Sunteți pe pagina 1din 56

Se vor face doua cursuri de teorie in care se prezinta proiectia, ce este tehnica proiectiva

etc. dupa care se va trece la teste proiective.


Exemple de teste proiective care se vor face:
1. Testul arborelui;
2. Testul omului / DAC (adica Deseneaza o persoana):
3. Testul familiei
4. Experimentul Asociativ Verbal / TAV doua variante;
5. Fabulele DUS;
6. Teste de completate Testul Roter;
7. TAT (TestulTematic de Aperceptie)
8. Testul pulsiunilor Szondi;
9. Testul Rorschach Tehnica petelor de cerneala;
Bibliografie:
Chevalier, (1993), Dictionar de simboluri, vol. I, II, III, Ed. Artemis, Bucuresti.
Deri, S. (2000), Introducere in testul Szondi, Ed. Paidea, Bucuresti.
Dumitrascu, N. (2005), Manual de psihodiagnostic. Testul Rorschach., Ed. Trei, Bucuresti.
Dumitrascu, N. (2005), Tehnici proiective in evaluarea personalitatii, Ed. Trei, Bucuresti.
Jung, K.G. (.), Opere complete, Ed. Trei, Bucuresti.
Koch, (2002), Testul arborelui, Ed. Profex, Timisoara.
Laplanche, Pontalis, (1990), Vocabularul psihanalizei, Ed. Humanitas, Bucuresti.
Minulescu., M. (2001), Tehnici proiective, Ed. Titu Maiorescu, Bucuresti.
Sammuels, (2005), Dictionar critic al psihologiei anaice Jungiene, Ed. Humanitas, Bucuresti.
Schafer, R. (2003), Interpretarea psihanalitica a testului Rorschach, Ed. Polirom, Iasi.

Programarea orelor de seminar pentru Tehnici Proiective vs. Psihoterapie


Th. P.
PT
8 9.30
gr. 1; 5
gr. 2; 6
9.30 11
gr. 2; 6
gr. 1; 5
11 12.30
gr. 3; 7
gr. 4; 8
12.30 - 14
gr. 4; 8
gr. 3; 7

15.10.

NOTIUNEA DE PROIECTIE
Notiunea de proiectie a fost lansata in Psihologie de Freud in 1894 in lucrarea
Psihonevrozele de aparare.
Freud utilizeaza proiectia pentru a explica diferite tulburari psihopatologice cum sunt
fobiile sau paranoia, din perspectiva psihanalitica, afirmand ca proiectia este o operatie prin care
subiectul expulzeaza din sine si localizeaza in altul anumite calitati, sentimente si dorinte, chiar si
obiecte pe care nu le cunoaste sau le refuza in sine insusi.
Proiectia este tendinta oamenilor de a fi influentati de trebuintele, emotiile si structura lor
in ansamblu, in interpretarea realitatii, ori de cate ori campul percepv prezinta oanumita
ambiguitate.
Problematica proiectiei necesita discutarea relatiilor pe care le are cu:

cu alta.

conceptul de transfer,

conceptul de identificare,

conceptul de mecanism de aparare.

I. Proiectia-Transfer: Subiectul arata prin atitudinea sa faptul ca asimileaza o persoana

II. Proiectia-Identificare: Subiectul se asimileaza altor persoane sau asimileaza in sine


obiecte externe.
III. Proiectia ca mecanism de aparare: Se gaseste in paranoia, fobie, gelozia proiectiva
(care este diferita de gelozia normala sau de delirul de gelozie paranoic).
ASPECTE LEGATE DE MODUL CUM SE MANIFESTA PERSONALITATEA IN RELATIILE
NOASTRE
1. CUM SE MANIFESTA PERSONALITATEA IN RELATIILE PERSONALE
Personalitatea se manifesta in relatiile personale:
-

de familie,

de cuplu,

de prietenie,

medic-pacient,

profesor-student.

Orice intalnire intersubiectiva cu celalalt, mai ales daca este incarcata emotional, activeaza
mecanismul proiectiei.
1) Un exemplu este cand esti indragostit: proiectezi asupra celuilalt anumite insusiri
idealizate care formeaza un fel de halou in jurul persoanei iubite. Este o alegere narcisica a

obiectului, in functie de propriile noastre atribute acordate in mod eronat celuilalt. Cand il alegem
pe celalalt, relatia depinde de relatiile noastre cu parintii.
2) Alt exemplu: un baiat cu o mama dominanta va alege si va avea ca sotie o feeie
dominaoare.
3) Un medic investit cu aura de vindecator pare omnipotent datorita anxietatii si neputintei
pacientului.
4) In relatiile de cuplu, gelozia: adesea devii gelos cand tu insati, in fondul interior ai acea
tendinta vrei sa-l inseli pe partener insa nu faci asta, ci il acuzi, il banuiesti de infidelitate pe
partener.
2. PROIECTIA IN ALEGEREA MESERIEI SAU VOCATIEI
Oamenii aleg o profesie proiectand asupra ei tendintele personale pe care spera sa le
fructifice u macar sa le socializeze in rolul profesional respectiv.
Ex: Cei cu tendinte agresive isi aleg meserii cum sunt: chirurg, macelar, criminalist.
Ex: Rolul de profesor poate fi exercitat datorita faptului ca exista o tendinta de minare.
3. PROIECTIA IN BOALA SAU TULBURAREA MENTALA
3.1. DELIRUL PARANOICULUI
Ideea deliranta este o compota foarte solida, irationala, impenetrabila la argumente si
foarte incarcata afectiv, la care subiectul adera cu toata fiinta lui.
Ex: Ma simt urmarit de securisti.
Intamplarile reale sunt distorsionate pentru a urmari ideea deliranta.
Ex: Individului i se pare si crede ca medicul este de fapt cel de la securitate. Daca mai
apare si o femeie de servici atunci si ea comploteaza cu securistul de medic.
3.2. FOBIA
Fobia este o teama cu obiect, anxietatea fara obiect.
Ex: Micul Hans si foba lui fata de cal si cocos. In acest caz, copilul a transferat imaginea
despre tata asupra animalului.
4. PROIECTIA LA NIVEL MACROSOCIAL
Proiectia este unul din mecanismele de baza care face posibila manipularea oamenilor si
trasferul lor in mase de manevre politice oportuniste.
4.1. FENOMENUL TAPULUI INSPASITOR, IN COLECTIVITATE SI GRUPURI
Cand intr-ungrp lucrurile merg prost, vina este proiectata asupra unei victime, a unui
subgrup-victima sau a unui grup rival.
Ex: Tarile care se invecineaza.
4.2. FENOMENUL FORMARII MITURILOR SI LEGENDELOR

Proiectia este responsabila de formarea miturilor si legendelor, credintelor.


Ex: In mitologie apar fiinte foarte umanizate, bune sau rele. Apar fenomene de neinteles,
amenintatoare fiind umanizate pentru ca oamenii sa le poata intelege. Asupra demonilor se
proiecteaza atitudini, atribute negative iar asupra zeilor pozitive.
FACTORI AI PROIECTIEI
Cand intervine proiectia apar urmatorii factori:
1. Intensitatea emotiilor sau a trebuintelor
Cu cat traim o emotie mai puternic, indiferent de natura ei si cu cat avem o trebuinta mai
frustrata, cu atat proiectam mai multrespectiv tndem sa subiectivizam mai mult o situatie
subiectiva.
Ex: Pentru o persoana furioasa lumea devine un loc al urii iar oamenii cu care vine in
contact devin fie n posibil agresor, fie o potentiala victima.
Ex: O persoana insetata, aflata in desert, va proiecta fantasme legate de oaze cu apa.
Ex: Un depresiv va vedea viata in negru iar un euforic, in roz.
Aceeasi realite este perceputa complet altfel.
2. Ambiguitatea situatiei sau gradul de claritate
Cu cat un stimul sau o situatie este mai vaga, mai neclara, ambigua sau slab structurata,
cu atat vom percepe acea situatie mai mult in functie de propriile noastre scheme interioare.

neclari.

Acest factor sta la baza tehnicilor proiective pentru ca in tehnicile proiective stimulii sunt

Neutralitatea binevoitoare a psihanalistului


Neutralitatea binevoitoare a psihanalistului il determina pe client sa vorbeasca, sa spuna
lucruri pe care nu le-ar fi spus in mod obisnuit.
3. Forta si integritatea Eului
Operational, Eul reprezinta instanta care ne regleaza comportamentul in functie de
cerintele noastre interne si de realitatea obiectiva. In mod normal, un Eu puternic, integru, are o
anumita capacitate de reflexie, obiectivitate, de judecata critica si realista.
Orice factor care ameninta integritatea sau forta Eului, duce, stimuleaza fenomenul
proiectiei, adica deformarea realitatii.
In bolile mentale severe si in schizofrenie care este o tulburare mentala care duce la
pierderea simtului realitatii prin distorsionari perceptuale, pri iluzie si halucinatie, distorsionari
cognitive, idei delirante, bolnavul poate vedea in celalalt un demon. Schizofrenicul are un Eu
destructurat, slab, care se lasa invadat de antasmele inconstiente incarcate afectiv si nu mai poate
asigura sau restabili un raport obiectiv cu realitatea.
TEHNICILE PROIECTIVE
Cand o persoana proiecteaza imaginile proiectiilor ei, isi traeaza de fapt preocuparile,
obsesiile, viata sa interioara care adesea este inconstienta. In acest fel au aparut tehnicile
proiective.

Tehnicile proiective se folosesc aproximativ din 1930 si reprezinta niste situatii (sau
stimuli) mai slab structurate, neclare, ambigue, care au rolul de a provoca si a capta proiectiile
individului.
Ex: Subiectul i se arata niste pete de cerneala si apoiste intrebat ce vede sau ce este
acolo. Astfel persoana isi dezvaluie fara sa stie anumite coordonate ale personalitatii sale si ofera
psihologului o serie de informatii greu sau imposibil de obtinut din alte surse.
CARACTERISTICILE TEHNICILOR PROIECTIVE
1. Sunt niste sarcini ambigue sau slab structurate care permit o mare libertate de raspuns.
2. Subiectul nu cunoaste semnificatia raspunsurilor lui, se tradeaza inconstient. De regula
nu i se comunica modul in care vor fi codificate si interpretat.
3. Scorarea si interpretarea raspunsurilor de catre psiholog implica o anume subiectivitate
din partea acestuia.
DISTINCTIE INTRE TEHNICILE PROIECTIVE SI TESTELE OBIECTIVE
Inca de la aparitie, tehnicile proiective au starnit vii controverse printre practicieni, multi
dintre acestia, sustinand ca acestea nu merita sa fie numite testepentru ca nu satisfac cerintele
fundamentale ale unui test: fidelitatea, validitatea, standardizarea.
La testul petelor de cerneala, un subiect, vazand o plansa, da un raspuns de genul: Aici
vad o persoana cu bratele ridicate. Raspunsul poate fi interpretat ca: ajutor, dezarmare,
speranta, adoratie, rugaciune etc. Asadar, acelasi aspuns interpretat poate duce la raspunsuri
diferite intre psihologi, numai ca interpretarea raspunsului nu se face doar dupa un singur raspuns
sau test.
Fidelitatea inter-examinator este slaba cand maiute examinari ajung la concluzii diferite.
Testele obiective satisfac cerintele psihometrice.
Dupa Exmer, aceasta impartire este artificiala si nefondata.
Argumente sunt:
I. Teoretic, orice situatie-stimul poate evoca un proces proiectiv, chiar si stimulii
foarte clari.
Ex: La intrebarea Cat fac 2 + 2 ?, un elev raspunde 4, pentru ca este numarul meu
preferat.
Orice tehnica proiectiva poate fi adusa la standardele unui test obiectiv daca i se calculeaza
proprietatile psihometrice. La Rorschach s-au calculat datele psihometrice timp de 30 de ani si a
putut fi standardizat. Problema este ca pentru a calcula proprietatile psihometrice pentru tehnicile
proiective, dureaza foarte mult.
CLASIFICAREA TEHNICILOR PROIECTIVE
CLASIFICAREA LIMBAJELOR
I. Limbajul perceptiei Proiectia Structurala
Terhnicile care pot folosi acest limbaj pleaca de la ideea ca afland cum percepe un om
realitatea, respectiv o situatie-stimul, putem deduce anumite lucruri despre personalitatea lui.

Ex: Testul Rorschach / Testul petelor de cerneala.


