecte ce urma a fi deschis
n fata concurentilor si a membrilor comisiei, motiv de nulitate absoluta a
concursului.
De asemenea, a mai aratat reclamanta ca nu i-au fost comunicate notele obtinute n
urma sustinerii concursului, conform art. 18-20 din Regulament, astfel ca nu a avut
posibilitatea efectiva si reala de a cunoaste si verifica daca s-a respectat procedura de
examen, fiind ncalcate prevederile art. 9 alin. 4 din Regulament, fiind afectata
garantarea unei evaluari obiective a candidatilor, astfel ca solicita anularea procesuluiverbal
ncheiat
cu
privire
la
rezultatul
concursului.
S-a nvederat ca la data de 25.01.2012 a fost afisat pe site-ul I.S.C. procesul-verbal
nr.1283/24.01.2012, prin care reclamanta a fost declarata respins, fara a fi
comunicate
mediile(notele)
obtinute
la
cele
2
probe.
Ca, la data de 26.01.2012 reclamanta a formulat contestatie si n aceeasi data, la ora
16,30, dupa ncheierea programului, a aparut postat pe site o decizie, respectiv
nr.53/26.01.2012, cu privire la componenta comisiei de solutionare a contestatiei ,
prima comisie fiind stabilita prin decizie la data de 18.01.2012.
La data de 27.01.2012 contestatia a fost respinsa prin procesul-verbal nr.
425/26.01.2012 si de la acest moment reclamantei nu i s-a adus la cunostinta daca se
afla n preaviz, ci i s-a comunicat direct decizia de concediere.
Paratul ISC a formulat ntampinare n cauza, solicitand respingerea actiunii ca
netemeinica si nelegala si, pe cale de consecinta, mentinerea deciziei contestate, ca
fiind
temeinica
si
legala,
pentru
urmatoarele
considerente:
Prin O.U.G. nr. 93/2011 s-a dispus modificarea si completarea O.G. nr. 63/2001
privind nfiintarea I.S.C., aprobata prin Legea nr. 707/2001, cu modificarile ulterioare,
fiind nfiintate 8 directii regionale n constructii, unitati fara personalitate juridica.
In cuprinsul art. III alin. (2) din O.U.G. nr. 93/2011 se prevede ca ncadrarea
personalului n noua structura organizatorica a I.S.C., n limita posturilor aprobate
prin hotarare a Guvernului, se face prin concurs/examen, n conformitate cu termenele
si
procedurile
legale
n
vigoare.
Potrivit alineatului (11) al art. 2 din H.G. nr. 1335/2010, astfel cum a fost introdus prin
H.G. nr. 1157/2011, numarul maxim de posturi aprobat pentru I.S.C. este de 750, prin
restructurarea si desfiintarea, n conditiile legii, a unui numar de 125 de posturi.
De asemenea, potrivit art. II alin. (1) din H.G. nr. 1157/2011, ocuparea posturilor de
conducere, precum si ncadrarea personalului n structura organizatorica si n limita
numarului de posturi, aprobate (maxim 750), ca urmare a desfiintarii unor posturi,
precum si a restructurarii la nivelul Inspectoratului de Stat n Constructii - I.S.C., se
face
prin
concurs/examen
organizat
n
cadrul
institutiei.
In consecinta, s-a aratat ca I.S.C., n calitate de angajator, a efectuat demersurile
legale necesare punerii n aplicare a actelor normative mai sus mentionate.
Considera paratul ca fiind nentemeiata contestatia formulata de catre UL, pentru
urmatoarele
considerente:
In fapt, prin decizia Secretarului General nr. 279/29,03.2012, asa cum este stipulat la
art. 1) din decizia mai sus mentionata, ncepand cu data de 30.03.2012 contractul
individual de munca nr. 17/07.20/01,11.2001 al contestatoarei UL, salariata a I.S.C.,
avand functia de inspector de specialitate gr.II, a ncetat conform prevederilor art. 65
alin.(1) din Codul Muncii al Romaniei, adoptat prin Legea nr. 53/2003, republicata, ca
urmare a restructurarii si reorganizarii I.S.C., totodata, conform dispozitiilor art.2)
alin.(3) din decizia de concediere, ncetarea contractului individual de munca a fost
determinata de rezultatul obtinut la examenul/concursul organizat n data de
24.01.2012,
conform
proceselor
verbale
nr.1283/S.G./24.01.2012
si
nr.1425/S.G./26.01.2012.
Cu privire la critica referitoare la faptul ca examenul/concursul din data de

24.01.2012 s-a organizat si desfasurat la sediul Inspectoratului de Stat n constructii

