Sunteți pe pagina 1din 5

UNIVERSITATEA OVIDIUS CONSTANTA

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI
STIINTE ALE EDUCATIEI

ISTORIA PSIHOLOGIEI

MIHAI RALEA

Student : Cojocea Sabin Mirel


Maceasa Andreas
Tipaldo Alexis
Grupa : I
An: Suplimentar

Mihai Ralea

Nascut la 1 mai 1896 la moia familiei sale de la Husi , Mihai Ralea a fost eseist,
sociolog, antropolog, estetician, critic literar, memorialist si filosof. A fost fiul lui Dumitru
Ralea, magistrat, si al Ecaterinei (n. Botezatu).
1907-1914 Isi continua sutdiile la Liceul internat din Iasi, fiind coleg si prieten cu D.I.
Suchianu (care-i va deveni peste ani cumnat, prin casatoria suriorii sale Rale), cu fatii Ionel si
Al.O. Teodoreanu, cu Victor Ion Popa s.a. In clasa a II-a sau a III-a, scoate o revista, Zapada,
scrisa in intregime de mana.
1914-1919 Se inscrie la Facultatea de Litere si Filosofie din Bucuresti, unde absolva doi
ani cu excelente rezultate. Din toamna lui 1916 urmeaza cursurile Scolii de ofiteri de rezerva de
artilerie, la Iasi si Botosani, iar un an mai tarziu este mobilizat ca sublocotenent intr-un regiment
de artilerie antiaeriana. Isi va termina anul al III-lea la Facultatea de Litere din Iasi, trecandu-si
tot acolo, magna cum laude, si Necesitatea psihologiei in comparatie cu necesitatea logica si
Consecintele filosofice ale teoriei lui Binet asupra gandirii. In 1918 obtinuse si licenta in drept.
In anii cursurilor universitare ii are ca profesori pe D Gusti, Ion Petrovici si G Ibraileanu, aceasta
din urma, viitorul sou metor spiritual. In 1916 ii apar si primele pagini tiparite: Importanta
sociologica a lui G Tarde in Convorbiri literare, Relatiunile dintre imagine si gandire, in Studii
filosofice si Rationamentul in perceptie, in Buletinul Seminarului de Logica. Eminent student
este admis ca membru in Societatea de filosofie, alaturi de profesorii sai.

