Sunteți pe pagina 1din 9

MAŞINI ŞI INSTALAŢII PENTRU

RECICLAREA DEŞEURILOR

Curs 2. Managementul Deşeurilor. Sisteme tehnice pentru


managementul deşeurilor
Partea I-a

MAŞINI ŞI INSTALAŢII PENTRU


RECICLAREA DEŞEURILOR
Curs 2. Managementul Deşeurilor. Sisteme tehnice pentru
managementul deşeurilor
Partea I-a

2.1.Consideraţii generale privind managementul deşeurilor.


2.1.1. Scurt istoric.
2.1.2. Definirea noţiunii de management al deşeurilor.

2.2. Identificarea resurselor de materiale reciclabile.

2.3. Identificarea oportunităţilor de reciclare.

După parcurgerea Capitolului 2 a cursului studentul


va putea:

1. Să definească noţiunea de management al deşeurilor;

1. Să enumere principalele etape a activităţii de


management a deşeurilor.

2. Să definească principalele proprietăţi fizice a deşeurilor


solide;

1
4. Să definească principalele proprietăţi chimice ale
deşeurilor organice.

5. Să determine oportunităţile de valorificare/reciclare a


deşeurilor în corelaţie cu proprietăţile fizico-chimice şi
geo-mecanice a deşeurilor

2.1.Consideraţii generale privind


managementul deşeurilor.
2.1.1. Scurt istoric

8000 – 9000 I.H deşeurile erau transportate în


afara oraşelor considerându-se adevărate surse de infecţie
şi generatoare de boli

Roma antică primele canalizări

1876, Londra primul incinerator

2.1.2. Definirea noţiunii de management


al deşeurilor.

Managementul deşeurilor se defineşte ca


totalitatea activităţilor care trebuie
realizate, din etapa de generare a
deşeurilor şi până la valorificarea acestora
sau până la distrugerea lor, astfel încât
consumul de energie şi materii prime să
fie minim.

2
2.1.2. Definirea noţiunii de management
al deşeurilor.

Figura 2.1. Etapele activităţii de management al deşeurilor

2.1.2. Definirea noţiunii de management


al deşeurilor.

Aplicaţia 1 Utilizând cunoştinţele acumulate până


în prezent, realizaţi, sub formă de
piramidă, ierarhizarea principalelor
activităţi ale etapei de management a
deşeurilor, din punct de vedere a
costurilor şi din punct de vedere a
consumului energetic.

2.2. Identificarea resurselor de materiale


reciclabile

 analiza deşeurilor,
 clasificarea acestora,
 caracterizarea fizico-chimică şi mineralogică a
acestora,
 caracterizarea geomecanică prin analiza
valorilor indicatorilor geomecanici.

3
Caracterizarea deşeurilor.

 caracterizare fizico-chimică şi mineralogică:

 compoziţia deşeurilor (hârtie, sticlă, textile, cenuşă, material vegetal,


etc.)
 proprietăţile fizice
 compoziţia chimică
 compoziţia mineralogică şi structura acestora [7].

 o caracterizare din punct de vedere geomecanic a


acestora.

Caracterizarea fizico-chimică şi mineralogică

Se referă la analiza:
 compoziţiei deşeurilor (hârtie, sticlă, metal, PET,
textile, cenuşă, material vegetal, etc.)
 aspectul general
 compoziţia chimică
 compoziţia mineralogică şi structura acestora
 granulaţia
 textura acestora.

Caracterizarea fizico-chimică şi mineralogică


Compoziţia deşeurilor

 compoziţia medie a deşeurilor menajere (Cluj-Napoca): hârtie,


carton – 4,31 %; sticlă – 2,34 %; metale – 3,05 %; plastice – 1,99
%; textile – 2,32 %; materiale organice – 12,2 %; deşeuri
vegetale – 73,79 %;

 compoziţia deşeurilor stradale: praf, pământ – 60-80%, frunze,


lemne – 5-8%, hârtie, cartoane – 2+4%; resturi de la şantierele
de construcţii (în special moloz) – 3-5%, resturi vegetale şi
animale – 0,1-0,2%, materii fecale de la animale de tracţiune – 1-
2%, alte materiale provenite de la magazine, pieţe, populaţie
etc. – 2-4%.

4
Caracterizarea fizico-chimică şi mineralogică

Aspectul general al deşeurilor este diferit de la un tip de deşeu la altul


depinzând în mare măsură de compoziţia acestora.

Astfel se poate spune că deşeurile pot să îşi păstreze aspectul materiei


prime din care provine sau să difere de aceasta.

Ca exemple în acest sens putem aminti:

 Deşeuri care îşi păstrează aspectul: metalul, hârtia şi cartonul,


sticla, în general materialele anorganice sau deşeurile zootehnice.

 Deşeuri care nu îşi păstrează aspectul: materiile vegetale, materiile


organice cum ar fi deşeurile vegetale, deşeurile provenite din
industria alimentară, etc.

