mprtania rar produce ns cretinilor toate cele

contrare; cci cine ntrzie s se mprteasc, acela nu

face nicio pregtire, nu devine atent, nu are o paz strns
fa de gndurile rele, pentru c ntrzierea l face s cad
n nepsare, iar nflcrarea evlaviei i a iubirii
dumnezeieti se rcete; lungimea timpului i permite s
umble cu uurtate i indiferena n via lui, s nu aib
teama n suflet, contracie n simuri i paz la micrile
lui, ci-l face s aib o dezlegare desvrit i la mncruri
i la cuvinte i la priveliti necuviincioase i s ajung
asemenea unui dobitoc care, fiindca n-are fru alunec n
prpastia pcatului. C toate acestea urmeaz celor
zbavnici la mprtaire e un lucru adevrat, precum le
pim noi nine cu fapta i n experiena de zi cu zi.
Ci, dei vrednici pe ct e cu putin sunt zbavnici la
mprtire, m mir cum ar mai putea s se bucure de
sfinirea i harul pe care le-am menionat mai sus i care
vin de la dumnezeietile Taine, precum spunea Cabasila.
Cum pot s vetejeasc flacra patimilor cnd nu se
cuminec cu Preacuratele Taine care, dup sfntul Chiril,
alung orice neputina, adorm rzboiul slbatic al trupului
i omoar patimile? Cum pot s-i curee mintea? S-i
fac gndirea strlucitoare? S-i nfrumuseeze toate
puterile sufletului nemprtindu-se cu Trupul i sngele
Domnului nostru, care e adevrata curire, adevrata
frumusee, adevrata luminare i noblee a sufletului, cum
spunea mai nainte dumnezeiescul Hrisostom? Sau cum vor
putea fugi de faraonul cel gndit cu mintea [diavol] i din
Egipt, care e pacatul amar si prigonitor, cand nu sunt
pecetluii si nsemnai cu cinstitul snge al lui Hristos,

precum spunea mai nainte Grigorie Teologul? Sau cum ii

vor nala inima spre iubirea dumnezeiasc, spre bucuria
duhovniceasc, spre pacea dumnezeiasc i celelalte roade
i daruri ale Duhului sfnt, fr s se mprtaeasc cu
Trupul i sngele iubitului Fiu al Tatlui Cel de o fiina cu
Duhul, Fiu Care, potrivit Apostolului, e adevarata bucurie
i pace a noastr, i izvorul tuturor celor bune?
Imi ies din mine nsumi [de uimire] i sunt nedumerit cum
ar putea cretinii acum s prznuiasc fie duminicile, fie
celelalte srbtori ale anului i s se bucure duhovnicete
cu adevrata bucurie, daca nu se mprtesc
ncontinuu din dumnezeiasca Cuminecatur, care e cauza i
prilejul oricrei srbtori i prznuiri?
Prin urmare, cu cea mai mare siguran cei ce nu se
imprtesc ncontinuu se lipsesc de toate aceste bunuri
cereti si dumnezeieti; si, pe lng aceasta, sunt, cum
spuneam mai sus, si clctori ai poruncilor i hotrrilor
stpneti ale Domnului i ai canoanelor apostolice i
sinodale i ale tuturor sfinilor Prinii in parte, la care neam referit; i sunt supui ndeprtrii/afuriseniei pe care o
hotrsc dumnezeietii Apostoli i sinodul de la Antiohia,
precum am artat pe larg mai nainte.
Pe lang aceasta, prin zbava lor la Cuminecare unii ca
acetia dau permisiune i loc diavolului s-i trag n
felurite pcate i n multe alte ispite, cum spune
dumnezeiescul Chiril al Alexandriei: Cei ce se deprteaz
de Biseric i de Cuminecare se fac vrjmasi ai lui
Dumnezeu i prieteni ai demonilor. Iar dumnezeiescul
Hristos zice: Ca nu cumva stnd prea mult deoparte de
cuminecarea cu Tine sa ajung prada vnrii lupului gndit

cu mintea (n rugaciunea de la mprtire). Cu alte

cuvinte: de aceea m apropii n continuare de sfintele Taine
i m mprtaesc din ele, pentru c m tem ca nu cumva
ndeprtndu-m mult vreme de sfnta Cuminecare cu El,
s nu ma gseasc lupul gndit cu mintea diavol dezbrcat
de harul ei i s m omoare. Iar Cuviosul Paladie
povestete despre avva Macarie Egipteanul [+ 390] ca,
dup ce a vindecat-o pe femeia aceea care prin conlucrarea
diavolului aprea oamenilor ca un cal, i-a dat urmtorul sfat
i i-a spus: Niciodat sa nu lipseti de la Cuminecarea cu
Tainele lui Hristos, ci s te mprteti frecvent, fiindc
aceast lucrare diavoleasc i-a venit fiindc nu te-ai
imprtait cinci sptmni i, plecnd de aici, demonul a
gsit loc i te-a ispitit. La fel i dumnezeiescul Hrisostom,
vindecnd un demonizat n ziua n care a fost hirotonit, l-a
povuit s vin necontenit la biserica i la dumnezeietile
Taine cu post i rugciune, ca s nu-l mai ispiteasc
demonul su, aa cum scrie simeon Metafrastul n Viaa
lui: Un brbat posedat de un demon necurat a intrat pe
neateptate n mijlocul bisericii i, scond limba din gur,
se vedea eznd fr rnduial. Deci toi cei din biseric lau rugat pe acel suflet sfnt s se roage pentru vindecarea
celui ce ptimea. Iar el spunndu-i s se apropie, privind la
el cu iubire de oameni, pecetluindu-l [fcnd asupra lui
semnul crucii] cu mna i chemnd sfnta Treime, a
poruncit demonului s ias. i ndat s-a vzut urmnd
acestui cuvnt fapta, iar omul a fost de ndat slobozit de
acel chin insuportabil. Dup care, sculndu-se marele Ioari,
i-a ndemnat s-i petreac timpul n biseric i
dumnezeiasc cuminecare a sfintelor Taine i s fie cu
luare-aminte la posturi i rugciuni; i fcnd aa, zicea,

nu va mai fi prins de vrjmasul, nici nu va mai cdea n

cursele lui.
Auzii, fraii mei, ce rele ptimesc ci nu se mprtaesc
ncontinuu, ci se in departe de Taine? Auzii c ajung
demonizai i se prefac n animale necuvnttoare, cum s-a
prefcut n vechime n bou Nabucodonosor mpratul (Dan
4, 33)? i pe drept cuvnt ptimesc aceasta: fiindc prin
mprtirea continu cu Cuminectura dumnezeiasc pot
s devin din oameni dumnezei prin har, dar nu vor, ci,
stnd departe de dumnezeiasca Cuminectura, isi pierd si
chipul omenesc pe care-l au si se preschimba in animale
necuvantatoare, si se predau puterii satanei, cum spune
Psalmistul: Cei ce se deprteaza de Tine vor pieri (Ps 72,
26). Iar dac acelora care zbovesc de la mprtanie le va
urma o moarte neateptat, ce soart vor avea nenorociii?
Cum vor putea trece n libertate de vameii demoni ai
vzduhului? Ce fric i cutremur va ncerca sufletul lor, n
vreme ce prin Cuminecarea frecvent ar fi putut s se
elibereze de toate acestea, cum spunea mai inainte
dumnezeiescul Hrisostom? Mila lui Dumnezeu.
Aadar, fraii mei, dac mprtania rar ne produce
attea rele mari i de nepovestit, iar Cuminecarea
frecvent ne druie attea bunuri mari, cereti i
suprafireti, att n viaa de fat, ct i in cea viitoare, de
ce s fim att de zbavnici s ne mprtim, frailor? De
ce s nu ne pregtim cu cuvenita pregtire ca s ne
cuminecm cu dumnezeietile Taine, daca nu n fiecare zi,
mcar n fiecare smbt si duminic i n fiecare
srbtoare? s-ar cdea s alergm frecvent cu mare bucurie
la sfnta Mas s ne cuminecm cu Preadulcele nostru Iisus
Hristos, care e toat viaa noastr, suflarea i existena