II. Limbajul cuvintelor Proiectia asociativa
Modul in care oamenii reactioneaza la anumite cuvinte dezvaluie o serie de preocupari,
obsesii sau complexe.
Ex: Testul Asociativ Verbal al lui Jung / TAV,
Testul de completare fraze Rotter.
III. Limbajul pulsiunilor Proiectia pulsionala
Atractia sau respingerea fata de anumite figuri releva o suita de trebuinte, instincte,
pulsiuni ale subiectului, mai mult sau mai putin frustrate.
Ex: Testul Szondi.
IV. Limbajul Desenelor Proiectia grafica
Modul in care desenezi un arbore, silueta unei persoane, exprima anumite lucruri care tin
de imaginea de sine, relatia cu lumea si starile sale emotionale.
Ex: Testul Deseneaza o persoana / DAC,
Testul Arborelui,
Testul Familiei.
V. Limbajul Povestilor Proiectia tematica
Se prezinta sub forma unor imagini cu personaje. Subiectul trebuie sa faca povesti despre
ele. In aceste povesti subiectul isi exprima dorintele, trebuintele lui, dorintele si modul de a
percepe relatiile personale.
Ex: Testul de Aperceptie Tematica TAT,
Testul de Aperceptie Tematica pentru copii CAT,
Fabulele DSS.
VI. Limbajul frustrarii
Modul in care reactionam la stres, situatia frustranta, releva starea de spirit a subietului
sau mecanismele prin care el incearca sa faca fata stresului si vietii in general.
Ex: Testul Rosenzweig.
Este vorba despre niste imagini in care este o masina care a trecut prin apa si a stropit
persoana. Subiectul trebuie sa spuna, sa completeze, inchipuindu-si ca la stropit pe el, ce ar spune
el in aceasta situatie.
AVANTAJELE SI DEZAVANTAJELE TEHNICILOR PROIECTIVE
1. AVANTAJELE TEHNICILOR PROIECTIVE

Tehnicile proiective permit, spre deosebire de testele obiective, o viziune mai aprofundata
si mai personalizata despre subiect. Cel mai adesea, prin tehnicile proiective vedem fantasmele,
obsesiile, dorintele si conflictele inconstiente. Subiectul nu stie ce exspirma pentru ca nu are de
unde.
Aceste tehnici sunt mai greu de trisat in practica. Fiind niste situatii opace, pentru subiect
este mult mai greu sa-si faca o imagine favorabila pentru ca nu stie unde tintesc. Ele sunt sarcini
nestructurate sau slab structurate.
Pot fi aplicate pe categorii de oameni unde testele obiective nu functioneaza.
Ex: la copii, la persoane cu tulburari sau deficiente mentale moderate (adica la analfabeti),
la subiectii cu un nivel redus de instruire.
2. DEZAVANTAJELE TEHNICILOR PROIECTIVE
Multe din tehnicile proiective nu sunt standardizate, au reguli de aplicare, scorare si
interpretare mai putin clare. De multe ori se face apel la intuitia psihologului.
Multe tehnici proiective necesita timp si efort mare de invatare, o practica indelungata.
FENOMENUL PROIECTIEI LA FREUD

1894

1896

1901

Psihonevrozele de aparare:
Introduce termenul de proiectie.
Noi observatii asupra psihonevrozelor de aparare. Aici Freud foloseste notiunea
de proiectie in sens clinic. Astfel, proiectia se poate defini ca fiind un mecanism
de aparare din care se cauta in exterior, originea unei neplaceri.
Credinta in hazard si superstitie din Psihopatologia vietii codiene;
Conceptia mitologica despre lume, care anima pana si religiile cele mai
moderne, nu este altceva decat o psihologie proiectata in lumea exterioara.

1909
1911

1912

1917

1920

Proiectia, in sensul ei normal, permite punerea in imagine, cuvant, sens sau scena
a unei perceptii endopsihice, constituindu-se intr-un spatiu de elaborare psihica,
intr-un ecran al proiectiei.
Micul Hans explica fobia ca proiectie a unui pericol pulsional.
Cazul presedintelui Schreber proiectia in paranoia, unde perceptia interioara
este inlocuita cu una exerioara.
Totem si Tabu Proiectia, in afara perceptiilor interioare, este un mecanism de
aparare primitiv, cu ajutorul caruia se structureaza reprezentarea lumii exterioare.

Proiectia intervine in superstitie si mitologie. Elementele proiectate sunt dorinte


si afecte pe carwe subiectul nu le accepta.
Complement metapsihologic la teoria visului, in Metapsihologie;

Visul este o proiectie, este exteriorizarea unui proces intern.


Dincolo de principiul placerii;
A pus problema originilor fenomenului proiectiv;

Proiectia ca mecanism de aparare primar;


Pentru a se opune excitatiilor interne care produc neplacere, acestea sunt tratate
ca si cum ar proveni din exterior.
*Despre examen:
Sunt 1-2 subiecte din teorie,
3-4 subiecte (depinde de punctaj) din teste, sa interpretam.
*La seminar:
Se cer studii de caz pe cateva din teste, de interpretat.
22.10.
2
PROIECTIA
(continuare)
1. FENOMENUL PROIECTIEI LA JUNG
Pentru Carl Gustav Jung, proiectia reprezinta transferarea in exterior, intr-un obiect a
unui proces subiectiv intemeiat pe identificarea arhaica subiect-obiect, momentul din filogeneza in
care lumea interioara nu era precis delimitata de cea din exterior.
Ponderea proiectiei este atat de mare incat nu vom putea niciodata afla cum arata in
Sinele lumii deoarece, in demersul cunoasterii transformam procesul fizic intr-unul psihic. Astfel,
tot ceea ce este necunoscut, orice vid, este umplut prin proiectie. Ceea ce se crede ca se
recunoaste in materie este de fapt proiectia datelor inconstientului subiectului cunoscator.
Jung remarca existenta unei proiectii pasive care este porma patologica a proiectiei, dar
si a multor proiectii normale neintentionate sau intamplatoare si a unei proiectii active, ca
parte componenta, esentiala a empatiei.
Comparativ, daca proiectia este un proces de dezasimilare a obiectului din subiect prin
expulzarea unui continut subiectiv, pe obiect, introiectia este un proces de asimilare, o asimilare
a obiectului in subiect.
Daca proiectia este un proces de introversie, pentru ca ea conduce spre diferentiere si
separare a obiectului de subiect, introiectia este un proces de extraversie pentru ca asimilarea la
obiect cere empatie si o investire a obiectului cu libido.
In proiectie, prin dezasimilare, subiectul scapa de continuturile dureroase si inacceptabile
dar si de valorile pozitive care nu-i sunt accesibile constient.
Ex: Daca un subiect a avut parinti cu tendinte agresive, el poate face proiectie la un
profesor care are atitudini agresive si scapa de continuturile dureroase, insa, valorile lui pozitive
interne, pot fi calde si nu agresive si nu pot fi constientizate decat prin psihoterapie.
La origine, exista o identitate arhaica intre subiect si obiect, care se sprijina pe procesul de
proiectie.

In sens restrans, proiectia desemneaza necesitatea dizolvarii acestei identitati cu obiectul


cand starea de neadecvare este deja observata si apare disfunctionala pentru persoana.

ALTE PERSPECTIVE ALE FENOMENULUI PROIECTIEI


IN TEHNICILE PROIECTIVE
Leopold Bellak gaseste necesara redefinirea conceptului de proiectie in sens freudian, in
termenii procesului distorsionarii aperceptive si a teoriei gestaltiste a invatarii. Gasind termenii
de proiectie si de perceptie ca fiind irelevanti, Bellak propune pe cel de aperceptie prin care
intelegem procesul prin care noile experiente sunt asimilate celor vechi si transformate prin
acestea.
Reziduumul de experienta, Bellak il denumeste masa aperceptiva.
Astfel, in viziunea lui Bellak, proiectia reprezinta extrema distorsiune cognitiva in care
anumite aspecte ale vmasei aperceptive controleaza intr-atat perceptia actuala incat afecteaza
intr-un grad mare aspectul adaptativ al cognitiei.
Bellak considera ca in functie de implicarea constiintei exista 4 nivele de distorsiune
aperceptiva:
1) Nivelul
cel
mai
apropiat
de
Constient,
denumit exteriorizare
subiectul recunoaste ca raspunsul sau este incarcat de propria subiectivitate.

2) Constientul intervine dar mult mai putin si este denumit sensibilizare


discriminarile de tip aperceptiv sunt mai fine; se refera la emotii sustinute de o tensiune reala;
partial, raspunsul subiectului este o satisfacere a unei trebuinte.
3) Proiectia simpla denumita transfer prin invatare ex: in situatia in care persoana a
avut experiente negative cu mai multe persoane, in prezent, indiferent de persoana implicata,
subiectul va proiecta asupra ei sentimentele generate de experientele anterioare; Constientul nu
mai face distinctia intre real si subiectiv .
4) Proiectia
cu
inversiune este mecanismul
interpretativa de tip paranoid.

care

intervine

in

proiectia

Pentru Abt, definirea proiectiei intervine in functie de nivelele de anxietate carora


subiectul poate sau nu sa faca fata. Aperceptia, in general are rolul de a permite individului sa
mentina in el o stare de anxietate (Abt). Cand situatia exterioara devine tot mai putin structurata,
anxietatea are tendinta de a creste. Subiectul nu mai poate uza de mecanismele de aparare
obisnuite si atunci intervine proiectia pentru a realiza adaptarea la situatia noua.
La Melanie Klein proiectia are sensuri mai nuantate, legate de identificarea proiectiva
conform careia o parte din Sine este atribuita unui obiect. Astfel, o parte a Eului, o stare psihica
este perceputa ca aflandu-se in alta persoana si renegata.
Un alt sens al proiectiei este proiectia obiectului intern. De exemplu la copil, absenta
mamei este perceputa ca o prezenta activa in stomac a unui obiect rau care provoaca foamea. Prin
tipat nsi planset, obiectul ajunge sa fie perceput ca expulzat din corpul copilului, in exterior. Astfel,
obiectul pare ceva mai putin terifiant. Externalizarea conflictului este proiectia prin care conflictul
intern sau relatia interna este proiectata in exterior.
2. RELATIA PROIECTIEI CU UNELE CONCEPTE
2.1. RELATIA PROIECTIE-INTROIECTIE

Termenul de introiectie a fost introdus de Avenarius. Pentru a corespunde procesului de


expulzare a unui continut subiectiv pe un obiect.
Ferenczi defineste modern introiectia ca opusa proiectiei, ca fiind o preluare a obiectului
in sfera subiectiva de interes. In timp ce paranoicul expulzeaza, elimina din Ego-ul sau emotii ce
au devenit ca dezagreabile, nevroticul se serveste cu o bucata din lumea externa atat de mare pe
cat o poate integra Ego-ul sau si din ea face un obiect al fanteziilor inconstiente.
Introiectia, ca mecanism, este un fel de proces de diluare, o expansiune a cercului de
interes, la fel de normal precum proiectia.
Cuplul proiectie-introiectie joaca un rol important in geneza binomului subiect-obiect
sau Eu-NonEu. Atunci cand copilul exclude obiectele din blocul sau perceptiv care formeaza lumea
sa externa pana atunci unitara, opune pentru prima oara un Eu, lumii externe. Obiectul exclus nu
mai apartine lumii externe ci trairilor subiective. Astfel, realizeaza prima sa proiectie proiectia
primitiva, Eul resorbind o parte din lumea externa (care este introiectia primitiva).
Ce se proiecteaza:
a) pulsiunea ca in cazul fobiei,
b) afectul ca in cazul proiectiei paranoice,
c) obiectul Eul-placere originar introiecteaza tot ceea ce este bun si proiecteaza
tot ceea ce este rau.
2.2. RELATIA PROIECTIE-SIMBOLURI SAU SIMBOLIZARE
Modul de realizare al proiectiei este de tip simbolic, prin reproducerea in imagini
simbolice a continutului intrapsihic. Expresia este un proces psihic asociat proiectiei,
reprezentand forma externa de manifestare si instrumentul prin care este vehiculat continutul
proiectat. Expresia este deci purtatoarea sensului simbolic astfel incat proiectia desemneaza
sensuri iar expresia le vehiculeaza.
Mecanismele de simbolizare suntconstituite din doua compartimente:
- componenta interna mecanismul proiectiei,
- componenta externa mecanismul expresiei.
Procesul expresiei este de tip superior, constient, intelectual si este purtator al
continutului proiectat.
Cele doua componente ale mecanismelor de simbolizare proiectia (care consacra
continutul) si expresia(care determina forma) sunt reunite in cadrul actului creatiei.
Legile creatiei formulate de Freud si dezvoltate de Kretschmer stau conform scolii
psihanalitice la baza legilor simbolico-figurale.
Legile simbolico-figurale sunt:
1. Legea agkutinarii imaginilor crearea de noi imagini prin reglarea celor vechi.
2. Legea stilizarii transformarea imaginilor exterioareconform propriilor tendinte.
3. Legea proiectiei in cadrul psihodiagnozei proiective se determina o creatie
experimentala declansata si determinata de situatia-test.

Sunt 4 etape care releva trecerea de la imasginea mentala la imaginea plastica in


testul proiectiv:
Etapa I Etapa receptiv-cognitiva in care se formeaza imaginea primara a obiectului
perceput.
Etapa a II-a Etapa reproductiv-instrumentala in care se formeaza schema imaginii
mentale.
Etapa a III-a Etapa simbolica in care schema se transforma prin proiectie intr-o
structura mentala cu semnificatie simbolica.
Etapa a IV-a Etapa instrumental-simbolica in care se realizeaza reproducerea
externa a structurii cu ajutorul expresiei.
JUNG PSIHOLOGIA ANALITICA
Simbolul este o expresie a unei conditii care nu poate fi la fel de bine exprimata in alt
mod. Este o deschidere in imagine a unei stari psihice interioare. Este manifestarea naturala a unei
conditii psihice intangibile, forma primara in care se exprima Inconstientul, prin care acesta
asjunge in Inconstientul in Constiinta.
Simbolul are intotdeauna o natura extrem de complexa, fiind alcatuit din date proprii
tuturor functiilor psihice. El nu este nici rational, nici irational. Are o latura accesibila actiunii dar si
una care scapa acesteia, fiind constituit nu doar din date de natura rationala, ci si din date
irationale venite din pura perceptie externa sau interna.
Procesul de formare al simbolului este definitoriu pentru fiinta umana si este definit
de Jung ca functie transcendenta. Inteleg prin functie nu o functie fundamentala, ci una
complexa, compusa din alte functii, iar printranscendent, nu o calitate metafizica ei, ci faptul ca
aceasta functie opereaza o trecere de o atitudine la alta. Materia prima prelucrata de teza si
antiteza, care ne uneste contrariile in procesul ei formativ este simbolul viu (Jung).
O proiectie pe materialul Rorschach sau pe imaginile TAT, un desen realizat de subiect,
nu sunt imagini distorsionate ale unui eveniment real pe care individul nu indrazneste sa le
exprime deschis, ci sunt dimpotriva, forma cea mai bunma posibil de exprimare a sentimentelor,
atitudinilor, conflictelor care nu pot fi formulate rational.
Exista cel putin 3 fatete de sens care pot fi descifrate in simbolul inconttient:
Fateta I: Intelesul personal care desemneaza asociatii la continuturile reprimate,
impulsuri sau experiente inacceptabile.
Fateta a II-a: Intelesul colectiv care exprima aspecte care tin de Inconstientul colectiv,
precum experientele rasei si moduri de gandire mostenite odata cu structura creierului, ce pot fi
amplificate cu referiri la mituri, folclor, religie, alte modele simbolice prin care s-a exprimat
omenirea.
Fateta a III-a: Intelesul general al simbolului care reprezinta implicarea oricarei
perceptii pe care individul o poate discerne, indiferent de formarea sa psihologica. Aceasta fateta
apare in poezie, drama, pictura, ca forma de manifestare creatoare.
3. FANTASMA IN TEHNICA PROIECTIVA
CARACTERISTICILE FANTASMEI
DIN PERSPECTIVA PSIHANALITICA
Din perspectiva psihanalitica, fantasma are urmatoarele caracteristici:

1) Este un scenariu organizat, susceptibil de o dramatizare vizuala. In interiorul


scenariului, subiectul este prezent si poate opera el insusi permutari de atribute, roluri, actiuni.
2) Functia primara a acestor scenarii este de a dramatiza dorinta inconstienta concomitent
cu ilustrarea interdictiei. Astfel, sunt prinse in joc in fantasma mecanismele de aparare care tin de
elaborarea secundara.
3) Fantasma nu este iluzorie. Este o realitate psihica de profunzime dar distincta de
realitatea obiectiva.
4) Asemanator visului, fantasma are un continut manifest si un continut latent. Continutul
manifest este la limita constiintei si poate fi constientizabil si tradus in act constient sau blocaj.
Continutul latent poate fi constientizat prin analiza sau psihanaliza. Intre cele doua continuturi
relatia de simbolizare reciproca este prezenta.
CARACTERISTICILE FANTASMEI
DIN PERSPECTIVA PSIHOLOGIEI ANALITICE - JUNG
1) Fantasma este un complex de reprezentari cel mai adesea sub forma imaginilor carora
nu le corespunde o realitate externa. Ea exprima in structura ei situatia de ansamblu a psihismului
in momentul prezent si include intr-o forma metaforica atat elemente constiente constelate de
situatia actuala cat si pozitia Constientului.
2) Fantasmele pot fi diferentiate in raport de gradul de implicare al Constiintei in
elaborarea lor in fantasme active, (aici Constientul are o atitudine receptiva fata de inconstient) si
fantasme pasive (unde elementele inconstiente invadeaza Constiinta in ciuda sau tocmai datorita
opozitiei acesteia).
3) Fantasmele sunt rezultatul functiei transcendente, religioase, creatoare de simboluri a
psihicului uman asemenea miturilor. Ele incearca sa acopere prin imaginea-simbol distanta dintre
realitatea obiectiva si cea interioara.
4) Originea profunda a fantasmelor o constituie activitatea arhetipurilor denumite initial de
Jung imagini primordiale. Arhetipurile isi exercita functia de centralitate, de autoreglare si unificare
prin intermediul imaginilor interioare a fantasmelor in vise si comportamente asociate.
In ordine patologica fantasmele sunt:
- halucinatia,
- delirul.
In ordine creativa si evolutiva fantasmele sunt prin sinteza operata in expresivitatea
creativa.
29.10.
3

DRAW A PERSON
DAP
TESTUL DESENEAZA O PERSOANA SAU TESTUL OMULUI

1. Natura testului
Testul DAP este rezultatul mai multor clinicieni din S.U.A., cum sunt Bender, Buck,
Hammer, Jolles, Levy, McHovers impreuna cu Urban. Acestia au dorit sa elaboreze o tehnica
expresiva prin care sa putem descrie personalitatea individului analizand desenele
acestuia.
Ca tehnica proiectiva, Testul omului pleaca de la principiul ca in desenul unei siluete
umane, subiectii proiecteaza modul in care se percep pe ei insisi cu tot cu problemele sau
conflictele specifice care tin de imaginea de sine.
2. Aplicarea
Instructaj: Desenati o persoana in intregime. Dupa ce subiectul a terminat de desenat
prima persoana, i se da in continuare urmatorul instructaj: Intoarceti pagina si desenati acum o
persoana de sex opus primei persoane desenate (este pentru problemele de rol-sex).
3. Interpretarea
3.1. Criterii generale
Criteriile generale sunt criteriile pe care le luam in considerare la desenul subiectului.
Inainte de a trece la analiza elementelor desenului este important sa ne facem o parere de
ansamblu asupra acestuia.
Intrebari care ne pot ajuta sa descriem unele caracteristici ale personajului
desenat:
-

Desenul este schematic sau complex?

Desenul este mare sau mic?

Este armonios sau nearmonios?

Ce esxpresie are figura sau postura lui? De tristete sau bucurie? Este inchis sau
deschis?

Personajul din desen este tanar sau batran?

Personajul este desenat in mod realist sau contine elemente bizare, absurde?

Ce elemente ale siluetei a cautat persoana sa puna in evidenta?

Ce elemente sunt omise sau tratate superficial (urechi, picioare etc.)?

Cine a fost desenat primul? Barbatul sau femeia? (in functie de sexul subiectului).

Daca raspundem la aceste intrebari, raspunsurile ne pot oferi chiar de la inceput unele
informatii despre imaginea de sine, despre rolurile cu care se identifica individul, despre starea lui
de spirit, despre atitudinea lui fata de sexul opus, despre maturitatea lui sexuala.
Criterii generale:
a. Pozitia sau atitudinea persoanei desenate.

activa;

- Siluetele desenate in miscare, care executa o anumita actiune, sugereaza o fire dinamica,

- Siluetele desenate cu picioarele departate si cu mainile ridicate sugereaza dorinta de


afirmare generala si asertivitate;
- Siluetele inclinate indica un dezechilibru emotional sau un sentiment de fragilitate;
- Persoana desenata din profil sau din spate exprima dorinta de disimulare, ascundere.
b. Diferentele flagrante de marime a personajului masculin fata de cel feminin
sau valorizarea diferita a persoanei masculine fata de cea feminina.
Valorizarea este pusa in evidenta de detaliile grafice ale siluetei desenate. De exemplu,
daca un subiect deseneaza persoana de acelasi sex cu lux de amanunte iar persoana de sex opus
este desenata superficial, aceasta indica existenta unor tendinte narcisice si o lipsa de interes,
chiar ostilitate fata de sexul opus.
c. Expectantele de rol sexual.
- Referitor la caracteristicile sexuale ale desenului reprezentand o persoana de acelasi sex
cu subiectul, in mod normal,desenele trebuie sa contina astfel de elemente. Acest lucru sugereaza
o identificare normala cu propriul rol sexual.
Fetele deseneaza in general siluete cu par lung, cu o vestimentatie specific feminina, sunt
atente la conturarea detaliilor capului, fetei, buzelor, ochilor, parului, eventual impodobesc silueta
cu diverse elemente decorative (cercei, bijuterii etc.).
Baietii exprima in general elemente care tin de masculinitate: masivitate, par scurt,
imbracaminte masculina, brate, picioare solide.
Aceste elemente sunt normale.
- Devine important, intereseaza in schimb, atunci cand aceste elemente considerate
normale se inverseaza, lipsesc sau sunt exagerate.
Accentuarea, exagerarea, ingrosarea, hasurarea excesiva sau multiplicarea anumitor
elemente ale desenului reprezinta importanta pe care subiectul o acorda elementelor respective in
viata sa.
Ex: Accentuarea detaliilor sexuale sanii, buzele, organele sexuale, parul indica dorinte
erotice intense sau tendinte de exhibitionism sexual.
Uneori, hasurarea excesiva poate insemna nevoia de a ascunde sau de a camufla anumite
aspecte conflictuale din imaginea de sine.
d. Omiterea nejustificata sau tratarea superficiala a unor elemente .
Aceasta sugereaza conflicte in zona respectiva sau lipsa de implicare in sarcina.
Daca intreaga figura desenata pare schematica, inseamna ca subiectul evita, nu vrea sa se
implice in sarcina.

Ex:
e. Semnele de bizarerie sau conflictele de irealism grafic.
Ex: maini iesite din cap, lipsa unor membre etc.
Aceasta sugereaza interiorizari puternice, o atitudine ludica, batjocoritoare sau pierderea
simtului realitatii.
Cu cat personalitatea subiectului este mai deteriorata sau marcata de conflicte, Eul sau
este mai primitiv, slab, cu atat se constata mai des prezenta acestor semne de bizarerie sau
irealism.
Bizarerii:
- organe vizibile,
- membre lipsa sau amputate,
- siluete hidoase, deformate,
- bestialitatea figurii atribuirea de parti corporale (gheare, colti, blana).
f. Elemente distinctive atipice, individuale:
Se analizeaza in comparatie cu varsta, sexul, nivelul de educatie al subiectului.
Sunt relevante pentru ca ele constituie ceva din lumea interioara a persoanei.
Ex: Un barbat poate desena la inceput o silueta masculina impozabila si agresiva, care
acopera toata suprafata un cowboy cu o pusca in mana si apoi deseneaza o silueta feminina de
dimensiuni reduse, pe care o trateaza neglijent din punct de vedere grafic. Aceasta indica faptul ca
subiectul devalorizeaza sexul feminin si ca incearca sa se identifice cu rolul masculin agresiv si
dominator.
Si accesoriile sunt importante.
Ex: prezenta unei siluete masculine cu servieta sugereaza importanta rolului si a statutului
profesional din viata subiectului. In acest caz se poate intreba persoana care deseneaza: Ce-ti
exprima persoana din desen?, Ce fel de om este?. Aceasta ancheta poate oferi date proiective
importante despre starea de spirit a persoanei sau despre problemele care o framanta.
3.2. Analiza formala:
Analiza formala include:
-

Analiza trasaturilor grafice,

Analiza spatiului grafic.

Dupa Urban:

liniile zimtate exprima agresivitate,

liniile intrerupte sugereaza nesiguranta sau anxietate,

liniile moi, abea schitate, sugereaza lipsa de energie.

Analiza spatiului grafic se refera la plasarea in pagina si la marimea desenului.


Persoanele desenate in zona superioara a paginii pot sugera faptul ca subiectul se simte
fara o baza de ancorare in realitate, fie are dorinta de putere, expansiune.
Cand desenul este executat in josul paginii, aceasta sugereaza ca subiectul se simte
nesigur si neadaptat (la grupul din care face parte).
Ocuparea preferentiala a spatiului din stanga indica retragerea in trecut, replierea spre
sine, pozitia pasiva de spectator (nu se implica).
Daca desenul este plasat clar pe partea dreapta a paginii, aceasta sugereaza orientarea
subiectului spre lume, viitor.
Desenele mari, care acopera aproape toata pagina, indica megalomanie, centrare pe sine,
entuziasm.
Siluetele mici sugereaza prezenta sentimentelor de inutilitate, inadecvare.
3.3. Analiza de continut
Se iau in considerare atat modul in care sunt executate diferitele detalii corporale,
eventual accesoriile lor (daca sunt) si aspectele suplimentare care participa la expresivitatea
siluetei umane, care pot trada anumite tendinte ale subiectului ca de exemplu: un personaj care
este desenat inclinat sugereaza dezechilibru afectiv, un personaj desenat din profil sugereaza
tendinta de a disimula.
3.3.1. Capul
Capul este sediul gandurilor, emotiilor, conceptiei despre sine si lume si al controlului
organismului. Este sediul constiintei, dirijeaza adaptarea individului in mediul fizic si social.
Fata este principalul element al expresivitatii emotionale si are un rol esential in
recunoasterea atitudinii sau dispozitiei. Subiectii care sunt evazivi si rezistenti la testare sau care
au deficiente mentale, deprimante, se limiteaza la conturul fetei fara ochi, gura, urechi, nas, etc.
Capul desenat mare fata de restul corpului poate indica o valorizare mai mare si
acordarea unei atitudini sporite proceselor mentale dar si control emotional. De asemeni, in functie
de caz, poate sugera si migrene sau cefalee.
Capul mic poate sugera dorinta subiectului de a nega controlul asupra impulsurilor lui (nu
vrea, refuza sa se controleze).
Gura este organul de asimilare a hranei dar si din punct de vedere simbolic, a
experientelor.
Gura desenata deschisa sugereaza atitudinea pasiv-receptiva a subiectului, dependenta
orala. Exprima astfel o dorinta intensa si infantila de a primi neconditionat suport emotional, asa
cum copilul asteapta sa fie hranit de mama.

Gura desenata deschisa si prevazuta cu dinti sugereaza o atitudine devoratoare si


revendicativa. Indica dorinta de a se bucura aici si acum de placerile vietii, incapacitatea de a
tolera frustrarea, foamea de experiente noi, agresivitate, ostilitate.

lume.

Gura stramba sau cu colturi in jos exprima dezgust sau depresie, dezamagire fata de

Gura cu colturile in sus sugereaza ideea de masca, de zambet conventional si exprima


conformismul social.
Buzele exprima sexualitate sau erotism. Daca apare o pipa sau tigara, acestea pot fi
interpretate ca simboluri falice. Tot in acest context, daca persoana care deseneaza este un
barbat, atunci aceasta tine sa evidentieze masculinitate.
Ochii reprezinta ferestrele sufletului. Asigura expresivitatea fetei dar au si o functie de
receptor al lumii cum privesti.
Ochii desenati mici indica inchiderea fata de lume.
Ochii mari, cu gene fine, cu o expresivitate erotica evidenta sugereaza dorinta de
afisare a feminitatii la nivel social.
Ochii goi, fara pupile, sugereaza imaturitate afectiva sau blocaj emotional.
Parul este un element decorativ, mai ales la femei, dar este si un reziduu al blanii. Este
asociat imediat cu partea animalica a omului, legata de instincte instinctul sexual si cel agresiv.
Parul abundent, innegrit, foarte hasurat, adesea in dezordine, indica preocupari
sexuale si anxietate fata de sexualitate. Poate fi si agresivitate necontrolata.
O coafura ingrijita, cocheta, aranjata, sprancenele desenate fin - apar in special la
femei si sugereaza dorinta de a placea si de a-si exprima feminitatea.
Pilozitatea faciala sugereaza dorinta subiectului de a-si scoate in evidenta masculinitatea
sau maturitatea traduse in sentimente de nesiguranta, slabiciune, in zona capului. Poate indica
probleme afective.
05.11.
4
SIMBOLISTICA SPATIALA A LUI GRNWALD - KOCH LA TESTELE PROIECTIVE CU
DESEN:

1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12

Spirit; suprasensibil, divin, constient.


