Sunteți pe pagina 1din 21

AVIONUL ELECTROMAGNETIC

Acceleratorul de particule Si reacTia de fuziune nuclearA controlatA AU FOST PREZENTATE CU DOI ANI INAINTEA CELOR DOI PROFESORI, MARTIN FLEISCHMANN DE LA
UNIVERSITATEA SOUTHAMGTON DIN MAREA BRITANIE SI STANLEY PONS DE LA UNIVERSITATEA UTAH DIN S. U. A. IN REVISTA FLACARA NR. 3 DIN 16 IANUARIE 1987, CU
TITLUL PORTRETUL CONCRET AL PASIUNIIi
ACCELERATORUL DE PARTICULE LINIAR
ACCELERATORUL DE PARTICULE LINIAR MULTIPLU
Nava cu propulsie cuanticA
MECANISMUL CUANTIC DE PROPULSIE
DEPLASAREA IN ATMOSFERA TERESTRA SI MEDIUL ACVATIC
Izotop sau izobar ?
Efectul CORONAi sau MasA negativA SI infinitA
Viteza necesarA de evadare DIN CAMPUL GRAVITATIONAL PLANETAR
aTRACTIA SI RESPINGEREA ELECTROSTATICA PLANETARA

Aproape zilnic mor oameni in accidente aviatice din cauze tehnice, atmosferice sau de alta natura.

Avioanele sunt mari consumatoare de energie, iar in conditiile actualei crize de energie existenta pe tot globul, calatoria cu avionul va fi din ce in ce mai dificila.
Pentru a se putea calatori cu avionul in conditii de siguranta si de a nu se mai produce accidente aviatice, cat pentru a reduce consumul de combustibil al avioanelor, am realizat alt experiment
'avionul electromagnetic' care a fost mentionat in revista Flacara nr. 3 din 16 ianuarie 1987, cu titlul 'Avionul din sufragerie', avand ca scop marirea sigurantei de zbor a avioanelor in atmosfera.
Am construit un avion in propria sufragerie cu ajutorul caruia urmaream sa demonstrez ca, aerul care vine din fata avionului si izbeste frontal fuselajul, poate fi absorbit si folosit la inaintarea si
sustinerea in aer a avionului, asa cum trenul circula pe sine sa 323j91d u vapoarele pe apa.
Deschiderea aripilor este de 5 m, iar lungimea fuselajului de 3,5 m.
Sistemul de propulsie al avionului electromagnetic este alcatuit din doua motoare de motoreta Mobrai, asezate cate unul pe fiecare aripa care la randul lor, actioneaza cate o elice.

Propulsia avionului este asigurata de functionarea acestor doua motoare si cele doua elice si de un cilindru electromagnetic care traverseaza fuselajul avionului din fata pana in spate, pe toata
lungimea sa.
Cilindru electromagnetic este format dintr-un tub dreptunghiular confectionat din placaj, avand diametrul de 10 cm si o lungime de 3,5 m, pe care este infasurata sarma de cupru de Fy 1,5 mm,
pe o portiune de 3 m, identica cu a unui solenoid.

Infasurarea din sarma de cupru este alimentata de doi acumulatori de 24 V X 110 A legati in serie.
Aerul este absorbit in interiorul cilindrului electromagnetic pe la polaritatea electromagnetica pozitiva S creata de solenoid, unde este accelerat (altfel decat in cazul unor motoare cu turbina,
comprimare si ejectare) si emis pe la polaritatea electromagnetica negativa N in spatiu constituind jetul de propulsie electromagnetica.
Aerul care intra in contact cu corpul avionului nu se mai opune la inaintarea avionului, ci ajuta la inaintarea lui, reducand totodata consumul de combustibil.
Autorul articolului domnul Liviu Timbus, cu doi ani mai devreme (inaintea celor doi profesori Fleischmann si Pons), mentiona despre lucrarea mea intitulata ' Acceleratorul de particule si reactia
de fuziune nucleara controlata' si posibilitatea realizarii unui nou tip de accelerator de particule cu ajutorul caruia sa se poata obtine reactia de fuziune nucleara. De asemenea, s-a scris si

despre posibilitatea construirii unui generator cuantic, 'fiind vorba de o alta fizica decat cea cunoscuta, o fizica a curentului electric continuu si a sistemelor atomice izolate si neizolate care nu
se vor mai afla in echilibru termodinamic'.
Aceasta lucrare 'Acceleratorul de particule si reactia de fuziune nucleara controlata' am realizat-o dupa multe discutii purtate cu domnul prof. Ciplea Liciniu, un om extraordinar care a avut
rabdarea sa ma asculte si sa-mi dezvaluie multe din tainele care au loc la nivelul atomului.

Cu ajutorul domnului prof. Ciplea Liciniu am intrat in acel microcosmos al materiei unde atomul este capabil sa absoarba si sa emita energie.
Pe domnul prof. Ciplea Liciniu l-a impresionat foarte mult multitudinea intrebarilor si cautarile mele. La un moment dat a spus ca,ieu ii pun mai multe intrebari decat studentii lui de la cursurii.
Domnul prof. Ciplea Liciniu era un om de valoare, profesor la Institutul Politehnic din Bucuresti, a scris numeroase carti despre termodinamica, dar nu mai era pretuit de societatea comunista,
deoarece avea sotia si copilul in Germania. Om in varsta mergea pe strada plangand de suparare ca, nu putea schimba nimic din aceea vreme nedreapta cu el si cu multi altii.
A fost izolat, marginalizat, nu putea sa comunice cu familia sub nici o forma. A fost distrus sistematic si cu buna stiinta.
In cazul utilizarii unor generatoare cuantice pentru realizarea unui mecanism cuantic de propulsie si obtinerea energiei necesare pentru deplasarea unei nave in campul gravitational planetar
sau in afara lui, este necesar sa marim energia emisa de generatorul cuantic.
Energia particulelor care este absorbita in generatorul cuantic este limitata datorita imposibilitatii cresterii si mentinerii unei tensiuni inalte, la valori superioare.
Aceasta limitare poate fi solutionata, pornind de la ideea accelerari particulelor in acceleratoarele de particule, cu mai multe trepte succesive.
Daca actiunea treptelor succesive de accelerare este ordonata corespunzator, are ca efect insumarea si cresterea energiei cinetice a particulelor accelerate care ating valori foarte mari.
In acceleratorul de particule liniar particulele atomice elementare sunt accelerate succesiv in trepte, intr-un tub de accelerare. Ele parcurg o serie de electrozi tubulari care se gasesc alternativ
in legatura cu cei doi poli ai unui generator de inalta frecventa.