I.S.C.- Aparat central si nu la sediul DRCO, s-a nvederat instantei de judecata ca dnei UL i-a fost comunicata notificarea nr. SG1017 din 18.01.2012 , prin care i s-a adus
la cunostinta faptul ca persoanele care s-au aflat n incapacitate temporara de munca
n perioada desfasurarii concursurilor/examenelor organizate n data de 05.12.2011, n
vederea ocuparii posturilor de executie din cadrul DRC, au posibilitatea ca pentru
posturile ramase vacante n cadrul Directiilor Regionale n Constructii sa sustina
concurs-examen.
Totodata, prin notificarea nr. SG1017 din 18.01.2012, angajatorul a informat
contestatoarea ca ,n data de 24.01.2012, se va organiza la I.S.C., examen pentru
ocuparea postului vacant de inspector de specialitate gr. ll n cadrul Compartimentului
Control si Inspectie pentru Calitatea Lucrarilor n Constructii-Gorj din cadrul
Directiei
Regionale
n
Constructii
Sud-Vest
Oltenia.
Ca atare, avand n vedere faptul ca reclamanta s-a aflat n incapacitate temporara de
munca pana la data de 16.01.2012, urmare notificarii nr.SG1017 din 18.01.2012,
aceasta a formulat si transmis angajatorului cererea de nscriere la
concursul/examenul organizat n data de 24.01.2012, acceptand astfel conditiile de
organizare si desfasurare a concursului/examenului din data de 24.01.2012.
Astfel, considera paratul aceasta prima critica a contestatoarei ca fiind total
nentemeiata.
Referitor la subiectele pentru proba scrisa, s-a nvederat ca examenul/ concursul din
data de 24.01.2012 a fost organizat pentru ocuparea unui post de executie n cadrul
ISC, respectiv n cadrul DRCO - Compartimentului Calitate si Inspectie pentru
Calitatea Lucrarilor n Constructii Gorj, n aceleasi conditii ca si concursul/examenul
desfasurat la data de 05.12.2011, cu respectarea ntrutotul a Regulamentului privind
organizarea si desfasurarea concursului/examenului n vederea ncadrarii personalului
n noua structura organizatorica a I.S.C., aprobat prin decizia nr. 897/2011. Ca atare,
atat pentru concursul/examenul desfasurat la data de 05.12.2011, cat si pentru
concursul/examenul din data de 24.01.2012 au fost prezentate candidatilor doua seturi
de subiecte, fiecare set continand cinci subiecte, acest fapt putandu-se proba.
Pe de alta parte, I.S.C. a organizat concursul/examenul din data de 24.01.2012 pentru
ocuparea unui post de executie n cadrul DRCO - Compartimentului Calitate si
Inspectie pentru Calitatea Lucrarilor n Constructii Gorj, fapt care presupunea
cunoasterea legislatiei aplicabila n domeniul de activitate a institutiei de catre
salariata care a participat la concurs/examen, n speta d-na UL.
Bibliografia a cuprins acte normative si reglementari tehnice pe care contestatoarea le
cunostea sau ar fi trebuit sa le cunoasca, avand n vedere faptul ca, anterior organizarii
concursului/examenului, ocupa un post de executie n cadrul institutiei.
Subiectele au fost elaborate n stransa concordanta cu tematica si bibliografia, lucrarea
scrisa s-a verificat n baza bibliografiei anuntate, fapt care presupunea cunoasterea
legislatiei aplicabile n domeniul de activitate al Institutiei, de catre contestatoare.
Contestatoarea cunostea, anterior desfasurarii concursului, modul de notare al
probelor si a formulat cerere de nscriere la concurs/examen acceptand conditiile de
desfasurare
a
concursului/examenului.
De altfel, contestatoarea a avut aceleasi sanse ca si ceilalti candidati admisi,
beneficiind de aceleasi conditii de concurs, contrar pozitiei sale din cererea de
chemare in judecata, iar pentru acelasi grad de dificultate subiectele au fost aceleasi la
nivelul ntregii tari (de exemplu, contestatoarea trebuia sa raspunda la aceleasi
subiecte ca si un alt inspector de specialitate de acelasi grad care era ncadrat la
structura
similara
din
alt
judet).
Astfel, concursul/examenul s-a desfasurat respectandu-se ntocmai prevederile art.14
alin.(2), art.15 si art. 17 alin. 2 si 3 din Regulamentul privind organizarea si
desfasurarea concursului/examenului n vederea ncadrarii personalului n noua
structura organizatorica a ISC aprobat prin decizia nr. 897/2011, iar criticile

contestatoarei cu privire la organizarea si desfasurarea concursului/examenului din

data
de
24.01.2012
sunt
total
nefondate
si
nedovedite.
Referitor la critica contestatoarei potrivit careia, decizia contestata este lovita de
nulitate sub aspectul ncalcarii dispozitiilor referitoare la preaviz, paratul a precizat ca
la art. 1 al deciziei nr. 279/29.03.2012 privind ncetarea contractului individual de
munca, este indicat faptul ca ncetarea contractului individual de munca are loc n
conditiile articolul 65 din Codul Muncii republicat, urmare a restructurarii si
reorganizarii I.S.C., respectiv Concedierea pentru motive care nu tin de persoana
salariatului reprezinta ncetarea contractului individual de munca determinata de
desfiintarea locului de munca ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fara
legatura
cu
persoana
acestuia.
De asemenea, la art. 2 alin. 2 se mentioneaza ca postul ocupat de salariata a fost
desfiintat, de altfel, asa cum a fost nstiintata reclamanta si prin notificarea nr.
12015/29.11.2011.
Prin urmare, n aceste conditii, paratul considera complinite prevederile ari 75 alin. 1
din Codul Muncii republicat, termenul de preaviz de 20 zile lucratoare curgand de la
data cand reclamanta a luat cunostinta de notificate, respectiv data de 30.11.2011.
Pe de alta parte, s-a nvederat ca n practica judiciara s-a retinut n mod ntemeiat ca
efectuarea n fapt a celor 20 de zile de preaviz este o chestiune distincta, ce nu poate fi
subsumata mentiunilor formale pe care art. 74 alin. (1) din Codul muncii din 2003 le
impune pentru validitatea deciziei de concediere (n prezent art. 76), neputand
conduce n nici un caz la nulitatea absoluta a unei atare decizii. Totusi, n cauza de
fata, luand n considerare atat notificarea nr. 12015/29.11.2011, cat si decizia
contestata, rezulta, fara putinta de tagada, ca preavizul de 20 de zile lucratoare a fost
acordat, iar la expirarea duratei acestuia, contractul individual de munca al salariatei
urma
a
nceta.
De asemenea, s-a nvederat ca decizia de ncetare a contractului individual de munca
al salariatei contine toate elementele care sa conduca la stabilirea situatiei de fapt si
respecta prevederile Codului muncii, acestea fiind mentionate, n mod expres, n
preambulul
actului
contestat.
S-a mentionat ca aceasta decizie cuprinde toate elementele de forma prevazute de art.
76 din Codul muncii, republicat si anume, motivul care a determinat concedierea
(restructurarea si reorganizarea institutiei angajatoare) si durata preavizului (20 de zile
lucratoare), celelalte elemente fiind incidente n cazul concedierii colective, sau, dupa
caz, a celei individuale pe alte considerente decat reorganizarea activitatii.
Cu privire la critica referitoare la faptul ca desfiintarea postului reclamantei nu a fost
efectiva, s-a nvederat instantei ca, asa cum rezulta din notificarea nr.
12015/29.11.2011 emisa de I.S.C. , contestatoarea a fost informata ca, datorita punerii
n executare a OUG nr. 93/2011 si a HG nr. 1157/2011, ISC Gorj s-a desfiintat si s-a
nfiintat Compartimentul Control si Inspectie pentru Calitatea Lucrarilor de
Constructii
Gorj
din
cadrul
DRCO.
Potrivit Ordinului Ministrului Dezvoltarii Regionale si Turismului nr. 2973/2011
pentru aprobarea statului de functii ai I.S.C., la nivelul noii structuri nfiintate, postul
de inspector de specialitate gr. II pe care contestatoarea i ocupase la vechea structura
a
fost
desfiintat.
In statul de functii aprobat prin Ordinul Ministrului Dezvoltarii Regionale si
Turismului nr. 2973/2011, n cadrul Compartimentul Control si Inspectie pentru
Calitatea Lucrarilor de Constructii Gorj din cadrul DRCO au fost prevazute 7 posturi
de inspector de specialitate pentru a caror ocupare I.S.C. a organizat si desfasurat
concurs potrivit Regulamentului aprobat prin Decizia Secretarului General nr.
897/2011.
Conform art.1 alin.(6) din Regulamentul aprobat prin Decizia Secretarului General nr.
897/2011 n cazul n care, n cadrul unei structuri prevazute la alin.(1) - supuse
structurarii/reorganizarii din cadrul I.S.C.-, exista un post/posturi de aceeasi categorie,