1919-1923 Se afla la Paris, unde frecventeaza celebra Ecole Normale Superieure, pentru
studii de specializare in vederea doctoratului, obtinand titlul onorific de ancien eleve.
Intreprinde calatorii de documentare si la Berlin, unde vine in contact cu miscarea socialista
germana. In capitala Frantei este din nou coleg cu D.I. Suchianu, pe care il recomanda lui G
Ibraileanu spre a colabora la Viata romaneasca, unde trimite el insusi articole despre cultura si
miscarea intelectuala franceza, grupate sub titlul Scrisori din Paris. In februarie 1922 isi trece
doctoratul in drept cu teza Proudhon. Sa conceptiondu progres et son attitude sociale, iar in
iunie 1923 si pe cel de stat, in litere si filosofie, cu lucrarea L'idee de revolution dans les
doctrines socialistes, sub indrumarea renumitului sociolog francez Celesin Bougle. La Sorbona,
pe langa aceasta, lucreaza si cu L. Levy-Bruhl si P. Fauconnet, iar la College de France cu
psihologul Pierre Janet. In Germania, ii cunoaste de asemenea pe E. Spranger, A. Vierkandt si
Max Dessoir. De remarcat ca din cei 30 de candidati romani inscrisi pentru doctorat la Sorbona
intre 1919 si 1923, Mihai Ralea e unicul care l-a si trecut, teza lui principala fiind premiata de
Fundatia Universitara Osiris din Paris si recenzat elogios de autoritati ca W. Sombart, A.
Aftalion, I.L. Pech si Bougle insusi, care descifra in ca o puissance de synthese qui promet.
1923 Se intoarfcela Iasi, unde este numit imediat asistent la Catedrala de Filosofie a
profesorului Ion Petrovici, iar apoi suplinitor al conferintei de Pedagogie sociala si legislatie
scolara nationala si comparata.
1924 Se inscrie in Partidul Taranesc. Din 1927 incepe sa colaboreze la Dreptatea, organ
P.N.T. In ale carui randuri va intra in acelasi an si al carui deptutat in parlament va fi de
asemenea, din decembrie anul urmator. La organizarea redactionala a Dreptatii, din martie 1934,
Ralea devine directorul ziarului, o calitate pe care o va pastra pana la 31 martie 1938.
1925 25 noiembrie. Este propus profesor titular prin chemare, conform art. 81 din legea
de atunci a invatamant, si numit ca atare prin decret regal, incepand de la 1 ianuarie 1926, la
catedra vacanta de Psihologie si Estetica a Facultatii de Litere si Filosofie din Iasi, pana in
toamna lui 1938, cand va fi
transferat la Universitatea din Bucuresti, ca sef al Catedrei de Estetica si Critica literara,
disponibilizata prin pensionarea lui Mihail Dragomirescu.
1925-1931 In acest interval, de numai sase-sapte ani, apar noua volume semnate de Ralea
cuprinzand studii de specialitate, eseuri literare si note de calatorie
1930-1931 Intreprinde cateva excursii turistice in Spania, Egipt, Anglia si Olanda, ale
caror impresii vor fi cuprinse in volumele Memorial (1930) si Nord-Sud(1945).
1933 Preia de la G Ibraileanu directia revistei Viata romaneasca impartind-o vreme cu G
Calinescu, caruia ii revenea ingrijirea partii literare. Participa din ce in ce mai sporadic la
confruntarile din viata culturala, ramanand consecvent mai vehii sale atitudini antigandiriste si
antinationaliste, in schimb, este tot mai prezent in dezbaterile politice, prin articolele din
Dreptatea etc., publicate cu regularitate pana la inceputul lui 1938. In redactia Dreptatii, il are ca
prim-redactor pe Demostene Botez, iar printre colaboratori pe P Pandrea, C Visoianu, O
Livezeanu, Ilarie Dobridor si altii.

1937-1938 Incepand cu noiembrie 1937 cand la presentia PNT revine Iuliu Maniu, in
locul lui Ion Mihalache, care isi depune mandatul de prim-ministru, abia insarcinat, neacceptand
sa formeze guvernul in colaborare cu Al Vaida-Voevod, impus de rege Mihai Ralea, impreuna
cu intreaga aripa de stanga, in care mai figurau Armand Calinescu, Virgil Madgearu, Petre
Andrei, Mihai Ghelmegeanu etc., se indeparteaza de linia oficiala a partidului, afectata si de
discutabilul pact de neagresiune electorala incheiat la 25 noiembrie 1937 cu partidul lui Corneliu
Zelea Codreanu Totul pentru tara.
1938, 30 martie Dupa impunerea, la 11 februarie, a regimului de dictatura personala de
catre regele Carol al II-lea, Mihai Ralea intra ca ministru al Muncii in al doilea guvern prezidat
de mitropolitul Miron Cristea. Va ramane in aceeasi calitate si in cabinetele urmatoare, pana la 3
iulie 1940. Este autorul unor importante actiuni de imbunatatire a conditiilor de viata ale
muncitorimii, ca legea repausului duminical, legea breslelor, legea asigurarilor sociale, initiativa
Munca si voie buna pentru petrecerea timpului liber etc. In aprilie 1938 este exclus PNT.
1939 15 aprilie Apare revista saptamanala Munca si voie buna. La 1 mai are loc, in sala
Aro din Capitala, un impresionant congres al breslelor, sub patronajul Ministerului Muncii,
deschis prin discursul lui Mihai Ralea. Tot sub auspiciile sale se va inaugura, la 20 iunie, in
Parcul Carol, expozitia internationala Munca si voie buna, cu participarea Bulgariei,
Germaniei, Greciei, Frantei si Italiei. Organizatia Munca si voie buna va crea un teatru pentru
muncitori, biblioteci, sali de cinematograf, o universitate muncitoreasca, la Bucuresti, cu filiale
la Chisinau si Sibium va inlesni petrecerea concediilor de vara in excursii recreative si instructive
s.a. Bilantul ministeriatului Ralea se dovedeste foarte pozitiv
1940-1941 In perioada prezentei legionarilor in guvernul Antonescu, Mihai Ralea este
una din personalitatile aflate pe lista neagra a acestora. Un concurs de imprejurari favorabile il
salveaza totusi in zilele rebeliunii, din ianuarie.
1942 Alaturi de alti fruntasi politici si scriitor democrati este internat in lagarul de la
Targu-Jiu.
1943-1944 In toamna lui 1943, gruparea national-taranista condusa de Ralea, inpreuna cu
fractiunea social-democrata a lui Lotar Radaceanu, infiinteaza dupa reintoarcerea celei de-a doua
la PSD, isi schimba numele in Partidul Socialist-Taranesc. Acesta va adera la 6 septembrie 1944
la Grupul patriotie antihitlerist, apoi, la 26 septembrie acelasi an, la platforma Frontului
National-Democrat si la 30 noiembrie va fuziona cu Frontul Plugarilor
1944 septembrie Suspendata in 1940, Viata romaneasca reapare sub conducerea lui
Ralea, care colaboreaza concomitent si la organul partidului sau, Dezrobilea.
1945, 6 martie. Intra in guvernul dr Pentru Groza, ca ministru al Artelor. In aclasi timp
este profesor la Catedra de Psihologic, pe care o va conduce din 1948 pana la moarte.
1946 Apare opera de sinteza filosofica a lui Mihai Ralea, Explicarea omului, a carei
versiune franceza din 1949, aparuta la Presses Universitaires de France, va fi semnata de Eugen
Ionescu.