Accelerarea are loc numai in intervalele dintre electrozi tubulari unde particulele sunt respinse, la un moment bine stabilit, de un electrod tubular si sunt atrase de electrodul tubular urmator.
In timp ce particula trece prin tubul A tensiunea creste de la valoarea sa maxima negativa la valoarea maxima pozitiva. Cand particula paraseste tubul A acesta este pozitiv, iar tubul B este
negativ. Dupa ce particula a parcurs tubul B, acesta a devenit pozitiv, pe cand tubul C care este legat cu A a devenit intre timp din nou negativ si asa mai departe. Intru cat, viteza particulelor
devine tot mai mare de la un tub la cel urmator, electrozii trebuie sa devina din ce in ce mai lungi spre sfarsitul distantei de accelerare. Pentru ca lungimea totala sa nu depaseasca anumite
limite, sunt necesare cele mai inalte frecvente (unde decimetrice).
Cu acceleratorul de particule liniar prezentat in imagine care are tubul de accelerare de 13 m lungime, se produc protoni de 40 MeV.
In cazul solenoidului de cuart accelerarea particulelor are loc in interiorul acestuia.
Principiul de functionare cat si structura acestui accelerator de particule liniar ne ajuta sa intelegem mai usor fenomenele pe care le voi prezenta in continuare.
Urmarind fenomenul de accelerare al particulelor in acceleratorul de particule liniar, am putea folosi solenoidul de cuart care intra in componenta generatorului cuantic, in locul electrozilor
tubulari pentru a alcatui un accelerator de particule liniar multiplu utilizand mai multe solenoide de cuart.
Astfel, vom avea doua feluri de accelerare a particulelor:
- o accelerare a particulelor in interiorul solenoidului de cuart in camera de accelerare;
- o accelerare a particulelor care apare intre intervalul dintre doua solenoide de cuart unde particulele sunt respinse de polaritatea electromagnetica negativa N a unui solenoid de cuart si
atrase de polaritatea electromagnetica pozitiva S a solenoid de cuart urmator.
Pornind de la cele prezentate anterior putem construi un accelerator de particule liniar multiplu care poate fi alcatuit din patru (sau mai multi) solenoizi de cuart, vand propriile camere de
accelerare cu polaritatile electromagnetice pozitive S si negative N, tub de legatura T si sursa de materie: particulele atmosferice, apa si particulele cosmice.
Odata pus in functiune acceleratorul de particule liniar multiplu acesta absoarbe particulele atmosferice (apa sau cele cosmice) pe la polaritatea electromagnetica pozitiva S in interiorul
primului solenoid de cuart in camera de accelerare (sau sistemul atomic neizolat a), unde are loc descompunerea sabstantei in particule atomice elementare si subatomice libere, accelerarea
particulelor (I), formarea plasmei si fuziunea nucleara.
Particulele noi obtinute prin procesul fuziunii nucleare impreuna cu energia pe care o degaja la formarea lor, sunt emise pe la polaritatea electromagnetic" negativa N, in tubul de legatura.

Aceste particulele sunt accelerate a doua oara (II), conform principiului de functionare al acceleratoarelor de particule liniare, viteza particulelor creste, la trecerea lor de la polaritate
electromagnetic" negativa N la cea pozitiva S.
Particulele absorbite de polaritatea electromagnetica pozitiva S a celui de al doilea solenoid de cuart in camera de accelerare are loc al doilea proces de descompunere a sabstantei in
particule atomice elementare si subatomice libere si a treia accelerare de particule (III), formarea plasmei si a fuziunii nucleare.
Particulele obtinute din a doua fuziune nucleara impreuna cu energia degajata la formarea acestor particule, sunt emise pe la polaritatea electromagnetica negativa N in tubul de legatura, unde
sunt accelerate a patra oara (IV) la trecerea lor prin acest tub de la polaritate electromagnetica negativa N la cea pozitiva S.
Toate aceste particule absorbite de polaritatea electromagnetica pozitiva S a celui de al treilea solenoid de cuart in camera de accelerare, unde are loc al treilea proces de descompunere a
sabstantei in particule atomice elementare si subatomice libere si a cincea accelerare de particule (V), formarea plasmei si a fuziunii nucleare.

Particulele obtinute din a treia fuziune nucleara impreuna cu energia degajata la formarea acestor particule sunt emise pe la polaritatea electromagnetica negativa N in tubul de legatura, unde
sunt accelerate a sasea oara (VI), la trecerea lor prin acesta de la polaritate electromagnetic" negativa N la cea pozitiva S.
Aceste particule sunt absorbite de polaritatea electromagnetica pozitiva S a celui de al patrulea solenoid de cuart in camera de accelerare, unde are loc al patrulea proces de descompunere a
sabstantei in particule atomice elementare si subatomice libere si a saptea accelerare de particule (VII), formarea plasmei si a fuziunii nucleare.
Particulele obtinute din a patra fuziune nucleara impreuna cu energia degajata, la formarea acestor particule sunt emise pe la polaritatea electromagnetic" negativa N in atmosfera, energie ce
ar putea fi utilizata pentru propulsia unei nave, la incalzirea apei intr-o centrala electrica care foloseste aburul pentru functionarea generatorilor electrici care furnizeaza energie electrica sau la
incalzirea apei, intr-un cazan de incalzire centrala a unui bloc, etc.
In cazul acceleratorului de particule liniar multiplu prevazut cu solenoizi confectionati din cuart care utilizeaza energia particulelor din mediul inconjurator, nu ar mai fi necesare pentru
constructia sa urmatoarele componente cunoscute:
-sursa de ioni care produce particulele ce urmeaza a fi accelerate
-sistemul de vidare din interiorul camerei de accelerare, deoarece camera de accelerare este in contact direct cu mediul de unde provin particulele care trebuiesc accelerate
-tinta si detectorul de particule, deoarece particulele si energia emisa de acest accelerator de particule sunt emise direct in atmosfera si sunt folosite ca jet de propulsie pentru deplasarea unei
nave, ori in alte medii de stricta necesitate.
Se poate vedea diferenta care ar exista intre un accelerator de particule cunoscut si acceleratorul de particule liniar multiplu care se caracterizeaza prin absenta unor componente tehnice de
baza enumerate anterior, fapt care duce la reducerea gabaritului sau, prin inlocuirea conductorilor metalici, a miezurilor metalici sau a simplilor electrozi tubulari metalici cu solenoizi din cuart,
unde materia este absorbita, accelerata, transformata si emisa la potentiale mult mai ridicate.
In acceleratoarele de particule liniare multiple accelerarea particulelor se produce atat in interiorul camerelor de accelerare, cat si la exteriorul lor la trecerea particulelor accelerate de la
polaritatea electromagnetica pozitiva S a unei camere de accelerare spre polaritatea electromagnetica negativa N a urmatoarei camere de accelerare.