Foc, inalt, scop, sfarsit, moarte
Tatal, viitorul, extraversie
Pamant, materie, infern, cadere, demonic
Materie, nonconstient, inconstient, inconstient colectiv
Apa, inceput, nastere, origine,
Mama, trecutul, introversie
Aer, vid, neant, lumina, emergenta in afara cosmicului, dorinta, retragere
Zona confruntarii active cu viata
Pulsiuni, instincte, pamant, conflicte, nostalgia mocirlei(ex: sunt atat de sarac!)
Debut, regresie, fixatie la un stadiu primitiv, stare depasita (pe care nu o poti controla)
Zona pasivitatii, spatiul spectacolului

DRAW A PERSON
DAP
TESTUL DESENEAZA O PERSOANA SAU TESTUL OMULUI
- continuare Urechile:
-

daca sunt omise nu este important, este important daca sunt accentuate.

Nasul:

traditional este simbolul falic;

daca narile freamata simbolizeaza furia;

daca este ascutit sugereaza dorinta de afisare a masculinitatii, agresivitate;

daca desenul este deseanat de un subiect feminin si nasul este mic, aceasta
simbolizeaza feminitate.

Barbia:
-

este social al fermitatii sau al pasivitatii;

poate fi colturoasa, patrata si in acest caz sugereaza forta incapatanarea.

Umenii:
-

daca sunt rigizi si patrati, aceasta sugereaza o oarecare rigiditate in exprimarea


impulsurilor.

Atentie! Daca se vad organele interne aceasta denota o lipsa de analiza grafica.

Sanii:
-

sunt simbolul maternitatii;

daca sunt scosi in evidenta aceasta sugereaza o atitudine de dependenta receptivpasiva, regresie orala si dorinte erotice.

Burta:
-

sugereaza dependenta de mama daca este evidentiata in desenul subiectului.

Linia taliei:
-

separa simbolic trunchiul propriu-zis de organele genitale;

este asociat cu controlul impulsurilor sexuale;

daca este evidenta sugereaza inhibitia;

daca este mica, sugereaza slabiciunea.

3.3. Analiza de continut - continuare


3.3.1. Capul
3.3.2. Gatul:
Gatul face legatura intre centrul de control capul, si restul corpului care este partea
executiva dar si sediul impulsurilor vitale.
La nivel simbolic are functie de comunicare intre minte si corp, adica intre gandire si
emotii, planificare si emotii, intre inconstient si constiinta.

Daca este strangulat cu gulerul, cravata, colierul, etc. aceasta sugereaza blocarea
impulsurilor, inhibitii afective, control atent al emotiilor.
3.3.3. Trunchiul:
Trunchiul este zona organelor vitale, este o expresie a fortei si a stabilitatii persoanei.
Daca este masiv, atunci sugereaza dorinta de forta, masculinitate.
Daca este subtire, atunci sugereaza sentimente de slabiciune, inferioritate.
3.3.4. Bratele si mainile:
Bratele si mainile
trebuintelor organismului.

asigura

manipularea

obiectelor

din

mediu

pentru

satisfacerea

Reprezinta un mecasnism esential pentru adaptarea la mediul fizic si social.


Cu bratele ne putem exprima dorinta de contact afectiv sau respingerea.
Absenta bratelor sugereaza prezenta unui sentiment de amputare sau de retragere din
lume; poate fi si un sentiment de culpabilitate fata de sexualitate sau chiar masturbare.
Omiterea mainilor indica sentimente de neadaptare, senzatia de a fi neindemanatic,
sentimente de culpabilitate fata de impulsurile sexuale agresive si teama de pedeapsa.
Degetele:
Daca degetele sunt ca niste gheare sau sunt ascutite, aceasta indica agresivitate.
Daca sunt in forma de petale sau ciorchine, aceasta indica neindemanare.
Pumnul strans sugereaza negativism, agresivitate.
3.3.5. Picioarele:
Picioarele asigura deplasarea si echilibrul, autonomia persoanei.
Picioarele lungi si groase, laba piciorului mare, sugereaza dorinta de independenta.
Picioarele subtiri, scurte, fragile, sugereaza nesiguranta, fragilitate, lipsa autonomiei.
Cand personajul sta pe varfuri, aceasta trimite la ideea de ambitie sau evadare a
subiectului dintr-un mediu perceput ca fiind frustrant.
Coapsele sunt un simbol al sexualitatii.
Sapca sau palaria:
Sapca sau palaria reprezinta simbolul masculinitatii si dorinta de afirmare sociala. Daca
apar, indica dorinta de afirmare sociala.
Cravata:
Simbolizeaza controlul, exprimarea impulsurilor, simbolul falic (la barbati), apare mai des
la barbati.

Daca apare la femei, aceasta sugereaza dorinta de identificare cu rolul sexual masculin.
Nasturii:
Daca apar indica dependenta de mama.
Manusi:
Daca apar, simbolizeaza ascunderea, reprimarea impulsurilor agresive.
Buzunare:
Daca apar aceasta sugereaza revendicare orala a afectiunii (marsupiile).
Bijuteriile:
Daca apar, acestea sugereaza feminitatea.
Arme, bate, tigari (la barbati):
Daca apar, aceasta sugereaza tendinte agresive sau dominatoare care incearca sa
compenseze sentimentele lor de slabiciune sau de incertitudine fata de rolul sexual.

TESTUL FAMILIEI
Testul familiei a fost publicat de Louis Corman sub denumirea de testul familiei in
practica medico-pedagogica, in 1967.
Testul desenarii familiei implica interpretari ale tuturor figurilor desenate dar si a
amplasamentului acestora, a relatiilor dintre erou, parinte si frati.
Testul se da in general la copii.
Consemnul pentru copil:
Deseneaza o familie sau Imagineaza-ti o familie si deseneaz-o.
Daca respectivul copil nu intelege, putem spune: Deseneaza tot ce vrei: persoanele dintro familie, o casa, obiecte, animale, tot ce vrei.
Fazele anchetei
Ancheta se desfasoara sub forma unei convorbiri care curinde urmatoarele faze:
Faza 1: Incurajarea copilului, indiferent de valoarea desenului. Ii putem spune: Este bine.
Mai descrie-mi aceasta familie. Daca subiectul nu zice nimic, atunci intrebam: Unde sunt ei?,
Ce fac?, Descrie-mi toate personajele incepand cu primul pe care l-ai desenat. Pentru fiecare
personaj se intreaba numele, rolul in familie, sexul, varsta.
Faza 2: Se incearca sa se afle care sunt preferintele afective ale unora pentru ceilalti.
Faza 3: Se pun intrebarile: Care este cel mai simpatic dintre toti?, Care este cel mai
putin simpatic?, Care este cel mai fericit?, Care este cel mai putin fericit?
Pentru fiecare intrebare se adauga si intrebarea De ce?.

In final, copilul este intrebat: Tu pe cine preferi din toata familia?, De ce?
Faza 4: Se pun intrebari circumstantiale.

acasa?

Ex1: Tata propune o plimbare cu masina dar nu are loc pentru toti. Cine crezi ca ramane

Ex2: Copilul nu a fost cuminte. Cum va fi pedepsit?


Faza 5: Urmeaza etapa care implica identificarea.
Se intreaba: Se presupune ca si tu faci parte din familie. Cine vei fi tu?

tu?

Daca subiectul ezita, spunem: Ne jucam ca si tu faci parte din aceasta familie. Cine vei fi

Daca subiectul intra in joc, intrebam: De ce ai facut aceasta alegere?


Daca respectivul copil si-a desenat propria famile este suficient sa i se ceara doar
identificarea.
Continuam cu: Ce alt personaj ai dori sa fi dintre cei din familia ta?
Se urmaresc reactiile afective din timpul probei.
La finalul probei, copilul este intrebat daca este multumit de desen. Apoi este intrebat daca
ar trebui sa mai faca odata acel desen, ce ar face?
Datele din interpretare se compara cu situatia relatiilor dintre membrii familiei copilului.
Interpretarea:
Analiza se realizeaza in plan formal si in cel de continut.
Elementele formale ale desenului sunt impartite in doua categorii:
-

trasaturile izolate,

structurile de ansamblu.

Exista astfel 3 nivele standardizate de catre Corman:


1) Nivelul grafic,
2) Nivelul structurilor formale,
3) Nivelul continutului.
1) Analiza la nivelul grafic:
Analiza la nivelul grafic se refera la modul de desenare a liniilor, calitatea si forta acestora
si la zonele de plasare.
2) Analiza la nivelul structurilor formale:

Include gradul de perfectionare a desenului, structura formala a grupului de personaje cu


interactiunea reciproca dintre acestea, in care se diferentiaza tipul de personalitate rigid si cel
senzorial.
3) Analiza la nivelul continutului:
Introduce ipoteza diferentei dintre situatia in care copilul, renuntand la imaginatie si
fantezie, ne prezinta propria sa familie, prezentand in desen ordinea ierarhica a varstelor si
importantei (personajelor) si situatia cand interventia factorilor interiori (subiectivi) il va conduce
pe copil la proiectarea dorintelor in desen.
Ex: Isi deseneaza inca un frate cand el de fapt nu are.
Se cere compararea intre familia reala a copilului si familia din desen conform atitudinii
generale de nivelul controlului si de prevalenta Principiului Placerii, versus Principiul Realitatii.
Diagnoza poate exprima nivelul de maturitate afectiva si al adaptarii la real, modul de
functionare al mecanismelor de aparare in apararea fata de angoasa.
Cateva elemente particulare cu valoare diagnostica:
1) Valorizarea prin atentie - poate fi evidenta prin:
-

numarul de amanunte si expresivitatea personajului desenat,

desenarea de la inceput a personajului,

talia figurii mai mare,

detalii supraadaugate,

rolul privilegiat relevat prin ancheta si identificarea copilului cu respectivul personaj.

2) Devalorizarea exprimata prin:


-

talia mai mica a personajului (care il reprezinta pe subiect),

plasarea in planul ultim (desenat ultima data) sau pe marginea paginii,

distantarea de celelalte personaje sau mai jos,

desenarea personajului cu detalii importante lipsa (poate fi schimbarea varstei,


estimari depreciative la ancheta),

in mod extrem de exprimarea devalorizarii este bararea sau taierea personajului dupa
ce a fost desenat,

putem vedea si daca si-a schimbat numele real fata de celelalte personaje care si-au
pastrat numele.

3) Deplasarea:
-

poate interveni prin compararea intre situatia reala din familie, a copilului si ceea ce a
desenat el;

in cazul unei regresii, personajele pot fi reprezentate ca si copii foarte mici, bebe, sub
forma unor personaje dubluri sau a unor personaje foarte asemanatoare ca varsta;

cand apar animale in desen, fenomenul de regresie este evident.

4) Modul de exprimare a legaturii afective prin distanta sau apropierea dintre


personaje.
5) Analiza identificarii si a nivelului acestuia, constient sau inconstient precum si
a dinamicii desenarii personajelor.
Se mai pot explora:
-

conflictele paternale infantile,

reactiile agresive,

reactiile depresive,

complexul lui Oedip.


12.11.
5

TESTUL ARBORELUI
ISTORIC:
In 1928, Emile Junker cere copiilor sa deseneze arbori si incearca prima data o
interpretare empirica in cadrul efortului de a stabili instrumente pentru orientarea profesionala.
Schliebe, in 1934, studiaza exprimarea afectelor prin desene succesive de arbori.
Subiectului i se cere sa deseneze un arbore oarecare, un arbore inghetat, un arbore vesel, un
arbore apeland la ajutor, unul in suferinta si in final un arbore mort.
In 1947, discipolul lui Goodenough, Buck, introduce ideea desenarii succesive a unei
case, a unui pom si a unei persoane (Testul HTP Home Tree Person).
In 1949, elvetianul Carl Koch, in urma unui studiu sistematic si statistic, introduce testul
arborelui standardizat ca administrare, cotare si interpretare a indicilor.
Studii ulterioare au facut obiectul unor interpretari a testului ca proba de dezvoltare a
personalitatii si a stadialitatii intelectului la copii.
Testul a fost rapid utilizat si in Franta unde Ren Stora aprofundeaza cercetarile lui Koch,
mai ales in ce priveste aplicarea testului pentru copii. Ea a analizat un studiu comparativ cu norme
de interpretare. Practicieni si cercetatori au fost:Dolto, Canard si Davido.
Koch considera arborele ca are o valoare foarte mare simbolica. Studiul sau se refera la
date din cultura diverselor popoare, demonstrand ca simbolul arborelui este foarte vechi si
raspandit in toate culturile omenirii. Arborele este purtatorul in principal al simbolului omului, al
verticalitatii, al cresterii si fecunditatii, al puterii si misterului. Desenarea unui arbore va purta
proiectia continuturilor inconstiente ale imaginii de sine in toate dimensiunile ei, structurala, relatia
dintre nivelurile psihismului dar mai poarta si un grad de organizare a acestor instante cum sunt
defensele atitudinii sau in fata alteritatii, a vietii si a mortii.

INSTRUCTAJ:

Desenati un arbore fructifer cat de bine puteti. Puteti folosi intreaga pagina.
Se folosesc ca materiale foi A4, creion si o guma de sters. Atentie la masa pe care
deseneaza pentru ca nu trebuie sa fie moale ca sa nu se rupa hartia.
Se va urmari procesul desenarii:
-

de unde incepe desenul,

ce sterge,

cum sterge,

ce accentueaza,

unde insista,

unde trece cu vederea,

unde sunt nesigure liniile,

unde sunt prea apasate liniile,

ce verbalizeaza si cum,

ce exprima comportamentul non-verbal.