noastr i toat ndejdea i mntuirea noastr, ca s fim

pururea unii i nedesprii de El. Dar noi att n aceast
via, ct i n cealalt, preferm i avem mare bucurie s
zbovim i s stm departe de El.
Dac ne-ar lipsi cineva o singur zi de masa mncrurilor
trupeti, ne mhnim, ne nelinitim i ni se pare un mare
ru; dar daca suntem lipsii de masa duhovniceasc i
cereasc a dumnezeietilor Taine chiar i una sau dou luni
intregi, nu socotim ca e un lucru ru. O, ce mare lips de
discernmnt, ntre cele trupeti i duhovniceti pe care-l
au cretinii de acum; fiindca pe cele dinti le mbrism
cu toat iubirea, dar pe acestea din urm nu le dorim defel.
Muli cretini iubitori de Dumnezeu cheltuie muli bani,
sufer multe osteneli, rabd multe primejdii i pe mare i
pe uscat, ca s mearg s se nchine la Ierusalim la
Mormntul de viaa fctor al Domnului i la celelalte
Locuri sfinte; i e o laud pentru ei s se numeasc
nchintori ai unor asemenea Locuri sfinte. Muli, auzind
c se gsesc ntr-un loc ndeprtat moatele unui sfnt,
alearg cu mult rvn s mearg s li se nchine, ca s
primeasc har i sfinire. Dar s se mprteascc cu
Preacuratele Taine i s se nvredniceasc s se desfteze
nu de Mormntul de via fctor, nici de Locurile sfinte,
nici de moatele unor sfini, ci de mpratul a toate i de
sfntul sfinilor fie au puin dorin, fie nu le pas. Ca s
mearg la Locurile sfinte cheltuie bani, umbl drumuri
lungi i sufer multe primejdii, dar ca s se cuminece n-au
nevoie nici s cheltuiasc bani, nici s umble departe, nici
s sufere primejdii; ajunge numai s fac o mrturisire
zdrobit, o satisfacere , i o pregtire adevrat, i ndat ar

putea s se bucure i , s devin concorporali i

consangvini cu Hristos. i cu toate c e un lucru uor, toi
sunt nepstori, toi refuz.
Ah!, fraii mei, de-am vedea o dat cu ochii minii
sufletului nostru de ce bunuri nalte i mari ne lipsim
nemprtindu-ne ncontinuu, atunci am face tot ce ne st
n putin s ne pregtim i s ne mprtim, dac s-ar
putea n fiecare zi!
Prin urmare, dac pn acum am artat o nepsare att de
mare fa de sfnta Cuminecare, de acum mai departe ns,
rogu-va n suspine pornite din mruntaiele unei iubiri
freti, s ne trezim din somnul cel greu al indolenei, s
artm nflcrare i purtare de grij. i dac cineva din cei
ce au puterea duhovniceasc [clerici] ar voi s ne mpiedice
de la acest lucru plcut lui Dumnezeu, s nu ne rcim de
ndat cldura nflcrrii noastre i s ne nelinitim; nu, ci
cznd la picioarele lui, s-l chemm cu cldura ca i
cananeanca, s-i srutm picioarele ca i desfrnata i s
struim btnd la ua i cernd permisiune. i cu siguran
nu cred c se va gsi vreodat cineva att de nvrtoat la,
inim care, vznd inflcrarea pe care o avem fa de
sfnta Cuminectur, s ne mpiedice, ci am certitudinea
c, orict de aspru ar fi, orict s-ar teme de rul obicei care
stpnea acest lucru, inima i se va nmuia s ne dea
permisiunea s svrim lucrul dorit.
Sfntul
Nicodim
Aghioritul
Se va prelua cu precizarea sursei Blogul Sfntul Munte
Athos
Printe, am citit c n rzboiul cu italienii, grecii mai nti ncercau s strice
fortificaiile vrjmaului i dup aceea atacau.

- i diavolul face la fel. Adic aa cum inamicul, nainte de a ataca cu

artileria, bombardeaz fortificaiile cu aviaia ca s le distrug, tot astfel
i diavolul mai nti l bombardeaz pe om cu gnduri i apoi l
atac. Dac nu stric gndul omului, nu atac, pentru c omul se apr cu
gndul cel bun; este n adpostul

[1]

su!

Gndul cel de-a stnga este corp strin i omul trebuie s se strduiasc
s-l lepede. Toi avem puterea s facem nevoina aceasta, nimeni nu este
ndreptit s spun c este slab i nu o poate face. Nu este vorba de
trncop sau baros, ca s nu le poat ridica fiindc i tremur minile. Nu vd un
lucru greu n faptul de a le trece pe toate de-a dreapta. De ce s cercetez,
de pild, capriciul celuilalt? Se poate ca n realitate ceea ce face s nu fie
capriciu, ci o face intenionat, ca s se smereasc.
- Printe, m nelinitesc deoarece numai n cele de-a stnga lucrez. M nevoiesc,
dar nu m pot ntoarce spre cele de-a dreapta.
- Faptul de a-ti da seama care gnduri nu sunt curate, de a te neliniti i
de a te nevoi ca s le ndeprtezi, i aceasta este sporire. Dac vrei s
sporeti mai mult, atunci cnd diavolul te atac cu gnduri de-a stnga i te trage
de partea lui, ntoarce volanul cu putere n partea cealalt i nu-l lua n
seam. Incearc s-i pui n minte gnduri bune i pentru surorile tale
cele mai mici, dar i pentru cele mai mari, care fac lucrare luntric fr
zgomot, pentru c aghiu i stric gndul ca s-i ntrzie sporirea ta
duhovniceasc. Dac nu te-ai fi agat de gndurile tale, ai fi fcut salturi
duhovniceti. Toat viaa duhovniceasc se ntemeiaz pe gnd. Sporirea
n viaa duhovniceasc depinde de gnd.
- Printe, cum voi putea fi ajutat n nevoina mpotriva gndurilor de-a stnga?
- Prin trezvie i rugciune nencetat. Dac te afli n trezvie, iei aminte ii pui n minte gnduri bune. De pild, vezi un pahar i te gndeti la
Sfntul Potir, la Cina cea de Tain, la Hristos etc. Iar dac nu te afli n
trezvie, se poate ca mintea ta s mearg la diferite lucruri neduhovniceti
sau chiar i la cele vrednice de plns. De aceea ncearc s nu aduni zgura
gndurilor, ca dup aceea s trebuiasc s te lupi ca s le izgoneti. S rosteti

rugciunea i s fii atent la cuvintele ei. i dac mintea i fuge, adun-o

din nou i mereu s faci lucrul acesta. Nu-i lsa mintea s umble
aiurea. Pentru c dei mintea nu s-ar afla totdeauna numai la lucruri urte, ci i
la cele indiferente, totui i acestea o slbesc prin rspndire i ea se
risipete. Iar gndurile pricinuite de rspndire sunt mai viclene dect cele
rele, deoarece nu le pricepem, ca s le lepdm.
- Printe, gndul mi spune: N-ai fcut nici o sporire n atia ani de cnd eti n
mnstire.
- Ia s aud, ce altceva i mai spune gndul? Precum mi-am dat seama,
ascultai mult de aghiu. Cum v nal! De ce credei n aghiu? De ce
v ameii? Linitete-te. Te mhneti n zadar i te chinuieti fr nici un
motiv. Aghiu i prezint lucrurile ncurcate ca fachirul

. Te ameete cu

[2]

gnduri pesimiste ca s-i mnnce timpul i s te distrag de la

rugciune i de la atenia n ascultare. Chiar i puin de te-ar amei i tear face s nu ai dispoziie s lupi mpotriva lui, i tot i este destul ca s
avanseze. Atunci

cnd

lucrezi

singur

ncearc

ai

urmtorul

tipic: psalmodie, doxologie, rugciune cu mintea sau cu vocea, nct s

evii oaptele gndurilor, adic s schimbi subiectul. Dac diavolul
schimb subiectul, pentru

ce s nu-l schimbm

noi? V-am

spus i

altdat c, n decursul unei discuii, n clipa n care trebuie s spun cuiva ceea ce
l va ajuta, vine cineva i ntrerupe discuia sau se face un oarecare zgomot etc, ca
s fiu nevoit s m opresc. Dac ispititorul face astfel de ncurcturi, de ce s nu-i
facem i noi lui ncurcturi? S fii inteligente, s v batei joc de aghiu.
- Printe, m chinuie ntristarea, plictiseala Sufr un martiriu.
- Martiriu nainte de martiriu! Tu ai ncredere n tine. Gndurile de-a
stnga i-au devenit o stare fireasc, de aceea te chinuieti. Ai trebuin de
gnduri de-a dreapta. Trebuie s schimbi mainile cele viclene ale fabricii
tale n maini bune. Cea mai bun aciune a omului este s-i fac o
fabric de gnduri bune. Atunci chiar i pe cele rele mintea sa le va face bune.
De pild, dac pe un om l vezi ca pe un suflet, ca pe un nger, te sui ngerete la
cer i viaa ta este prznuire. Dac l vezi trupete, te pogori n iad.