Totusi pentru a mari puterea unui mecanism cuantic de propulsie este necesar sa folosim principiul de functionare al acceleratoarelor de particule liniare care arata ca, prin insumarea treptelor
succesive de accelerare energia cinetica a particulelor va atinge valori mari.
Folosind acest principiu putem mari energia cinetica a particulelor utilizand mai multe 'generatoare cuantice'.
Atunci acestea ar trebui dispuse intr-o succesiune de 2, 3 sau mai multe 'generatoare cuantice', iar particulelor care trec prin aceste trepte de accelerare le creste energia cinetica.
Pornind de la aceste ipoteze, incerc sa modelez nava cu propulsie cuantica, avand ca scop construirea unei nave capabile sa absoarba si sa foloseasca energia infinita a mediului inconjurator
care se gaseste pretutindeni in atmosfera terestra, apa sau spatiul cosmic.
Nava cu propulsie cuantic" foloseste un sistem electric de propulsie format din generatoare cuantice de energie si un

generator

nuclear fototermoelectric cu care se obtine suficienta energie electrica pentru functionare.

Mecanismul cuantic de propulsie sau acceleratorul de particule liniar multiplu este format din generatori cuantici.
Procesul de accelerare se desfasoara sub actiunea campurilor electrice exterioare ale acceleratorului de particule liniar multiplu.
Jetul de reactie este emis sub forma de cuante de energie, fluxuri de particule nucleare.
Nava cu propulsie cuantica este alcatuit" din corpul navei si cele doua mecanisme de propulsie si dirijare, mecanismul auxiliar si mecanismul cuantic de propulsie.
Aceasta este structurata din invelisul exterior de forma lenticulara si cadrul interior.
Invelisul exterior este compus din corpul navei 1, doua carcase electromagnetice 2, globul din cuart 3 rabatabil pentru intrarea si iesirea din nava, mecanismul cuantic de propulsie 4 pentru
absorbtia sau emisia energiei necesare propulsiei si dirijarii navei, 5 ajutaje si trenul de aterizare 6 format din trei bile metalice.
Invelisul navei este solicitat foarte mult termic si mecanic, atat de fortele care apar in interior cat si de fortele exterioare. Invelisul navei trebuie sa fie foarte rezistent, ca atare propunem
protejarea lui cu un strat protector de siliciu sau compozit.
Atat forma lenticulara cat si suprafata lucie a invelisului navei reduce foarte mult din forta de rezistenta a aerului.

Cadrul interior este constituit din: electromagnetii de actionare a carcaselor electromagnetice 7, mecanismul cuantic de propulsie sau acceleratorul de particule liniar multiplu format din
generatori cuantici 8 - 9, steaua de legatura 10, ajutajele 5 si generatorul fototermoelectric 11.

Cadrul interior trebuie sa fie rezistent, sa nu se deformeze, sa suporte in bune conditii apasarii, intinderii, incalzirii. In sistemul sau sunt fixate aparate, piese, agregate, sisteme care trebuie sa
ramana in locurile in care au fost montate, sa nu se apropie sau sa nu se departeze unele de altele in timpul deplasarii navei.
In ordinea dispunerii in structura navei mecanismul auxiliar este primul. Acesta are rolul de a ajuta mecanismul cuantic de propulsie in dirijarea si orientarea navei, in atmosfera terestra, unde
energia particulelor atmosferice este mica in comparatie cu energia particulelor din afara atmosferei terestre care este extrem de mare. In afara atmosferei terestre deplasarea navei se face
numai cu ajutorul mecanismului cuantic de propulsie.
Mecanismul auxiliar este format din dou" carcase electromagnetice 2 si circuitele electromagnetice de actionare a lor formate din electromagneti 7. Carcasele electromagnetice se rotesc sub
actiunea electromagnetilor.
Electromagnetii au rolul de sustinere, rotire si aducerea in stare de repaus a carcaselor electromagnetice.
In exteriorul navei se formeaza dou" campuri magnetice, unul care actioneaza carcasele electromagnetice si unul pe care il formeaza carcasele electromagnetice in timpul rotirii lor .
IPOTEZA: Orice corp care se roteste sub actiunea unui camp magnetic la o anumita acceleratie isi formeaza un camp magnetic propriu proportional cu acceleratia de rotire.
Forta centrifuga a acestor carcase electromagnetice ajuta la ridicarea navei de la sol.
Folosirea carcaselor electromagnetice exterioare face mai usoara manevrarea si navigatia in atmosfera terestra si in campul de atractie gravitationala planetara.
Acest lucru este posibil datorita rotiri carcaselor electromagnetice exterioare prin forta centrifuga pe care o dezvolta in timpul rotirii lor.
Pare hazardata aceast" idee, dar doresc sa descriu un experiment foarte simplu.
Pe axul unui motor electric fixam un mic disc de carton. Pornim motorul si apropiem de muchia acestuia o bucata de lemn. Aceast" bucata de lemn de grosime destul de mare va fi taiata, tot
asa de usor precum un fierastrau de otel. Incercarea de a taia lemnul cu un cartonas, daca acesta este manipulat ca un fierastrau de mana, poate provoca numai zambetul celor de fata.

Dar de ce cartonul care se roteste taie lemnul ?