1946-1948 Este ambasador al Romaniei la Washington pana in februarie 1948 prilej


cu care viziteaza Statele Unite, Canada si zona Marii Caraibelor, despre care va relata in volumul
publicat in 1955, sub titlul In Extremul Occident.
1955 Apare lucrare Cele doua Frante, o analiza a culturii si spritualitatii franceze, tradusa
si ea la Paris, cu prefata a filosofului Roger Garaudy.
1956 11 mai. Are loc o sedinta omagiala a Academiei cu ocazia implinirii de catre Ralea
a vastei de 60 de ani. Rostesc elogii la adresa lui prieteni si colegi ca Tudor Vianu, Geo Bogza,
C Ionescu-Gulian si Paul Popescu-Neveanu.
1957-1958 Eseistul isi aduna o parte din cele mai reprezentative pagini de critica, estetica
si filosofie in trei volume cu titlul Scrieri din trecut.
1957 Devine membru al Partidului Muncitoresc Roman
1960-1964 Cultivat de regimul comunist, va ocupa numeroase demnitati si va implini
importante functii precum: membru al Consiliului de Stat (din 1963), vicepresedintele al
Prezidiului Marii Adunari Nationale, presedinte al Comitetului National pentru Apararea Pacii si
membru in Biroul Consiliului Mondial al Pacii, presedinte al Comisiei nationale pentru
UNESCO, presedinte al Grupului national roman al Uniunii interparlamentare, pozitii mai mult
onorifice si protocolare decat realmente active din punct de vedere politic. In ordine stiintifica,
va fi membru titular al Academiei (de la 1 noi noiembrie 1948), director al Institutului de
Psihologie si sef al catedrei de specialitate la Universitatea din Bucuresti.
1964, 17 august Inceteaza din viata la Berlin, in drum spre Copenhaga, unde urma sa
participe la reuniune internationala, Mihai Ralea cel mai eseist dintre eseisii literaturii romane.
1963. Apare postum, in Revista de psihologie, nr 4, Schita unui sistem de psihologie,
punct de plecare al unei alte posibile mari opere de sinteza originala, pe care autorul n-a mai
apucat, din pacate, sa o realizeze
Bibliography
http://www.slideshare.net/tutrent2/mihai-ralea-explicarea-omului
http://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_Ralea
http://www.autorii.com/scriitori/mihai-ralea/
http://www.biovital.ro/article/26801/Mihail-Ralea
http://confluente.ro/Impact--Vocatii/Mihail_ralea.html
http://www.criticatac.ro/24467/mihai-ralea-militantism-ideologic/