Caracterizarea fizico-chimică şi mineralogică


Tabelul nr. 1
Compoziţia chimică a deşeurilor: depinde în Conţinutul în metale grele a deşeurilor menajere
mare măsură de materialul din care provin,
Element Cantitate
precum şi de procesul tehnologic la care au (mg/kg s.u.)
fost supuse. Zn 250

De exemplu o importanţă deosebită în tratarea Pb 150


Cu 120
deşeurilor o constituie conţinutul de metale
Cr 40
grele care sunt deosebit de poluante, în special Ni 35
în cenuşi sau composturi. As 1,4
Compoziţia în metale grele a deşeurilor menajere Cd 3

româneşti estimată la nivelul anului 2000 se Hg 0,7

prezintă în tabelul 1.

Principalele surse de metale grele, din deşeurile menajere sunt:


•baterii şi acumulatori pentru conţinutul de Hg, Zn şi Ni;
•metalele - care aduc în deşeurile menajere prezenţa Pb, Cu şi Cr;
•deşeurile mărunte (< 20 mm) care sunt purtători importanţi de Cu, Pb, Ni şi Zn;
•hârtia şi cartonul care conduc la creşterea conţinutului de Pb şi Cr.

Caracterizarea fizico-chimică şi mineralogică

Compoziţia mineralogică şi structura acestora: se referă la

 modul de formare a deşeurilor,


 transformările fizico-chimice suferite materialul din care provin de la stadiul
de materie primă şi până la produs finit (în cazul deşeurilor provenite din
procese industriale),
 de modul de transport şi depozitare.

Deşeurile pot fi alcătuite din trei faze:


 faza solidă (materialul solid al deşeului),
 faza lichidă cuantificată de obicei prin gradul de umiditate al deşeului
(umiditatea higroscopică)
 faza gazoasă.

5
Caracterizarea fizico-chimică şi mineralogică
Granulaţia deşeurilor : particulele din care sunt compuse deşeurile au
forme şi dimensiuni diferite, care pot varia într-un interval larg, acest
fapt reflectându-se asupra proprietăţilor acestora şi indirect asupra
tehnicilor de management al deşeurilor şi asupra tipului de
tehnologie şi etapele procesului tehnologic necesare pentru
reciclarea şi valorificarea deşeurilor.

Structura şi textura deşeurilor: acestea au o de cele mai multe ori o


structură mixtă determinată în principal de variaţia fracţiunilor
granulometrice. După structură şi textură deşeurilor pot fi:
 cu structură granulară: care se caracterizează prin contactul direct
de la particulă la particulă (nisipuri ţi pietrişuri);
 cu structură în fagure: care se caracterizează prin doluri de
dimensiuni mai mari între particule şi este mult mai puţin rigidă decât
structura granulară;
 structura în fulgi: se caracterizează prin grad ridicat de afânare şi
compresibilitate.

Caracterizarea geomecanică

Constă în determinarea următorilor indici:

 compoziţia granulometrică;
 umiditatea şi caracteristicile de drenare a deşeurilor (cedarea apei)
 greutatea volumică uscată şi la umiditatea naturală, greutatea
specifică, stare de îndesare, compresibilitate;
 rezistenţa la forfecare (unghiul de frecare interioară şi coeziunea);
 permeabilitatea;
 comportarea deşeurilor la solicitări statice şi dinamice în diferite
condiţii de umiditate.

mw
W= 100 [%]
ms

Caracterizarea geomecanică

 Compoziţia granulometrică este dată de granulaţia particulelor care


intră în componenţa deşeurilor şi are impact asupra structurii şi
texturii acestora.

 Umiditatea este cantitatea de apă care este conţinută sau care


poate fi absorbită de un material. Se defineşte ca raportul dintre
masa apei conţinută în pori (mw) şi masa scheletului solid al
deşeului (ms).

 Gradul de umiditate se defineşte ca raportul între volumul apei


conţinută în porii deşeului Vw (caracterizat prin indicele porilor) şi
volumul total al porilor Vp sau ca raport între umidităţi respectiv
umiditatea (W) şi umiditatea de saturaţie W sat.

 Greutatea volumică a deşeurilor: reprezintă raportul dintre


greutatea deşeului G [kN] şi volumul total al acestuia [m3].

6
Caracterizarea geomecanică
 Starea de îndesare este dată de valoarea gradului de îndesare şi de
capacitatea de îndesare.

Gradul de îndesare (ID) fiind definit ca raportul dintre poziţia


porozităţii naturale în raport cu porozităţile extreme. Funcţie de
valoarea acestuia putem grupa deşeurile în:
 afânate (0<ID<1/3);
 de îndesare mijlocie (1/3<ID<2/3);
 îndesat (2/3<ID<1).

Capacitatea de îndesare (Ci). sub acţiunea sarcinilor statice sau


dinamice porozitatea deşeurilor granulare variază foarte puţin, însă
sub acţiunea vibraţiilor sau a şocurilor acestea suferă transformări
importante. Pentru stabilirea acestor variaţii se defineşte capacitatea
de îndesare. Aceasta se poate evalua ca fiind:
 redusă (Ci < 0,4);
 mijlocie (0,4<Ci<0,6);
 mare (0>0,6).