Asupra particulelor de carton situate la periferia discului de carton, actioneaz" o forta centrifuga enorma. Fortele laterale care ar putea deforma planul discului de carton sunt infime in
comparatie cu cele centrifuge.
Pastrandu-si intact planul sau, discul de carton dobandeste posibilitatea de a patrunde in lemn.
Din cele prezentate rezulta ca, putem folosi forta centrifuga a carcaselor electromagnetice pentru manevrare si navigatie in atmosfera terestra, anularea frecarii corpului navei cu particulele
atmosferice si ca scut de protectie a corpului navei.
Mecanismul cuantic de propulsie sau acceleratorul de particule liniar multiplu este alcatuit din generatori cuantici 8-9 fixati in steaua de legatura 10 si ajutajele mecanismului 5.
Pentru a satisface dupa necesitati deplasarea navei in orice directie, intregul sistem al mecanismului cuantic de propulsie este prevazut cu comutatori generali, cu care se obtin un numar variat
de sisteme atomice neizolate a cu polaritatile electromagnetice pozitive S si negative N pentru fiecare sistem atomic neizolat a in parte.
Prin intermediul acestor comutatori generali se schimba polaritatile electromagnetice pozitive S si negative N ale sistemelor atomice neizolate a, iar prin acestea se modifica si directia de
deplasare a navei in oricare directie: inainte si inapoi, urcare si coborare pe verticala, deplasarea in diverse unghiuri, opriri si porniri bruste, planare si stationare.
Deplasarea pe verticala se face astfel :
Se pun in functiune carcasele electromagnetice care se rotesc in sens invers una fata de cealalta. Pe la polaritatea electromagnetica pozitiva S a celor 8 generatori cuantici orizontali, are loc
absorbtia particulelor atmosferice, descompunere moleculelor, atomilor in particule atomice elementare si subatomice libere, accelerarea particulelor, formarea plasmei si a fuziunii nucleare,

ducand la formarea a 8 atomi de fosfor si unei energii de 8 x 229,06 MeV care sunt emise pe la polaritatea negativa N in steaua de legatura unde are loc a doua accelerare a acestor particule
conform principiului de functionare al acceleratoarelor de particule liniare, la trecerea particulelor de la polaritatea electromagnetica negativa N la polaritatea electromagnetica pozitiva S.
Toti acesti atomi insotiti de energia lor, sunt absorbite de polaritatea electromagnetica pozitiva S a generatorului cuantic vertical, unde are loc descompunere lor in particule atomice elementare
si subatomice libere, accelerarea particulelor, formarea plasmei si a fuziunii nucleare care duce la formarea unei noi particule alcatuita 120 electroni, 120 protoni si 120 neutroni care degaja o
energie de 1832,48 MeV la alcatuirea lor.
8 x 3015 P = 240120? + 1832,48 MeV

Numarul particulelor care intra in procesul absorbtiei, descompunere atomica, formarea plasmei, accelerarea particulelor si fuziunii nucleare este cu mult mai mare (fata de cei doi atomi folositi
in experiment).
In acest caz trebuie sa se aiba in vedere ca, intr-un gram de aer exista 6,023 . 1023 atomi, iar procesul absorbtiei particulelor de aer, apa sau particule cosmice se poate calcula in functie de
dimensiunile camerei de accelerare si de numarul particulelor atomice absorbite in unitate de timp.
Exista posibilitatea ca in tot acest proces de transformare a particulelor si energiei, datorita spatiului si timpului de desfasurare a acestui proces anumite particule sa nu se descompuna in
totalitate, ori la compunerea lor sa aiba anumite elemente constituente lipsa in alcatuirea lor, cum ar fi: electroni, protoni sau neutroni.
Noile particule, obtinute sunt emise alcatuind jetul de reactie format dintr-un flux de cuante de radiatii beta, alfa si gama care ajuta la propulsia navei indiferent de mediul strabatut.
Particulele care au un exces de sarcini negative (electroni si ioni negativi) vor alcatui radiatia beta, particulele care au un exces de sarcini pozitive (pozitroni, protoni si ioni pozitivi) constituie
radiatia alfa, iar particulele care nu au sarcina electrica (neutrini, fotoni nucleari si neutroni) vor forma radiatia gama.
Deplasarea pe orizontala se face astfel:
In primul rand se scot din functiune carcasele electromagnetice exterioare rotative. Se modifica polaritatea electromagnetica pozitiva S si negativa N a camerelor de accelerare, al sistemelor
atomice a al generatorilor cuantici.

Astfel, in directia de deplasare pe la polaritatea electromagnetica pozitiva S a celor 5 generatori cuantici orizontali are loc absorbtia particulelor atmosferice, unde are loc descompunerea
particulelor absorbite, in particule atomice elementare si subatomice libere, accelerarea particulelor, formarea plasmei si a fuziunii nucleare, ducand la formarea a 5 atomi de fosfor si o
degajare de energie de 5 x 229,06 MeV obtinuta la alcatuirea lor.
Aceste particule si energia lor sunt emise in steaua de legatura, unde sunt accelerate pentru a doua oara.
In continuare acestea sunt absorbite de polaritatea electromagnetica pozitiva S a celor trei generatori cuantici orizontali (cate doi atomi de fosfor sunt absorbiti la primi doi generatori cuantici si
un atom de fosfor este absorbit de al treilea generator cuantic).
In interiorul acestora are loc descompunere lor, in particule atomice elementare si subatomice libere, accelerarea particulelor, formarea plasmei si a fuziunii nucleare de unde rezulta particule
noi si energie care se degaja la formarea acestora.
In primele dou" generatoare cuantice rezulta doua particule noi, cate un atom alcatuit din 30 electroni, 30 protoni si 30 neutroni respectiv, atomul de zinc Zn, degajand o energie 2 x 458,12
MeV la compunerea lor, iar in al treilea generator avem un atom de fosfor P si o degajare de energie de 229,06 MeV care sunt emise pe la polaritatea electromagnetica negativa N a celor trei
generatori cuantici verticali alcatuind jetul de reactie, format din doi atomi de zinc Zn , un atom de fosfor P si o energie totala de 1145,3 MeV utila pentru deplasarea pe orizontala.
Deplasarea navei cu propulsie cuantica in mediul acvatic este identica cu deplasarea in atmosfera terestra.
Apa este absorbita in interiorul mecanismului lor de propulsie, fiind vorba de un fluid, aceasta curge de la polaritatea electromagnetica pozitiva S catre polaritatea electromagnetica negativa N
formand jetul de reactie.

Impulsul volumului de fluid variaza cu cantitatea, la un alt volum al fluidului sau la solidul cu care fluidul este in contact, se produce o alta variatie a impulsului cu cantitatea.

Daca o vana de fluid se scurge prin orificiu ai al vasului, atunci viteza ei creste si ea capata un anumit impuls. Vasului ii se transmite un impuls numeric egal, cu impulsul dobandit de vana.
Vasul intra in miscare in sens contrar muscarii fluidului din vana. Daca asezam vasul pe un carucior, astfel incat, sa se poata deplasa liber, atunci la scurgerea vanei, vasul impreuna cu
caruciorul va incepe sa se miste in sens contrar curgerii vanei.