VARIANTA REN STORA:


Apar diferite semnificatii in tehnica dezvoltata de Ren Stora. In administrarea autoarei se
dau 4 desene.

Instructaj:

Pentru desenul 1:
Pentru desenul 2:
Pentru desenul 3:
Pentru desenul 4:

Interpretare:

Pentru desenul 1:

Pentru desenul 2:

Pentru desenul 3:
Pentru desenul 4:

Desenati un arbore fructifer, indiferent care, dar


nu un brad.
Desenati un alt arbore, indiferent care, dar nu un
brad.
Desenati un arbore din vis, din imaginatie, un
arbore care nu exista in realitate.
Desenati un arbore, indiferent care, dar cu ochii
inchisi.
Pentru Stora, primul desen reprezinta reactia
persoanei in fata mediului necunoscut, strain si
efortul sau de autocontrol.
Corespunde reactiei fata de situasiile psihologice
cunoscute si exprima modul de adaptare la mediul
sau obisnuit.
Informeaza despre dorintele ramase nesatisfacute,
dificultatile actuale ale persoanei.
Releva un traumatism sau un conflict acut al
copilariei, ale carui consecinte au persistat pana in
prezent.

NIVELURI DE ANALIZA:
Desenele comporta doua niveluri de analiza:
1. Nivelul formal.
Este cel centrat pe indici cu rol de semn sau simptom. Specialitatea acestor indici se releva
de fapt in planul analizei corelative contextuale.
2. Nivelul de analiza calitativa contextuala si a simbolurilor aparute in desen.
Koch si discipolii sai aplica testul arborelui la copii si realizeaza studii statistice pentru
diferiti indici si tabele de frecventa pentru 58 de indici, in functie de varsta subiectului.
Stora standardizeaza analiza formala a indicilor pe baza unor fise care coteaza 177
caracteristici grupate in 15 rubrici:
a.

libertatea fata de consemne,

b. solul,
c.

radacinile,

d. simetria,
e.

crucea,

f.

pozitia pe pagina,

g. forma coroanei,
h. hasurari sau innegriri ale desenului sau partilor din desen,
i.

trunchiul,

j.

inaltimea totala,

k. inaltimea coroanei,
l.

largimea coroanei,

m. iesiri in afara paginii,


n. trasaturile dominante,
o. trasaturile suplimentare.
Stora indica semnificatii pentru fiecare din caracteristici precum si frecventa lor la copii, pe
baza unor studii experimentale realizate pe copii cu varsta intre 4 si 15 ani. Diferentiaza
sem,nificatiile acestor indici pentru fiecaqre nivel de varsta si pentru fiecare din cele doua sexe.
Faptul ca aceste caracteristici par sa se organizeze in diferite tipuri de constelari permite
autorului sa realizeze tipologii de copii problema si a nivelurilor de inteligenta si afectivitate.

Stora publica tabelele standardizate si profilele de personalitate in functie de constelatiile


de trasaturi pentru criterii ca: varsta, debutul, scolarizarea, durata de scolarizare si
preadolescenta.

ANALIZA SAU INTERPRETAREA


ANALIZA SAU INTERPRETAREA ASPECTULUI DESENULUI:
Ca regula fundamentala, analiza
urmatoarele aspecte:

1.

Plasarea desenului

sau

interpretarea se

face

succesiv,

dupa

Plasarea normala este cea centrala cu o relativa deviere


spre stanga la un unghi de 15.

in pagina
In interpretare, plasarea in partea stanga a paginii indica
orientarea predominanta spre propria persoana iar spre dreapta
persoana este orientata spre exterior.

2.

Marimea desenului

Plasarea in josul paginii indica o stare depresiva.


Plasarea in partea de sus a paginii indica optimism si
entuziasm.
Desenul foarte mare indica entuziasm dar este de tip
compensatoriu.
Daca desenul este dezorganizat, necontrolat, indica
tendinte de exteriorizare.

3.

4.

Perspectiva

Calitatea liniei

Desenele mici indica o stima de sine scazuta, Eu slab,


depresie, sentimente de inadecvare.
Desenele schemstice, din cateva linii, indica tendinta de
a evita, posibil datorita lipsei de siguranta.
Desenele incluse intr-un peisaj, carora li se adauga alte
obiecte sau fiinte in afara instructajului indica nevoia de
sprijin, suport afectiv, dependenta subiectului de ceilalti si
nesiguranta.
Liniile puternice, negre, sugereaza agresivitate.
Liniile usoare, abea vizibile indica abandon, tendinta de
a ceda, nesiguranta si Eu slab.
Liniile schitate indica in general anxietate, nesiguranta
si timiditate.
Liniile desenate fara grija, impulsiv, indica tendinte de
exteriorizare, lipsa de control, indiferent de celelalte calitati
mentionate.
Liniile desenate ordonat, cu precizie, unde predomina
controlul si grija, indica acea capacitate de control a

persoanei.
O accentuare pe partea de mijloc a desenului sugereaza
probleme legate de imaginea corporala, teama de
dezmembrare.
Simetria evidenta a desenului sugereaza dominanta
logicului si controlului dar cu cat aceasta simetrie este mai
accentuata, cu atat putem vorbi de compulsie si rigiditate.

5.

Tratarea diferentiata

Lipsa totala de simetrie indica tendinte de exteriorizare


necontrolata (impulsivitate).
Tratarea diferentiata se refera la exprimarea unei atentii
relativ neobisnuite pentru unele parti ale desenului.
Omiterea unor parti importante ale figurii desenate
poate fi considerata ca neaccidentala si poate fi interpretata in
sensul ca subiectul face efort de a face fata unei probleme
interioare amenintatoare, presante si este legata de
semnificatia simbolica a acelei parti din desen evita
constient o parte a desenului.
Marimea exagerata a unei parti este importanta in raport
cu celelalte accentuari prin linii groase, punctarea foarte
apasata, reluarea unora dintre parti indica un conflict intern
si este legata de simbolismul partii respective distorsionate.
Este importanta si stergerea prea apasata ca si conflict.

6.

Impresia generala

Umbrirea sugereaza anxietate iar pana la innegrire


agresivitate.
Pentru a putea avea o impresie adevarat autentica, cel
care interpreteaza va trebui sa-si puna cateva intrebari:

pe care o face desenul


- Ce s-ar intampla daca brusc desenul ar fi viu?
- Va cadea datorita slabiciunii?
- Exprima furie?
- Exprima tristete si abandon?
- Exprima forta vitala?
- Care ar fi impresia generala daca pomul ar fi viu?
Acest tip de analiza poate duce la ipoteze privind
structurarea personalitatii privind relatiile dintre diferitele
niveluri ale psihismului, autocontrolului, atitudinilor.

ANALIZA SAU INTERPRETAREA ELEMENTELOR COMPONENTE


ALE COPACULUI:

In continuare, interpretarea se va axa pe elementele componente ale copacului,


distingand intre:
-

un nivel stabil: scheletul copacului, radacini, trunchi, coroana, ramuri.

elementele de decorare: frunze, fructe, peisaj.

Radacinile suporta proiectia situatiei inconstientului si sunt desenate de copii si in


situatiile unor tulburari nevrotice mentale.
Prezenta radacinilor la adult reprezinta un indicator al tulburarilor afective, regresie si a
unor probleme legate de reprezentarile originii.
Simbolizeaza, reprezinta originile, legatura cu pamantul.
Copacul creste in doua directii: ascendent si descendent. Traieste in lumina si prin lumina
dar si in intunericul pamantului si prin pamant, adica in doua moduri de a fi intr-unul singur.
Puterea luminii si a pamantului se antalnesc in copac.
Ramurile coroanei - legatura cu spiritul, cerul, arata ca o radacina indreptata invers, ca o
renuntare la pamant.
Radacina este un copac intors, subteran, este cea mai durabila parte a copacului.
Copacul isi poate pierde ramurile dar radacina rezista. Se hraneste din pamant, se intinde
in pamant. Fara ea, copacul nu s-ar sustine. Radacina este inchisa in pamant, este viata invizibila,
este inchisa in pamantul care hraneste toti copacii inconstientul colectiv.
Baza copacului este aproape de radacina si este legata de aparitia pe lume, reprezentand
simbolic intrarea in viata.
Cu cat baza trunchiului se divide ca o radacina, cu atat exprima greutatea miscarii, nu
greutatea omului mort care este intepenit, ci greutatea omului mort care traieste.
Nevroticii deseneaza coroana la fel de mare ca si radacinina.
Aparitia unor ierburi, neregularitati la baza trunchiului este legata de traumatisme la
momentul nasterii.
Linia solului care separa aerul de pamant este linia care separa deseori doua tipuri de
existente doua moduri de a fi, o viata dubla.
Trunchiul suporta reprezentarea Eului stabil si ale transferului de a vedea drumul propriu,
al devenirii proprii pana in momentul desenarii. Conduce ascendent de la baza spre varful
copacului. In natura, aceasta forma se intalneste la pomii fructiferi, uneori la par, dar niciodata la
mar. Marul este prototipul pomului fructifer fiind cel mai frecvent desenat. Trunchiul reprezinta
elementul median si mentine echilibrul intre partea stanga si cea dreapta, avand functie de
sustinere a coroanei. El este centrul, elementul vertical, purtator substantial, durabil, stabil.

Ramurile impreuna cu coroana exprima modul de organizare mentala, gradul de


diferentiere la care a ajuns individul si modul de aparare, atac fata de realitatea externa, de
mediu.
Directiile centripete sau centrifuge ale ramurilor, bogatia in legatura cu gradul de
coordonare si organizare sunt indici majori pentru coroana si ramuri.
In coroana se organizeaza trunchiul.
Prin trunchi putem vedea expresia primitiva, instinctuala si dominatia pulsionala care pot
ajunge la zonele superioare constiente. Realitatea este invadata de aceste forte primitive care nu
sunt decat in mica masura transferate catre intelect.
Coroana, in special extremitatile ei, formeaza zona de contact cu mediul de relatie
reciproca interior-exterior, de asimilatie, respiratie.
Prin expresia grafica a coroanei obtinem informatii despre modul de relationare si gradul
de insertie al subiectului in mediu.
Accesoriile reprezinta nevoi de reprezentare in contactul si interrelatiile cu ceilalti.
Exista un index al lui Wittgenstein.
Premisa teoretica consta in faptul ca inaltimea copacului contine istoria de viata a
subiectului.
Inaltimea arborelui desenat (H)este calculata in milimetri, de la baza desenului pana la
punctul cel mai de sus. Aceasta dimensiune se imparte la varsta desenatorului (V) si se obtine in
acest fel indicele.

Se masoara din nou inaltimea in mm. De la baza desenului pana in punctul unde apare
scorbura sau ciotul. Aceasta este h si se va imparti la indice, ceea ce inseamna ca rezultatul =
varsta la care s-a produs in viata subiectului o trauma, un eveniment perturbator, distorsionant.
Ex:
subiect 40 de ani,
arbore 120 mm.
120 : 40 = index 3.
Linia stanga a trunchiului (a barbatului) este intrerupta la o distanta de 12,9 mm. De la
baza desenului. Aceasta distanta se imparte la index.
12,9 : 3 = 4,3, adica 4 ani si 3 luni, ceea ce inseamna ca la aceasta varsta s-a produs o
trauma in viata subiectului la aceasta varsta murise mama subiectului.

19.11.
6

TESTUL ROTTER sau TESTUL COMPLETARE DE FRAZE


Testul Rotter sau testul completare de fraze face parte din tehnica asociativ verbala.
NOTAREA:
Se noteaza pentru fiecare grup tematic de itemi valoarea afectiva a raspunsului respectiv
prin semnele: +, , 0.
Se insumeaza in cadrul fiecarui grup tematic de itemi, numarul itemilor cu aceeasi valoare
afectiva, rezultand 3 sume care se transforma in procente pentru fiecare grup tematic de itemi. Se
procedeaza intocmai pentru fiecare grup tematic de itemi.
Exemplu:
P are: 16 raspunsuri +; => += 56%;

23 raspunsuri -; => - = 39%;


2 raspunsuri 0. =>0 =

5%.

NIVELUL GLOBAL:

=
=
=

Nivelul global - din perspectiva tonalitatii afective:


raspunsuri afectiv-pozitive euforice
raspunsuri afectiv-negative disforice
raspunsuri timic-neutre
NIVELUL ANALITIC:

P
M
O
T
F
N
G
D

ego
mediu
origine
trecut
familie
boala
general
dislogii

Nivelul analitic - din perspectiva structurii tematice:


=>
imaginea de sine
=> ceilalti, relatiile, exteriorul
=> formarea personalitatii, familia de origine
=> cum percepem trecutul
=> sot, sotie, copii, casatorie, orientare afectiva conexa
=> trairea bolii, a mediului din spital, tratamentul
=> raspuns fara raportare la subiect
=> raspunsuri particulare, ilogice, stereotipe, paranoide

ITEMII:

Tipul itemului
P

M
O
T
F
N
G
D

=
=
=
=
=
=
=

Numarul itemului
1, 4, 5, 6, 9, 15, 16, 21, 23, 25, 26, 28, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39,
41, 42, 43, 44, 45, 48, 50, 51, 53, 57, 58, 59, 60, 64, 66, 67, 69, 72,
73, 75, 77, 79.
3, 10, 19, 33, 40, 49, 56, 76.
7, 11, 12, 14, 17, 37.
55, 70, 78.
27, 46.
18, 63.
2, 8, 13, 20, 22, 24, 29, 47, 52, 54, 61, 62, 65, 68, 71, 74, 80.
Identificam care sunt raspunsurile ilogice.