Caracterizarea geomecanică
 Compresibilitatea este capacitatea unui corp de a–şi micşora volumul sau
care se comprimă dacă valoarea presiunii exterioare creşte. În cazul
deşeurilor această caracteristică se referă în special la micşorarea
volumului prin micşorarea porilor sau a golurilor dintre acestea.
Compresibilitatea deşeurilor se caracterizează prin: tasarea specifică şi
modulul de deformaţie edometric.
Funcţie de valoarea tasării specifice (εe) deşeurile pot fi:
 puţin compresibile (εe < 2%),
 compresibile (εe = 2…6%) ;i
 foarte compresibile (εe > 6%).

 Rezistenţa la forfecare prin aceasta se defineşte condiţia de rupere a unui


depozit de deşeuri şi se exprimă printr-o relaţie între tensiunea normală şi
tensiunea tangenţială.
Rezistenţa la forfecare este influenţată de o serie de factori care sunt
specifici funcţie de tipul deşeului astfel:
 pentru deşeuri nisipoase – starea de îndesare, granulaţia, gradul de neuniformitate,
forma particulelor şi compoziţia mineralogică;
 pentru deşeuri coezive – structura deşeurilor, natura şi calitatea apei din pori, starea
anterioară la eforturi etc.

2.2. Identificarea resurselor de materiale


reciclabile

Aplicaţia 2 Enumeraţi 5 proprietăţi fizice ale


rumeguşului considerat deşeu organic
granular.

Aplicaţia 3 Enumeraţi 5 proprietăţi chimice ale


rumeguşului considerat deşeu
organic granular.

7
2.3. Identificarea oportunităţilor de
reciclare

Se face în strânsă legătură cu


 posibilităţile de reciclare
 proprietăţile deşeurilor,
 funcţie de piaţa de desfacere a produsului
rezultat în urma reciclării
 pentru ca activitatea de reciclare să fie
rentabilă din punct de vedere economic.

2.3. Identificarea oportunităţilor de


reciclare
Resursă Metode de Conversie Produs final Utilizare

Biomasă uscată Ardere directă Căldură


(lemnoasă, Generatoare de căldură
vegetală,deşeuri)
Gazeificare Combustibil gazos

Biomasă cu grad de
umiditate ridicat Piroliză Bio uleiuri Electricitate

(dejecţii, efuenţi)
Digestie anaerobă Biogaz

Deşeuri cu conţinut ridicat Combustibili în


de zaharuri şi amidon Hidroliză + transporturi
Bioetanol
Fermentare

Deşeuri din culturi Extracţie + Industria chimică şi


oleaginoase Biodiesel
materiale reciclabile
Esterificare
(rapiţă)

Bibliografie
1. Barbalace, K., The Histrory of Waste,
EnvironmentalChemistry.com, 2003.
2. Bilitewski, B., s.a., Waste Management, Springer-Verlag, Berlin
Heidelberg, 1997.
3. Chan, A., Engineering Standard - Packaging Labeling and Design
for Environment Guidelines, nr. 010-101136-01/2009.
4. Lemann, M., F., Waste Management, Peter Lang Co, Berna,
2008.
5. Man, C., Ivan, I., Strategii în managementul deşeurilor şi
reziduurilor, Editura Mesagerul, Cluj-Napoca, 1999.
6. Medear, G., Brânduşan, C., Studii de teren necesare proiectării
depozitelor de deşeuri menajere, Zilele Universităţii Constantin
Brâncuşi Târgu Jiu, 2002, http://www.utgjiu.ro/conf/8th/S6/19.pdf.
7. Rusu, T., Bejan, M., Deşeul – Sursă de venit, Editura Mediamira,
Cluj-Napoca, 2006.
8. Worrell, W., A., Vesilind, P., A., Solid Waste management –
Second Edition, Cengage Learning, Stamford, USA, 2010.

8
Bibliografie

1. ***, Legea protecţiei mediului, nr.165/1995, republicată în Monitorul Oficial al


României, partea I, nr.204/1995.
2. ***, OUG nr.195/2005, Guvernul României, 2005.
3. ***, OUG nr. 78/2000 privind managementul deşeurilor, modificată prin
Legea 426/2001, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr.411/2001 şi
abrogată prin Legea privind regimul deşeurilor, nr. 211/2011 publicată în
Monitorul Oficial, partea I, nr.837/2011.
4. ***, Raport de mediu pentru anul 2010, Agenţia de protecţia Mediului Cluj,
Cluj-Napoca, 2011.
5. ***, Plan judeţean de gestionare a deşeurilor, Consiliul Local Cluj-Napoca,
2006.
6. [14] ***, Anuarul Statistic al României, Secţiunea Agricultură şi Silvicultură
2011, Institutul Naţional de Statistică, Bucureşti, 2011.
7. [15] www.gestiuneadeseurilor.ro
8. [16] www.deseuri-online.ro