clasa si/sau grad profesional, ocupat de un singur angajat sau de un numar de angajati
inferior numarului de posturi existente, acesta/acestia vor sustine proba de examen,
fiind admisi angajatii care au obtinut nota finala minim 7(sapte).
S-a mentionat ca, n urma concursului/examenului sustinut pentru ocuparea unui post
din cadrul DRCO - C.C.I.C.C.L Gorj, contestatoarea a fost respinsa prin analizarea
justa, atat a probei scrise cat si a probei practice, de catre comisia n baza Deciziei
Secretarului General nr. 902/29.11.2011, iar rezultatul a fost afisat pe site-ul institutiei
prin calificativul respins, cu respectarea Regulamentului privind organizarea si
desfasurarea concursului/examenului n vederea ncadrarii personalului n noua
structura organizatorica a Inspectoratului de Stat n Constructii, aprobat prin Decizia
secretarului
general
nr.
897/2011.
De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 4 alin.(4) din Regulamentul aprobat prin
Decizia Secretarului General nr. 897/2011 Posturile ramase neocupate n conditiile
alin.(3) se declara vacante, urmand sa se comunice candidatului/candidatilor care a/au
obtinut nota finala imediat inferioara, dar cel putin nota minima 7, posibilitatea de a
ocupa postul/posturile respective.- situatie n care contestatoarea nu s-a ncadrat.
I.S.C., a respectat ntocmai Regulamentul privind organizarea si desfasurarea
concursului/examenului n vederea ncadrarii personalului n noua structura
organizatorica a ISC, aprobat prin decizia nr. 897/2011, decizie care a fost adusa la
cunostinta angajatilor si implicit a contestatoarei prin intermediul site-ului institutiei,
anterior
datei
de
concurs,
respectiv
n
29.11.2011
.
Anuntul de organizare a concursului/examenului, bibliografia si cererea tip de
nscriere la concurs au fost aprobate de catre secretarul general al I.S.C. si afisate pe
site-ul
I.S.C.
nca
din
data
de
21.11.2011.
De asemenea, paratul ISC a formulat raspuns la cererea de precizare a actiunii.
In fapt, s-a aratat ca prin Ordinul ministrului dezvoltarii regionale si turismului nr.
2973/29.11.2011 a fost aprobata structura organizatorica detaliata, statul de functii al
aparatului central sl al directiilor regionale din cadrul I.S.C. La aceeasi data,
29.11.2011, prin Decizia nr.897 a Secretarului General al I.S.C. a fost aprobat
Regulamentul privind organizarea si desfasurarea concursului/examenului n vederea
ncadrarii
personalului
n
noua
structura
organizatorica
a
ISC.
In conformitate cu prevederile art.2 din Regulament, n termen de maxim 3 zile de la
aprobarea prin ordin al ministrului a statului de functii (adica la data de 29.11.2011),
se va demara procedura de organizare a concursului/examenului pentru ocuparea
posturilor
din
structurile
supuse
restructurarii/reorganizarii.
Data concursului/examenului a fost stabilita pentru ziua de 5 decembrie 2011.
Ca atare, s-a solicitat instantei sa constate si sa retina faptul ca termenul de organizare
sl desfasurare a concursului/examenului din data de 05.12.2011, respectiv data de
24.01.2012
a
fost
ntru
totul
respectat.
Totodata, raportat la numarul de posturi de inspector de specialitate prevazute n noul
stat de functii, aprobat prin Ordinul ministrului dezvoltarii regionale si turismului nr.
2973/29.11.2011, s-a aratat ca ramanea la latitudinea salariatei daca participa sau
nu la concursul/examenul organizat n vederea ncadrarii n noua structura
organizatorica.
S-a nvederat instantei de judecata ca reclamantei i-a fost comunicata notificarea nr.
SG1017 din 18.01.2012 , prin care i s-a adus la cunostinta faptul ca persoanele care sau aflat n incapacitate temporara de munca n perioada desfasurarii
concursurilor/examenelor, organizate n data de 05.12.2011 n vederea ocuparii
posturilor de executie din cadrul DRC, au posibilitatea ca pentru posturile ramase
vacante
n
cadrul
DRC
sa
sustina
concurs-examen.
Totodata, prin notificarea nr.SG1017 din 18.01.2012, angajatorul a informat
contestatoarea ca n data de 24.01.2012 se va organiza, la sediul ISC, ora 10:00,
examen pentru ocuparea postului vacant de inspector de specialitate gr. II n cadrul
Compartimentului Control si Inspectie pentru Calitatea Lucrarilor n Constructii-Gorj

