Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
sentinta atacata sunt ferite de orice critica. Motivele de fapt si de drept invocate de
prima instanta in sprijinul solutiei de respingere a acestor exceptii reprezinta o corecta
interpretare a legii. Prima instanta, raportat la decizia contestata, in mod intemeiat a
retinut ca aceasta decizie reprezinta modificarea contractului sau de munca cu privire
la
felul
muncii
si
la
salariu
in
mod
unilateral.
In drept, a invocat dispozitiile art. 205-208 Cod procedura civila.
Examinand incheierea si hotararea atacate, prin prisma motivelor de apel invocate si
avand in vedere efectul devolutiv al apelului, Curtea a constatat urmatoarele:
In ceea ce priveste criticile de netemeinicie aduse incheierii civile din 30 ianuarie
2014,
Curtea
a
apreciat
ca
acestea
sunt
nefondate.
S-a constatat ca prima instanta a facut o corecta interpretare si aplicare a dispozitiilor
legale care stabilesc termenul de introducere a cererii de chemare in judecata iar
solutia este motivata concis. Intr-adevar, raportat la obiectul cererii de chemare in
judecata, legea aplicabila este Legea nr. 62/2011, cu atat mai mult cu cat aceasta este o
lege speciala fata de Codul Muncii, care constituie legea comuna in domeniu.
Apelanta face o gresita interpretare a succesiunii celor doua legi in timp: Codul
Muncii a intrat in vigoare cu mult anterior Legii nr. 62/2011 si a suferit mai multe
modificari, care nu pot fi considerate ca fiind un nou Cod al Muncii. Mai mult, art.
232 din Codul Muncii prevede in mod expres faptul ca procedura de solutionare a
conflictelor de munca se stabileste prin lege speciala. Acesta a fost si motivul pentru
care s-a emis legea speciala care sa reglementeze procedura solutionarii conflictelor
de munca, respectiv Legea nr. 62/2011, procedura obligatoriu de aplicat, conform
principiului
de
drept
specialia
generalibus
derogant.
Raportat la aceste aspecte, in mod legal a apreciat prima instanta ca cererea a fost
introdusa in termenul de 45 de zile, prevazut de art. 211 lit. a din Legea nr. 62/2011,
nefiind
tardiva.
Cu privire la exceptia lipsei caracterului de probe a inscrisurilor anexate de catre
reclamant cererii de chemare in judecata, in mod corect prima instanta a respins
aceasta exceptie. La termenul de judecata din data de 30 ianuarie 2014 avocatul ales al
reclamantului a aratat in fata instantei ca semnatura de pe acele inscrisuri ii apartine si
le certifica ca fiind conforme cu originalul. La acea data reprezenta legal interesele
reclamantului, astfel ca nu exista nici un motiv pentru ca acele inscrisuri sa fie
inlaturate ca probe de la dosarul cauzei. Legea nu prevede o sanctiune expresa pentru
nerespectarea prevederilor art. 150 alin. 2 din Codul de procedura civila iar vatamarea
vreuneia dintre parti este exclusa in situatia dedusa judecatii. Faptul ca, copiile au fost
certificate de catre avocatul reclamantului, care a depus imputernicirea avocatiala
datata cu o data ulterioara datei la care s-a introdus cererea la instanta nu este de
natura sa duca la excluderea acestor inscrisuri ca si probe, din moment ce avocatul a
recunoscut ca semnatura ii apartine si a certificat in fata primei instante conformitatea
actelor
cu
originalul.
In ceea ce priveste critica privind gresita respingere a exceptiei inadmisibilitatii, si
aceasta a fost in mod corect respinsa de catre prima instanta. Este evident ca s-a
strecurat o greseala materiala in tehnoredactarea numelui reclamantului in procesulverbal de mediere si ca reclamantul este cel care a participat la sedinta de informare si
nu alta persoana. Apelanta trebuia sa coroboreze mai multe date inainte de a invoca
aceasta exceptie si sa tina seama si de obiectul convocarii la mediere, nu numai de
gresita consemnare a numelui reclamantului. Pe de alta parte, prevederile alin. 1 ind. 2
al art. 2 din Legea nr. 192/2006 au fost declarate neconstitutionale prin D.C.C. nr.
266/2014 publicata in Monitorul Oficial nr. 464 din 25 iunie 2014.
Viciile de forma ale actiunii introductive, enumerate din nou prin memoriul de apel,
nu pot constitui motive de anulare a cererii de chemare in judecata.
In ceea ce priveste sentinta atacata cu prezenta cale de atac, Curtea a apreciat ca
aceasta este legala si temeinica, fiind ferita de orice critica. In mod legal a
concluzionat prima instanta ca in speta a operat o modificare unilaterala a contractului
Astfel, clauza esentiala privind felul muncii nu putea fi modificata unilateral de parata
angajatoare,
fara
acordul
salariatei
reclamante.
Partile nu s-au aflat in niciunul dintre cazurile si conditiile de exceptie prevazute de
Codul muncii, in care ar fi fost posibila modificarea unilaterala a contractului
individual
de
munca.
Prevederile art. 40 alin.1 din Codul muncii, invocate in decizia contestata, nu
reglementeaza dreptul angajatorului parat de a modifica unilateral contractul
individual
de
munca.
De asemenea, nici desfiintarea locului de munca al reclamantei sau transformarea
postului acesteia (dintr-o functie de conducere intr-o functie de executie) nu confera
angajatorului competenta legala de a modifica unilateral contractul individual de
munca al salariatei reclamante, cu atat mai mult cu cat aceasta nu si-a manifestat
acordul
prealabil.
Constatand incalcarea principiului consensualitatii, care guverneaza raporturile de
munca dintre parti (art. 8 alin.1 din Codul muncii) si vazand dispozitiile art. 451
alin.1, art. 452 si art. 453 alin.1 Cod procedura civila, instanta a dispus in sensul celor
consemnate
in
dispozitiv.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a declarat apel parata Administratia
Nationala A. R. A. B. A. Mures si a solicitat admiterea apelului si schimbarea
sentintei
atacate
in
sensul
respingerii
actiunii
reclamantei.
In motivarea apelului parata a aratat ca prima instanta a retinut ca decizia atacata de
reclamanta este nelegala, insa trebuie avut in vedere faptul ca decizia respectiva
reprezinta actul de punere in aplicare a organigramei aplicabila incepand cu data de
01.09.2013 si cata vreme actele de aprobare a organigramei nu au fost declarate
nelegale, prezumtia de legalitate a deciziei nr. 431/2013 este aplicabila.
S-a mai invocat faptul ca in speta nu este vorba despre varianta clasica de
modificare a felului muncii din functie de conducere in functie de executie,
modificarea respectiva fiind determinata de transformarea functiei de conducere in
functie de executie, astfel ca angajatorul nu mai avea obligatia de a solicita acordul
salariatului, in conditiile in care in organigrama nu mai exista functia de conducere.