Reactia vanei care se scurge, se foloseste ca forta motrice in miscarea de reactie, la rachete sau la proiectilele cu reactie. In camera rachetei are loc arderea unui amestec exploziv. Gazele
care se formeaza se scurg prin ajutaj in partea din spate a rachetei. Datorita vitezei mari de scurgere, impulsul capatat de gaze este mare. Racheta capata un impuls egal si de sens contrar,
ceea ce produce miscarea sa de inaintare.
Deplasarea unei nave pe suprafata apei da nastere unui sistem de valuri gravitationale care se propaga odata cu nava, valuri de insotire.
Se produc doua serii de valuri: divergente si transversale.
Valurile divergente sunt caracterizate prin divergenta sistemului (unghiul a) si divergenta fiecarei creste (unghiul b ), in general b = 2a.
Valurile transversale sunt asemanatoare valurilor de vant si au lungimea de unda:
l = 2p/g . v2
Prova si pupa navei sunt puncte generatoare de valuri. Valurile transversale au aceeasi lungime de unda, insa amplitudini diferite. Valul rezultat din compunerea valurilor transversale de prova
si pupa are amplitudine mai mare in functie de lungimea navei. Aceasta trebuie astfel, aleasa incat valul transversal rezultat sa aiba o inaltime cat mai redusa.
Deplasarea navei cu propulsie cuantica in mediul acvatic se face fara valuri de insotire, datorita mecanismului lor de propulsie care nu impinge apa, ci o absoarbe, folosind apa ca substanta
energetica de propulsie prin fuziunea atomilor din alcatuirea ei (H2O).
In cazul acesta trebuie sa ajungem la atomii de hidrogen si oxigen.
Astfel, prin intermediul efetului Compton si a fotonilor nucleari g sau X producem vaporizarea apei, transformarea ei in gaz si descompunerea moleculelor in atomi, iar dupa aceea are loc
ionizarea descompunerea atomilor de hidrogen si oxigen in particule atomice elementare si subatomice.
Intregul proces de utilizare si transformare a apei in energie de propulsie este prezentata in schema alaturata.
Acest proces de transformare a lichidelor in gaze, gazele in plasma rece, plasma rece in superplasma (si invers) se produce cu ajutorul efectului Compton, interactiunea fotonilor nucleari g cu
substanta-materia absorbita si interactiunea campului electromagnetic cu particulele descompuse si nu prin incalzirea substantei la temperaturi foarte ridicate, cum este cazul plasmei fierbinti.
Superplasma constituie acel gaz in care atomii substantei-materiei sunt descompusi in particulele atomice elementare libere electroni, protoni si neutroni si subatomice electroni-pozitroni si
electroni- neutrini.

Superplasma se poate obtine prin efectul Compton din interactiunea fotonilor nucleari g sau X cu:

- invelisul electronic al atomului, electronii


- nucleul atomic, protonii, neutronii, particule pe care le smulg de pe orbitele lor devenind particule libere
- protoni emit perechi de particule subatomice electroni-pozitroni
- neutroni emit perechi de particule subatomice electroni-neutrini.
Aici trebuie facuta o precizare foarte importanta, indiferent de modul de descompunere al atomului in partile sale componente, intotdeauna particulele rezultate, vor alcatui fluide de radiatii
electromagnetice.
In cazul acesta putem spune ca, prin intermediul efectului Compton, interactiunea fotonilor nucleari g cu particulele atomice ale substantelor, acestea se descompun in partile lor componente,
particule atomice elementare electroni, protoni si neutroni si perechi de particule subatomice electroni-pozitroni si electroni-neutrini care sunt accelerate in mod continuu si la viteze suficiente
pentru fuziunea lor si alcatuirea altor tipuri de particule care la emisie constituie fluide de radiatii electromagnetice a, b si g.
Radiatiile a sunt alcatuite din pozitroni si unele particule care au scapat procesului de fuziune, ioni pozitivi care au sarcina electrica pozitiva.
Radiaiile b sunt compuse din electroni si ioni negativi care au sarcina electrica negativa
Radiatiile g sunt formate din neutrini care compun radiatiile moi si fotoni nucleari si atomi rezultati in urma fuziunii nucleare care alcatuiesc radiatiile dure, toate aceste particule sunt neutre din
punct de vedere electric.
In cazul acesta avem:
11H + 11H + 168 O = 1810 ? + 128,7 MeV
de unde rezulta, un atom nou alcatuit din 10 protoni, 8 neutroni si 10 electroni.
Se stie ca, in natura exista unul si acelasi element care poate avea mase atomice diferite.
Sunt elemente care au acelasi numar atomic Z si fac parte din aceeasi casuta a sistemului periodic al lui Mendeleev, dar cu mase atomice diferite se numesc izotopi.
Masa atomica diferita a izotopilor aceluiasi element se datoreste, numarului diferit de neutroni continut in nucleul elementului respectiv.
Pentru a deosebi izotopii aceluiasi element, notarea lui se face astfel: se scrie simbolul elementului, in stanga simbolului sus, se noteaza numarul de masa A, iar in stanga, jos, numarul atomic
Z.
Izotopii hidrogenului se noteaza: 11H, 21H (sau 21D), 31H (sau 31T), iar izotopii oxigenului se reprezinta astfel: 168O, 178O, 188O.
Deoarece proprietatile chimice ale unei specii atomice depind exclusiv de numarul atomic, rezulta ca, toate speciile avand acelasi numar atomic Z, au proprietati chimice identice si alcatuiesc o
pleiada de izotopi.
Intru cat, masa atomic" influenteaza proprietatile fizice ale atomului, izotopii unui element, avand mase atomice diferite, vor avea si unele proprietati fizice diferite.
Masa atomica diferita a izotopilor aceluiasi element se datoreste numarului mai mare de neutroni, constituiti in nucleul respectiv.
Daca se compara intre ele numere de masa a izotopilor de sulf 3616S si argon 3618 Ar se constata ca, sunt identice.