din
cadrul
DRCO.
Ca atare, avand n vedere faptul ca reclamanta s-a aflat n incapacitate temporara de
munca pana la data de 16.01.2012, urmare notificarii nr.SG1017 din 18.01.2012,
aceasta a formulat si transmis angajatorului cererea de nscriere la
concursul/examenul organizat n data de 24.01.2012, acceptand astfel conditiile de
organizare si desfasurare a concursului/examenului din data de 24.012012.
In cauza de fata, manifestarea de vointa a salariatei a fost n sensul participarii la
concursul/examenul organizat n conditiile actelor normative invocate, urmand ca
aceasta sa fie ncadrata n situatia promovarii concursului. Ori, n speta, contestatoarea
nu a promovat concursul/examenul la care a participat, fiind declarata respinsa,
mprejurare care a condus la imposibilitatea ncadrarii pe unul din cele 7 posturi de
inspector de specialitate prevazute n noul stat de functii, si implicit la ncetarea
contractului
individual
de
munca.
S-a sustinut ca desfasurarea concursului/examenului s-a efectuat cu respectarea
ntocmai a prevederilor art.14 alin.(2), art.15 si art.17 alin. 2 si 3 din Regulamentul
privind organizarea si desfasurarea concursului/examenului n vederea ncadrarii
personalului n noua structura organizatorica a ISC, aprobat prin decizia nr. 897/2011,
iar criticile contestatoarei cu privire la organizarea si desfasurarea
concursului/examenului din data de 24.01.2012 sunt total nefondate si nedovedite.
Totodata, s-a aratat ca, asa cum prevede n mod expres textul art. II alin. (2) din H.G.
nr. 1157/2011, n termen de minimum 30 de zile de la Intrarea n vigoare a acestui act
normativ, urma sa se realizeze aplicarea procedurilor legale privind restructurarea si
reorganizarea
la
nivelul
I.S.C.
Prin urmare, n raport de dispozitiile acestui act normativ, I.S.C. a avut obligatia de a
proceda la realizarea concreta a restructurarii si reorganizarii n intervalul de minim
30 de zile, calculat din data de 28 noiembrie 2011 (date intrarii n vigoare a actului
normativ din momentul publicarii n Monitorul Oficial al Romaniei), ceea ce a
presupus stabilirea datei concursului/examenului, anuntarea concursului/examenului,
a tematicii sl bibliografiei, desemnarea comisiilor de concurs/examen, de solutionare a
contestatiilor, corectarea si afisarea rezultatelor, solutionarea contestatiilor, afisarea
rezultatelor finale, emiterea deciziilor de concediere n caz de nepromovare, ori
ncadrarea pe noile functii n cazul promovarii concursului/examenului organizat.
A precizat paratul ca atat O.U.G. nr. 93/2011, cat si H.G. nr. 1157/2011, constituie acte
normative, supuse principiului executarii imediate si din oficiu, aplicandu-se de la
intrarea n vigoare a acestora, daca ele nu dispun altfel, sl produc efecte pentru viitor,
fiind deci, active. In cauza de fata, cele doua acte normative sus-mentionate au intrat
n vigoare nca de la publicare, acestea neprevazand n mod expres o data ulterioara
pentru intrarea lor n vigoare, cum n mod eronat a aratat contestatoarea. Cu alte
cuvinte, daca legiuitorul ar fi dorit amanarea aplicarii acestor acte normative, ar fi
prevazut, n mod expres, o data ulterioara la care acestea urmau sa intre n vigoare.
In atare situatie considera paratul ca procedura privind restructurarea si reorganizarea
la nivelul I.S.C precum si stabilirea datei concursului/examenului s-a desfasurat corect
si legal. nauntrul termenului de 30 de zile prevazut de lege.
A sustinut paratul ca , pe de o parte, contestatoarea solicitata anularea concursului,
fara a motiva n drept aceasta cerere, iar pe de alta parte, contestatoarea nu a facut n
nici un fel dovada vatamarii sale ca urmare a presupusei nerespectari a
Regulamentului privind organizarea si desfasurarea concursului/examenului n
vederea ncadrarii personalului n noua structura organizatorica a ISC, aprobat prin
decizia secretarului general nr. 897/2011 si nici nu a invocat vreo asemenea vatamare.
Pentru toate aceste considerente, paratul a solicitat respingerea capatului incidental de
cerere formulat de contestatoare ca fiind nelegal si nentemeiat, respingerea
contestatiei asa cum a fost formulata sl precizata si, pe cale de consecinta, sa se
mentina decizia de concediere nr. 279/28.03.2012 ca fiind temeinica si legala.
In drept au fost invocate urmatoarele dispozitii legale: art. 137, art. 109 din Codul

procedura civila, art.74 alin,(5), art.75 alin.(1), art.76, 77 din Codul Muncii republicat,
OUG
nr.93/2011,
art.
II
alin.
(1)
din
HG
nr.1157/2011.
Prin notele de sedinta depuse la filele 212 214 din dosar, reclamanta a invocat
urmatoarele
considerente:
In drept, s-a aratat ca au fost ncalcate dispozitiile art. 5 Codul Muncii potrivit caruia:
(1) In cadrul relatiilor de munca functioneaza principiul egalitatii de tratament fata
de toti salariatii si angajatorii., art. 65 alin 1 si 2 Codul Muncii, raportat la art. II alin
2 din OG 93/2011 (ncadrarea n noua structura organizatorica se face cu [...] n
conformitate cu termenele si procedurile legale n vigoare) si art. III alin 1 din OUG
93/2011 (ncetarea contractelor individuale de munca drept urmare a aplicarii art. 1
se face cu respectarea termenelor si procedurilor prevazute de legislatia muncii si
protectiei
sociale
n
vigoare).
De asemenea, s-a aratat ca fost ncalcate dispozitiile art. 75-77 Codul Muncii, ceea ce
atrage aplicarea art. 67, 78-80 din Codul Muncii, ncalcarea dispozitiilor art. 6 din
O.G. 63/2001 si articolul II alin 2 din HG 1157/2011, art. 4 alin 2 al Regulamentului
de Organizare si desfasurare al concursului/examenului n vederea ncadrarii
personalului n noua structura organizatorica a ISC, art. 9 alin 4 din Regulament fiind
afectata garantarea unei evaluari obiective, art. 10 din Regulamentul privind
organizarea si desfasurarea concursului, art. 15 alin. 3 din Regulamentul privind
organizarea si desfasurarea concursului, art. 18-20 din Regulamentul privind
organizarea
si
desfasurarea
concursului.
In ceea ce priveste apararile paratei, reclamanta a solicitat sa fie respinse, pentru
urmatoarele
considerente:
Referitor la sustinerea paratei cu privire la asa zisa acceptare a conditiilor de examen,
este de observat ca nu se indica temeiul de drept prin care se poate constata o
asemenea acceptare, pe de o parte, iar pe de alta parte nici nu poate fi vorba de o
acceptare,
ci
este
vorba
de
impunerea
anumitor
conditii.
A precizat reclamanta ca au fost ncalcate dispozitiile imperative privind organizarea
si desfasurarea concursului/examenului, ori o zisa acceptare nu ar putea fi valabila
decat n situatia n care normele n materie ar fi respectate de catre angajator. In fapt,
s-a aratat ca este vorba de invocarea propriei culpe, printr-o interpretare cel putin
stranie n sensul ca, desi parata a ncalcat reguli de drept, reclamanta a acceptat sa
sustina un examen n aceste conditii. A sustinut reclamanta ca i-au fost impuse astfel
de ncalcari, motiv pentru care a si invocat ncalcarea dispozitiilor art. 5 din Codul
Muncii.
A doua aparare se refera la faptul ca subiectele pentru proba scrisa au fost mai multe,
comparativ cu examenul/concursul desfasurat la data de 05.12.2011. Cu privire la
acest aspect, reclamanta a precizat ca ea a facut referire la proba practica, unde a avut
5 subiecte si nu doua si cu privire la proba scrisa a aratat ca a avut subiecte care nu se
regasesc
n
bibliografie,
ceea
ce
este
cu
totul
altceva.
Cu privire la modul de notare, reclamanta a precizat ca a dovedit prin nscrisurile
depuse la dosarul cauzei, nu au fost afisate notele, ncalcandu-se dispozitiile art. 15
din
Regulament.
Cu privire la apararea paratei, n sensul ca au fost respectate dispozitiile n materie
referitoare la preaviz, reclamanta a precizat ca notificarea 2015/2011 cuprinde cu totul
alte mentiuni si nu face absolut nici o referire la preaviz sau perioada de preaviz si la
data de la care ar ncepe sa curga preavizul n situatia reclamantei .
Referitor la situatia descrisa n decizia de concediere (motive care tin de persoana
angajatului), reclamanta a invocat prevederile art. 64 alin. 1, 2 si 3 din Codul muncii
.
In ceea ce priveste apararea paratei, conform careia desfiintarea postului a fost reala si
efectiva, s-a aratat ca parata face referire doar la conditiile de promovare ale
concursului.
Considera reclamanta ca a facut pe deplin dovada ca aceasta desfiintare\" nu a fost