In ceea ce priveste noua organigrama s-a precizat ca modificarile aduse organigramei
existente anterior au survenit in urma intrarii in vigoare si aplicarii dispozitiilor OUG
nr.
77/2013.
Parata a sustinut ca in mod gresit a apreciat prima instanta ca desfiintarea locului de
munca al reclamantei sau transformarea postului acesteia (dintr-o functie de
conducere intr-o functie de executie) nu confera angajatorului competenta legala de a
modifica unilateral contractul individual de munca al salariatei reclamante, in
conditiile in care angajatorul a facut aplicarea prevederilor art. 3 alin. 3 lit. b din OUG
nr. 77/2013 si in conformitate cu aceste prevederi in cadrul serviciului in care isi
desfasura activitatea reclamanta nu mai era intrunit numarul necesar de posturi pentru
a exista serviciu si implicit functia de sef serviciu. In cazul in care situatia
modificarii organigramei ar trebui solicitat acordul salariatului, ar insemna ca
angajatorul nu isi mai poate exercita dreptul prevazut de art. 40 alin. 1 lit. a din Codul
muncii, respectiv acela de a stabili organizarea si functionarea unitatii.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 466-482 din Codul de procedura civila.
Reclamanta B. A. I. a formulat intampinare si a solicitat respingerea apelului,
invocand faptul ca decizia unilaterala de modificare a felului muncii fara
consimtamantul reclamantei si fara incheierea unui act aditional este lovita de nulitate
absoluta ca urmare a incalcarii prevederilor din Codul muncii aplicabile in materie, iar
prima instanta, prin hotararea atacata, nu a facut altceva decat sa dea eficienta acestor
prevederi
legale.
In ceea ce priveste sustinerile paratei in sensul ca prin emiterea dispozitiei contestata
de reclamanta s-a conformat dispozitiilor OUG nr. 77/2013 s-a aratat ca legalitatea
actelor administrative de modificare a organigramei a fost analizata in dosarul nr.
art.
312
C.
pr.
civ.
A retinut Curtea faptul ca in mod gresit a apreciat prima instanta ca actul aditional nr.
2410 din 3 octombrie 2006 la contractul individual de munca nr. 12020/4370 din 31
august 2000 a fost semnat de contestator, astfel incat decizia de mutare nr. 2409 din 3
octombrie
2006
este
rezultatul
consimtamantului
acestuia.
Dimpotriva, din actul aditional - art. 1 rezulta ca acesta a fost incheiat in baza
Deciziei nr. 2409 din 3 octombrie 2006. Ca atare, la emiterea deciziei de mutare nu a
existat consimtamantul contestatorului, iar succesiunea inversa a intocmirii acestor
acte (1. decizia de mutare, 2. actul aditional la contractul individual de munca)
conduce la concluzia logica a temeiniciei celor sustinute de contestator, respectiv a
semnarii actului aditional sub lit. V (de la vazut\") ca si modalitate de luare la
cunostinta despre continutul actului si nu a acordului la modificarea clauzelor
contractului individual de munca, care deja fusese facuta unilateral prin decizia nr.
2409/2006.
Conform art. 41 alin. 1 si 3 din Codul muncii, modificarea clauzelor contractului
individual de munca privind durata contractului, locul si felul muncii, conditiile de
munca, salariul, timpul de munca si timpul de odihna, se poate face numai prin
acordul
partilor.
Ori, asa cum s-a aratat anterior, din cronologia actelor contestate, rezulta ca decizia de
mutare nr. 2409 din 3 octombrie 2006 a fost emisa de unitate in mod unilateral, fara
acordul
salariatului
D.
C.,
fiind
astfel
lovita
de
nulitate.
De asemenea, si actul aditional nr. 2410 din 3 octombrie 2006 este lovit de nulitate, pe
de o parte pentru lipsa con-simtamantului salariatului la intocmirea sa, iar pe de alta
parte pentru nerespectarea dispozitiilor art. 27 alin. 1 - 4 cu referire la art. 28 lit. b) din
Codul
muncii.
Certificatul medical era obligatoriu la schimbarea conditiilor de munca (conform art.
27 lit. b) pentru a se constata daca cel in cauza este apt pentru prestarea muncii in
noile con-ditii (art. 27 alin. l). Aceasta este si ratiunea pentru care s-au stabilit
sanctiuni in sarcina angajatorului in cazul schimbarii locului ori felului muncii fara
certificat
medical
(art.
27
alin.
4
teza
finala).
Din interpretarea textelor mentionate, rezulta ca nerespectarea prevederilor referitoare
la necesitatea existentei certificatului medical la schimbarea locului ori felului muncii
atrag nulitatea contractului de munca astfel incheiat, in cazul nostru a actului aditional
la contractul de munca incheiat cu nerespectarea dispozitiilor legale.
xxxx/xxxxx/18.07.2012.
Or, in conditiile in care aceasta decizie nu a produs efecte juridice, fapt incontestabil
dupa cum s-a aratat mai sus, este firesc sa se constate nulitatea ei (nevalabilitatea ca
act juridic), repunand partile in situatia in care aceasta decizie nu ar fi fost emisa
niciodata.
Mai mult, din interpretarea gramaticala, logica si sistematica a dispozitiilor art. 41, 42
si 45 din Codul Muncii se desprinde ideea ca decizia de detasare nu poate viza decat
situatia unui singur salariat, iar nu a mai multora sau a unui intreg compartiment din
structura
angajatorului.
Art. 41 alin. 1 din Codul Muncii vorbeste foarte clar de modificarea contractului
individual de munca, deci a contractului de munca al unei singure persoane fizice. Pe
cale de consecinta si o detasare trebuie sa respecte aceleasi cerinte.
Insa, decizia contestata in prezentul proces a vizat mai multe persoane fizice, in fapt
intregul personal din cadrul Laboratorului de Anatomie Patologica al intimatului.
Concluzia care se impune intr-o asemenea situatie este aceea ca decizia nr.
xxx/01.06.2012 emisa de intimat apare ca fiind nula, fiind un act intocmit cu
incalcarea dispozitiilor imperative si de ordine publica ale art. 41, 42 si 45 din Legea
nr.
53/2003.
Teza nevalidita?ii deciziei in discutie se verifica si dintr-o alta perspectiva.
Potrivit
art.
6
din
Legea
nr.
104/2003:
In spitale se organizeaza un serviciu de anatomie patologica unic, ca sectie sau
departament, subordonat administrativ direct conducerii spitalului, in care sunt incluse
3
compartimente
distincte:
a)
compartimentul
de
histopatologie;
b)
compartimentul
de
citologie;
c)
compartimentul
de
prosectura.