Cu toate acestea, se poate spune ca, doua feluri de atomi complet diferiti pot avea aceeasi masa atomica, acestia se numesc izobari.
Nucleele izobarilor au acelasi num"r de nucleoni, dar numar diferit de protoni, de exemplu: 4018Ar, 4019K.
Masa atomica a incetat de a mai fi semnul caracteristic al unui element chimic. Numai numarul de ordine si pozitia elementului in sistemul periodic este hotaratoare.
In cazul nostru problema este putin complicata, deoarece atomul care rezulta din fuziunea atomilor ce intra in componenta moleculei de apa (H2O), are o structura atomica alcatuita din: 10
protoni, 8 neutroni si 10 electroni care graviteaza in jurul nucleului.
Ce fel de atom este?
Acest atom nou, ar putea fi neonul Ne, dar cu doi neutroni mai putin in structura sa atomica.
Nava cu propulsie cuantica poate intra in mediu acvatic, chiar si prin straturi de gheata care se face prin, topirea ghetii sau prin spargerea ei folosind scutul sau protector luminos
electromagnetic (radiatii b ) care de asemenea protejeaza corpul navei de presiunea apei care creste cu adancimea ei.
Deplasarea navei se face cu ajutorul fenomenelor care au loc in generatoarele cuantice care alcatuiesc mecanismul cuantic de propulsie, iar modificarea directiei de deplasare se face prin
simpla schimbare a polaritatilor electromagnetice a acestor generatori cuantici.
Am vorbit despre faptul ca, campul gravitational terestru este neglijabil in cazul solenoidului de cuart care intra in alcatuirea generatorului cuantic, atunci mecanismul cuantic de propulsie
constituie un magnet permanet.
Astfel, in interiorul navei apare, datorita generatorilor cuantici un camp electromagnetic care formeaza un camp gravitational propriu al navei.
In conditiile acestea oamenii sau aparatele care se afla in interiorul navei cu propulsie cuantica, nu vor mai fi in stare de imponderabilitate cu consecintele cunoscute.
In cazul unei bare magnetice pilitura de fier se aseaza dupa niste linii care pornesc din polul nord si intra in polul sud al magnetului. Acelasi fenomen ar loc si in cazul navei cu propulsie
cuantica, dar cu deosebirea ca, in locul pilituri de fier se afla electronii radiatiei b care se aseaza dup" linii de forta ce pornesc din polaritatile electromagnetice negative N si intra in polaritatile
electromagnetice pozitive S ale mecanismului cuantic de propulsie.
Se creeaza, un spectru electromagnetic luminos format din radiatia b constituita din electroni care au sarcina electrica negativa si inconjoara corpul navei cu propulsie cuantica, de unde rezulta
ca, corpul navei este incarcat din punct de vedere electric negativ si infinit.
Am sa amintesc ca, fizicianul englez P. Dirac, studiind posibilitatile teoretice de a stabili o legatura intre fizica miscarii in spatiile atomice, lansata de Max Planck prin teoria cuantelor de energie
si fizica vitezelor apropiate de aceea a luminii, a lui Einstein, prin teoria relativitatii, s-a gasit la un moment dat in fata unei dileme matematice: ecuatia energiei, oferea solutii si in cazul cand
masa (materia) era introdusa in relatia respectiva cu semnul minus.
Ipoteza parea absurda, cu timpul, P. Dirac ajunge, insa, sa enunte un principiu cu totul original care uimeste si astazi oameni de stiinta: intregul spatiu nu ar fi vid, ci ar fi umplut cu electroni de
sarcina electrica negativa si de masa negativa.
Raportand acest fenomen la mecanismul cu propulsie cuantica sau acceleratorul de particule liniar multiplu pe care-l consideram un imens solenoid, atunci in mod firesc radiatiile b emise de
acesta inconjoara corpul navei formand un spectru luminos de unda electromagnetica.
Acest spectru luminos conduce la ionizarea particulelor atmosferice.
Ionizarea fiind fenomenul de incarcare cu sarcini electrice a atomilor sau a grupelor de atomii, a uni gaz sau a unui lichid, efectul se obtine prin smulgerea electronilor de pe orbitele lor.
Datorita acestui spectru luminos se creeaza, un camp electrostatic care este o forma speciala a materiei, el transmite actiunea unor corpuri electrizate asupra altora.

La inceputul anului 1968 se comunica faptul ca, in urma cercetarilor de laborator intreprinse la firma Northon Corporation, specialisti G. M. Andrew si M. S. Cohn au gasit o solutie
'revolutionara' pentru eliminarea exploziilor de sunet care se produc la trecerea in viteza supersonica a avioanelor.
Experimentele respective dusesera la concluzia ca, formarea unei perne de presiune intermediara intre corpurile avionului si aerul inconjurator, se poate evita, 'boomul sonic' ce apare la
trecerea de la viteza de 2 Mach la 3 Mach (1 Mach = cu viteza sunetului in aer) sau mai mult; perna respectiva s-ar realiza in conditii optime prin ionizarea aerului din fata vehiculului. Pentru
obtinerea fenomenului cei doi specialisti propuneau ca fronturile de atac, varfurile fuselajului si muchile aripilor sa fie supuse in timpul zborului la potentiale electrice.
Drept urmare a microdescarcarilor electrice ce s-ar produce in mod uniform in aerul inconjurator ar incarca particulele cu electricitate, imediat insa, cunoscuta respingere a sarcinilor electrice
de acelasi fel, va crea un strat intermediar de aer, ce se va afla mereu intr-o intens" miscare proprie (de la fuselaj catre exterior) si care va evita izbirea si chiar frecarea moleculelor gazoase de
peretii obiectelor de zbor. La incercarile efectuate in tunelul aerodinamic al firmei au fost obtinute rezultate convingatoare, la potentiale de 30 000 volti. Dar aceasta 'aerodinamica
electrostatica' nu ar oferi numai eliminarea bang-ului sonor, ea ar prezenta in plus si avantajul reducerii consumului de combustibil prin insasi reducerea frecarii corpului aflat in zbor de aerul
inconjurator.
Un lucru deosebit de important care trebuie mentionat este faptul ca, la aplicarea de potentiale electrice ridicate, in jurul fuselajelor se formeaza si cunoscutul efect luminos 'corona'.
Efectul corona' la nava cu propulsie cuantica il reprezinta emisia spectrala luminoasa a radiatiei b alcatuita din electroni si ioni negativi care inconjoara corpul navei la exterior.

Acest spectru luminos intrand in contact direct cu particulele atmosferice le ionizeaza si creeaza un strat intermediar de particule care se afla intr-o intensa miscare la exteriorul navei care duce
la protejarea si anularea frecarii particulele atmosferice de corpul navei.
Anularea frecarii corpului navei cu particule atmosferice, reduce consumul de combustibil, dar nu numai atat, la mecanismul cuantic de propulsie are loc absorbtia particulelor din mediul
inconjur"tor (care constituie rezervorul infinit de combustibil) si nu impingerea lor, ceea ce face sa nu apara 'bang-ul sonic'.
Singurul zgomot existent este acela al treceri a curentului electric continuu prin acceleratorii de particule si electromagneti. Acesta se va amplifica in functie de intensitatea si tensiunea
curentului electric continuu din instalatii.