- Printe, uneori atunci cnd mi pun n minte un gnd bun, peste puin
vine un gnd de-a stnga i mi le stric pe toate. Nu cumva se ntmpl
aceasta pentru c nu o fac din inim?
- Scopul este s o faci din inim, iar dac i vor veni gnduri de-a stnga,
s-i spui: Acestea sunt ale celuilalt. Trebuie s-l alung. Acum am
semnat[3]; gata, s-a terminat.
- Printe, atunci cnd cu osteneal alung un gnd de-a stnga, cum se face c
revine, chiar dac s-a ncheiat subiectul respectiv?
- Da, subiectul s-a ncheiat, ns aghiu nu a terminat. Diavolul nu moare
niciodat.Spunea un btrnel: Cinele fuge dac i dai un picior sau
dou. Diavolul ns nu fuge, ci insist. St i nu fuge. Aprind o lumnare
pentru Sfinii Chiliei, ca diavolii s plece, dar ei mi spun: Pentru noi ai aprins
lumnarea?. Bre, ntunecailor, cum pentru voi? Pentru Sfini am aprins-o. Da,
dar noi te-am silit, mi spun ei.
- Printe, atunci cnd se ntmpl cuiva ceva neplcut, i acela ncepe s spun:
Dumnezeule, de ce s mi se ntmple i aceasta?, omul acesta este ajutat?
- Cum s fie ajutat? Esenialul este ca omul s le explice pe toate prin
gndul cel bun. Numai atunci se folosete. Sunt unii care au motor bun,
condiii multe pentru viata duhovniceasc, dar volanul lor are o direcie
greit. Dac i ndreapt ns volanul n direcia gndurilor bune, nainteaz
dup aceea constant pe direcia corect.

Cultivarea gndurilor bune

- Printe, gndurile bune vin singure sau trebuie s le cultiv?
- Trebuie s le cultivi. S te urmreti pe tine nsuti, s te cercetezi i,
atunci cnd vrjmaul i aduce gnduri rele, s ncerci s le alungi i s le
nlocuieti cu gnduri bune.Cnd te vei nevoi aa, se va cultiva intenia ta i va
deveni bun. i atunci Dumnezeu, vznd intenia ta cea bun, Se va
milostivi i te va ajuta. i astfel gndurile rele nu vor afla loc n tine. Vor
pleca i n mod firesc vei avea gnduri bune. Vei dobndi o obinuin spre bine,

va veni buntatea n inima ta i astfel vei sllui nuntrul tu pe Hristos.

Ins lucrul acesta nu se face de la o zi la alta, ci este trebuin de timp i o
nevoin continu, pentru ca sufletul s ia cununa biruinei. Atunci rzboiul
se terge pentru totdeauna, deoarece rzboaiele sunt izbucnirile dezordinii
luntrice, pe care o exploateaz propagandele vrjmailor.
- Aadar, Printe, cei care au gnduri bune au reuit aceasta prin nevoin.
- Depinde. Unii oameni au gnduri bune nc dintru nceputul vieii lor duhovniceti
i astfel sporesc. Alii, dei la nceput au gnduri bune, dup aceea nu iau aminte
i ncep s aib gnduri de-a stnga. Alii au la nceput gnduri de-a stnga, dar,
urmrindu-se pe ei nii i vznd de cte ori o pesc, i pierd ncrederea n ei
nii i dup aceea au gnduri bune. Alii pot avea jumtate bune i jumtate
rele. Alii, mai multe bune i alii, mai multe rele. Cineva, de pild, care vine s
se fac clugr are gnduri bune i rele potrivit cu mediul i cu condiiile
n care a trit. Poate avea zece pn la douzeci la sut, chiar i optzeci la
sut gnduri bune. Atunci cnd ncepe s fac lucrare luntric, se
urmrete pe sine nsui, ncearc s alunge gndurile rele i s le cultive
pe cele bune. Continund aceast nevoin va ajunge ca dup un interval
de timp s aib numai gnduri bune. Intervalul de timp care va trebui pentru
a pleca gndurile cele rele va depinde de intervalul de timp n care le-a avut. In
continuare, ncet-ncet se opresc i gndurile bune i ajunge la o golire. Atunci
trece un interval de timp n care nu are nici gnduri bune, nici gnduri rele.
Aceast faz aduce dup sine i o oarecare nelinite n suflet i omul ncepe s se
ntrebe: Ce se ntmpl? Ce se petrece acum? Am avut gnduri rele, au plecat;
au venit cele bune. Acum nu am nici rele, nici bune. Dup aceast golire
mintea se umple de har dumnezeiesc i vine i iluminarea dumnezeiasc.
- Printe, cum este aceast golire?
- Unuia care nu a vzut stelele nu-i poi descrie cum este soarele. Dac a vzut cel
puin stelele, i poi da s neleag cam cum este soarele.
- Printe, ce ajut ca s ajung cineva la aceast golire de care ai spus?
- Studiul duhovnicesc, rugciunea nencetat, tcerea i nevoina cu
mrime de suflet. Un suflet care va lua n serios nevoin mpotriva gndurilor

rele poate ajunge ntr-o stare mai bun dect unul care nu are aproape deloc
gnduri rele. Adic se poate ca la nceputul vieii duhovniceti s fi avut nouzeci
de gnduri rele i zece bune i s ajung la o stare mai bun dect a aceluia care
a avut nouzeci de gnduri bune i zece rele.

Curia minii i a inimii

- Printe, cum vine curia minii i a inimii?
- V-am spus c pentru curia minii i a inimii omul nu trebuie s
primeasc gndurile viclene ce i le aduce aghiu, i nici el nsui nu
trebuie s gndeasc n mod viclean. Ci s ncerce s-i pun n minte totdeauna gndul cel bun, s nu se sminteasc repede i s priveasc
greelile celorlali cu ngduin i dra goste. Atunci cnd se nmulesc
gndurile bune, omul se cur sufletete, se mic cu evlavie, se
linitete i viaa lui este rai. Altfel, pe toate le vede cu bnuial i viaa
lui devine iad. Singur i face viaa iad.
Trebuie s lucrm pentru curire. Ne putem recunoate halul n care am
ajuns, dar aceasta nu ajunge. Dac nu primim gnduri viclene i noi
nine nu gndim n mod viclean, ci pentru orice ni se spune, pentru orice
vedem, punem gndul cel bun, mintea i inima se vor curai. Desigur,
ispititorul nu va nceta s ne trimit din cnd n cnd cte o telegram
viclean. i dei ne vom elibera de gndurile noastre, vor exista atacurile
diavolului, ns nu se vor lipi dac inima este curat.
- Printe, rugciunea nu ajut n curirea minii?
- Nu ajunge numai rugciunea. Nu folosete la nimic s ard cineva
kilograme de tmie atunci cnd se roag, dac mintea i este plin de
gnduri rele fa de alii. Din minte telegrama coboar n inim i-l face
pe om fiar. Dumnezeu vrea s avem inim curat[4], i inima noastr
este curat atunci cnd nu ngduim s treac prin mintea noastr
gnduri rele fa de alii.
- Printe, mai nti trebuie s pun omul gndul cel bun i numai dup aceea
ajut Dumnezeu?

- Numai atunci cnd omul i pune gndul cel bun, i se justific ajutorul
dumnezeiesc. Cu gndul cel bun i cur inima sa cea viclean,
deoarece din inim ies[5] toate relele; i iari: Din prisosul inimii
vorbete gura[6]. Adic Dumnezeu l rspltete pentru gndul bun ce i-l pune.