Iar art. 7 din aceeasi lege statueaza in mod imperativ ca activitatea din
compartimentele de prosectura si autopsiile anatomopatologice se realizeaza numai in
spitale
sau
in
institutii
de
medicina
legala.
Ca atare, era interzisa detasarea de la intimat (spital clinic de urgenta) la o societate
comerciala de tip SRL a personalului ce activa in cadrul Laboratorului de Anatomie
Patologica, deoarece activitatea acestuia nu se putea realiza decat intr-un spital sau
institut
de
medicina
legala.
Contrar dispozitiilor si motivarii hotararii recurate, Curtea considera intemeiate si
pretentiile avand ca obiect obligarea intimatului la plata catre contestatoare a sumei de
2770 lei, reprezentand drepturi salariale aferente lunii iulie 2012.
Asa cum rezulta din analiza actelor si lucrarilor dosarului, recurentei-contestatoare nu
i s-a platit suma de bani amintita cu justificarea ca nu ar fi fost indreptatita la o incasa
deoarece potrivit foii colective de prezenta, in perioada 01-17.07.2012 a lucrat 3 ore
pe zi in acest interval, desi potrivit contractului de munca nr. xxx/1999, aceasta era
incadrata
cu
norma
intreaga,
de
6
ore
in
medie
pe
zi.
Examinand contractul individual de munca al recurentei, Curtea constata ca in
cuprinsul acestuia nu exista nicio clauza din care sa reiasa obligatia contestatoarei de a
presta
6
ore
de
munca
pe
zi.
Independent de acest aspect, foaia colectiva de prezenta este un document ce provine
de la intimatul-persoana juridica, document care nu este opozabil recurentei, nu poate
produce efecte in privinta acesteia si nu are valoare probatorie prin el insusi, cata
vreme nu este recunoscut de persoana careia i se opune si nu se coroboreaza cu
elemente de fapt care sa rezulte din alte dovezi administrate in cauza.
Or, este cunoscut ca in litigiile de munca, sarcina probei revine angajatorului in
conformitate
cu
prevederile
art.
272
din
Codul
Muncii.
In speta, intimatul nu si-a respectat aceasta obligatie cat priveste dovedirea
sustinerilor sale in sensul ca recurenta-contestatoare nu era indreptatita la plata in
intregime a drepturilor salariale ce i se cuveneau pentru luna iulie 2012.
alin.1 si 3 din Codul muncii, prin care informeaza angajatul cu privire la intentia sa de
modificare a unor elemente ale contractului individual de munca si anume felul
muncii, locul muncii, salariul.
Nefiind un act de sanctionare disciplinara, decizia n discutie nu intra sub
incidenta niciunuia dintre temeiurile de drept invocate de catre contestator n
sustinerea cererii sale de constare a nulitatii, respectiv de anulare a sa, nu este supusa
conditiilor de valabilitate impuse de acestea. Motivele de nulitate absoluta ori relativa
sustinute de catre contestator sunt complet straine de actul juridic atacat, de normele
juridice carora sub incidenta carora se afla acesta.
Prin urmare, cererea de constatare a nulitatii absolute a Deciziei
nr.A1/344/13.11.2012 si cererea de anulare a acesteia sunt vadit nefondate, astfel ca
aceste capete de cerere urmeaza a fi respinse, solutie ce atrage, pe cale de consecinta,
si respingerea petitului din precizarea contestatiei privind reintegrarea contestatorului
n functia detinuta anterior emiterii deciziei contestate, deoarece, prin decizia
contestata, nu s-a dispus desfacerea contractului individual de munca a contestatorului
ca sanctiune disciplinara.
Impotriva acestei sentinte s-a declarat recurs de recurentul B.G.D. criticandu-o
pentru nelegalitate si netemeinicie.
In dezvoltarea motivelor de recurs sentinta este criticata pentru faptul ca
instanta de fond nu a tinut cont de faptul ca efectele deciziei atacate vizau n mod clar
pierderea calitatii de salariat de catre recurent.
Se mai arata ca instanta de fond nu a tinut cont de faptul ca modificarea
unilaterala a contractului de munca se poate face doar cu caracter de exceptie n
conditiile codului muncii si n nici un caz nu poate conduce la pierderea calitatii de
salariat.
In continuarea motivelor de recurs se mai arata ca recurentul a solicitat si a
dovedit faptul ca emiterea deciziei atacate s-a facut cu ncalcarea dispozitiilor legale
n materie cu referire la art. 41 din Codul muncii si ca nu exista situatia unei forte
majore, a unei sanctiuni disciplinare sau a unor masuri de protectie salariala,
modificarea unilaterala fiind abuziva, ncalcand orice principii de dreptul muncii.
O alta critica vizeaza faptul ca angajatorul poate modifica unilateral doar locul
muncii si felul muncii nsa nu poate dispune modificarea salariului fara acordul
salariatului. In speta de fata salariul recurentului a fost diminuat drastic ajungandu-se
la salariul minim pe economie, daca accepta modificarea unilaterala a CIM pentru
functia de muncitor necalificat.
Recurentul mai arata ca angajatorul, pe motiv ca angajatul este cercetat penal,
refuza orice dialog si nu tine cont de faptul ca potrivit dispozitiilor. art. 52 Cod
procedura penala pe perioada cercetarii penale, persoana nvinuita se bucura de
prezumtia de nevinovatie.
Examinand sentinta atacata n raport de criticile formulate instanta apreciaza
ca recursul nu este ntemeiat si n consecinta va fi respins iar sentinta primei instante
va fi mentinuta ca legala si temeinica, n baza dispozitiilor art.312 Cod procedura
civila pentru urmatoarele considerente:
Sustinerile recurentului potrivit carora, ne aflam n prezenta unei abateri
disciplinare nu sunt fondate.
Instanta de fond, a retinut n mod corect starea de fapt aratand ca este vorba
despre o masura unilaterala dispusa de angajator, n considerarea faptul ca angajatul
nu mai era compatibil cu functia pe care o detinea, ntrucat mpotriva acestuia s-a
dispus nceperea urmaririi penale n dosarul nr. 520/P/2011 al Parchetului de pe langa
Tribunalul Brasov.
Astfel, prin decizia nr. A1/344 din 13.11.2012 emisa de angajatorul SNTC
CFR C. SA, recurentului i s-a propus un alt loc de munca, motivat de faptul ca
mpotriva acestuia s-a pornit urmarirea penala n dosarul nr. 520/P/2011 al Parchetului
de pe langa Tribunalul Brasov, pentru savarsirea infractiunilor de luare de mita si abuz
n serviciu n forma continuata si dare de minta n forma continuata, aspect care atrage
aplicarea dispozitiile art. 4 din Legea 22/1969.