EXPERIMENTUL ASOCIATIV VERBAL


Cercetarea psihologului englez Galton, la sfarsitul secolului al XIX-lea, a aratat ca raportul
dintre fiecare cuvant indus si cuvantul inductor, nu este arbitrar, cuvantul indus impunandu-se
subiectului si a mai aratat ca numarul de cuvinte induse de catre cuvantul inductor este limitat.
Experimentatorul pronunta un cuvant si subiectul raspunde imediat prin cuvintele care ii
vin in minte.
Sub influenta acestei cercetari si a metodei psihanalitice a asocierii verbale descoperita de Freud,
C.G. Jung inventeaza in 1904, la Zurich, un test de asociatii de cuvinte care va fi considerat primul
test proiectiv.

Jung observa ca exista anumiti indici care scot in evidenta blocajul subiectului in asociere
rezistenta. Se inregistreaza timpul.
Ex. de indici:
Subiectul nu-si da seama ca timpul de latenta este mult prea mare.
Daca subiectul nu este constient, aceasta inseamna ca in interiorul psihismului subiectului
exista formatiuni care strang informatiile si care activate pot duce la blocaje.
Jung lucreaza initial cu o lista de 400 de cuvinte pentru a avea o lista cat mai mare, a
oferi un camp de stimuli cat mai mare, ulterior reducand lista la 100 de cuvinte.
ETAPELE EXPERIMENTULUI ASOCIATIV VERBAL:
Experimentul se desfasoara in trei etape:
Prima etapa:
Experimentatorul citeste lista de cuvinte-stimuli. Subiectul trebuie sa raspunda cat mai
repede la fiecare stimul printr-un singur cuvant indus. Se cronometreaza timpul de reactie al
subiectului, de la ultima silaba rostita de psiholog, pana la prima silaba rostita de subiect.
Important este ca subiectul sa raspunda cu primul cuvant care ii vine in minte. Se
cronometreaza timpul in sutimi de secunda. Se face o pauza de 15 minute.
A doua etapa:
Subiectul trebuie sa incerce sa repete, sa-si aduca aminte cuvintele prin care a raspuns
initial cuvantului-stimul.
Subiectul poate sa raspunda astfel:
-

cu acelasi cuvant = se noteaza cu +;

nu-si aminteste = se noteaza cu ;

raspunde cu alt cuvant, care este falsa reproducere = se noteaza cuvantul nou.

Dupa ce se face calculul, vor ramane cateva cuvinte (5-7 maxim din 100) pe care se
asociaza din nou cu subiectul, inetapa a treia.

Intereseaza indicatorii de complexe. Acestia scot in evidenta o tulburare a functionarii


constiintei. Aceste tulburari se datoreaza faptului ca ceva din cuvantul-stimul, desi a fost clar auzit
de constiinta, s-a lovit de ceva din inconstient.
Din teoria complexelor a lui Jung, inconstientul are doua nivele:
1. inconstientul matriceal in care este un nucleu formativ, cu care venim pe lume, in
care exista arhetipuri.Arhetipul = o tendinta formativa a psihicului, ceea ce face ca un anumit
lichid sa se cristalizeze intr-o forma mereu aceeasi, este o virtualitate pura. De exemplu arhetipul
matern.
2. inconstientul personal ex. complexul matern. Arhetipul matern merge spre
experienta persoanei, dupa care ajunge la complexul matern.

Elementele centrale sunt elemente arhaice intrauterine pe care se muleaza elementele


dobandite dupa nastere. Acelasi lucru este si la arhetipul patern, dupa care este complexul patern.
NOTATIA:

1.
2.
3.
4.

5.
6.
7.
8.
9.
10.
1.

Se acorda 1 punct:
Pentru T.R. prelungit (care este deasupra mediei probabile medianei). Se calculeaza
T.R. mediu, adica se aduna toti T.R. si se face media.
Se poate calcula si abaterea standard. Daca un indice depaseste abaterea standard cu 2
unitati, atunci avem timpul de reactie prelungit.
Pentru nonreactie. Atunci cand se depasesc 30 de secunde, inseamna ca subiectul este
blocat.
Pentru falsa reproducere.
Se poate intreba subiectul daca este sigur.
Pentru repetare, neintelegere, proasta intelegere a cuvantului stimul.
Pentru indicatorii comportamentali mimica, miscari, ras, greseli de pronuntie.
Pentru reactiile neconforme.
Pentru reactiile prin sir de cuvinte sau propozitii.
Pentru neologisme sau un limbaj dur, iesit din comun.
Pentru stereotipii. Subiectul raspunde cu aceleasi cuvinte pentru mai multi itemi.
Se acorda 0,5 puncte:
Pentru perseverarea in aceeasi arie tematica. Sunt stereotipii mascate.
Ex:

2.
3.

apa pat; verde masa; geanta scaun

Cuvintele pat, masa, scaun sunt in aceeasi arie tematica.


Pentru raspuns in limbi straine
Pentru un T.R. foarte scurt. Un T.R. foarte scurt indica un mecanism de aparare.
In pauza subiectul trebuie lasat neaparat sa faca o alta activitate.
Se deseneaza un tabel.
Se realizeaza constelatii intre complexe.

Constelare = dinamica in psihism, relatiile intre activitati si complexe. Se numeste complex


astru. Este cel mai activ, cel mai puternic complex.
Scopul experimentului il reprezinta activarea inconstientului. Descoperirea indicatorilor de
complex si conturarea constelatiei.
In modul de analiza a experimentuli asociativ verbal intervine cea de-a treia etapa., etapa
de context, asociativa.
Dupa ce-am gasit cuvintele-cheie se aduna punctele si ajungem sa avem 4-5 cuvinte.
Acestea sunt cuvintele pe care trebuie facuta asociatie si pe care se face si psihoterapie.
Se exprima asocierea verbala asupra cuvantulu-cheie gasit.
Dupa ce am gasit asociatiile, exista o analiza de tip personal in care se incearca sa se
gaseasca o legatura cu viata reala a subiectului.

Analiza simbolica propriu-zisa: materialul asociativ este analizat in functie de


materialul mitologic, de materialul care evoca, functia arhetipala a psihismului uman.
Jung: In experimentul asociativ verbal poate fi folosit ca poarta regala de intrare, poarta
care este visul, in psihism.
26.11.
7

TESTUL TEMATIC DE APERCEPTIE


T. A. T.
VARIANTA T.A.T. ELABORATA DE MURRAY
Initial, Murray a lucrat la asta proba ipreuna cu Morgan, acesta din urma renuntand la
cercetari.
Prima forma este publicatain 1935, iar in 1938, Murray integreaza toate rezultatele
cerectarilor sale intr-o teorie asupra personalitatii, lucrarea fiind intitulata Explorari ale
personalitatii. Forma definitiva a TAT apare in 1943.
Murray, ca medic si biochimist, prima lui conexiune cu psihanaliza o face cu Jung, cu care
isi incepe psihoterapia analitica, dar isi termina analiza in SUA cu Alexander. Testul lui Murray
poarta amprenta acestei duble formari. El a utilizat foarte multe teste in evaluarea subiectilor.
Astfel sunt: metoda discutiilor libere; metoda autobiografica; metoda asocierilor libere;
chestionarele de personaitate; testul Rorschach; testul Rosenzweig; teste privind nivelul de
aspratie; teste de valori.
Dupa aceasta, Murray a facut sinteze interpretative pentru fiecare subiect. Ajunge la
concluzia ca elementul motivational pare a fi elementul cheie al personalitatii umane.
Conform lui Murray, exista 3 variante fundamentale ale personalitatii:
-

motivatiile;

factorii interni;

anumite trasaturi generale.

Motivatiile
Sunt 9 tipuri de motivatie:
1. Trebuinte de dominare:
-

trebuinta de a domina mediul;

trebuinta de agresiune;

trebuinta de umilire;

trebuinta de supunere.

2. Trebuinta de realizare sau reusita


3. Trebuinte sexuale:
-

trebuinta de exprimare;

trebuinta de senzatii;

trebuinta de joc.

4. Trebuinta de afiliere si trebuinta de respingere


5. Trebuinta de a fi in siguranta si trebuinta de a se proteja
6. Trebuinta de a evita blamul
7. Trebuinta de a evita inferioritatea, de a se apara, de a reactiona
8. Trebuinta de a evita suferinta
9. Trebuinta de ordine, de intelegere intelectuala
Aceste trebuinte sunt prezente la toti oamenii, dar nu sunt puse in valoare in egala
masura, unele sunt complementare, altele sunt opuse si de aceea se spune ca avem o dinamica a
lor.

Factorii interni
Factorii interni sunt instante psihice care intervin, alaturi de trebuinte, in declansarea
comportamentului.
Factorii interni:
1. Idealul de implinire proprie
2. Narcisismul
3. Integrarea Supraeu-lui (Supraeul = o relatie echilibrata intre Eu si Sine)
4. Supraeu-l in conflict:
-

crize de constiinta;

sentimente de culpabilitate;

stari depresive.

Trasaturile generale
Trasaturile generale sunt stari interne si emotii traite de subiect. Aceste stari interne si
emotii traite de subiect sunt:
1. Angoasa (este considerata o stare fundamentala)
2. Creativitatea

3. Conjunctia/Disjunctia intre actiune si gandire


4. Emotivitatea
5. Capacitatea de a persista in efort/persistenta efortului
6. Investirea libidoului fie in viata practica, fie in viata interna
7. Determinarea
sentimentelor
faptelor/extraceptie

si

imaginilor/

intraceptie

sau

8. Capacitatea de a actiona din impuls/ in urma deliberarii


9. Intensitatea efortului
10. Tendinta spre proiectie vs. colectivitate in perceperea altora
11. Schimbare vs. stagnare
In urma datelor recoltate, Murray reuseste sa elaboreze aceasta teorie considerata
neortodoxa, fara repere in psihologia momentului istoric respectiv.
TAT se bazeaza pe teoria freudiana a mecanismelor de aparare.
Murray sustine ca persoana proiecteaza, atribuie impulsurile care il tulbura unui element
din exterior. El construieste TAT pentru evaluarea temerilor, gandurilor, sentimentelor subiectului.

Administrare:
TAT se aplica de 2 ori, in 2 etape in care sunt prezentate cate 10 imagini.

Administrare psihanaitica:
Se urmareste sa se construiasca istorioare care sa prezinte situatia existenta si
deznodamantul.
Povestirea trebuie sa aiba intre 150 si 300 de cuvinte si este mai bine daca este mai lunga.
Simpla descriere a planselor denota faptul ca subiectul fuge de sarcina. In astfel de situatii,
examinatorul trebuie sa insiste ca subiectul sa creeze o povestire, fara sa sugereze anumite
elemente sau sa-i spuna sa povesteasca.

Analiza continutului
Analiza continutului are 5 aspecte.
Se urmaresc motivatia, factorii interni si trasaturile generale ale eroului, cand se intampla
sa identificam un conflict intern.
I Sarcina examinatorului: Sa gaseasca eroul cu care se identifica subiectul.
Criterii de identificare a eroului:
1. Personajul de care subiectul este cel mai interesat in descrierea fizica si psihica,
personajul cel mai nuantat din punde vedere psihologic.

2. Eroul poate fi personajul care seamana cel mai mult ca varsta, sex si caracter cu
subiectul.
3. Personajul care joaca rolul central in desfasurarea actiunii dramatice. De obicei, eroul
este unul din personajele prezente in imagine. Uneori este posibila spargerea eroului in mai multi
eroi, acestia reprezentand tendinte conflictuale slab integraten psihologia subiectului.
II. Sarcina examinatorului: Detalierea actiunilor
Daca subiectul se identificacu eroul, inseamna ca eroul identificat este unul si acelasi cu
subiectul.
Actiunile reprezinta motivatiile eroului. Este vorba de trebuinte profunde, latente, care sunt
sursa comportamentului manifest. Cand apare o astfel de variabila Murray o coteaza pe o scala de
la 1 la 5 din punct de vedere al: intensitatii, duratei, repetitivitatii, importantei sale, in mersul
povestirii.
Se identifica personajul care este obiectul actiunii dupa sex,varsta, figura, daca este o
figura parentala sau pe pozitie de egalitate.
Interpretare:
Interpretarea se face in termenii starii interne a eroului si a relatiilor pe care le stabileste
acesta cu celelalte personaje. Se face o ierarhizare a motivatiilor.
Cotele anturajului care exercitainfluente asupra eroului/ presiuni externe:
Aceste forte sau presiuni externe se pot determina pornindu-se de la actiunile altor
personaje din povestire, actiunile lor cotandu-se pe o scala de la 1 la 5 in functie de urmatoarele
motivatii ale acestor personaje: alfiliere, agresivitate, pericol fizic, dominanta, respingerea eroului,
lipsa sau pierderea a ceva care face bine eroului sau de care are nevoie.
Se noteaza care tipuri de presiuni sunt favorabile sau nefavorabile eroului si daca provin de
la personaje de acelasi sex sau diferit.
III. Sarcina examinatorului: Derularea povestirii si deznodamantul.
Se noteaza pentru fiecare plansa dupa cum urmeaza:

Pas 1

Cum reactioneaza eroul la anturaj?


Cum se comporta eroul in situatii, urmarindu-se verbele utilizate de subiect
care exprima conduita, agitatia, disimularea, triumful si abandonul.

Pas 2

Se analizeaza felul in care eroul face sa progreseze actiunea, precum si stilul


acestei continuari: coordonat/ necoordonat; stabil/ instabil; energetic/ moale;
impulsiv/ controlat; cu initiativa/ inert; suplu/ rigid.
Cum se produce sfarsitul?
-

prin actiunea voluntara a eroului;

prin actiunea anturajului;

lucrurile se aranjeaza de la sine.

Pas 3

Care este natura sfarsitului?


-

este favorabila pentru erou;

este conformacu expectatiile;

reprezinta un compromis partial sau total;

este vorba de o absenta a finalului (ceea ce inseamna ca subiectul nu


este in stare sa gaseasca un sens posibil, nici macar printr-un
miracol).