S punem semne de ntrebare gndurilor de

bnuial
- Printe, ce m ajut s alung gndurile de bnuial?
- Oare ntotdeauna toate sunt aa precum le vezi? S pui ntotdeauna un
semn de ntrebare fiecrui gnd al tu, mai ales pentru c pe toate le vezi
de obicei de-a stnga,precum de asemenea i cte un gnd bun pentru
alii, ca s nu pctuieti prin judecile tale. Dac pui dou semne de
ntrebare, este mai bine. Dac pui trei, este nc i mai bine. Astfel i tu te
liniteti i te foloseti, dar l foloseti i pe cellalt. Altfel, cu gndul cel
de-a stnga te enervezi, te tulburi i te mhneti, deci te vatmi
duhovnicete. Atunci cnd nfruni ceea ce vezi prin gnduri bune, dup puin
timp vei vedea c toate au fost ntr-adevr aa, precum le-ai vzut cu gnduri
bune. Ii voi spune o ntmplare, ca s vezi ce face gndul cel de-a stnga. Intr-o
zi vine la Colib un monah i mi spune: Printele Haralambie este
vrjitor. A fcut vrji. Ce spui, nenorocitule? Nu i-e ruine?, i spun.
Da, mi spune, l-am vzut ntr-o noapte cu lun c fcea m, m,
mmm, i vrsa ceva dintr-o damigeana n nite crengi. Intr-o zi m
duc i l gsesc pe Printele Haralambie. Ce faci, Printe Haralambie?, l
ntreb. Cum o mai duci? Cineva te-a vzut c ai aruncat ceva dintr-o
damigeana n rugi i fceai m, m, mmm. Erau nite crini n rugi i mam dus s-i ud, mi-a spus. Spuneam: Bucur-te, mireas pururea
Fecioar! i aruncam puin ap pe un crin. Bucur-te, mireas
pururea Fecioar! i aruncam puin ap pe altul Umpleam din nou
damigeana i udam iari. Vezi? i cellalt l-a luat drept vrjitor.
Vd la unii mireni ce gnduri bune au. In timp ce alii, srmanii, ct se
chinuiesc cu lucruri care nici nu exist i pe care nici diavolul nu ar fi
putut s le gndeasc. Odat, cnd a plouat dup o mare secet, am simit o

astfel de recunotin fa de Dumnezeu, nct stteam n chilie i spuneam

mereu: Dumnezeul meu, i mulumesc de milioane i de miliarde de
ori. Afar, fr s tiu, era un mirean i m-a auzit. Dup aceea, cnd m-a
vzut,

mi-a

spus:

Printe,

m-am

smintit.

Te-am

auzit

spunnd:

milioane-miliarde i mi-am spus: Ce sunt acestea ce le spune Printele

Paisie? Ce s-i fi spus? Eu Ii nlm mulumiri lui Dumnezeu pentru
ploaie i acela credea c numr bani. i dac ar fi fost un altul, ar fi putut veni
noaptea ca s m prade, s-mi dea i o btaie bun i n cele din urm s nu fi
gsit nimic. Alt dat a venit cineva care avea un copil bolnav. L-am luat n
bisericu ca s-l ascult. Cnd i-am auzit problema, i-am spus ca s-l
ajut: Trebuie s faci i tu ceva ca s-i ajui copilul. Metanii nu faci, post
nu ii, bani nu ai ca s faci milostenie, aa c spune lui Dumnezeu:
Dumnezeule, nu am nici un bun ca s jertfesc pentru sntatea copilului
meu, voi ncerca cel puin s tai igara. Srmanul a fost micat i a fgduit
c o va face. M-am dus s-i deschid ua ca s plece, iar acela i-a lsat igrile i
bricheta n bisericu, sub icoana lui Hristos. Eu nu am observat nimic. Dup el a
intrat un tnr n bisericu, voind s-mi spun ceva. Dup aceea a ieit afar i
fuma. Voinicule, i spun, nu este cuviincios s fumezi aici. Du-te puin mai
departe. Dar n biseric este ngduit s fumezi?, m ntreab. Acela vzuse
pachetul cu igri i bricheta pe care le lsase tatl copilului bolnav i i-a
pus n minte gndul c fumez. L-am lsat s plece cu gndul lui. Bine, i
dac fumam, a fi fumat n biseric? Vedei ce nseamn gndul?
- Printe, bnuiala i suspiciunea oare ct pagub pot pricinui n suflet?
- Potrivit cu bnuiala este i paguba. Suspiciunea aduce mbolnvirea.
- i cum se vindec?
- Prin gnduri bune.
- Printe, dac omul va vedea c a greit o dat cu bnuiala, aceasta nu-l ajut?
- Dac va grei o dat, n sfrit. Dar dac va grei de dou ori, se va sectui.
Este trebuin de atenie, pentru c i unu la mie s nu fie lucrurile aa
cum le-am gndit, tot ne osndim. Cnd eram n viaa de obte, odat, n
Postul Mare, un btrnel, Printele Dorotei, prjea dovlecei. Un frate l-a vzut n

clipa cnd i punea n tigaie i vine i-mi spune: S vezi, Printele Dorotei
prjete nite barbuni att de mari!. Dar nu este cu putin ca n Postul Mare
Printele Dorotei s prjeasc barbuni, i spun. Ba da, mi spune, i-am vzut cu
ochii mei. Nite barbuni, uite aa!. Btrnul Dorotei venise n Sfntul Munte de la
15 ani i era ca o mam. Dac vedea vreun clugr puin bolnvicios, i spunea:
Vino-ncoace, am s-i spun o tain, i-i ddea puin tahini cu nuc sau altceva.
i pe btrnei i iconomisea dup nevoie. M duc dup aceea la Btrnul Dorotei,
i ce s vd? Prjea dovlecei pentru bolni.
- Printe, dar dac un gnd de bnuial n privina cuiva se adeverete?
- Dac vreodat se va adeveri un astfel de gnd, nseamn c de fiecare dat se
vor adeveri astfel de gnduri? Apoi de unde tii dac nu Dumnezeu a ngduit s
se adevereasc acel gnd, pentru ca cellalt s dea examene duhovniceti n
smerenie?
Desigur, trebuie s ia aminte unul ca acesta ca el nsui s nu dea pricini
ca cellalt s trag concluzii greite. De pild, pentru ca cineva s-i pun
gnduri de-a stnga despre tine, se poate ca el nsui s o fac avnd
patim, dar i tu se poate s-i fi dat pricin. Dac, dei tu iei aminte,
cellalt gndete ceva mpotriva ta, atunci s slveti pe Dumnezeu i s
te rogi pentru acela.

Vorbirea cu gndurile
- Printe, sufr atunci cnd mi vine un gnd de mndrie.
- Il tii nluntrul tu?
- Da.
- De ce l ii? Inchide-i ua. Dac l tii nluntrul tu, te vatmi. Gndul
vine ca un ho, iar tu i deschizi ua, l bagi nluntru, ncepi discuia cu el
i dup aceea acela te fur. Discut cineva vreodat cu houl? Nu numai
c nu discut, ci ncuie i ua ca s nu intre nluntru.Se poate s nu discui
cu el, dar de ce l lai s intre nluntru? S dm un exemplu; nu spun c ai astfel
de gnduri, dar s presupunem c i vine un gnd c puteai s fii tu stare. In

regul, a venit gndul. Cum a venit, spune-i ie: Foarte bine. Vrei s fii stare?
F-te mai nti stare pentru tine, i aa imediat tai discuia. Ce, vom discuta
cu diavolul? Vezi, atunci cnd diavolul s-a dus s-L ispiteasc pe Hristos,
El

i-a

spus: Mergi

napoia

Mea,

satano[7].Dac

Hristos

i-a

spus

diavolului haide, pleac, noi ce s discutm cu el?

- Printe, este ru s discut cu un gnd de-a stnga ca s vd de unde vine?
- Rul este c nu discui cu gndul, aa cum crezi, ci cu aghiu. In clipa
aceea simi plcere, dar dup aceea te chinuieti. S nu discui deloc cu
astfel de gnduri. Apuc grenada i arunc-o n duman, ca s-l omori.
Grenada este astfel construit nct s nuexplodeze imediat, ci dup 2-3 secunde.
Tot astfel i gndul cel de-a stnga, nu te poate vtma dac l alungi imediat.
Dar tu de multe ori nu eti atent, nu spui rugciunea i nu te poi apra.
Vine telegrama diavolului de afar, o iei, o citeti, o reciteti, eti de
acord cu ea i o pui n arhiv. Aceste dosare le va prezenta diavolul n
Ziua Judecii, ca s te acuze.
- Printe, cnd devine cdere atacul unui gnd de-a stnga?
- Vine gndul i-l alungi imediat. Aceasta nu este cdere. Vine i discui
cu el. Aceasta este cdere. Vine, l primeti puin i apoi l alungi. Aceasta
este o jumtate de cdere, pentru c i n cazul acesta te vatmi, fiindc
diavolul i-a ntinat mintea. Adic este ca i cum ar veni diavolul i tu i-ai
spune: Bun ziua. Ce faci? Bine? Ia loc, s te cinstesc cu ceva. A, eti diavolul?
Pleac. Dac ai vzut c este diavolul de ce l-ai bgat nuntru? L-ai
cinstit i va reveni.