Aceasta decizie, are valoarea juridica a unei oferte de loc de munca, impusa
de starea de fapt aratata mai sus si de obligativitatea angajatorului de a respecta
dispozitiile art. 4 alin. 2 din legea 22/1969. Potrivit acestui text de lege, nu poate fi
angajat sau trecut n functia de gestionar cel aflat n curs de urmarire penala sau de
judecata pentru savarsirea vreunei infractiuni prevazute n anexa la lege. In anexa la
lege, printre alte infractiuni se regasesc si infractiunile de dare si luare de mita, pentru
care s-a pornit urmarirea penala fata de recurent.
Termenul de acceptare al ofertei de loc de munca, fiind de douazeci de zile
de la comunicare, a nceput sa curga de la data de 14.11.2012, cand recurentul a luat
cunostinta de decizie si a expirat n data de 05.12.2012.
Unitatea angajatoare a ntocmit la data de 01.02.2013, un act aditional la
contractul individual de munca al recurentului, act care nu a fost acceptat de acesta si
poarta nr. AN/468/1 februarie 2013 n baza caruia recurentul si desfasoara si n
prezent functia manevrant vagoane n cadrul Statiei Brasov (date rezultat din sentinta
civila mr. 669/3 aprilie 2013 a Tribunalului Brasov , ramasa irevocabila prin
respingerea recursului n dosarul civil nr. 182/62/2013)
Prin urmare sustinerea din recurs potrivit careia nu s-au purtat discutii ntre
parti si s-a refuzat orice dialog, este o simpla afirmatie fara nici un suport real.
Avand n vedere toate aceste considerente, criticile aduse n recurs, cu privire
la ne legalitatea si nulitatea acestuia pentru nerespectarea art.252 alin.2 lit. a deciziei
din 13.11.2012 emisa de SNTFC CFR C., sunt nefondate si n consecinta vor fi
respinse.
Cu privire la adoptarea masurii de modificare a contractului individual de
munca prin decizia contestata, emisa la 13.11.2012, nainte de a fi pronuntata
Ordonanta procurorului din 07.12.2012, care instituia interdictia de a desfasura
functia, instanta constata ca angajatorul putea lua aceasta masura fara a considera ca
se ncalca prezumtia de nevinovatie. Astfel decizia emisa vizeaza norme ce
reglementeaza raportul juridic de dreptul muncii dintre angajat si angajator si nu
raspunderea penala a angajatului care este instituita de norme specifice dreptului penal
ce presupune si analiza prezumtiei de nevinovatie.
Pe de alta parte masura dispusa de angajator prin decizia contestata se
fundamenteaza nu neaparat pe savarsirea unor fapte cu caracter penal, ci pe existenta
unei incompatibilitati ntre functia/meseria contestatorului si nceperea urmaririi
penale. Trebuie remarcat ca decizia contestata este emisa dupa pronuntarea ncheierii
penale nr. 97/07.11.2012, pronuntata de Curtea de Apel Brasov n dosarul nr.
11709/64/2012 prin care s-a admis recursul Parchetului de pe langa Tribunalul Brasov
mpotriva ncheierii de sedinta nr. 37/360.10.2012 prin care erau obligati inculpatii
(printre care si contestatorul) sa nu desfasoare activitatea si functia n exercitiul careia
au savarsit fapta .
Asadar existenta incompatibilitatii la care se face mentiune n decizia
contestata s-a probat si s-a justificat, fiind constatata anterior emiterii deciziei
contestate.
Legat de modul de solutionare al nulitatii deciziei pe motiv ca nu contine
descrierea faptei, instanta constata ca decizia contestatorului nu este o decizie de
sanctionare disciplinara care sa respecte conditiile ad validitatem impuse de art.252
Codul muncii ci are valoarea unei modificari temporare a CIM, n cazul n care pana
la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti asupra raspunderii penale,
partile convin ca salariatul sa ocupe o alta functie la acelasi angajator , n raport cu
care nu se manifesta nici un fel de incompatibilitate.
Fata de aceste considerente instanta apreciaza ca toate criticile din recurs sunt
nefondate si n consecinta vor fi respinse urmand ca sentinta primei instante sa fie
mentinuta ca legala si temeinica.
functia de contabil si fara a se face o delimitare expresa intre cele doua functii.
Prin urmare, desi intimata a solicitat reintegrarea in functia de contabil si de
administrator, instanta nu putea sa dispuna reintegrarea acesteia in functia de
administrator intrucat nu a existat niciodata un raport contractual in acest sens, iar in
prezent functia de contabil nu mai exista in organigrama Asociatiei de proprietari.
Mai mult decat atat, prin anularea Deciziei de concediere nr. 131/13.08.2012 de catre
instanta de fond, A.P.BL.ZXXX se afla intr-o postura hilara intrucat prin Sentinta nr.
7105/02.09.2013 pronuntata in Dosarul nr. 12554/303/2013 de Judecatoria Sector 6 sa mentinut Hotararea Adunarii Generale Extraordinare a A.P.BL.ZXXX prin care s-a
votat demiterea intimatei, conform Procesului verbal nr. 19 din data de 16.07.2012.
Astfel, desi exista o hotarare legala, expresa si clara de demitere a d-nei T.F. din
functia de contabil, instanta de fond a dispus anularea Deciziei de concediere nr.
131/13.08.2012 intemeiata tocmai pe Hotararea Adunarii Generale Extraordinare a
A.P.BL.ZXXX
din
data
de
16.07.2012.
Recurenta considera ca prin reintegrarea intimatei in functia detinuta anterior
concedierii si plata unor despagubiri pentru perioada de la concediere pana la
reintegrare creeaza un prejudiciu extrem de grav membrilor Asociatiei de proprietari,
avand in vedere ca in prezent functia de contabil nu mai exista in organigrama
recurentei.
In concluzie, recurenta solicita onoratei instante sa constate faptul ca desfiintarea
postului de contabil din cadrul Asociatiei de proprietari a fost in mod efectiv desfiintat
pentru reducerea cheltuielilor cu salariatii si sa dispuna admiterea recursului si
modificarea in tot a Sentintei nr. 7778/13.09.2013 ca netemeinica si nelegala.
Prin intampinarea formulata, intimatul a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Se invoca in cuprinsul intampinarii reaua-credinta a recurentei si imprejurarea ca nu
au existat nereguli in documentele contabile astfel incat nu se justifica concedierea
intimatei , cu atat mai mult nu in temeiul art. 65 Codul muncii.
Analizand recursul declarat prin prisma motivelor de recurs formulate, precum si in
baza art.3041 Cod procedura civila, in raport de actele si lucrarile dosarului, Curtea
retine
urmatoarele:
Curtea constata ca nu este incident in cauza motivul de recurs prevazut de art. 304 pct.
