Tipuri de diagnostic[modificare | modificare surs]

Prezumtiv[modificare | modificare surs]

Este prima etap a oricrui diagnostic. Reprezint suspiciunea existenei unei anumite afeciuni. Se stabilete n baza
tabloului clinic prezent, a simptomelor subiective, a examenului obiectiv, a istoricului bolii, antecedentelor personale i
heredo-colaterale, adic a anamnezei. Acest diagnostic poate fi confirmat sau infirmat prin investigaii clinice i paraclinice
suplimentare.
Exist cazuri n care dup investigaii suplimentare diagnosticul rmne prezumtiv n continuare i/sau n observaie.

Definitiv[modificare | modificare surs]

sau de certitudine este etapa final a unui diagnostic. Reprezint definirea clar a afeciunii de care sufer pacientul i
include diagnosticul diferenial. Acest diagnostic este stabilit n urma investigailor clinice, de specialitate i paraclinice
cerute de medic.
Diagnosticul definitiv poate fi stabilit adesea doar n baza simptomatologiei clinice.

Diferenial[modificare | modificare surs]

Este etapa de diagnostic n care diagnosticul prezumtiv este comparat cu tablourile clinice i paraclinice a altor afeciuni cu
simptomatologie asemntoare.

Clinic[modificare | modificare surs]

Investigaile clinice i clinice de specialitate sunt efectuate de ctre medicul de familie sau medicul specialist. Medicul de
familie stabilete diagnosticul sau diagnosticul prezumtiv iar medicul de specialitate efectueaz o examinare clinic intit pe
diagnosticul prezumtiv. Este bazat pe simptomatologia subiectiv (ceea ce descrie pacientul sau aparintorii) sau obiectiv
(constatrile fcute de examinator). Cuprinde urmtoarele:

semne i simptome

istoricul bolii

antecedente personale fiziologice i patologice

antecedente heredo-colaterale (familiale)

mediul de via i de munc

examenul fizic al aparatelor i sistemelor