Consimirea cu gndul
- Printe, de ce n mnstire mi vin diferite gnduri rele, n timp ce n lume nu mi
se ntmpla aceasta? Eu le ngdui?
- Nu, binecuvntato! Las-le s vin i s plece. Oare avioanele ce trec pe
deasupra mnstirii i i stric linitea te ntreab pe tine dac s treac
sau nu? Aa i gndurile acestea. Nu te descuraja. Gndurile acestea sunt
aranjamentele diavolului. Sunt ca psrile cltoare care, atunci cnd

zboar n vzduh, sunt foarte frumoase i cti gura la ele. Dar cnd
coboar i-i fac cuiburi la streain casei tale, dup aceea fac pui i puii
fac murdrie.
- Printe, de ce oare mi vin astfel de gnduri?
- Diavolul face treaba aceasta. Ins exist nluntrul tu i fermentul.
Inc nu s-a fcut curirea. Din moment ce tu nu le primeti, nu eti
rspunztoare. Las cinii s latre. Nu arunca multe pietre n ei. Pentru
c, atta timp ct le arunci pietre, continu s latre i din pietrele cele
multe vor zidi mnstire sau cas, depinde, i dup aceea cu greu o vei
drma.
- Printe, cnd anume se face consimirea cu gndurile?
- Atunci cnd le sugi ca pe bomboan. S ncerci s nu sugi gndurile
acestea care pe dinafar sunt zaharisite, iar pe dinluntru otrav, i apoi
s dezndjduieti. A-i trece omului gnduri rele prin minte nu este un
lucru nelinititor, pentru c numai ngerilor i celor desvrii nu le trec
gnduri rele. Nelinititor este atunci cnd omul niveleaz o bucat a inimii
sale i i primete pe lupii cei cu aripi pe diavoli. Dac vreodat se va
ntmpla i aceasta, imediat trebuie spovedanie, cultivarea aeroportului i
plantarea de pomi roditori, pentru ca inima s devin iari rai.
Dup ce praznicul Naterii Domnului s-a ncheiat, Sfntul Vasile cel Mare
i-a luat toiagul i a nceput s mearg prin ceti ca s vad cine s-a
pregtit cu inim curat i pentru srbtoarea sa. A traversat tot felul de
regiuni i sate mari de la acea vreme, ns, oriunde ar fi btut, nimeni nu
avea s i deschid, crezndu-l cu toii un ceretor. Simea ct durere au
ndurat inimile sracilor din cauza nepsrii pe care i-au artat-o i lui i
de aceea, pleca amrt de la fiecare, dei el nu dorise nimic de la ei. ntr-o
zi, pe cnd ieea dintr-un sat fr mil precum acesta, a trecut pe lng cimitir,
unde a vzut mormintele aflate n paragin, pietrele de mormnt sfrmate i
rsturnate, iar mormintele proaspt acoperite, scurmate de ctre animale. Fiind
sfnt, a auzit pe mori vorbind i spunnd: Cnd eram pe pmnt, am lucrat,
am trecut prin munci grele i am lsat ca n urma noastr s vin copiii i

nepoii notri s ne aprind o lumnare sau s tmieze la mormntul

nostru pentru noi; dar n-am vzut niciuna dintre acestea petrecndu-se,
niciun preot nu a venit s ne fac o slujb de pomenire, nici coliv, nici
nimic, de parc n-am fi lsat pe nimeni n urm. Astfel, Sfntul Vasile cel
Mare s-a tulburat din nou i pe cnd se ndeprta de cimitir, singur, prin zpada
rece a iernii, a spus n sinea sa: oamenii acestui sat nu-i ajut nici pe cei vii
nici pe cei mori.
n ajun de Anul Nou a ajuns ntr-un anume ctun, unul dintre cele mai srace din
ntreaga Grecie. Vntul rece vuia printre stncile de piatr i printre tufiuri i nici
un suflet viu nu putea fi gsit prin bezna nopii. Apoi, a vzut undeva n faa sa o
mic colin sub care era ascuns o stn. Sfntul Vasile a intrat n arc i
btnd cu toiagul su n ua colibei a zis:Avei mil de sracul de mine
pentru sufletele adormiilor votri cci i Hristos a vieuit ca un srac pe
acest pmnt. Trezindu-se cinii au nceput s latre la el.
Dar cum se apropiau mai mult de el i-l puteau mirosi, s-au mblnzit, au nceput
s dea din coad, i s-au aternut la picioarele sale, scond sunete de bucurie.
Dup care, un cioban, un tnr de aproape 25 de ani, cu barb neagr crlionat
a deschis ua i a ieit la dnsul. Era Ioan Barbakos, un om solid dar sfios, adic
un cioban. i nainte de a se uita mai bine la cine i-a btut la u i spune: Intr,
vino n cas. Bun ziua i La muli ani!
n caban, o lamp era pus pe un leagn prins ntre dou brne. Lng
vatr era patul lor n care dormea atunci soia lui Ioan. Imediat ce Sfntul
Vasile a intrat nuntru, Ioan, vznd c este preot, i-a luat mna i i-a
srutat-o spunnd: Binecuvntai printe!, ca i cum l cunotea de
dinainte i i-ar fi fost preotul su. Iar Sfntul i-a spus: Binecuvntarea i
pacea Domnului s fie peste tine, peste casa i peste turma ta. Soia s-a
ridicat i ea, i-a srutat mna i a binecuvntat-o i pe ea. Sfntul Vasile
arta mai mult a ceretor dect a clugr, avnd o scofie veche, cu o ras purtat
i peticit i cu nclrile pline de guri, iar pe o parte, purta o traist care arta
ca fiind goal. Ioan a pus lemne pe foc i de-ndat coliba a nceput s strluceasc
precum un palat. Cpriorii preau s fie poleii cu aur, n timp ce tifoanele cu
brnz atrnate la uscat artau ca nite candele, iar butoaiele de lemn, presele i

toate lucrurile folosite de Ioan ca s fac brnz erau de culoare argintului, prnd
a fi btute cu diamante, i mpreun cu acestea toate celelalte lucruri pe care le
mai avea fericitul Ioan prin coliba sa. Focul din vatr trosnea i cnta precum
psrile raiului, mpnzind o mireasm de sfinenie. Cei doi l-au poftit pe Sfntul
Vasile s se aeze lng foc iar femeia i-a adus cteva perne ca s se odihneasc.
Atunci Sfntul i-a dat jos traista mpreun cu haina pe care o avea pe deasupra,
rmnnd n straiele de pe dedesubt.
mpreun cu ajutorul su, Ioan a mers s mulg oile i s dea deoparte mieii care
tocmai au fost ftai i dup aceea a separat i oile care erau gata s fete iar la
restul le-a dat drumul s pasc. Turma sa era mic i Ioan era srac ns el era
fericit. Tot timpul era cuprins de bucurie mare, ziua i noaptea, pentru c era un
om bun i avea o soie bun. Oricine trecea pe la casa lor era primit precum
un frate i de aceea a gsit i Sfntul Vasile adpost n casa lor i s-a
aezat n ea ca i cum ar fi fost a sa, binecuvntndu-o cu toate ale sale.
n noaptea aceasta era ateptat n toate satele i cetile lumii de
cpetenii, ierarhi i alii dar nu a mers la niciunul dintre acetia, ci a mers
ca s ad n casa fericitului Ioan.
Aadar Ioan, dup ce s-a ngrijit de oi a venit napoi i i-a spus Sfntului: Printe,
sunt cuprins de o bucurie mare i a vrea ca s-mi citeti cele scrise despre
Sfntul Vasile cel Mare (i.e. cntrile din canonul Sfntului). Sunt om netiutor de
carte, ns iubesc scrierile religiei noastre (i.e. cntrile i slujbele bisericeti). De
fapt, chiar am o carte mic de la un stare din Sfntul Munte i de cte ori trece
pe la mine cineva care tie s scrie i s citeasc i dau s-mi citeasc din ea,
pentru c noi nu avem biseric pe aici.
La rsrit se ivea soarele. Sfntul Vasile s-a ridicat i s-a ntors ctre
rsrit fcndu-i semnul Sfintei Cruci. S-a nchinat pn la pmnt, a
scos o carte din traista sa i a zis: Binecuvntat este Dumnezeul nostru,
totdeauna, acum i pururea i n vecii vecilor. Ioan s-a aezat n spatele
su i apoi s-a alturat i femeia cu minile puse cruci la piept dup ce
hrnise copilul. Apoi Sfntul a cntat Dumnezeu este Domnul i
troparul praznicului Pogorndu-Se Mntuitorul la neamul omenesc a
primit nfare cu scutece, srind troparul su care spune n tot