8 Cpc, deoarece nu se poate identifica o schimbare a naturii sau intelesului vadit
neindoielnic a actului dedus judecatii. Tribunalul a calificat corect litigiul dedus
judecatii si s-a pronuntat pe fondul acestuia, analizand materialul probator administrat
in cauza. De altfel, recurenta nu a aratat in ce a constat schimbarea naturii sau
intelesul actului juridic si nici despre ce act este vorba, iar simpla afirmatie in acest
sens nu este suficienta pentru admitere recursului pe acest motiv.
In ceea ce prive?te motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 Cpc , respectiv
hotararea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau
aplicarea gre?ita a legii., Curtea retine ca este nefondat, instanta de fond pronuntand
in
cauza
de
fa?a
o
solu?ie
legala
si
temeinica.
Astfel , dupa cum rezulta chiar din cererea de recurs , concedierea intimateicontestatoare T.F. nu a fost determinata de motive obiective , respectiv desfiintarea
postului de contabil al asociatiei intrucat nu se mai justifica angajarea unei persoane
care sa indeplineasca aceste atributii . In realitate incetarea raporturilor de munca s-a
produs din motive subiective , respectiv lipsa de incredere a membrilor asociatiei cu
privire la modalitatea in care intimata isi indeplinea atributiile de serviciu . Aceasta
imprejurare rezulta fara putin?a de tagada din mentinut Hotararea Adunarii Generale
Extraordinare a A.P.BL.ZXXX prin care s-a votat demiterea intimatei.
Prin urmare nu ne aflam in situatia unei concedieri intemeiata pe dispozitiile art. 65
Codul muncii , astfel cum sustine recurenta , intrucat desfiintarea postului ocupat de
intimata nu a avut o cauza reala si serioasa , astfel cum impun dispozitiile legale citate
. Eventualele nereguli existente in documentele contabile ale asociatiei pot constitui
temei de cercetare cu privire la o eventuala necorespundere profesionala a
decizia atacata i s-a adus la cunostinta ncetarea cu efecte imediate. Mai mult decat
atat, desi textul mentionat n decizia de ncetare face referire la motive care tin de
persoana salariatului, motivarea acesteia prevede: determinata de rezultatul obtinut
la examenul/concursul sustinut la data de 24.01.2012\". temeiul de drept n atare
situatie este cu totul altul si se refera strict la corespunderea din punct de vedere
profesional a salariatului. nsa eu la ocuparea postului de inspector de specialitate grad
II am promovat un concurs, n plus am fost evaluata periodic pe parcursul anilor n
care
am
ocupat
acest
post.
A sustinut reclamanta ca, n fapt, desfiintarea posturilor nu a fost una efectiva, ba mai
mult decat atat, exista deficit de posturi si nicidecum excedent, astfel ncat nu se
justifica restructurarea din moment ce dupa desfiintarea posturilor auxiliare, respectiv
soferi, etc., organigrama astfel cum exista nu era completa, ci mai era nevoie de
personal. Institutia nou nfiintata este practic aceeasi cu cea desfiintata, avand doar o
alta denumire si cu toate ca nu erau ocupate toate posturile (existand deficit, astfel
cum am aratat mai sus) reclamanta a fost obligata sa se prezinte la un examen. De
asemenea ,cu titlu de exemplu, a mentionat reclamanta ca n noua organizare
exista 474 de posturi de specialitate care se vor suplimenta astfel ca n final sa
existe 507 posturi (Nota de fundamentare privind proiectul de modificare a HG
1335/2010, sectiunea 2 - schimbari preconizate). In ceea ce priveste Regiunea Sud
Vest Oltenia, potrivit Statului de Functii (Anexa 5 la Ordinul 2973/29.11.2011)
existau 50 de posturi de inspectori de specialitate si tot atatea au fost create.
A mai sustinut reclamanta ca era firesc ca ocupantii posturilor sa fie repartizati n
cadrul structurii astfel cum a fost n realitate redenumita, fara alte proceduri de
concurs sau examen, ntrucat noi deja sustinusera un concurs la angajarea pe postul de
inspector de specialitate si nca unul cu ocazia gradului obtinut.
Fata de toate aceste aspecte, pe care reclamanta ntelege sa le completeze pana la
prima zi de nfatisare, solicita ntr-o prima teza sa se constate nulitatea deciziei
atacate, iar ntr-o teza subsidiara nelegalitatea acesteia si admiterea contestatiei asa
cum
a
fost
formulata.
Conform precizarii la actiune depusa la fila 31 din dosar, reclamanta a precizat ca
ntelege sa se judece si pentru anularea concursului/examenului sustinut la data de
24.01.2012.
Prin cererea depusa la fila 39 din dosar, reclamanta a sustinut ca examenul a fost
organizat cu nerespectarea prevederilor art. II alin. (2) din H.G. nr. 1157/2011, n
sensul ca aplicarea procedurilor legale privind restructurarea si reorganizarea la
nivelul I.S.C. trebuia sa se realizeze n termen de minimum 30 de zile de la data de
intrare
n
vigoare
a
acestei
hotarari.
De asemenea, a mai sustinut reclamanta ca n conformitate cu prevederile art. 4 alin. 2
din Regulamentului privind organizarea si desfasurarea concursului/examenului n
vederea ncadrarii personalului n noua structura organizatorica ISC aprobat prin
decizia nr. 897/2011 a Secretarului General al I.S.C., personalul aflat n incapacitate
temporara de munca n momentul organizarii concursului va sustine concursul n
aceleasi conditii pentru ocuparea postului respectiv la ncetarea starii de incapacitate
temporara, astfel ca au fost ncalcate dispozitiile art. 3 alin.3 lit. b din Regulament ,
care stabileste foarte clar ca stabilirea datei pentru sustinerea concursului se face cu
cel putin 7 zile nainte de data organizarii concursului/examenului prin decizie a
conducerii executive, Ca urmare, a aratat reclamanta ca data concursului trebuia
stabilita
dupa
26.01.2012
si
nicidecum
la
24.01.2012.
Totodata reclamanta a nvederat ca la proba scrisa subiectul cu nr. 2 nu se regaseste n
bibliografia aferenta examenului, publicata pe site-ul angajatorului, iar n ceea ce
priveste proba practica, a aratat ca, desi Regulamentul prevede ca m examenul trebuie
sa se desfasoare n aceleasi conditii, ea a avut un numar de 5 subiecte si a fost
ntrerupta dupa 6 minute de catre presedinta comisiei de reexaminare, iar colegii sai
au avut 2 subiecte si un timp de rezolvare de 10 minute.
clasa si/sau grad profesional, ocupat de un singur angajat sau de un numar de angajati
inferior numarului de posturi existente, acesta/acestia vor sustine proba de examen,
fiind admisi angajatii care au obtinut nota finala minim 7(sapte).
