PLUMB

de George Bacovia
- art poetic simbolist

Dormeau adnc sicriele de plumb,

Si flori de plumb si funerar vestmint -Stam singur n cavou... si era vint...
Si scirtiiau coroanele de plumb.
Dormea ntors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, si-am inceput s-l strig -Stam singur lng mort... si era frig...
Si-i atirnau aripile de plumb.

1. ncadrarea ntr-o orientare tematic, ntr-un curent literar, trsturi

Simbolismul este un curent literar aprut n literatura francez la sfritul secolului al XIX-lea, de unde se propag n
diverse culturi. Apare ca reacie mpotriva romantismului trziu, a impersonalitii reci a parnasienilor, ct i mpotriva
obiectivitii naturaliste. Articolul program al simbolismului, Le Symbolisme, de Jean Moreas, apare n 1886, n
suplimentul ziarului Le Figaro. Reprezentanii de seama ai curentului sunt: Charles Baudelaire, Paul Verlaine, Stephane
Mallarme, Arthur Rimbaurd.
Printre trsturile poeziei simboliste se numr respingerea prozaismului i a expresiei discursive, deoarece poezia
descriptiv este nlocuit cu una sugestiv, pretabil la mai multe interpretri, cultivarea simbolului, folosirea sinesteziei ce
red concomitent mai multe senzaii aparinnd unor simuri diferite, nclinaia spre cultivarea unor stri de spirit nedefinite
(reverie, melancolie, spleen), muzicalitatea ce se realizeaz prin repetiie, dar i introducerea versului liber care este vzut
ca o soluie de ieire din tiparele prozodice tradiionale.
La baza tehnicii simboliste stau: sugestia, corespondenele, spleenul, starea de inefabil. Simbolul se realizeaz prin
sugestie, fapt evideniat i de Mallarme, care spunea c : a numi un obiect este a suprima trei sferturi din plcerea
poemului i adaug :a sugera, iat visul!
n litaratura romn, simbolismul apare mai trziu n raport cu poezia simbolist francez. El nu se constituie n opoziie
cu romantismul si parnasianismul, ci fa de epigonismul eminescian i ideologia smntorist, dezvoltndu-se n dou
etape: prima la Literatorul(1880) condus de Alexandru Macedonski i n cadrul revistei Viaa nou (1905) condus
de Ovid Densusianu . Teoreticianul simbolismului romanesc este Alexandru Macedonski, dar cel mai important i cunoscut
poet simbolist este George Bacovia, opera acestuia marcnd deschiderea lirismului romnesc spre modernitate.
Poezia "Plumb" de George Bacovia deschide volumul omonim aprut n 1916, fiind generat de o dispoziie interioar
complex ce reunete: singurtatea, senzaia de sufocare, disperarea, tristeea.
Opera se nscrie n universul specific bacovian, al "atmosferei de copleitoare dezolare, [...] o
atmosfer de plumb, n care plutete obsesia morii i a neantului i o descompunere a fiinei
organice" (Eugen Lovinescu).
2. Elemente de compoziie i structur
Ca specie literar poate fi considerat o elegie ntruct exprim sentimente de tristee.
a)
Tema poeziei o constituie condiia poetului damnat ntr-o societate meschin, care nu-l nelege, o societate
superficial, neputincioas s aprecieze valoarea artei adevrate. Tema comunicarii este particularizat n acest text pe
coordonate cvasi-tragice: subiectul liric e prizonier ntr-un spaiu mineral dens, construit prin aglomerare de elemente.
Acestea, sicriele de plumb, flori de plumb,funerar vestmant, cavou, amor de plumb umplu spaiul vital al
instanei lirice i induc claustrofobia.
b)
Ideea exprim starea de melancolie, tristee, solitudine a poetului care se simte nctuat, sufocat spiritual n aceast
lume care-l apas, n care se simte nchis definitiv, fr a avea vreo soluie de evadare.
Poezia poate fi considerat, aadar, o art poetic pentru lirica lui George Bacovia.
c)
Titlul poeziei este simbolul plumb, cuvnt care are drept corespondent n natur metalul, ale crui trsturi
specifice sugereaz stri sufleteti, atitudini poetice. Astfel, greutatea metalului sugereaz apsarea sufleteasc, culoarea
cenuie- monotonia, iar maleabilitatea metalului indic labilitatea mental.
d)
Viziunea despre lume a poetului presupune faptul ca aceasta claustrofobie are atat cauze exterioare, cat si interioare
care stau sub semnul singuratatii inexorabile.
Lirismul subiectiv este redat la nivelul expresiei prin mrcile eului liric verbe de persoana I stam, am nceput i
adjectivul pronominal posesiv meu.
e)
Imaginar poetic
Incipitul este marcat de imperfectul verbului "dormeau", care sugereaz atitudinea pasiv a eului liric i timpul
nedeterminat.
Poezia este alctuit din dou catrene, fiind prezente dou planuri ale existenei: unul exterior sugerat de cimitir,
cavou, vemintele funerare i unul interior sugerat de sentimentul de iubire care-i provoac poetului disperare, nevroz,
deprimare, dezolare.
Strofa nti exprim simbolic spaiul nchis, sufocant, apstor n care triete poetul, ce poate fi societatea, mediul,
propriul suflet, propria via, destinul sau odaia. Oricare dintre aceste spaii este sugerat de simboluri din cmpul semantic al