pmntul s-a rspndit vestire ta . Vocea sa era smerit i dulce, iar

Ioan mpreun cu soia sa au fost cuprini de un adnc duh de pocin
chiar dac nu nelegeau fiecare cuvnt ce era citit. Sfntul Vasile a
continuat,

cntnd

Praznicului: Venii

toat

slujba

popoare

Utreniei
cntm

mpreun

cu

Canonul

cntarea

lui

Hristos

Dumnezeu , srind din nou peste canonul su care spune: Vasile, glasul ar
trebui s vin n ajutorul celor ce vor s nceap laudele tale . Apoi, a rostit cu
glas mare toat slujba Sfintei Liturghii, a fcut binecuvntarea de final i a
binecuvntat toat casa. Aezndu-se la mas, dup ce au terminat de mncat,
soia a adus Vasilopeta (prjitur sau pine dulce fcut de Anul Nou n cinstea
Sfntul Vasile cel Mare) i a aezat-o pe mas. Atunci, Sfntul a luat un cuit i cu
el a trasat semnul Sfintei Cruci pe Vasilopet, zicnd: n numele Tatlui i al Fiului
i al Sfntului Duh. Amin! Prima bucat a tiat-o zicnd: n numele Domnului, a
doua:n numele Preasfintei Nsctoare de Dumnezeu, i apoi pentru Ioan,
stpnul acestei case. Atunci Ioan a spus: Printe, ai uitat s tai pentru
Sfntul Vasile cel Mare! i Sfntul i-a rspuns: Adevrat! i ndat a
spus: pentru slujitorul tu, Vasile i a continuat cu pentru Ioan stpnul
acestei case, pentru stpna acestei case, pentru copil, pentru ajutorul de
la stn, pentru animale i pentru cei sraci. Dar ndat, Ioan a
spus: Printe, de ce nu ai tiat o bucat i pentru sfinia ta? Sfntul i-a
rspuns:Dar am fcut, o fericitule! ns Ioan, acest om binecuvntat de
Dumnezeu nu a neles rspunsul Sfntului.
Dup aceea, Sfntul Vasile s-a ridicat i a spus rugciunea: Doamne Dumnezeul
meu, tiu c nu sunt vrednic s intri sub acopermntul casei sufletului
meu iar Ioan i-a spus: M ntreb, poate poi s-mi spui printe, pentru
c tii att de multe, n ce palate a poposit Sfntul Vasile cel Mare n
aceast noapte? Iar cpeteniile i ierarhii, ce pcate au acetia? Noi cei
sraci

suntem

pctoi

pentru

srcia

noastr

ne-a

adus

la

pcat. Sfntul Vasile a spus din nou aceeai rugciune, dar cu lacrimi de
aceast dat, schimbndu-o puin: Doamne Dumnezeul meu, am privit i
am vzut c robul tu Ioan este smerit i vrednic ca Tu s intri n casa sa.
E prunc i el dar pruncilor le-a descoperit Tainele Tale. i din nou fericitul
Ioan, nu a neles nimic

Parc mai ieri am pit n anul mntuirii 2014 i iat, prin bunvrerea Cerescului
Tat, ne pregtim s desluim tainele noului an, pe care ni-l dorim cu toii
aductor de roade mbelugate. Peste tot se vorbete n aceste zile de multe
bilanuri; cu ce ne-am mbogit n anul ce tocmai l petrecem, ce fapte bune, ce
mpliniri am izbutit s nscriem n cartea vieii i ce a mai rmas de mplinit n anul
ale crui zori mijesc la orizontul timpului. Cugetnd adnc la sensurile vieii, la
faptul c timpul tace i se scurge, este firesc s fim cuprini de simminte
contradictorii n prag de an nou. Ne bucurm c se sfrete cel vechi, dar
deopotriv suntem cuprini i de tristee, cci ni s-a mai scurs un an din via. La
fel, ne bucurm c l ntmpinm pe cel nou, dar suntem cuprini de neliniti
legate de problemele, greutile presrate pe parcursul lui. Numai gndul la
Creatorul cerului i al pmntului ne face s privim cu bune ndejdi la rsritul
noului an. Eminescu a surprins genial aceste prefaceri i gnduri care ne ncearc
pe toi la cumpna dintre ani: Cu mine zilele-i adaogi/ Cu ieri viaa ta o scazi/
i ai cu toate astea-n fa/ De-a pururi ziua cea de azi.
ndeobte lumea modern nu mai are timp la astfel de cugete la cumpna
dintre ani, nlocuind priveghiul ce se fcea odinioar n sfintele noastre
aezminte, biserici i mnstiri, ori chiar n casele bunilor cretini, cu
mult trmbiatele revelioane.nsi etimologia cuvntului din latin ne arat c
la origini revelionul nsemna veghe, deteptare. Ca n cazul multor srbtori,
societatea consumist, care pare a pune stpnire tot mai mult pe vieile
noastre, a transformat veghea, rugciunea din noaptea Anului Nou ntr-o
petrecere, care ajut oamenii prin euforia momentului i aburii bahici
s uite c timpul este dar al Cerului i c fiecare clip a existenei noastre
trebuie pus n slujba dobndirii timpului venic n comuniune cu
Dumnezeu i sfinii Lui. Cu mult timp n urm, Sfntul Ioan Gur de Aur a
glsuit: Anul i va merge bine nu cnd tu vei sta beat n ziua cea dinti a
lui, ci cnd, att n ziua cea dinti, ct i n cea de pe urm, i n fiecare
zi, tu vei face fapte plcute lui Dumnezeu. Nu beia nsenineaz, ci
rugciunea; nu vinul, ci cuvntul nfrnrii. Vinul strnete furtun,
cuvntul

lui

Dumnezeu

dumnezeiescului printe!

aduce

linite. Ct

de

actuale

sunt

cuvintele

Avnd n vedere toate acestea, unde ar fi, credei, mai potrivit s ne aflm n
noaptea dintre ani? Petrecnd n restaurante, pensiuni, cabane, ori pe la casele
fiecruia, vor rspunde unii. Alii vor fi de prere c alturndu-se mulimilor
citadine la petrecerile organizate n aer liber cu muzic devenit zgomot asurzitor
i mult ampanie risipit ar fi mai potrivit. De civa ani ncoace, sfnta
noastr

Biseric

face

apel

petrecem

un

autentic

revelion;

priveghem, s ne rugm aflndu-ne n compania lui Dumnezeu, Cel care a

pus vremile i stpnete veacurile. De ce n biseric? Ne-am putea ruga
i acas, vor rspunde cei mai comozi. Lor i nu numai le rspundem c
doar n biseric nelegem cel mai bine cum timpul se ntlnete cu
venicia, fapt mplinit mai nti n Persoana divino-uman a Mntuitorului
Hristos. El, Cuvntul lui Dumnezeu, Cel venic de zile, a cobort printre noi, nu
din curiozitate de a fi om, ci ca s ne arate nou calea la ceruri; El, Mntuitorul
lumii, ne-a nvat s mplinim fiecare n parte aceast simbioz dintre eternitate
i timpul creat, cci n msura n care petrecem cu i n Dumnezeu deja
pregustm din venicie, ne obinuim cum e s fii n compania lui Dumnezeu i a
sfinilor Lui. Aa nelegem slova Sfintei Evanghelii: mpria Cerurilor este n
voi.Venicia ncepe din aceast lume n msura n care ne facem timp n
efemera noastr existen pmnteasc s ne ntlnim cu Nemurirea. Ce
petrecere lumeasc i poate oferi o astfel de experien unic? Nici cele
mai exclusiviste restaurante i hoteluri, nici grandioasele concerte
organizate n noaptea dintre ani nu pot drui oamenilor aceast ans.
De aceea, s ne ndreptm paii ctre sfintele locauri, unde Hristos ne ateapt
s ne binecuvnteze noul an, 2015, cu sntate i cu belug de har care s
rodeasc n noi spor n credin i n nzuina de mai bine, umplndu-ne casele cu
gru, vin i untdelemn. Noi, mulumindu-I cu nesfrit recunotin i neuitnd
c timpul este intervalul n care Dumnezeu ateapt rspunsul nostru la oferta
iubirii Sale, s avem bune ndejdi c n 2015 vom reui fiecare n parte s dm
mrturia i rspunsul iubirii noastre la iubirea nemrginit pe care ne-o arat
Dumnezeu, Cel n Treime nchinat