IV. Analiza temei


Tema este constituita de o unitate dramatica a fiecarei povestiri. Fiecare povestire ar
trebui sa aiba o tema, dar sunt si povestiri care au mai multe teme.
Se face o analiza a temelor mai frecvente, a celor exceptionale prin intensitate, unicitate si
rol psihologic.
Aceste teme informeaza despre problemele subiectului.
V. Interese si sentimente
Se analizeaza interrelatiile eroului cu celelalte personaje: daca este izolat, daca are relatii
pozitive sau negative, cu figuri paternale sau personaje de aceeasi varsta, sex sau de sex diferit.
Se realizeaza si o analiza de tip formal, unde accentul se pune integritatea povestirii (daca
are inceput, cuprins si incheiere). In final se realizeaza interpretarea ca sinteza, adica:
1.

Povestirile trebuie privite si decodifite ca reprezentand un aspect al situatiei de


viata prezente, trecute sau viitoare a subiectului.

2.

Povestirile pot fi raportate la amintiri, sentimente si dorinte actuale, elemente


inhibate despre care subiectul isi imagineaza ca le-ar fi putut face, tendinte
elementare inconstiente sau fantasme infantile.

3.

Nu este de asteptat ca proiectia sa fie directa in toate povestirile. In 30% din


povestiri pot fi elemente impersonale.

VARIANTA PSIHANALITICA A T.A.T. ELABORATA DE


SHENTOUB
Viziunea lui Shentoub asupra interpretarii TAT apare intr-un articol din 1982.
Ipoteza esentiala este aceea ca modalitatea de elaborare si construire a povestirilor trimite
la mecanismele de aparare ale subiectului.
Shentoub vorbeste de diferentierea intre fantezia impusa constient si fantezia inconstienta
spontana. Aceste fantasme spontane inconstiente ale subiectului transpar si in vise si in simptome.
Fantasmele impuse constient permit sa se ajunga la fantasmele inconstiente spontane.

Momentul in care fantasma inconstienta izbucneste in fantasma constienta impusa de


perceptia plansei, poate fi observata in functie de departarea dintre tema baa a plansei si povestea
subiectului.
Analiza povestirilor implica confruntarea problematicii continutului latent.
In majoritatea cazurilor, exista o corespondenta intre continutul latent al materialului si
continutul latent al povestirii subiectului.
Cand exista o departare intre cele doua continuturi, aceasta poate fi interpretata in termen
dificultate sau imposibilitate a subiectului la nivel conflictual si de fixatie.
Relatia subiect-obiect trebuie sa fie bine stabilita pentru ca subiectul sa poata proiecta
asupra imaginii. Cand imaginea de sine este perturbata, apar in povestiri instrumente sparte,
bizarerii in perceperea personajelor si false perceperi.

Plansele cele mai frecvente pentru orice subiect:


Plansa

Continutul manifest

Continutul latent

1.

Un copil priveste o Se refera la imaturitatea


vioara asezata pe o masa functionala
a copilului
in fata lui.
confruntat cu un obiect din
varsta adultilor. Conflictul poate
fi legat de dificultatea sau
imposibilitatea de a utiliza acest
obiect aici si acum. Poate aparea
o pozitie depresiva prin care
subiectul
isi
exprima
incapacitatea sau o pozitie
defensiva
de
tip
megalomaniacal.

2.

O scena de camp in care


in planul din spate este
un barbat cu un cal iar in
prim-plan, o femeie
sprijinita de un arbore,
iar in plan apropiat este
o tanara care tine in
mana niste carti.

3BM.

Continutul
latent
implica
triunghiul oedipian mama-tatafiica, ce poate avea in centru un
conflict intre tanara si cuplu.

Conflictul poate aparea in


legatura cu pozitia tinerei fata de
cuplu, reprezentata obiectiv in
plansa prin dispunerea in 2
planuri a personajelor.
Un individ sta cazut la Continutul latent implica o
picioarele unei banci, cu pozitie defensiva exprimata in
capul pe bratul drept, plan corporal.
sexul si varsta fiind
ambigue. Langa el se
afla un revolver.

4.

5.

6BM.

6GF.

7BM.

7GF.

8BM.

O femeie care se apropie


de un barbat, care se
intoarce dinspre ea, ca si
cum ar incerca sa se
indeparteze. Personajele
au aceeasi varsta.
O femeie cu varsta
incerta, cu mana pe
manerul
unei
usi,
priveste intr-o camera.

Continutul latent se refera la o


relatie de cuplu manifestconflictuala, cu cei doi poli:
agresivitate vs. tandrete.
Continutul
latent
implica
personajul feminin (matern),
intruziv, care penetreaza si
priveste, dand detalii despre
dominanta maternala.
Un barbat in prim plan Continutul latent implica relatia
care are un aer ingrijorat mama-fiu intr-un context de
si o femeie in varsta care nefericire, neplacere.
priveste lateral, stand cu
spatele la barbatul tanar. Conflictul se poate organiza in
jurul interdictiei oedipiene a
apropierii. Acest conflict este
obiectivat in plansa prin pozitia
si planurile diferite de dispunere
a eroilor.
O tanara in primul plan Continutul latent implica o
se intoarce si priveste relatie de tip heterosexual in
peste umar la un barbat contextul unei dorinte erotice si
mai in varsta care pare al luptei impotriva ei.
ca se apleaca spre ea.
Un
batran
priveste Povestirile dau informatii despre
introrcandu-se catre un atitudinea, relatia tata-fiu, cu cei
tanar care are o grimasa. doi poli (tandrete - opozitie) si
preocuparile subiectului.

O femeie care are in


mana o carte, se apleaca
asupra unei fetite careia
ii atarna in mana o
papusa.

Contextul este de reticenta a


fiului fata de tata si este
exprimat in plansa prin absenta
corpului. Conflictul este in plan
ideativ.
Plansa suscita povestiri pe tema
relatiei mama-fiica. Se poate afla
atitudinea subiectului fata de
mama, de sine sau de fiica.

Continutul latent se refera la


relatia
mama-fiica,
intr-un
context de reticenta din partea
fetitei
(rivalitate-identificare).
Conflictul
se
leaga
de
identificarea cu mama.
Un barbat care este Plansa suscita teme legate de
culcat. Doi barbati sunt ambitie, agresivitate intensa,
aplecati asupra lui. In culpabilitate si despre relatia

planul din spate o


scena cu un baiat. Un
adolescent se afla in
prim-plan.

9GF.

tata-fiu. Plansa sugereaza o


scena
de
agresivitate
in
contextul relatiei dintre baiat si
pacientul din imagine, un
adolescent
de
pozitie
contrastanta cu aceasta scena.
O tanara in spatele unui Continutul latent este situatia de
arbore care are niste rivalitate feminina.
obiecte in mana si
priveste la o alta femeie Conflictul se poate organiza in
care alearga.
jurul acestei rivalitati.
Varsta celor doua femei este
apropiata si seamana una cu
cealalta.
Continutul latent trimite la
expresia erotica la nivelul
cuplului. Varsta si sexul sunt
necunoscute.
Plansa implica o problematica
pregenitala sau poate chiar un
nivel ceva mai arhaic.
Continutul latent este legat de
expresia
sexualitatii
si
sexualitatii.

10.

Un cuplu in care
personajele se tin strans
imbratisate.

11.

Peisaj relativ haotic, cu


contraste si un corp de
sarpe.
O femeie culcata in pat
si un barbat in picioare
cu bratul in dreptul
obrazului.
Un baiat asezat pe Continutul latent se refera la
pragul unei cabane.
capacitatea de a fi singur, la
copil si precaritatea refugiului
matern, simbolizat de cabana,
accentul
punandu-se
pe
imaturitatea
functionala
a
baiatului.
Plansa alba
Trimite la modelul in care
subiectul
isi
structureaza
obiectivele sale privilegiate si la
relatiile sale pe care le are cu
aceste obiective. Poate purta
urmele transferului.
O casa sub zapada sau o Plansa implica o problema la
nava in valuri.
nivelul pregenital, evocand
continuturi
referitoare
la
proiectia obiectului bun si a
celui rau, impinge spre regresie
si activeaza obsesii de tip fobic.

13MF.

13B.

16.

19.

Asocierile cele mai frecvente ale


subiectilor se refera la iarna si la
intimitate.

IMPLICATII DIAGNOSTICE ALE POVESTIRILOR SI


EXEMPLE
Este important sa identificam eroul dar si temele povestirii. Daca intalnim frecvent o tema
inseamna ca avem de-a face cu o dorinta sau trebuinta frustrata. Trebuie sa identificam un obiect
comun din trei fragmente.

Plansa prezentata:
1.
2.
4.

La prezentarea plansei:
1, 2, 4.

Exemple:
Povestirea subiectului in marginea plansei:
Un copil care viseaza sa devina un mare muzician, asemenea idolilor sai, si sa
starneasca ropote de aplauze.
Ea doreste sa plece acasa sa invete la oras mai mult decat ii ofera scoala de la
sat.
Aici e o scena de despartire. Barbatul din imagine vrea sa plece in alt oras
deoarece are o cariera stralucita si a obtinut un job important in domeniu
finantelor.
Se pot identifica:
Trebuinta de autoafirmare:
-

ambitia,

nevoia de reusita,

nevoia de dezvoltare.

CUM PUTEM SA RECUNOASTEM TENDINTELE MAI MULT


SAU MAI PUTIN PATOLOGICE ALE SUBIECTILOR, DIN
TEMELE POVESTIRILOR LOR
1. LABILITATEA EMOTIONALA
Subiectii instabili afectiv reactioneaza afectiv foarte mult la stimulii plansellor prin critici si
prin accentul pus pe emotiile personajelor. Acestia exclama frecvent si au chiar si tulburari de
dispozitie plang. Plansul apare mai frecvent la depresivi sau la persoanele demonstrative
isterice.

Plansa prezentata:
14.

La prezentarea plansei:
14.

Exemplu:
Povestirea subiectului in marginea plansei:
Aici este un om care intra pe fereastra prin efractie
Intra undeva unde n-ar trebui. Nu-mi place sa fac genu
asta de povestiri. Sper ca o sa-l prinda. Asta e tot. Cand
ma gandesc la lucruri de genul asta, ma deprima
Se identifica:
-

Starea afectiva,

Discursul imatur.

1.1. TENDINTELE DEPRESIVE

Se exprima prin inhibarea ideilor, prin naratiuni si finaluri nefericite dar si prin fantasme
pozitive iubirea, afectivitatea, fericirea.
Depresivul chiar plange si isi arata disperarea. La acesta apare tema pacatului si a
culpabilitatii (atunci cand sentimentul de vinovatie este extrem de puternic).

Plansa prezentata:
13B

Exemplul 1:
Povestirea subiectului in marginea plansei:
Subiectul:
El este foarte suparat, probabil suparat ca a facut
ceva rau. Nu-si poate afla odihna. Ar vrea sa nu fi
trait la modul cum a trait. El va fi pedepsit pe lumea
asta precum si pe ailalta.
Examinatorul:
Dar cum a trait?
A sfidat legile lui Dumnezeu si ale omului.

Subiectul:

Se identifica:
La prezentarea plansei:
15.

Tema pacatului,

Tristetea generala.

Depresivul, in general ofera povestiri foarte sarace, scurte, ceea ce inseamna ca


examinatorul trebuie sa puna multe intrebari ca acesta sa poata proiecta.

Plansa prezentata:
15.

Exemplul 2:
Povestirea subiectului in marginea plansei:
Subiectul:
Este o fantoma care se uita la niste
morminte. (Observatie: subiectul
vrea sa dea plansa inapoi.)
Examinatorul:
De ce?
Subiectul:

Nu stiu de ce.

Subiectul:

Ale cui sunt mormintele?

Examinatorul:

Nu stiu, un membru al familiei.

Subiectul:

Cine?

Subiectul:

Nu stiu.

Examinatorul:

Imagineaza-ti.

Subiectul:

Un copil.

Se poate observa ca examinatorului ii este foarte greu sa ajunga la o concluzie. Faptul ca


s-a ajuns la raspunsul un copil nu inseamna ca se poate trage o concluzie. Pentru a concluziona,
examinatorul trebuie sa se uite la raspunsurile subiectului la toate plansele.
1.2. TENDINTELE OBSESIV-COMPULSIVE

Subiectul este meticulos, perfectionist, tensionat, nesigur, rigid in gandire si emotional.

Plansa prezentata:
15.

Exemplul 1:
Povestirea subiectului in marginea plansei:
Imaginea unui subiect uman, se pare la varsta a treia, mai
precis intre varsta de 62 - 65 de ani, usor aplecat, cu
bratele intinse simetric in fata, se vede o simetrie
bilaterala. Bratele pleaca din linia de mijloc a corpului
spre ce as considera, consider, nu sunt sigur, spre un
mormant. Unele patrate, altele rotunde, arantate uneori cu
gust.

Se identifica:
La prezentarea plansei:
15.

Plansa prezentata:
5.

Subiectul face doar o simpla povestire, ceea ce inseamna ca


se apara de situatia de testare, se ascunde.
Exemplul 2:
Povestirea subiectului in marginea plansei:
Nu pot pune in legatura camera cu usa asta. Cred ca ea se uita in
camera dar este o enigma pentru mine daca e asa sau nu. E o femeie
care si-a pierdut sotul si se uita in camera regretand ca ii lipseste.
Totusi, de ce lumina e aprinsa? Poate ca nu lipseste. Nu pot sa-mi dau
seama. Si-apoi, ce reprezinta rochia ei? Mi-e imposibil sa ma
hotarasc. De fapt luati-o de aici, am obosit.
Se identifica:

La prezentarea plansei:
5.

Tema pierderii, regretul, atitudinea defensiva.

INTELECTUALIZAREA OBSESIV-COMPULSIVULUI

Plansa prezentata:
15.

Exemplul 1:
Povestirea subiectului in marginea plansei:
Este vorba de un eretic mondial care a fost excomunicat.
Eroul de aici a facut la teologie multe discipline
ecleziastice prementorii.