nici reala si nici efectiva, a depus nscrisuri din care rezulta fara putere de tagada ca
exista posturi cu aceeasi clasa, gradatie ca cel ocupat de aceasta anterior, asa zisele noi
posturi nfiintate fiind n fapt aceleasi, avand aceleasi atributii si solicitandu-se
aceleasi conditii pentru ocuparea acestora. Urmare a restructurarii intervenite la
nivelul Directiei , numarul posturilor la Compartimentul de Control si Inspectie este
acelasi.
In
probatoriu
a
fost
administrata
proba
cu
nscrisuri.
Prin sentinta nr. 5462 din data de 17 octombrie 2012 pronuntata de Tribunalul Gorj
Sectia conflicte de munca si asigurari sociale n dosarul nr.. s-a admis n parte
contestatia, cu precizarile ulterioare, formulata de reclamanta UL, n contradictoriu cu
paratii ISC si DRCO, s-a dispus anularea concursul/examenului organizat n data de
24.01.2012 de catre Inspectoratului de Stat n Constructii si a deciziei
nr.279/29.03.2012 a ISC, nregistrata sub nr.2158/29.03.2012 la ISC - DRCO Judetul
Dolj si nregistrata sub nr.657/29.03.2012 la ISC - DRCO Judetul Gorj, au fost
obligati paratii sa reintegreze reclamanta pe postul detinut anterior concedierii,
respectiv inspector de specialitate grad II, s-a dispus obligarea paratilor sa plateasca
reclamantei o despagubire egala cu salariile indexate, majorate si cu celelalte drepturi
de care ar fi beneficiat, ncepand cu data concedierii respectiv 30.03.2012 si pana la
reintegrarea efectiva pe post, au fost obligati paratii sa plateasca reclamantei suma de
1000 lei cu titlul de cheltuieli de judecata si s-a respins capatul de cerere privind plata
de
daune
morale.
Impotriva sentintei mai sus mentionate a declarat recurs ISC, criticand-o pentru
nelegalitate
si
netemeinicie.
S-a sustinut n esenta de catre recurenta ca n mod gresit instanta de fond a retinut ca
decizia contestata este lovita de nulitate absoluta, iar referitor la anularea concursului
s-a aratat ca a fost ntocmit cu respectarea regulamentului de organizarea si
desfasurarea
concursului.
Prin decizia nr. --------- pronuntata de CAC n dosar ------ a fost admis recursul
declarat de ISC mpotriva sentintei civile nr. -----------, pronuntata de Tribunalul Gorj
Sectia conflicte de munca si asigurari sociale n dosarul nr. ----, n contradictoriu cu
reclamanta UL, cu parata DRCO si a fost casata sentinta civila nr. ----- din data de
-------, pronuntata de Tribunalul Gorj Sectia conflicte de munca si asigurari sociale
n dosarul nr. ------------- si trimisa cauza spre rejudecare la Tribunalul Gorj - Sectia
conflicte
de
munca
si
asigurari
sociale.
S-a retinut de catre instanta de control judiciar ca paratul ISC a respectat termenul de
20 de zile de preaviz, astfel ncat sub acest aspect decizia nu este lovita de nulitate
absoluta, asa cum n mod eronat a retinut instanta de fond si cum prin aceasta
modalitate nu s-a intrat n cercetarea fondului cauzei se impune casarea sentintei si
trimiterea cauzei spere rejudecare la aceeasi instanta, care urmeaza a analiza
contestatia
pe
fond.
De asemenea, instanta de control judiciar a investit instanta de rejudecare de a face
verificari privind propria-i competenta n solutionarea capatului de cerere ce vizeaza
anularea concursului/examenului sustinut de catre reclamanta n data de 24.01.2012 si
care
reprezinta
precizarea
la
actiune.
Cauza a fost nregistrata pe rolul Tribunalului Gorj - Sectia conflicte de munca si
asigurari
sociale
sub
nr.
-------------.
Raportat la ndrumarile deciziei de casare, instanta investita cu rejudecarea cauzei a
solicitat paratului ISC nscrisuri din care sa rezulte modalitatea de desfiintarea a
postului reclamantei si daca a existat o desfiintare efectiva, reala si serioasa n acest
sens.
S-a solicitat ca paratul sa depuna la dosarul organigrama anterioara si ulterioara
emiterii deciziei de concediere, statele de functii si statele de plata anterioare si
ulterioare concedierii reclamantei si orice alt nscris detinut de angajator care a stat la
baza
emiterii
deciziei
de
concediere.