Conform teoriei relativitatii, rezulta ca, odata cu cresterea vitezei unui corp, ar trebui sa creasca si masa acestuia, la atingerea vitezei luminii, ar urma insa ca masa corpului sa devina infinita.
La aceasta viteza luminica, insasi sursa de energie care ofera obtinerea vitezei luminii, ar trebui sa fie de asemeni infinita.
In mecanismul cuantic de propulsie am avea de pe o parte consum de energie a particulelor mediului strabatut care este infinita, iar pe de alta parte producerea de energie. O cantitate de
energie se consuma, iar alta se produce, cantitatea de energie consumata este echivalenta cu cantitatea transformata dintr-o forma in alta.
In cazul navei cu propulsie cuantica se poate observa ca, energia absorbita din mediul inconjur"tor este infinita si aceasta este constituita din apa, particule atmosferice sau cosmice.
Energia particulelor absorbite de mecanismul cuantic de propulsie al navei este
E = m . c2
si masa lor are valoarea,
m = E/c2
iar energia particulelor emise de acesta va fi,
E = hn
si masa particulelor emise are valoarea,
m = h/l2n
Jetul de reactie emis sub forma de radiatii beta, alfa si gama are o intensitate foarte mare si o lungime redusa in comparatie cu jetul de reactie al avioanelor si rachetelor care au lungimii de
zeci si chiar sute de metri.
Avand in vedere faptul ca, radiatia beta este constituita din electroni si ioni negativi care au sarcin" electrica negativa si inconjoara corpul navei cu un strat intermediar de particule care se afla
mereu intr-o intensa miscare proprie de la partea de unde sunt emise, la partea pe unde are loc absorbtia particulelor. Aceste radiatii beta au rolul de a evita izbirea si frecarea particulelor
mediului strabatut de corpul navei.
Conform legii conservarii sarcinii electrice rezulta ca, un corp care are un exces de sarcinii pozitive este incarcat pozitiv, iar un corp care are un exces de sarcini negative este incarcat electric
negativ.
In cazul nostru rezulta ca, la exteriorul navei, exista un exces de sarcini negative, radiatia b alcatuita din electroni si ioni negativi luminosi de foarte mare energie avand sarcina electric"
negativ" care inconjoara corpul navei, fapt pentru care putem spune ca, nava cu propulsie cuantica este incarcata la exteriorul ei din punct de vedere electric negativ, iar energia acestor
particule este infinit", deci si masa navei este infinita.
Astfel, rezulta ca, masa navei are dou" valori.
In interiorul invelisului radiatiei b masa navei este constanta, iar la exteriorul radiatiei b, masa total" a navei si a particulelor radiatiei b care inconjoara corpul navei este negativa si infinita.
Conform teoriei relativitatii, rezulta ca, putem obtine viteza luminii in valoare de 2,9987.1010 cm/s, daca avem energie infinita, iar masa navei poate deveni infinita, mai exact masa radiatiei
beta care inconjoara corpul navei la exteriorul ei este infinita.
Deplasarea navei cu viteze extraordinar de mari nu afecteaza aparatele si oamenii de la bordul navei, datorita campului gravitational propriu al navei, de natura electromagnetica si stratului de
particule care inconjoara si protejeaza corpul navei.

Folosirea materiei care se gaseste pretutindeni in Univers de catre nava cu propulsie cuantica, in cantitati infinite, rezulta ca, acestea se pot deplasa cu viteze mai mari decat viteza luminii.
Astfel, se banuieste existenta unor viteze 'supraluminice' in care viteza luminii sa fie limita inferioara.
In cazul acesta. teoriile lui Einstein au dus la clarificarea multor taine ale materiei si energiei, dar ele sunt valabile numai in domeniul fenomenelor care au ca limita viteza luminii.
Pentru o multime de fenomene care se produc la scara cosmica, ar fi valabila o alta fizica, si anume, aceea a proceselor care au la baza viteze din domeniul supraluminic.
Aceasta concluzie a fost impartasita si de alti savanti ai lumii.
Inventatorul avionului cu reactie Henri Coanda spunea ca; 'Eu nu plafonez, nu subscriu la limitarea vitezei la ceea a luminii, considerand ca in afara planetei noastre s-ar putea sa existe viteze
cu mult superioare.'
La sfarsitul anului 1967, un grup de astronomi americani condus de prof. Shapiro care au studiat radiatia stelei - quasar 3 C279-, au asistat la un spectacol uimitor: cele doua parti ale stelei ce
s-au separat subit, s-au indepartat una fata de cealalta cu o viteza de zece ori mai mare decat viteza luminii .
Pentru o nava care se poate deplasa cu viteza luminii, timpul are alte valori pentru cei din interiorul navei.
Omul ar putea calatori oriunde in Galaxie, inainte ca timpul existentei sale sa expire. Daca dupa o astfel de calatorie ar reveni pe Pamant, zece miliarde de ani mai tarziu ora TERREI, aici nu
ar mai gasi pe nici unul din prietenii sai.
Viteza necesara de evadare a unei nave cosmice de pe Pamant este de 11000 m/s care reprezinta rezultatul tehnologiei anului 2000.
Viteza de evadare de la suprafata Pamantului se numeste a doua viteza cosmica. Cu aceasta viteza un corp lansat de la suprafata Pamantului evadeaza din campul gravitational al planatei.
Fiecare planeta are un camp gravitational propriu.
Camp Viteza necesara
Astrul gravitational de evadare
Mercur 3,8 m/s 4300 m/s
Venus 8,61 m/s 10400 m/s
Pamant 9,8 m/s 11600 m/s
Luna 1,62 m/s 2400 m/s
Marte 3,75 m/s 5100 m/s
Jupiter 25,7 m/s 60800 m/s
Saturn 9 m/s 35800 m/s
Uuranus 7,7 m/s 22400 m/s

Neptun 10,8 m/s 25100 m/s


De la Conrad Hass din Sibiu, Romania (1555), cel care a facut primele schite pentru fabricarea unei rachete in stare sa se ridice de la sine in inaltime.
Acesta a preconizat racheta in trepte, prin imbinarea lor dupa principiul utilizat si in prezent. Omenirea se incapataneaza cu inversunare pentru sustinerea si mentinerea aceluiasi principiu de
explorare a spatiului cosmic, chiar si dupa trecerea a peste 400 de ani de studii si cercetari in domeniul rachetelor.
Un zbor Pamant-Jupiter dus-intors: plecarea o facem cu posibilitatile actuale, ajungem la destinatie, aterizam pe Jupiter, dar pentru a ne intoarce inapoi ne trebuie o alta baza de lansare si
rezervoare de combustibil mult mai mari, deoarece trebuie sa obtinem o viteza necesara pentru a evada dupa Jupiter de 60800 m/s. Aceeasi solutie este valabila si in cazul celorlalte planete
din sistemul nostru solar sau a altui sistem solar.