elementelor funerare - "sicriele de plumb", "cavou", "funerar vestmnt", "coroanele de plumb"-, trimind, ca stare, ctre
iminena morii. Starea poetului de solitudine este sugerat de sintagma "stm singur", care, alturi de celelalte simboluri
creeaz pustietate sufleteasc, "era vnt", nevroz, spleen, "scriau".
Strofa a doua a poeziei ilustreaz mai ales spaiul poetic interior, prin sentimentul de iubire care "dormea ntors",
sugernd disperarea poetului, "strig", ntr-o solitudine morbid, "stm singur lng mort", dragostea nefiind nltoare, ci
dimpotriv este rece, "frig" i fr nici un fel de perspective de mplinire, "atrnau aripile de plumb". Epitetul intors evoc
moartea, eul fiind un contemplator pasiv al acesteia.
Verbul scriau din primul catren, alturi de si-am inceput sa-l strig realizeaz o sugestie muzical dezarmonic,
nevrotic. Cele dou verbe sugereaz disperarea poetului atunci cnd contientizeaz c nu poate comunica.
f)
Relatia de simetrie este dat de prezena simbolului "plumb", aezat ca rim, de sintagma "flori de plumb", aflat la
nceputul versului al doilea din fiecare strof, dar i de verbul dormea, care se regsete n incipitul fiecrei strofe.
g)
n ceea ce privete prozodia, poemul are o construcie riguroas care sugereaz prezena morii prin nchiderea
versurilor cu rim imbriat, msura fixa de zece silabe i ritmul iambic ce alterneaz cu cel amfigrahic.
Cuvintele cheie in descifrarea semnificatiei sunt: cavoul, vantul, frigul, amorul de plumb, aripa, zborul.
Cavoul confirma ruptura de cadrul familiar: casa, odaia, salonul. Acesta se afla in serie cu alte spatii inchise (caverna,
grota).
Vantul face posibila comunicarea cu exteriorul, fiind mesagerul mortii.
Frigul este al doilea stadiu al trecerii spre moarte.
Structura amorul meu de plumb desemneaza iubirea insasi, iar intr-o perspectiva livresca, statuile metalice- variante
funebre ale amorasilor picturali. Ambele sensuri converg in aceeasi sugestie: prabusirea din ordinea umana in cea minerala.
Simbolul iubirii devine simbolul neantului.
Aripa are o simbolistica ascensionala. In mitologie se asociaza nu numai pasarilor, ci si heruvimilor, ingerilor, arhanghelilor
capatand atributul puterii divine. Aripa si zborul se situeaza in miscarea de transcendenta, reprezentand incorporarea operei.
Inversarea simbologica a aripii este realizata de Bacovia prin adaugarea plumbului. Aripile care atarna semnifica opusul
inaltarii, caderea, inertia.
h)
In opinia mea, tema lipsei comunicarii este redata prin intermediul simbolului personal al plumbului care devine
simbol central datorita valentelor sale thanatice. De asemenea muzicalitatea deriva nu atat din constrangerile de ordin
formal, cat din repetitii, din refrene, din corespondentele dintre corpul sonor al cuvantului si sensul sau, subliniind izolarea,
apasarea poetului damnat. Tehnica sugestiei ambiguizeaza mesajul astfel incat inchiderea si izolarea se remarca la toate
nivelele textului. Izolarea este redata prin corespondenta dintre planul interior si cel exterior. Consider ca universul bacovian
reprezentat in poezia Plumb este unul al singuratatii, al reificarii, in care obiectele si vegetatia din jur se constituie intr-un
tablou monocrom si depersonalizat.
In concluzie, poemul bacovian dezvolta stari simboliste precum instrainarea, izolarea, lipsa sperantei, nevroza pe baza
sugestiei realizate cu ajutorul simbolului plumb care se repeta de 6 ori in text si o data in titlu. Totodata, senzatia de
sufocare si cea de neroza sunt surprinse prin corespondenta instituita intre planul interior si cel exterior, fiind amplificate si
prin muzicalitatea dezarmonica.