S-a mentionat ca, n urma concursului/examenului sustinut pentru ocuparea unui post
din cadrul DRCO - C.C.I.C.C.L Gorj, contestatoarea a fost respinsa prin analizarea
justa, atat a probei scrise cat si a probei practice, de catre comisia n baza Deciziei
Secretarului General nr. 902/29.11.2011, iar rezultatul a fost afisat pe site-ul institutiei
prin calificativul respins, cu respectarea Regulamentului privind organizarea si
desfasurarea concursului/examenului n vederea ncadrarii personalului n noua
structura organizatorica a Inspectoratului de Stat n Constructii, aprobat prin Decizia
secretarului
general
nr.
897/2011.
De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 4 alin.(4) din Regulamentul aprobat prin
Decizia Secretarului General nr. 897/2011 Posturile ramase neocupate n conditiile
alin.(3) se declara vacante, urmand sa se comunice candidatului/candidatilor care a/au
obtinut nota finala imediat inferioara, dar cel putin nota minima 7, posibilitatea de a
ocupa postul/posturile respective.- situatie n care contestatoarea nu s-a ncadrat.
I.S.C., a respectat ntocmai Regulamentul privind organizarea si desfasurarea
concursului/examenului n vederea ncadrarii personalului n noua structura
organizatorica a ISC, aprobat prin decizia nr. 897/2011, decizie care a fost adusa la
cunostinta angajatilor si implicit a contestatoarei prin intermediul site-ului institutiei,
anterior
datei
de
concurs,
respectiv
n
29.11.2011
.
Anuntul de organizare a concursului/examenului, bibliografia si cererea tip de
nscriere la concurs au fost aprobate de catre secretarul general al I.S.C. si afisate pe
site-ul
I.S.C.
nca
din
data
de
21.11.2011.
De asemenea, paratul ISC a formulat raspuns la cererea de precizare a actiunii.
In fapt, s-a aratat ca prin Ordinul ministrului dezvoltarii regionale si turismului nr.
2973/29.11.2011 a fost aprobata structura organizatorica detaliata, statul de functii al
aparatului central sl al directiilor regionale din cadrul I.S.C. La aceeasi data,
29.11.2011, prin Decizia nr.897 a Secretarului General al I.S.C. a fost aprobat
Regulamentul privind organizarea si desfasurarea concursului/examenului n vederea
ncadrarii
personalului
n
noua
structura
organizatorica
a
ISC.
In conformitate cu prevederile art.2 din Regulament, n termen de maxim 3 zile de la
aprobarea prin ordin al ministrului a statului de functii (adica la data de 29.11.2011),
se va demara procedura de organizare a concursului/examenului pentru ocuparea
posturilor
din
structurile
supuse
restructurarii/reorganizarii.
Data concursului/examenului a fost stabilita pentru ziua de 5 decembrie 2011.
Ca atare, s-a solicitat instantei sa constate si sa retina faptul ca termenul de organizare
sl desfasurare a concursului/examenului din data de 05.12.2011, respectiv data de
24.01.2012
a
fost
ntru
totul
respectat.
Totodata, raportat la numarul de posturi de inspector de specialitate prevazute n noul
stat de functii, aprobat prin Ordinul ministrului dezvoltarii regionale si turismului nr.
2973/29.11.2011, s-a aratat ca ramanea la latitudinea salariatei daca participa sau
nu la concursul/examenul organizat n vederea ncadrarii n noua structura
organizatorica.
S-a nvederat instantei de judecata ca reclamantei i-a fost comunicata notificarea nr.
SG1017 din 18.01.2012 , prin care i s-a adus la cunostinta faptul ca persoanele care sau aflat n incapacitate temporara de munca n perioada desfasurarii
concursurilor/examenelor, organizate n data de 05.12.2011 n vederea ocuparii
posturilor de executie din cadrul DRC, au posibilitatea ca pentru posturile ramase
vacante
n
cadrul
DRC
sa
sustina
concurs-examen.
Totodata, prin notificarea nr.SG1017 din 18.01.2012, angajatorul a informat
contestatoarea ca n data de 24.01.2012 se va organiza, la sediul ISC, ora 10:00,
examen pentru ocuparea postului vacant de inspector de specialitate gr. II n cadrul
Compartimentului Control si Inspectie pentru Calitatea Lucrarilor n Constructii-Gorj
din
cadrul
DRCO.
Ca atare, avand n vedere faptul ca reclamanta s-a aflat n incapacitate temporara de
munca pana la data de 16.01.2012, urmare notificarii nr.SG1017 din 18.01.2012,
aceasta a formulat si transmis angajatorului cererea de nscriere la
concursul/examenul organizat n data de 24.01.2012, acceptand astfel conditiile de
organizare si desfasurare a concursului/examenului din data de 24.012012.
In cauza de fata, manifestarea de vointa a salariatei a fost n sensul participarii la
concursul/examenul organizat n conditiile actelor normative invocate, urmand ca
aceasta sa fie ncadrata n situatia promovarii concursului. Ori, n speta, contestatoarea
nu a promovat concursul/examenul la care a participat, fiind declarata respinsa,
mprejurare care a condus la imposibilitatea ncadrarii pe unul din cele 7 posturi de
inspector de specialitate prevazute n noul stat de functii, si implicit la ncetarea
contractului
individual
de
munca.
S-a sustinut ca desfasurarea concursului/examenului s-a efectuat cu respectarea
ntocmai a prevederilor art.14 alin.(2), art.15 si art.17 alin. 2 si 3 din Regulamentul
privind organizarea si desfasurarea concursului/examenului n vederea ncadrarii
personalului n noua structura organizatorica a ISC, aprobat prin decizia nr. 897/2011,
iar criticile contestatoarei cu privire la organizarea si desfasurarea
concursului/examenului din data de 24.01.2012 sunt total nefondate si nedovedite.
Totodata, s-a aratat ca, asa cum prevede n mod expres textul art. II alin. (2) din H.G.
nr. 1157/2011, n termen de minimum 30 de zile de la Intrarea n vigoare a acestui act
normativ, urma sa se realizeze aplicarea procedurilor legale privind restructurarea si
reorganizarea
la
nivelul
I.S.C.
Prin urmare, n raport de dispozitiile acestui act normativ, I.S.C. a avut obligatia de a
proceda la realizarea concreta a restructurarii si reorganizarii n intervalul de minim
30 de zile, calculat din data de 28 noiembrie 2011 (date intrarii n vigoare a actului
normativ din momentul publicarii n Monitorul Oficial al Romaniei), ceea ce a
presupus stabilirea datei concursului/examenului, anuntarea concursului/examenului,
a tematicii sl bibliografiei, desemnarea comisiilor de concurs/examen, de solutionare a
contestatiilor, corectarea si afisarea rezultatelor, solutionarea contestatiilor, afisarea
rezultatelor finale, emiterea deciziilor de concediere n caz de nepromovare, ori
ncadrarea pe noile functii n cazul promovarii concursului/examenului organizat.