La solicitarea instantei paratul Inspectoratul de Stat n Constructii a depus la dosarul

cauzei notificarea nr. 12015/29.11.2011; cererea nr. 12015/1 din 30.11.2011 a numitei
UL de nscriere la concursul/examenul organizat n data de 05.12.2011; certificat de
concediu medical seria CCMAE nr. 0078407; certificat de concediu medical seria
CCMAE nr. 0078405; foaie colectiva de prezenta pe luna decembrie 2011, foaie
colectiva de prezenta pe luna ianuarie 2012; cererea nr. 513 din 12.01.2012 a numitei
UL de nscriere la concursul/examenul organizat n data de 24.01.2013; notificarea nr.
1017/18.01.2012; proces-verbal nr. 1283/24.01.2012 si anexa acestuia privind
rezultatul examenului organizat la data de 24.01.2013; proces-verbal nr.
1425/26.01.2012 si anexa acestuia privind rezultatul solutionarii contestatiei
candidatei declarata respinsa la examenul organizat la data de 24.01.2013; decizia nr.
279/29.03.2012 privind ncetarea contractului individual de munca al numitei UL;
statele de functii si personal aferente lunii noiembrie 2011, pentru ISC Gorj, ISC
Mehedinti, ISC Olt, ISC Valcea si ISC Dolj; statul de functii si personal aferent
lunii ianuarie 2012, pentru ISC-DRC Sud Vest Oltenia; statul de functii si personal
aferent lunii februarie 2012, pentru ISC-DRC Sud Vest Oltenia; statul de functii si
personal aferent lunii martie 2012, pentru ISC-DRC Sud Vest Oltenia; Ordinul MDRT
nr. 1176/16.03.2011 privind aprobarea Regulamentului de Organizare si Functionare a
Inspectoratului de Stat n Constructii - ISC si organigrama; Ordinul MDRT nr.
44/15.02.2012 privind aprobarea Regulamentului de Organizare si Functionare a
Inspectoratului
de
Stat
n
Constructii
ISC
si
organigrama.
De asemenea, s-a invocat de catre paratul ISC ca potrivit prevederilor OUG nr.
26/10.04.2013 pentru modificarea si completarea OUG nr. 63/2001 privind nfiintarea
ISC, ncepand cu data intrarii n vigoare a respectivei ordonante (18.04.2013)
directiile regionale n constructii din structura organizatorica a ISC devin unitati fara
personalitate juridica, sens n care DRCO nu mai exista, iar ISC nu are calitate
procesuala
pasiva.
Ca, potrivit ultimelor acte aditionale la contractul individual de munca, calitatea de
angajator n speta, apartine ISC, astfel ca raportul juridic dedus judecatii trebuie sa se
desfasoare
n
contradictoriu
cu
acest
angajator.
Raportat la aceste mentiuni instanta a dispus conceptarea si citarea n cauza n calitate
de
parat
a
ISC.
Pe parcursul cercetarii judecatoresti reclamanta a solicitat o nota de probatorii n
completare, respectiv depunerea de catre parat a statelor de functii din lunile
septembrie, octombrie si decembrie ale anului 2011, si a celorlalte nscrisuri solicitate
de
instanta.
Asupra acestui aspect paratul ISC a comunicat instantei ca nscrisurile solicitate au
fost
depuse
la
dosarul
cauzei
la
data
de
25.05.2013.
S-a invocat de catre paratul ISC necompetenta materiala a Tribunalului Gorj Sectia
conflicte de munca si asigurari sociale n solutionarea capatului de cerere privind
anularea concursului/examenului sustinut de reclamanta la data de 24.01.2012, cu
motivarea ca n conformitate cu prevederile art. 1 alin. 1 si art. 10 alin. 1 din Legea nr.
554/2004 a contenciosului administrativ, precum si dispozitiile art. 3 alin. 1 din Codul
de procedura civila, judecarea capatului de cerere ce vizeaza anularea
concursului/examenului intra n competenta Curtii de Apel Craiova Sectia
Contencios
Administrativ
Fiscal.
Prin ncheierea de sedinta din 25.06.2013 instanta s-a pronuntat asupra exceptiei
necompetentei materiale a Sectiei conflicte de munca si asigurari sociale n
solutionarea capatului de cerere privind anularea concursului/examenului sustinut de
reclamanta la data de 24.01.2012, respingand exceptia cu urmatoarea motivare:
Potrivit art. 159 Cod procedura civila necompetenta materiala si teritoriala de ordine
publica poate fi invocata de parti ori de catre judecator la prima zi de nfatisare n fata
primei instante dar nu mai tarziu de nceperea dezbaterilor asupra fondului.
In cauza de fata exceptia necompetentei materiale a Sectiei Conflicte de Munca si

Asigurari Sociale nu a fost invocata n sensul dispozitiilor mai sus mentionate, ci la

data de 10.06.2013 prin nota de probatorii (fila 181 la dosar) prin care paratul arata ca
avand n vedere indicatiile date pentru rejudecarea cauzei de catre Curtea de Apel
Craiova, respectiv verificarea de catre instanta a propriei competente, apreciaza ca
pentru solutionarea capatului de cerere privind anularea concursului competenta
material este Curtea de Apel Craiova Sectia de Contencios Administrativ Fiscal.
Raportat la data la care este invocata exceptia necompetentei materiale instanta retine
ca paratul este decazut din dreptul de a invoca exceptia n raport de dispozitiile art.
103
alin.
1
Cod
procedura
civila.
Mai mult decat atat, potrivit art. 269 alin. 1 Codul muncii si art. 210 din Legea nr.
62/2011 Sectia Conflicte de Munca si Asigurari Sociale a Tribunalului Gorj este
competenta material si teritorial sa solutioneze capatul de cerere privind anularea
concursului, concursul fiind un criteriu profesional de departajare avut n vedere de
parat
la
emiterea
deciziei
de
concediere.
Pe parcursul cercetarii judecatoresti paratul a completat probatoriul solicitat de
instanta, depunand la dosarul cauzei subiectele pentru proba practica sustinute de
personalul ISC n cadrul concursului/examenului organizat n data de 15.12.2011
pentru ocuparea posturilor de executie de inspector de specialitate, subiectele pentru
proba practica sustinuta de reclamanta UL n cadrul concursului/examenului organizat
n data de 24.01.2012, lucrarea la proba practica a reclamantei si contestatia formulata
de
catre
aceasta.
Inscrisurile au fost depuse si n format electronic pe suport DVD, ce nu a fost
deschis la cererea reclamantei, cerere consemnata si n scris si depusa la dosarul
cauzei
fila
254.
Tribunalul analizand contestatia fata de nscrisurile depuse la dosarul cauzei,
sustinerile partilor, dispozitiile legale n materie si raportat la ndrumarile instantei de
control
judiciar,
retine
si
constata
urmatoarele:
Prin decizia nr. 279/29.03.2012 emisa de Inspectoratul de Stat n Constructii s-a
dispus ncetarea contractului individual de munca al reclamantei UL n conformitate
cu dispozitiile art. 65 alin. (1) din Codul muncii, ca urmare a restructurarii si
reorganizarii Inspectoratului de Stat n Constructii, iar prin art. 2 alin. 3 al aceleasi
decizii se mentioneaza ca ncetarea contractului individual de munca a fost
determinata de rezultatul obtinut la examenul/concursul organizat n data de
24.01.2012.
Potrivit acestor prevederi legale instanta retine ca, concedierea pentru motive care nu
tin de persoana salariatului reprezinta ncetarea contractului individual de munca,
determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat, din unul sau mai
multe
motive
fara
legatura
cu
persoana
acestuia.
La alin. 2 din acelasi text se mentioneaza ca desfiintarea locului de munca trebuie sa
fie
efectiva
si
sa
aiba
o
cauza
reala
si
serioasa.
Prin caracterul efectiv al desfiintarii locului de munca trebuie sa se nteleaga
respectarea cerintei ca respectivul loc de munca sa fi fost suprimat din statul de
functii.
Pentru ca o cauza sa fie reala si serioasa este necesar sa fie ntrunite urmatoarele
conditii: sa aiba caracter obiectiv, respectiv n temeiul Codului Muncii (art.65 alin.1),
sa fie impusa de dificultati economice, transformari tehnologice sau de o reorganizare
a activitatii, cauza trebuind sa fie independenta de factori subiectivi; sa fie precisa
(exacta) , sa constituie veritabilul motiv al concedierii, adica sa nu disimuleze n alt
temei (cum ar fi intentia de a-l concedia cu orice chip pe un anumit salariat, prin
sustinerea uneia dintre ipotezele stabilite de art.65 alin.1); sa fie serioasa , n sensul
ca dificultatile economice, transformarile tehnologice sau o reorganizare a activitatii,
dupa caz, sa aiba o anumita gravitate care sa impuna cu adevarat reducerea unui loc
de munca sau unor locuri de munca, respectiv sa existe un raport proportional ntre
cauza
si
efect.