Rugaciunea este impreuna-vorbirea cu

Dumnezeu

Fericiti sunt toti cei care au prins legatura cu

Baza cereasca
- Gheronda, ce inseamna pentru Sfintia Voastra rugaciunea?
- Trimit semnal, cer ajutor. Cer continuu ajutor de la Hristos, de la Maica
Domnului, de la Sfinti, pentru mine si pentru ceilalti. Daca nu voi cere, numi vor da.
Imi aduc aminte ca in timpul razboiului civil ne-au incercuit o mie sase sute de
razvratiti. Noi eram numai o suta optzeci de soldati, fortificati in spatele unei
stanci. Daca ne-ar fi prins, ne-ar fi omorat. Eu incercam sa fixez antena pentru a
lua legatura cu Centrul, dar nu reuseam, caci se rupea din pricina rafalelor de foc.
Locotenentul striga la mine:
Lasa astea acum! Vino aici si ajuta sa tragi vreo lada de grenade.

Apoi se ducea sa faca inspectie la

mitraliere. De indata ce pleca, alergam iarasi la statia de transmisie. Pana
dadea el ordinele, eu incercam sa instalez antena, dupa care dadeam
iarasi fuga sa ajut, ca sa nu se mai enerveze, in cele din urma cu o lopata
si cu un lemn am fixat antena si am reusit sa prind legatura. Am spus
doar doua cuvinte. A fost de-ajuns. A doua zi dimineata a venit aviatia si
ne-a salvat. Este, oare, putin lucru ca o suta optzeci de barbati sa fie incercuiti
de o mie sase sute si in cele din urma sa se salveze?
Din aceasta sa-ti dai seama de marea misiune a monahului, de a ajuta cu
rugaciunea.Mirenii spun: Ce fac calugarii? De ce nu ies in lume ca sa

ajute societatea?. Ca si cum ar spune unui telegrafist: Ce faci acolo cu

statia de transmisie? Las-o, ia o pusca si vino sa ne luptam!
Nu ne foloseste la nimic legatura cu toate bazele militare din lume, daca
nu avem legatura si contactul cu Dumnezeu, ca sa cerem si sa primim
ajutor de la El. Fericiti sunt toti cei care au prins legatura cu Baza
cereasca si sunt conectati, prin evlavie, cu Dumnezeu.

Hristos ne da posibilitatea sa vorbim cu El

- Gheronda, nemultumirea si durerea mea cea mare este problema rugaciunii. Ma
aflu foarte in urma. Ce sa fac?
- Oriunde te-ai afla, sa vorbesti deschis lui Hristos, Maicii Domnului,
Ingerilor, Sfintilor. Sa le spui tot ceea ce vrei. Sa zici:
Hristoase al meu, Maica Domnului, stii intentia mea. Ajuta-ma!.
Astfel, simplu si cu smerenie, sa vorbesti mereu cu ei despre orice te
preocupa, dupa care sa rostesti rugaciunea: Doamne Iisuse Hristoase,
miluieste-ma!.
- Gheronda, ma rog cu mintea imprastiata.
- Cand te rogi, sa te gandesti cu cine vorbesti. Vorbesti cu Dumnezeu!
Oare, mic lucru este acesta? Unei persoane importante cu cata atentie ii
vorbeste cineva! Ia aminte ca sa nu spuna vreo prostie, desi din cand in cand i
se incurca limba din pricina sfielii. Ei, daca cineva ia aminte atat de mult cand
vorbeste cu un om, cu cat mai atent trebuie sa fie atunci cand vorbeste cu Dumnezeu? Vezi, chiar si un copil mic, atunci cand merge sa-i vorbeasca tatalui
sau sau vreunui varstnic, merge cu sfiala. Si daca mai vrea sa vorbeasca
si invatatorului sau, de care se si teme putin, atunci cu si mai multa sfiala
se apropie de el. Iar noi vorbim cu Insusi Dumnezeu, cu Maica Domnului,
cu Sfintii si sa nu ne dam seama?
- Gheronda, inainte de a veni la manastire, consideram monahismul totuna cu
rugaciunea. Acum insa rugaciunea mi se pare o corvoada si o consider lucrarea
cea mai grea si mai obositoare.

- Te pomenesti ca esti filosof! Iti place sa vorbesti si nu obosesti sa conversezi cu

oamenii. Cu Hristos insa, Care binevoieste sa vorbeasca cu tine, iti vine greu sa
vorbesti si te oboseste. Nu este, oare, acesta un lucru necuviincios? Este ca si cum
ar spune cineva: Oh, acum trebuie sa merg sa vorbesc cu imparatul. Nu am chef,
dar ce sa fac? Voi merge. Hristos ne da posibilitatea sa vorbim continuu cu
El prin rugaciune, iar noi sa nu vrem? Este infricosator! Si mai ciudat este
faptul ca Hristos vrea sa vorbim cu El ca sa ne ajute, iar noua ne vine
greu.
- Gheronda, cad mereu in vorbire desarta si apoi ma mahnesc.
- Nu este mai bine sa vorbesti cu Hristos? Celui care vorbeste cu Hristos
niciodata nu-i pare rau. Desigur, vorbirea desarta este patima, dar daca o
pui in valoare duhovniceste, ea poate deveni pricina pentru rugaciune.
Unora le vine greu sa vorbeasca. Tu insa ai o putere inlauntrul tau si un imbold de
a vorbi. Daca vei pune in valoare duhovniceste aceasta, ti se va sfinti
sufletul. Straduieste-te sa vorbesti cu oamenii doar ceea ce este absolut
necesar si sa vorbesti mereu cu Hristos. Cand vei incepe o convorbire
smerita cu El, nu-ti vei mai da seama ce se intampla in jurul tau; atat de
mult vei fi atrasa si o asa nespusa dulceata vei simti. Pe mine chiar si
convorbirile duhovnicesti ma obosesc, in timp ce in rugaciune simt multa odihna.
Rugaciunea este impreuna-vorbire cu Dumnezeu. Uneori ii fericesc pe cei care au
trait in vremea lui Hristos, pentru ca Il vedeau si Il auzeau pe Hristos Insusi si
puteau sa-I vorbeasca. Dar ma gandesc ca noi suntem cu mult mai fericiti
decat ei, pentru ca aceia nu puteau sa discute mult cu El, in timp ce noi
putem vorbi neincetat cu El prin rugaciune.

Dorinta arzatoare pentru rugaciune

- Gheronda, cum trebuie sa ma rog?

- Sa te simti ca un copil mic, iar pe Dumnezeu sa-L simti ca pe tatal tau si
sa-L rogi pentru tot ce ai nevoie. Vorbind astfel cu Dumnezeu, dupa aceea nu
vei mai voi sa te dezlipesti de langa El, pentru ca numai in Dumnezeu afla cineva
siguranta, mangaiere si nespusa dragoste impreunata cu dumnezeiasca gingasie.
Rugaciune inseamna sa-L bagam pe Hristos inlauntru inimii noastre si saL iubim cu toata fiinta noastra.
Sa iubesti pe Dumnezeul tau din toata inima ta, din tot sufletul tau, cu toata
puterea ta si cu tot cugetul tau[1],
spune Sfanta Scriptura. Cand omul Il va iubi pe Dumnezeu si va avea partasie cu
El, nu-l va impresiona nimic pamantesc. Devine ca un nebun. Pune-i unui nebun
cea mai buna muzica si nu-l va misca sufleteste. Arata-i cele mai frumoase picturi
si nu le va da nici o importanta. Da-i cele mai bune mancaruri, cele mai bune
haine, cele mai bune parfumuri si nu va lua aminte la ele, caci traieste in lumea
lui. Tot astfel si cel care are partasie cu lumea cereasca, s-a alipit de cele
de acolo si nu poate fi smuls pentru nimic in lume. Asa cum nu-l poti
dezlipi pe copil din bratele mamei sale, tot astfel nu-l poti dezlipi de
rugaciune pe omul care a inteles noima ei. Ce simte pruncul in bratele
mamei sale? Numai cel care simte prezenta lui Dumnezeu, iar pe sine se
vede ca un copil mic, va putea intelege asta.

