Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ref 003273
Ref 003273
Ion Creanga
si de cel ros pt ca si el a trecut prin aceleasi incercari si vrea sa-si fereasca fiul.
Spanul e viclean, varsator de sange, crud. In ordinea taranesc-arhaic Harap-Alb
trebuie sa treaca prin experientele tatalui pt a ajunge un bun imparat.
Calul isi pierde calitatile miraculoase in fata Spanului, nu isi anunta stapanul ca
cele trei calauze care ii apar sunt metamorfoze ale Spanului. Primejdia rea de care
ii corbeste Sf. Duminica se adevereste imediat;Spanul ii fura identitatea si il
transforma in sluga. Fata imparatului este farmazoana si face rost de apa vietii si
apa mortii si abia atunci calul isi arata puterile magice, ii apar aripile si il omoara
pe Span.
Toate faptele basmului prezente in Harap-Alb determinate de miraculos si
invaluite in fabulos pot fi considerate si fapte ale experientei de viata. Dincolo de
prezenta miraculosului, dincolo de poreclele tipice ale eroului de basm, date de
catre Span si de Rosu Imparat pt a i se intampla lui Harap Alb poate fi
consecinta si fapt al experientei de viata. Plecarea la drum este asemeni oricarei
plecari din viata unui tanar, iar probele si obstacolele din drum pot fi considerate
toate obstacolele vietii. Harap-Alb e prezentat drept un tanar obisnuit inainte de
intrarea la varsta maturitatii. Sfaturile pe care i le da tatal sunt sfaturile pe care le
primeste orice tanar iar incalcarile acestora reprezinta psihologia varstei.
Experienta cu Imparatul Ros este experienta cu moartea caruia ii place sa vada
moarte si experienta cu fata e cea a iubirii.
Ca microroman este impartit in doua parti- probele Spanului si cele ale
Imparatului Ros. Mijlocul romanului de afla chiar la sfarsitul probelor Spanului si
plecarea la Imparatul Ros. Basmul poate fi considerat si un microroman de
aventuri. Ion Creanga combina 2 tipuri de basme alaturand 2 serii de evenimente.
In prima parte sunt probele eroului; ele suntgenrate de prezenta unui impostor sau
falsul erou. Spanul prin viclenie ii ia locul lui Harap-Alb si il obliga sa ii fie sluga.
In final Spanul este demascat de fata imparatului si Harap-Alb este considerat
erou.
Lumea basmului este binara si construita pe pozitie-opozitie binara-binele si raul,
fortele luminii si fortele intunericului. In general eroul apartine binelui, Fat
Frumos este un erou solar. Calul eroului este alb, zmeii sunt negri. Numele de
Harap-Alb este o ambivalenta sub forma de oximoron. Albul si negru sunt doua
simboluri-viata si moartea. Harap inseamna sluga, vine de la arabi care pt
occidentali era negru. In 1001 nopti harapul este de obicei o sluga neagra. La Ion
Creanga Harap-Alb are mai multe intelesuri. In plan simboloc am vazut ca cele
doua culori reprezinta viata si moartea, iar Harap-Alb moare pt a invia; moare pe
plan simbolic.
Aplicatie dupa schema lui Prop
1. In situatia initiala ne este prezentata o situatie de echilibru. Doi frati, doi
imparati, unul la o margine, unul la cealalta margine. Intre cele 2 lumi se
afla un rau. Viata decurge normal, unul are 3 baieti,3 fete, dar care din
cauza pericolelor nu s-au intalnit niciodata.
2. In factorul peturbator ne este prezentata imbolnavirea lui Verde Imparat
care era legata de motivul absentei mostenitorului(avea 3 fete) creeaza o
situatie de criza ce trebuie rezolvata. Gasirea mostenitorului asigura
nevrednic. La Creanga lipsesc toate acestea. Comportamentul lui este antieroicplange, i se face frica, se ascunde(dar nu e las). Harap-Alb e modelul eroului profund
umanizat, iar eroismul devine o forma de autodepasire.
Arta naratiunii in basmul lui Ion Creanga
In toate povestile si basmele sale Creanga porneste de la modelele populare preluand
subiectul, conflictul, momentele narative tipice si personajele. Arta si fantezia
scriitorului se manifesta insa in imbinarea acestor elemente intr-o noua structura, care
indeparteaza opera de modelul popular. Creanga scoate in prim-plan trairile sufletesti
ale personajelor prin intermediul limbajului. Frazele rostite de crai, dupa ce primii 2
feciori se intorc acasa rusinati, dezvaluie amaraciunea unui parinte, dezamagit ca toti
copiii sai sunt nevolnici.
In cuprinsul naratiunii, Creanga introduce cateva precepte ale eticii populare
a. Omul trebuie sa aiba cultul muncii. Vazut din aceasta perspectiva, Harap-Alb
se caracterizeaza prin harnicie si toate intamplarileprin care trece eroul
sugereaza cunoasterea amanuntita a unor vechi indeletniciri(vanatoarea)
b. Succesul in viata depinde in mare masura de valorificarea experientei
generatiei varstnice
Teatralitatea.Lumea ca spectacol. Originalitatea lui Creanga se caracterizeaza si prin
dinamismul actiunii si puterea de sugestie a vietii. Scriitorul elimina explicatiile inutile
existente in modelul popular si dezvolta intamplarile si evenimentele prin intermediul
dialogului. Dialogul constituie modul de existenta al personajelor, contribuie la
caracterizarea si individualizarea tipologiei.
Naratiunea lui Creanga devine un adevarat dialog scenic. Nici Creanga, nici Caragiale si
nici povestitorii in general nu sunt autori epici, acum se crede de obicei, ci autori
dramatici. Cu toate deosebirile povestitorul Creanga e tot atat de dramatic cat Caragiale,
cel predestinat teatrului(Paul Zarilopol).
Umorul. In Povestea lui Harap-Alb, umorul este una dintre formele de manifestare a
categoriei estetice a comicului care se caracterizeaza prin reluarea ingaduitoare a
fenomenelor sau ale situatiilor(Tohaneanu).
In afara modalitatilor si mijloacele menite sa exprime o anumita atitudine satirica si
umoristica, temperamentului tumulos al lui Creanga ii corespund forme ale grotescului,
cu aglomerarea de fapte si caracteristici ale personajelor de la proportiile gigantice pana
la dimensiunile fantasticului si ale absurdului.
1. In acest fragment putem gasi oralitatea lui Creanga prin interjectii, exclamatii,
vocative si interogatii, exprimarea vie si autentica fraza bogata in verbe care
devine puternic evocatoare. Creanga prin expresiile pe care le foloseste ne
vorbeste direct prin aceste componente ale oralitatii. Oralitatea devine in acets
context componenta stilistica fundamentala a prozei lui Creanga.
2. Se utilizeaza exclamatia si interjectia pt a exprima stari afective.ia,hei,hei.
3. Dialogul constituie modul de existenta a personajelor, contribuie la caracterizarea
si individualizarea tipologiei. Dinamizeaza actiunea si reproduce vorbirea vie.