A precizat paratul ca atat O.U.G. nr. 93/2011, cat si H.G. nr. 1157/2011, constituie acte
normative, supuse principiului executarii imediate si din oficiu, aplicandu-se de la
intrarea n vigoare a acestora, daca ele nu dispun altfel, sl produc efecte pentru viitor,
fiind deci, active. In cauza de fata, cele doua acte normative sus-mentionate au intrat
n vigoare nca de la publicare, acestea neprevazand n mod expres o data ulterioara
pentru intrarea lor n vigoare, cum n mod eronat a aratat contestatoarea. Cu alte
cuvinte, daca legiuitorul ar fi dorit amanarea aplicarii acestor acte normative, ar fi
prevazut, n mod expres, o data ulterioara la care acestea urmau sa intre n vigoare.
In atare situatie considera paratul ca procedura privind restructurarea si reorganizarea
la nivelul I.S.C precum si stabilirea datei concursului/examenului s-a desfasurat corect
si legal. nauntrul termenului de 30 de zile prevazut de lege.
A sustinut paratul ca , pe de o parte, contestatoarea solicitata anularea concursului,
fara a motiva n drept aceasta cerere, iar pe de alta parte, contestatoarea nu a facut n
nici un fel dovada vatamarii sale ca urmare a presupusei nerespectari a
Regulamentului privind organizarea si desfasurarea concursului/examenului n
vederea ncadrarii personalului n noua structura organizatorica a ISC, aprobat prin
decizia secretarului general nr. 897/2011 si nici nu a invocat vreo asemenea vatamare.
Pentru toate aceste considerente, paratul a solicitat respingerea capatului incidental de
cerere formulat de contestatoare ca fiind nelegal si nentemeiat, respingerea
contestatiei asa cum a fost formulata sl precizata si, pe cale de consecinta, sa se
mentina decizia de concediere nr. 279/28.03.2012 ca fiind temeinica si legala.
In drept au fost invocate urmatoarele dispozitii legale: art. 137, art. 109 din Codul
procedura civila, art.74 alin,(5), art.75 alin.(1), art.76, 77 din Codul Muncii republicat,
OUG
nr.93/2011,
art.
II
alin.
(1)
din
HG
nr.1157/2011.
Prin notele de sedinta depuse la filele 212 214 din dosar, reclamanta a invocat
urmatoarele
considerente:
In drept, s-a aratat ca au fost ncalcate dispozitiile art. 5 Codul Muncii potrivit caruia:
(1) In cadrul relatiilor de munca functioneaza principiul egalitatii de tratament fata
de toti salariatii si angajatorii., art. 65 alin 1 si 2 Codul Muncii, raportat la art. II alin
2 din OG 93/2011 (ncadrarea n noua structura organizatorica se face cu [...] n
conformitate cu termenele si procedurile legale n vigoare) si art. III alin 1 din OUG
93/2011 (ncetarea contractelor individuale de munca drept urmare a aplicarii art. 1
se face cu respectarea termenelor si procedurilor prevazute de legislatia muncii si
protectiei
sociale
n
vigoare).
De asemenea, s-a aratat ca fost ncalcate dispozitiile art. 75-77 Codul Muncii, ceea ce
atrage aplicarea art. 67, 78-80 din Codul Muncii, ncalcarea dispozitiilor art. 6 din
O.G. 63/2001 si articolul II alin 2 din HG 1157/2011, art. 4 alin 2 al Regulamentului
de Organizare si desfasurare al concursului/examenului n vederea ncadrarii
personalului n noua structura organizatorica a ISC, art. 9 alin 4 din Regulament fiind
afectata garantarea unei evaluari obiective, art. 10 din Regulamentul privind
organizarea si desfasurarea concursului, art. 15 alin. 3 din Regulamentul privind
organizarea si desfasurarea concursului, art. 18-20 din Regulamentul privind
organizarea
si
desfasurarea
concursului.
In ceea ce priveste apararile paratei, reclamanta a solicitat sa fie respinse, pentru
urmatoarele
considerente:
Referitor la sustinerea paratei cu privire la asa zisa acceptare a conditiilor de examen,
este de observat ca nu se indica temeiul de drept prin care se poate constata o
asemenea acceptare, pe de o parte, iar pe de alta parte nici nu poate fi vorba de o
acceptare,
ci
este
vorba
de
impunerea
anumitor
conditii.
A precizat reclamanta ca au fost ncalcate dispozitiile imperative privind organizarea
si desfasurarea concursului/examenului, ori o zisa acceptare nu ar putea fi valabila
decat n situatia n care normele n materie ar fi respectate de catre angajator. In fapt,
s-a aratat ca este vorba de invocarea propriei culpe, printr-o interpretare cel putin
stranie n sensul ca, desi parata a ncalcat reguli de drept, reclamanta a acceptat sa
sustina un examen n aceste conditii. A sustinut reclamanta ca i-au fost impuse astfel
de ncalcari, motiv pentru care a si invocat ncalcarea dispozitiilor art. 5 din Codul
Muncii.
A doua aparare se refera la faptul ca subiectele pentru proba scrisa au fost mai multe,
comparativ cu examenul/concursul desfasurat la data de 05.12.2011. Cu privire la
acest aspect, reclamanta a precizat ca ea a facut referire la proba practica, unde a avut
5 subiecte si nu doua si cu privire la proba scrisa a aratat ca a avut subiecte care nu se
regasesc
n
bibliografie,
ceea
ce
este
cu
totul
altceva.
Cu privire la modul de notare, reclamanta a precizat ca a dovedit prin nscrisurile
depuse la dosarul cauzei, nu au fost afisate notele, ncalcandu-se dispozitiile art. 15
din
Regulament.
Cu privire la apararea paratei, n sensul ca au fost respectate dispozitiile n materie
referitoare la preaviz, reclamanta a precizat ca notificarea 2015/2011 cuprinde cu totul
alte mentiuni si nu face absolut nici o referire la preaviz sau perioada de preaviz si la
data de la care ar ncepe sa curga preavizul n situatia reclamantei .
Referitor la situatia descrisa n decizia de concediere (motive care tin de persoana
angajatului), reclamanta a invocat prevederile art. 64 alin. 1, 2 si 3 din Codul muncii
.
In ceea ce priveste apararea paratei, conform careia desfiintarea postului a fost reala si
efectiva, s-a aratat ca parata face referire doar la conditiile de promovare ale
concursului.
