Vino-n codru la izvorul

Care tremur pe prund,

Unde prispa cea de brazde
Crengi plecate o ascund.
i n braele-mi ntinse
S alergi, pe piept s-mi cazi,
S-i desprind din cretet vlul,
S-l ridic de pe obraz.
Pe genunchii mei edea-vei,
Vom fi singuri-singurei,
Iar n pr nfiorate
Or s-i cad flori de tei.
Fruntea alb-n prul galben
Pe-al meu bra ncet s-o culci,
Lsnd prad gurii mele
Ale tale buze dulci...
Vom visa un vis ferice,
ngna-ne-vor c-un cnt
Singuratece izvoare,
Blnda batere de vnt;
Adormind de armonia
Codrului btut de gnduri,
Flori de tei deasupra noastr
Or s cad rnduri-rndur.