In speta, desfiintarea postului de inspector de specialitate gradul II al reclamantei nu a

fost o desfiintare efectiva si reala cata vreme n cadrul vechii structuri a ISC Gorj
exista un singur post de inspector de specialitate gradul II, post ocupat prin concurs de
reclamanta, care s-a regasit si se regaseste n noua structura organizatorica (statele de
functii si personal filele 152-165 dosar primul ciclu procesual si filele 42-50 dosar
).
Se retine ca acest post era vacant si nainte si dupa sustinerea concursului/examenului
din data de 05.12.2011 si a ramas vacant n continuare si dupa sustinerea examenului
de
catre
reclamanta
n
data
de
24.01.2012.
Referitor la reorganizarea institutiei invocata de catre parat, din nscrisurile depuse la
dosarul cauzei rezulta ca institutia nou nfiintata este aceeasi cu cea desfiintata, avand
nsa o alta denumire, iar restructurarea a constat n desfiintarea efectiva a 125 de
posturi, posturi ce au vizat categoriile de personal cu studii superioare de scurta durata
si cu studii medii, nu si postul de inspector de specialitate.
Asadar, ncetarea raporturilor de munca a fost dispusa n conditiile n care postul
reclamantei exista nefiind ndeplinita asadar conditia de fond a desfiintarii acestuia.
Cu privire la posturile de inspector de specialitate se retine ca prin aceasta
reorganizare acestea au fost suplimentate, n sensul ca s-au creat un numar de 33 de
posturi inspector de specialitate (nota de fundamentare privind proiectul de modificare
a HG nr. 1335/2010 filele 187-188 dosar primul ciclu procesual).
Potrivit art. 6 din OUG 63/2001, personalul salariat din cadrul Ministerului Lucrarilor
Publice Transporturilor si Locuintelor care si desfasoare activitatea n cadrul Directiei
Generale ISC este considerat transferat n cadrul institutiei publice nou nfiintate,
ncepand cu data intrarii n vigoare a prezentei ordonante, articol de lege ce nu a fost
abrogat
sau
modificat
prin
OG
nr.
93/2011.
Din textul mai sus mentionat se retine ca aceasta prevedere legala este obligatorie si
confirma obligatia angajatorului de a-i oferi reclamantei un loc de munca
corespunzator pregatirii, obligatie prevazuta si de dispozitiile art. 76 din Codul
muncii.
Ori, n conditiile n care existau posturi libere n noua organigrama, iar aceste posturi
nu puteau fi ocupate decat de persoanele ce aveau calitatea de angajat al ISC, decizie
a
fost
emisa
cu
ncalcarea
art.
5-8
Codul
muncii.
In realitate pe vechea structura organizatorica reclamata ocupa unul dintre cele 474 de
posturi de inspector de specialitate, care s-a suplimentat cu nca 33 de posturi pe noua
structura, sens n care desfiintarea postului ocupat de reclamanta si obligarea acesteia
de a sustine concurs pentru a ocupa acelasi post se apreciaza ca fiind o masura
nelegala din partea angajatorului cata vreme reclamanta ocupase acest post prin
concurs, fiind evaluata periodic si obtinand calificative de bine si foarte bine.
Se retine ca desi n decizie se precizeaza ca ncetarea contractului individual de munca
s-a dispus pentru motive ce nu tin de persoana salariatului (art. 65 alin. 1 Codul
muncii) urmare a desfiintarii locului de munca, prin aceeasi decizie se invoca la art. 2
alin. 3 ca ncetarea contractului individual de munca s-a datorat rezultatului obtinut la
concursul din 24.01.2012, ceea ce ar nsemna ca ncetarea contractului individual de
munca s-a dispus pentru motive ce tin de persoana salariatului.
In concret, instanta retine ca desfiintarea postului de inspector de specialitate detinut
de reclamanta nu este efectiva, nu are caracter obiectiv, iar reorganizarea invocata ca
temei al concedierii nu poate fi retinuta cata vreme la nivelul ISC Bucuresti s-au facut
angajari fara sustinerea unui concurs. Acest fapt este confirmat prin compararea
statelor de functii si personal depuse de parata pentru luna februarie 2012 (filele 47-48
dosar .) cu cele din luna martie 2012 (filele 49-50 dosar .), si anume pozitiile 23,
24, 26, 27, 42, 43, 44, pozitii care erau vacante n luna februarie, iar n luna martie
sunt
facute
angajari
fara
sustinerea
unui
concurs.
Cu privire la cererea reclamantei prin care solicita anularea concursului/examenului
24.01.2012,
instanta
retine
urmatoarele:

Referitor la concursul organizat de angajator n care reclamanta nu a obtinut media

minima pentru a fi promovata, instanta retine ca nu au fost respectate prevederile art.
3 alin. 3 din Regulament, potrivit caruia, cu cel putin 7 zile nainte de data organizarii
concursului/ examenului, prin decizie a conducerii executive a ISC se stabilesc
urmatoarele:
a)
componenta
comisiei
de
solutionare
a
contestatiilor;
b)
durata
sustinerii
examenului,
c)
bibliografia
pentru
sustinerea
examenului.
La alin. 4 se prevede obligatia ISC de a afisa pe site ul institutiei , cu maxim 7 zile
nainte de desfasurarea concursului/ examenului, nr. de posturi, data, ora si locul
desfasurarii, bibliografia aferenta, precum si prevederile art. 17 din Regulament
referitoare
la
proba
practica.
Asadar, nu au fost respectate prevederile art. 3 alin. 3 si 4 din Regulament, paratul
nefacand dovada stabilirii si afisarii, cu cel putin 7 zile nainte de data organizarii
concursului/ examenului, a datei, orei si locului desfasurarii acestuia.
Totodata, paratul nu a facut dovada ca desfasurarea concursului/examenului din
24.01.2012 s-a efectuat n conditii identice cu cel organizat la data de 05.12.2011 si nu
a infirmat sustinerea reclamantei n sensul ca unul dintre subiecte nu se regasea n
bibliografie.
De asemenea, instanta retine ca nu au fost respectate prevederile art. 18 si 19 din
Regulament, conform carora, probele de concurs/examen se noteaza de la 1 la 10 si
acordarea notelor pentru fiecare proba se face pe baza mediei aritmetice a notelor
acordate de fiecare membru al comisiei de examinare, iar la finalizarea
concursului/examenului se ntocmeste un proces-verbal privind rezultatele finale
obtinute de candidati semnat de membrii comisiei si secretarul comisiei de examinare.
In speta, n procesul-verbal ncheiat la data de 24.01.2012, nregistrat sub nr.
1283/24.01.2012, cu privire la rezultatele concursului/examenului (filele 23-24 primul
ciclu procesual), nu sunt mentionate notele acordate de fiecare membru al comisiei
pentru fiecare proba si nici notele obtinute de reclamanta pe baza mediei aritmetice a
notelor acordate de fiecare membru al comisiei de examinare, ci la rubrica rezultat
din anexa la procesul-verbal se mentioneaza doar
respins .
Totodata, pe site-ul ISC a fost afisat procesul-verbal nr.1283/24.01.2012, prin care
reclamanta a fost declarata respins, fara ca acesteia sa-i fie comunicate
mediile(notele)
obtinute
la
cele
2
probe.
De asemenea, nici n procesulverbal ncheiat la data de 26.01.2012, nregistrat sub
nr. nr. 425/26.01.2012, cu privire la solutionarea contestatiei nu sunt cuprinse
constatarile si propunerile comisiei de solutionare a contestatiei, ci se mentioneaza
doar rezultatul solutionarii n anexa de la acest proces-verbal, respectiv respins,
nefiind
respectate
prevederile
art.
20
din
Regulament.
In aceste conditii, este ntemeiata sustinerea reclamantei, n sensul ca nu a avut
posibilitatea efectiva si reala de a cunoaste si verifica daca s-a respectat procedura de
examen.
Astfel, se retine ca n desfasurarea concursului din 24.01.2012 angajatorul a ncalcat
atat prevederile legale prevazute de Codul muncii cat si prevederile speciale ale
propriului regulament, sens n care prin aceasta modalitate a fost afectata garantarea
unei
evaluari
juste
si
obiective.
Fata de caracterul imperativ al dispozitiilor art. II alin. 2 din HG nr. 1335/2010
instanta va dispune anularea concursului/examenului organizat n data de 24.01.2012.
Referitor la capatul de cerere avand ca obiect acordarea de daune morale, instanta
retine ca reclamanta nu a facut dovada unui producerii unui prejudiciu moral, de
natura
a
fi
reparat
pe
cale
patrimoniala.
Daunele morale sunt apreciate ca reprezentand atingerea adusa existentei fizice a
persoanei, integritatii corporale si sanatatii, cinstei, demnitatii si onoarei, prestigiului
profesional, iar pentru acordarea de despagubiri nu este suficienta stabilirea culpei

autoritatii, ci trebuie dovedite daunele morale suferite. Sub acest aspect, partea care
solicita acordarea daunelor morale este obligata sa dovedeasca producerea
prejudiciului si legatura de cauzalitate dintre prejudiciu si fapta autoritatii.
Asadar, n speta, reclamanta nu a probat producerea unui prejudiciu, nefacand
dovada valorilor ocrotite de lege ce i-au fost lezate, respectiv demnitatea, onoarea,
reputatia,
integritatea
si
sanatatea.
Raportat la aceste considerente si cu motivarea mai sus expusa;
Vazand si dispozitiile art. 274 Cod procedura civila, va fi obligat paratul ISC la plata
catre reclamanta UL a cheltuielilor de judecata n cuantum de 1700 lei, reprezentand
onorariu
avocat
n
primul
si
al
doilea
ciclu
procesual;
Admite n parte contestatia ulterior precizata, formulata de reclamanta UL, n
contradictoriu
cu
paratul
ISC.
Anuleaza concursul/examenul organizat n data de 24.01.2012 de catre ISC, n
ceea ce o priveste pe reclamanta UL. Anuleaza decizia nr. 279/29.03.2012 a ISC,
nregistrata sub nr. 2158/29.03.2012 la ISC si nregistrata sub nr. 657/29.03.2012 la
ISC.
Obliga paratul ISC sa reintegreze reclamanta pe postul detinut anterior
concedierii,
respectiv
inspector
de
specialitate
gradul
II.
Obliga paratul ISC la plata catre reclamanta a unei despagubiri egale cu
salariileindexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi
beneficiat ncepand cu data concedierii, respectiv 29.03.2012 si pana la reintegrarea
efectiva.
Respinge capatul de cerere privind daunele morale n cuantum de 1000 lei.
Obliga paratul ISC la plata catre reclamanta a cheltuielilor de judecata n cuantum de
1700 lei, reprezentand onorariu avocat n primul si al doilea ciclu procesual.
Cu
recurs
n
termen
de
10
zile
de
la
comunicare.
Pronuntata n sedinta publica de la 24 Septembrie 2013, la Tribunalul Gorj.