Atmosfera se comporta ca un mediu conductor, ce contine sarcini electrice libere, pe care campul electric din atmosfera le pune in miscare dirijata. Printre moleculele de aer exista ioni pozitivi
si negativi (de oxigen), care nu stau izolati. Ionii datorita campului electric atrag cateva molecule in jurul lor. Fiecare ion impreuna cu moleculele capturate, se deplaseaza in camp, miscandu-se
de jos in sus sau de sus in jos, producand curentii electrici.

Conductibilitatea aerului creste cu altitudinea din dou" motive: - ionizarea produsa de razele cosmice creste cu altitudinea, - iar cand densitatea aerului scade, drumul liber al ionilor creste,
putandu-se deplasa mai mult in campul electric inainte de a suferi o ciocnire, ceea ce duce la cresterea rapida pe verticala a conductibilitatii.
Densitatea de curent in aer este de ordinul a catorva picoamperi pe metru, dar la suprafata Pamantului este imensa. Intensitatea curentului electric atinsa in orice moment este constanta si de
aproximativ: 1800 A. Curentul electric atmosferic este alcatuit din sarcini electrice pozitive (ioni pozitivi) care transporta sarcina pozitiva spre P"mant sub o tensiune de 400 000 V si o putere de
700 MW. Daca spre Pamant circula un curent de sarcini pozitive atat de mare, atunci sarcina negativa a P"mantului este de 540 000 C. De aici, rezulta ca, sistemul P"mant-ionosfer" se poate
considera un imens condensator.
Pamantul este incarcat din punct de vedere electric negativ, iar potentialul aerului este pozitiv. La inaltimi mari conductibilitatea electrica este atat de mare, incat nu mai apar variatii de potential
pe directia orizontala, adica aerul devine practic un conductor. Acest lucru are loc la aproximativ 50 km inaltime, unde exista efectiv o suprafata orizontala perfect conductoare, de unde vin
curentii electrici atmosferici.
Furtunile cu fulgere transporta spre Pamant sarcini negative, fenomen ce mentine Pamantul incarcat electric negativ. Cand are loc un traznet, el aduce pe Pamant mari cantitati de sarcini
negative. La suprafata Pamantului se produc aproximativ 300 de furtuni pe zi.
Din cele prezentate rezulta ca, Pamantul este incarcat din punct de vedere electric negativ.
La nava cu propulsie cuantica s-a scos in evidenta faptul ca, corpul sau este incarcat din punct de vedere electric negativ, datorita radiatiei b alcatuita din electroni care inconjoara corpul navei.
De aici rezulta ca, Pamantul si nava cu propulsie cuantica sunt corpuri incarcate din punct de vedere electric negativ, se resping reciproc, conform legilor electrostaticii care spun ca, dou"
corpuri incarcate cu sarcini electrice de acelasi semn se resping reciproc, iar doua corpuri incarcate cu sarcini electrice cu semn diferit se atrag.
In cazul acesta are loc respingerea de catre Pamant a navei cu propulsie cuantica care au acelasi semn, fiind incarcate electric negativ, iar daca se schimba polaritatea exterioara a navei cu
propulsie cuantica cu sarcini electrice pozitive, aceasta va fi respinsa de atmosfera si atrasa de Pamant.

Astfel, ar rezulta ca, pentru o nava care are posibilitatea sa genereze si sa regleze din interior campuri electrostatice exterioare pozitive si negative sunt atrase sau respinse de Pamant,
atmosfera terestra sau alte planete, iar in spatiul cosmic ii sunt necesare energii extrem de mici pentru deplasare.
Ce poate fi mai simplu, economic si eficace?
In urma reactiei de fuziune nucleara a superplasmei sunt emise in exterior electroni, protoni, neutroni, pozitroni, neutrini, ioni negativi, ioni pozitivi si atomi neutri, iar acolo unde exista sarcini
electrice in miscare exista si magnetism.
Efectul corona la nava cu propulsie cuantica reprezinta un camp electromagnetic ionizat extern, negativ si infinit alcatuit din electroni si ioni negativi.
Aceste particule accelerate ionizeaza, captureaza si lovesc atomii intalniti in calea lor, iar acestia genereaza la randul lor radiatii electromagnetice, avand un spectru viu colorat vizibil cu ochiul
liber. Intensitatea acestor radiatii descreste in aer sunt amortizate treptat.
Renumitul cercetator francez Jean Goupil, sublinia ca, iatunci cand unui corp din materie negativai i s-ar aplica o forta, masa acestuia nu s-ar mai opune inertial fortei respective, ci ar amplifica
actiunea ei intr-atat incat, nici un obstacol nu ar mai putea sta in calea luii.
Aceste nave cu propulsie cuantica pot parcurge cu usurinta imensitatea Universului folosind energia mediului strabatut pentru a explora galaxii, sisteme solare sau planete, iar timpul si spatiul
au alte valori decat cele pe care le cunoastem noi azi.
Avantajul unui asemenea sistem de propulsie destinat manevrelor si navigatiei in campul intens gravitational, in afara atmosferei planetare sau in marile ape planetare este evidenta. Ii sunt
necesare pentru functionare rezerve foarte mici de combustibil, pe care si le poate procura din spatiul inconjurator. Este stiut faptul ca, exista in spatiul interplanetar hidrogen ionizat care poate
fi absorbit si folosit, de-a gata, in sistemul de propulsie al navei.
De asemenea se poate folosi substanta de lucru gata preparata din atmosfera inalta, unde se produce o neintrerupta ionizarea moleculelor si a atomilor. Acest izvor de materie ionizata se
poate considera mereu deschis pentru navele cu propulsie cuantic". Puterea mecanismului cuantic de propulsie creste cu inaltimea.

In acest caz , nu ar mai fi nevoie ca trenurile sa mearga pe sine ori vapoarele sa navigheze in conditii atat de dificile pe apa, iar avioanele si-ar pierde din utilitate.
Aeronautica s-ar dezvolta rapid, deoarece nu ar mai costa atat de mult programele spatiale de cercetare si ar dispune de posibilitati multiple de deplasare si transport.