Considera reclamanta ca a facut pe deplin dovada ca aceasta desfiintare\" nu a fost
nici reala si nici efectiva, a depus nscrisuri din care rezulta fara putere de tagada ca
exista posturi cu aceeasi clasa, gradatie ca cel ocupat de aceasta anterior, asa zisele noi
posturi nfiintate fiind n fapt aceleasi, avand aceleasi atributii si solicitandu-se
aceleasi conditii pentru ocuparea acestora. Urmare a restructurarii intervenite la
nivelul Directiei , numarul posturilor la Compartimentul de Control si Inspectie este
acelasi.
In
probatoriu
a
fost
administrata
proba
cu
nscrisuri.
Prin sentinta nr. 5462 din data de 17 octombrie 2012 pronuntata de Tribunalul Gorj
Sectia conflicte de munca si asigurari sociale n dosarul nr.. s-a admis n parte
contestatia, cu precizarile ulterioare, formulata de reclamanta UL, n contradictoriu cu
paratii ISC si DRCO, s-a dispus anularea concursul/examenului organizat n data de
24.01.2012 de catre Inspectoratului de Stat n Constructii si a deciziei
nr.279/29.03.2012 a ISC, nregistrata sub nr.2158/29.03.2012 la ISC - DRCO Judetul
Dolj si nregistrata sub nr.657/29.03.2012 la ISC - DRCO Judetul Gorj, au fost
obligati paratii sa reintegreze reclamanta pe postul detinut anterior concedierii,
respectiv inspector de specialitate grad II, s-a dispus obligarea paratilor sa plateasca
reclamantei o despagubire egala cu salariile indexate, majorate si cu celelalte drepturi
de care ar fi beneficiat, ncepand cu data concedierii respectiv 30.03.2012 si pana la
reintegrarea efectiva pe post, au fost obligati paratii sa plateasca reclamantei suma de
1000 lei cu titlul de cheltuieli de judecata si s-a respins capatul de cerere privind plata
de
daune
morale.
Impotriva sentintei mai sus mentionate a declarat recurs ISC, criticand-o pentru
nelegalitate
si
netemeinicie.
S-a sustinut n esenta de catre recurenta ca n mod gresit instanta de fond a retinut ca
decizia contestata este lovita de nulitate absoluta, iar referitor la anularea concursului
s-a aratat ca a fost ntocmit cu respectarea regulamentului de organizarea si
desfasurarea
concursului.
Prin decizia nr. --------- pronuntata de CAC n dosar ------ a fost admis recursul
declarat de ISC mpotriva sentintei civile nr. -----------, pronuntata de Tribunalul Gorj
Sectia conflicte de munca si asigurari sociale n dosarul nr. ----, n contradictoriu cu
reclamanta UL, cu parata DRCO si a fost casata sentinta civila nr. ----- din data de
-------, pronuntata de Tribunalul Gorj Sectia conflicte de munca si asigurari sociale
n dosarul nr. ------------- si trimisa cauza spre rejudecare la Tribunalul Gorj - Sectia
conflicte
de
munca
si
asigurari
sociale.
S-a retinut de catre instanta de control judiciar ca paratul ISC a respectat termenul de
20 de zile de preaviz, astfel ncat sub acest aspect decizia nu este lovita de nulitate
absoluta, asa cum n mod eronat a retinut instanta de fond si cum prin aceasta
modalitate nu s-a intrat n cercetarea fondului cauzei se impune casarea sentintei si
trimiterea cauzei spere rejudecare la aceeasi instanta, care urmeaza a analiza
contestatia
pe
fond.
De asemenea, instanta de control judiciar a investit instanta de rejudecare de a face
verificari privind propria-i competenta n solutionarea capatului de cerere ce vizeaza
anularea concursului/examenului sustinut de catre reclamanta n data de 24.01.2012 si
care
reprezinta
precizarea
la
actiune.
Cauza a fost nregistrata pe rolul Tribunalului Gorj - Sectia conflicte de munca si
asigurari
sociale
sub
nr.
-------------.
Raportat la ndrumarile deciziei de casare, instanta investita cu rejudecarea cauzei a
solicitat paratului ISC nscrisuri din care sa rezulte modalitatea de desfiintarea a
postului reclamantei si daca a existat o desfiintare efectiva, reala si serioasa n acest
sens.
S-a solicitat ca paratul sa depuna la dosarul organigrama anterioara si ulterioara
emiterii deciziei de concediere, statele de functii si statele de plata anterioare si
ulterioare concedierii reclamantei si orice alt nscris detinut de angajator care a stat la
baza
emiterii
deciziei
de
concediere.
autoritatii, ci trebuie dovedite daunele morale suferite. Sub acest aspect, partea care
solicita acordarea daunelor morale este obligata sa dovedeasca producerea
prejudiciului si legatura de cauzalitate dintre prejudiciu si fapta autoritatii.
Asadar, n speta, reclamanta nu a probat producerea unui prejudiciu, nefacand
dovada valorilor ocrotite de lege ce i-au fost lezate, respectiv demnitatea, onoarea,
reputatia,
integritatea
si
sanatatea.
Raportat la aceste considerente si cu motivarea mai sus expusa;
Vazand si dispozitiile art. 274 Cod procedura civila, va fi obligat paratul ISC la plata
catre reclamanta UL a cheltuielilor de judecata n cuantum de 1700 lei, reprezentand
onorariu
avocat
n
primul
si
al
doilea
ciclu
procesual;
Admite n parte contestatia ulterior precizata, formulata de reclamanta UL, n
contradictoriu
cu
paratul
ISC.
Anuleaza concursul/examenul organizat n data de 24.01.2012 de catre ISC, n
ceea ce o priveste pe reclamanta UL. Anuleaza decizia nr. 279/29.03.2012 a ISC,
nregistrata sub nr. 2158/29.03.2012 la ISC si nregistrata sub nr. 657/29.03.2012 la
ISC.
Obliga paratul ISC sa reintegreze reclamanta pe postul detinut anterior
concedierii,
respectiv
inspector
de
specialitate
gradul
II.
Obliga paratul ISC la plata catre reclamanta a unei despagubiri egale cu
salariileindexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi
beneficiat ncepand cu data concedierii, respectiv 29.03.2012 si pana la reintegrarea
efectiva.
Respinge capatul de cerere privind daunele morale n cuantum de 1000 lei.
Obliga paratul ISC la plata catre reclamanta a cheltuielilor de judecata n cuantum de
1700 lei, reprezentand onorariu avocat n primul si al doilea ciclu procesual.
Cu
recurs
n
termen
de
10
zile
de
la
comunicare.
Pronuntata n sedinta publica de la 24 Septembrie 2013, la Tribunalul Gorj.