E povestea unui conflict intre a-ti urma instinctul, as


spune mai bine pasiunea suna mai bine ca instinctul.
Sunt multe argumente in psihologie ce inseamna
instinctelele. Ele au multe conotatii

4.

2. TENDINTELE AGRESIVE

Tematica va fi agresiva, cu simboluri ale agresivitatii.

Exemple:
Plansa prezentata:
7BM.
9BM.
3BM.

Povestirea subiectului in marginea


plansei:
Doi chirurgi care au taiat un pacient si se
uita la el cum moare.
Detinuti care au evadat, apoi au torturat o
batranica si au fugit cu pensia.
Copilul sufera deoarece parintii lui au fost
sfartecati intr-o explozie.
sau
Baiatul tocmai si-a ucis tatal deoarece
acesta l-a lovit cu o bata pentru ca i-a stricat
masina.

3. TENDINTELE PARANOIDE
Din tendintele paranoide fac parte ideatia paranoida si cea de persecutie.
Paranoidul este suspicios, intreprinzator. Este sigur ca este persecutat. Astfel apar teme de
suspiciune, spionaj, atac din spate. Paranoizii sunt foarte suspiciosi in situatia de testare. In
povestirile lor exista puternice accente moralizatoare.

Plansa prezentata:
8BM.

7BM.
14.
4. TENDINTELE SCHIZOFRENICE

Exemple:
Povestirea subiectului in marginea plansei:
El studiaza sa nu dea de bucluc. Majoritatea tinerilor care
nu studiaza si fac ce vor ei ajung la penitenciar. Asa le
trebuie.
De ce-mi aratati mie planse cu doi barbati? Ma credeti
homosexual? Va stiu eu pe voi.
Un om a fost internat intr-un spital de nervi de catre rude
care ii vor raul.

Tendintele schizofrenice presupun din partea subiectului comportamente bizare sau


dezorganizate, limbaj dezorganizat, idei delirante, halucinatii. Apar teme bizare, socante legate de
aresivitate si sexualitate in general. Apare si tema retragerii, izolarea, separarea.

Exemple:
Povestirea subiectului in marginea plansei:
Omul acesta este un castelan inchis intr-un turn intunecat
in care exista o singura fereastra la care el se duce in
fiecare dimineata si se uita la oameni si la civilizatia de
afara.
Aici e un om care are senzatia ca cineva il insfaca, ca
merge pe strada si o persoana necunoscuta isi pune
degetele jupuite in jurul gatului si incearca sa-l socheze.
Apoi el s-a infundat in asfalt si a fost gasit mort dimineata
de un jurist.
Baiatul e chinuit de mama lui care nu a fost satisfacuta
sexual in noaptea trecuta si acum e nervoasa.
Asta e o situatie imaginara care sugereaza un conflict
religios de care eu nu sunt ingrijorat.

Plansa prezentata:
14.

18BM.

1.
11.

sau
Acest monstru este un specimen al antichitatii.
sau
Aici vad o padure de monumente.
sau
Organe sexuale la expozitie.
sau
Scheletul unui gandac.
Ea a fost violata intr-un moment in care nu o interesa
acel lucru.

13MF.

03.12.
8

TESTUL SZONDI
Testul Szondi este o proba care se bazeaza pe reactia afectiva a subiectilor in fata unor
fotografii. Aceste fotografii sunt ale unor bolnavi psihici.
Autorul testului Leopold Szondi a elaborat acest test pentru a avea o dovada
empirica experimentala a teoriei pe care el a elaborat-o in psihiatrie si pe care a numit-o teoria
pulsionala a destinului.

Szondi a incercat sa introduca notiunea de destin in cadrul stiintelor umane si medicale,


afirmand ca destinul unei persoane reprezinta de fapt o serie de alegeri personale pe care
respectiva persoana le face in principalele sectoare ale vietii:
-

alegerea in iubire,

alegerea profesiei,

alegerea prietenilor,

alegerea bolii sau a mortii.

Forma b sinucidere, aleasa de subiect indica faptul ca poate fi:


-

o sinucidere sadica (ex: venosectie), orala (ex: la alcoolici, toxicomani), lenta;

sinucidere masochista (ex: caderea de la etaj, aruncarea in fata masinii sau a


trenului).

Aceste alegeri sunt predeterminate genetic prin inconsrtientul familial care contine o serie
de gene ce caracterizeaza un arbore genealogic. Aceste gene care predispun alegerile noastre se
exprima la nivel psihologic printr-o serie de trebuinte, pulsiuni. Cunoscand care este intensitatea si
modul de manifestare ale acestor pulsiuni, putem deduce nu numai anumite trasaturi de
personalitate ale subiectului, ci si la ce alegeri este predispus.
Testul Szondi masoara intensitatea si modul in care tind sa se exprime aceste pulsiuni.
Conceptul de pulsiune a fost preluat de la Freud.
Testul contine 48 de fotografii reprezentand o serie de 8 boli mintale alese in asa fel incat
sa corespunda fiecare unei anumite trebuinte pe care o masoara testul.
Setul de 48 de fotografii este structurat in 6 serii echivalente, in fiecare serie fiind cate 8
fotografii.

STRUCTURA FOTOGRAFIILOR:

1)

2)

3)

Vectorul S
1. factorul h
2. factorul s
Vectorul P
3. factorul e
4. factorul hy
Vectorul Sch

(sexual)
(homosexual)
(sadism)
(paroximal)
(epilepsie)
(isterie)
(schizofrenia)/

Trebuinta erotica si cea agresiva.

Labilitatea vs. Rigiditatea cenzurilor afective.

Forta Eului si controlul (mecanismele de ap


constientizarea).

4)

Vectorul Eului
(catatonie)
(paranoia)
(de contact)
(depresie)
(manie)

5. factorul k
6. factorul p
Vectorul C
7. factorul d
8. factorul m

Stabilitatea si satisfacerea relatiilor obiectuale.

APLICAREA SI INSTRUCTAJUL
Instructaj preliminar: O sa-si arat niste personaje si o sa te rog sa-mi spi care dintre
personaje iti plac si care nu-ti plac.
Daca subiectul a inteles, i se pun pe masa primele fotografii din seria I si este intrebat:
care sunt doua personaje care iti plac cel mai mult sau alege doua personaje care iti plac cel
mai mult.
Dupa ce subiectul a fafut alegerile i se prezinta a doua serie de fotografii pana la ultima
serie si se completeaza tabelul.
Ex:

Profil de fatada
(simpatice) (antipatice)
Serii
I
II
III
IV
V
VI

S1
s, e

Profil de culise
(simpatice) (antipatice)

A1
p, d

S2
hy, k

A2
h, m

Cand tabelul este completat putem face profilul pulsional al subiectului.


Ex:

Vectori
Factori
Simpatice

Antipatice

S
h
x

s
x

Profil de fatada
P
Sch
e
hy
k
p
x
x
x

C
d
x

m
x

x
x

Coduri

-!

Se dau 6 10 aplicari la o zi distanta intre ele pentru a vedea ce ramane stabil.


Se obtin 8 intervale ce corespund unei trebuinte sau pulsiuni masurate de test.
DESCRIEREA VECTORILOR CU FACTORII LOR

1)

2)

3)

Vectorul S
1. factorul h

(sexual)
(homosexual)

=
=

2. factorul s

(sadism)

Vectorul P
3. factorul e

(paroximal)
(epilepsie)

=
=

4. factorul hy

(isterie)

Vectorul Sch

(schizofrenia)/

5. factorul k

Vectorul Eului
(catatonie)

6. factorul p

(paranoia)

Trebuinta erotica si cea agresiva.


Se refera nevoia de erotism, mangaiere, senzorialitat
cat persoana alege mai des acea fotografie, cu atat
trebuinta este mai intensa, frustrata. Personajele din a
fotografii sunt deosebit feminizate, infantile.
Se refera la latura activa a personalitatii, la nevoia d
activ in relatia cu celalalt, la nevoia de a te impune
domina, de a te manifesta intr-un mod masculin. Ac
trebuinta declanseaza comportamente de agresiu
ofensiv, defensiv sau de cucerire. Cu cat oamenii ale
multe fotografii de acest tip, cu atat nevoia lor de act
si de dominare este mai intensa. Fotografiile de
sunt personaje virile, cu privire patrunzatoare si f
tesita.
Labilitatea vs. Rigiditatea cenzurilor afective.
Se refera la trebuinta, tendinta de a-ti controla
ostilitatea. Modul in care reactioneaza oamenii la fa
e arata cat isi cenzureaza ostilitatea, cat de rigide
cenzurile etice.
Se refera la nevoia de a te da in spectacol, de a-ti
propriile emotii in mod provocator si la exhibitionis
lumea animalelor aceasta trebuinta este regasi
comportamentul de curtare astfel incat aspectul cor
sa devina atractiv. La om, aceasta trebuinta este nua
cultural. Persoanele cu aceasta trebuinta crescuta
intensa sunt teatrale, au nevoie de audienta.
Forta Eului si controlul (mecanismele de ap
constientizarea).

Se refera la nevoia indivizilor de a-ti inhiba sau re


instinctele pentru a se adapta constrangerilor realita
persoana care alege multe fotografii de acest ti
special figuri antipatice, este o persoana inh
reprimata, care adopta o tactica regresiva in
dorintelor si a propriilor emotii.
Se refera la trebuinta de a-ti recunoaste, constie
propriile instincte dar si de a vibra emotional la a
dorinte si instincte. Oamenii care aleg multe fotogra
paranoici sunt oameni mai afectivi, rezoneaza
emotional la mediu si la propriile ganduri. Daca sunt
multi ca fiind simpatici, inseamna ca este vorb
persoane care au nevoie sa-si delimiteze propriile do

4)

Vectorul C
7. factorul d

(de contact)
(depresie)

=
=

8. factorul m

(manie)

trairi si sa le verbalizeze.
Stabilitatea si satisfacerea relatiilor obiectuale.
Se refera la nevoia de investitii afective, de a in
emotional si a coopta relatii afective (multi priete
care tii foarte mult). La animale se traduce prin nevo
cautare, pastrare a partenerilor.
Se refera la dorinta de suport afectiv, de a te
emotional si de a obtine placere si siguranta din cont
cu ceilalti. Oamenii care aleg multe fotografii de ace
cu maniacali -, au frustrata aceasta nevoie de atasa
sau apartenenta si au de fapt o nevoie intens
independenta emotionala.

REGULI DE SCORARE
Pentru a putea fi interpretate aceste semne, avem nevoie de 4 scoruri sau coduri, fiecare
cod fiind valabil pentru fiecare trebuinta.

Codul +:
Se acorda + cand pe o anumita trebuinta avem cel putin doua alegeri simpatice dar
maxim una antipatica sau niciuna.

Semnul + arata ca subiectul isi accepta, asi recunoaste acea trebuinta in forma ei
naturala, neschimbata. Aceasta trebuinta incearca sa se exprime in comportament la modul
natural.
Ex:

De exemplu, h si m sunt notate cu +.


h+ = isi accepta nevoia de sexualitate si tandrete.
m+ = isi accepta nevoia de tandrete si suport afectiv.
Aceste persoane sunt comunicative, simt nevoia de a-si exprima afectiunea fata de ceilalti,
tind sa fie sociabile.

Atunci cand avem mai mult de trei alegeri, acea trebuinta se considera frustrata si se pune
un semn de exclamare langa semnul +, la cinci alegeri doua semne de exclamare, la sase
alegeri trei semne de exclamare.

Daca o persoana are un ! la h+, inseamna ca este o persoana a carei trebuinta de


senzualitate este frustrata.

Codul -:

Se acorda - cand pe o anumita trebuinta avem cel putin doua alegeri antipatice, dar cel
mult una simpatica sau niciuna.

Reactia - inseamna ca subiectul isi neaga sau respimge acea trebuinta in forma ei
naturala.
Ex:

O persoana care ati respinge trebuinta s se manifesta invers de semnificatia generala a


trebuintei. In loc sa fie activa ea tinde sa fie pasiva, dominanta, asi indreapta
vagresivitatea spre sine, adopta un comportament contrar sau masochist.

Daca avem mai multe alegeri cu - pe o trebuinta, se pune un !, adica persoana isi
cenzureaza, inhiba impulsurile agresive si le indreapta catre propria persoana.

Codul :
Codul este reactia ambivalenta. Se acorda daca pe o trebuinta avem cel putin
doua alegeri simpatitece si cel putin doua alegeri antipatice.

Reactia arata ca subiectul este nehotarat, indecis fata de acea trebuinta (sa o accept,
sa o reprim sau sa o neg?; sa o las sa se exprime in forma ei naturala sau in alta forma?).
Ex:

e = sa-mi controlez furia sau sa o las sa se acumuleze? Astfel de persoane oscileaza


frecvent intre sentimente de furie urmate de sentimente de culpabilitate.
h = sa-mi accept impulsurile erotice senzuale sau sa le resping? Aceasta situatie
apare frecvent la adolescentii care isi reprima acea energie pentru ca nu stiu sa o
gestioneze.

Codul 0 sau reactia nula:


Se acorda semnul 0 daca la o anumita trebuinta avem maxim o alegere simpatica si
maxim o alegere antipatica.

Ex:

d0 = reactiile 0 arata ca trebuinta este descarcata printr-un anumit comportament sau


simptom. Reactia 0 nu ne spune cum s-a descarcat trebuinta (natural sau printr-un
simptom).

Ex:

e0 = apare cand te-ai certat cu cineva, la epileptici dupa o criza, in mod nevrotic, la o criza
de astm, la o criza de cap sau la o exema care iti apare peste noapte.
m0 = subiectul iti descarca trebuinta prin comportamente orale mai des (consum de
dulciuri, alcool, fumat, droguri sau vorbit excesiv). De obicei cei cu m0 sunt persoane
imature.

Profilul se face intotdeauna in combinatie. Nu se tine cont de o singura trebuinta luata


separat.