Am cunoscut oameni care, atunci cand se roaga, sunt ca niste copii mici. Si daca iar auzi cineva cum vorbesc cand se roaga, ar zice ca, intr-adevar, sunt copii mici.
Daca ar mai vedea si ce miscari fac, chiar ca ar zice ca au innebunit. Asa cum
alearga copilul, il apuca pe tatal sau de maneca si-i zice: Nu stiu cum,
dar fa-mi ceea ce-ti cer, cu aceeasi simplitate si indraznire Il roaga si
acesti oameni pe Dumnezeu.
- Gheronda, dorinta pentru rugaciune se poate naste din nevoia sentimentala de a
nu fi singur, de a fi mangaiat?
- Si daca se naste dintr-o nevoie sentimentala buna pentru Dumnezeu, oare nu
este buna? Se vede ca tu esti imprastiata si numai la nevoie alergi la rugaciune. Fireste, pentru aceasta Dumnezeu ingaduie diferitele nevoi si
greutati, ca sa alergam la El. Bine este insa ca din dragoste sa alerge
copilul la tatal sau la mama lui. Inchipuieste-ti un copil, care, desi stie cat de
mult il iubesc parintii lui, si el totusi sa fie impins cu sila sa mearga in bratele
mamei sau ale tatalui sau.
Dumnezeu este un Parinte iubitor si ne iubeste. De aceea trebuie sa
asteptam cu inflacarare sa vina vremea rugaciunii si sa nu ne mai
saturam sa vorbim cu El.

Nevoia de rugaciune
Sa simtim rugaciunea ca pe o necesitate
- Gheronda, nu prea am credinta si ma simt tare neputincioasa.
- Stii ce sa faci? Sa te agati de Dumnezeu asa cum se agata copilul de
gatul tatalui sau si sa-L strangi atat de tare, incat sa nu te poata dezlipi
de El. Numai atunci vei simti siguranta si putere.
- Gheronda, simt nevoia sa ma sprrjinesc de Dumnezeu, dar imi vine greu.

- Sa-ti ridici mainile in sus. Astfel incet-incet se vor lungi si te vei agata
de Dumnezeu.
- Gheronda, atunci cand nu am destul timp si ma grabesc la rugaciune, nu cumva
fur din timpul pe care trebuie sa-l dau lui Hristos?

- Hristos este bogat si, oricat ai fura tu, El

tot nu saraceste.Tu insa in felul acesta esti in pierdere. Hristos nu
are trebuinta de rugaciunea noastra, ci noi avem nevoie de ajutorul Lui.
Ne rugam pentru ca asa comunicam cu Dumnezeu Care ne-a creat. Iar daca nu o
vom face, vom cadea in mainile diavolului si atuncivai de noi! Ai vazut
ce spune Sfantul Isaac Sirul?
Nu ne va cere socoteala Dumnezeu pentru ca nu am facut rugaciune, ci
pentru ca nu am avut partasie cu El si in felul aaesta am dat drepturi
diavolului si ne-a chinuit[2].
- Gheronda, cum sa ajung sa iubesc rugaciunea?

- Sa simti rugaciunea ca o necesitate. Asa cum trupul are trebuinta de

hrana ca sa traiasca, tot astfel si sufletul, trebuie sa fie hranit ca sa
traiasca. Daca nu va fi hranit, slabeste si moare duhovniceste.
- Gheronda, de ce ne vine greu sa ne rugam?
- Pentru ca nu simtim rugaciunea ca pe o necesitate. Cel care nu intra in
noima rugaciunii, ca sa o simta ca pe o necesitate, o considera ca o corvoada si se
aseamana copilului fara minte care se intoarce de la sanul mamei sale si de la
toata dragostea ei cea dulce, ajungand astfel bolnavicios si pipernicit.

Rugaciunea inseamna siguranta

- Gheronda, si cum sa ajung sa simt rugaciunea ca o necesitate?
- Trebuia sa fi mers si tu in razboi ca sa ne putem intelege. In armata, in
vreme de razboi, cand eram in legatura continua si in neintrerupta
convorbire deschisa cu Centrul, aveam

mai multa siguranta.

Cand

comunicam din doua in doua ore, simteam o nesiguranta. Iar cand comunicam

numai de doua ori pe zi, dimineata

si seara, atunci ne

simteam fara sprijin. Cu cat mai mult se roaga cineva, cu atat mai multa
siguranta duhovniceasca simte. Rugaciunea inseamna siguranta.
Daca ne aflam in legatura continua si in neintrerupta convorbire
deschisa cu Dumnezeu, vom preintampina orice rau. Odata, intr-un

autobuz era un monah [3] care se ruga cu ochii inchisi. Toti ceilalti calatori
credeau ca doarme. La un moment dat un camion, care venea din directie opusa,
s-a izbit de un stalp de curent electric, iar masinile care veneau din ambele directii
s-au ciocnit intre ele, pricinuindu-se mare paguba. Autobuzul insa s-a aflat la
cativa metri de drum, ca si cum ar fi fost luat de o mana nevazuta, si niciunul dintre pasageri nu a patit nimic. Rugaciunea monahului i-a salvat.
- Gheronda, adeseori mirenii intreaba cum sa se obisnuiasca sa se roage.
- Uite, mai demult, unii care voiau sa devina monahi si aveau un caracter
aspru, mergeau si se nevoiau pe stanci abrupte, in pesteri, in mormintele
inchinatorilor la idoli sau in locuintele demonilor. Acolo treceau printr-o
multime de primejdii se temeau ca nu cumva sa se desprinda stanca,
urlau demonii etc. -, si frica ii silea sa strige neincetat:Hristoase al meu,
Maica Domnului. Si astfel au dobandit obisnuinta cea buna a rugaciunii
neincetate. Astazi, datorita distractiilor de noapte, drogurilor etc, multi
dintre cei care conduc masina isi pierd controlul asupra lor insisi. Asa ca
omul se duce la serviciu si nu stie daca se mai intoarce sanatos acasa sau
se va trezi schilodit in vreun spital. Aceasta nu-l sileste sa spuna
mereu: Hristoase al meu, Maica Domnului? Daca mirenii ar fi pus in
valoare primejdiile prin care trec, ne-ar fi intrecut pe noi, monahii, in
rugaciune si ar fi evitat si primejdiile.
La Coliba mea a venit cineva foarte mahnit pentru ca din neatentie a lovit
un copil cu masina.
Sunt vinovat spunea el.
Te rugai in acel ceas?, l-am intrebat.
Nu mi-a raspuns.
Nu esti atat de vinovat ca ai lovit copilul, i-am spus, pe cat esti de
vinovat ca nu te rugai.
Si i-am povestit urmatorul caz pe care il aveam in vedere sa i-l spun. Am
cunoscut un functionar care ajunsese la inalte masuri de virtute. Rostea
neincetat Rugaciunea lui Iisus la serviciu, pe drum si peste tot unde

mergea. Rugaciunea ii devenise de-sine-lucratoare [4] si din ochii lui

curgeau lacrimi de doxologie si de veselie. La biroul unde lucra, uda
hartiile cu lacrimi. Din aceasta pricina se gandea sa-si lase serviciul si sa iasa la
pensie. A venit la Coliba mea ca sa ma intrebe ce sa faca.
Nu pleca, i-am spus, iar cand te vor intreba colegii tai de ce plangi, tu sa le spui:
Mi-am adus aminte de tatal meu.
Intr-o zi, in timp ce conducea, i-a sarit dintr-odata un copil in fata
masinii. Desi l-a aruncat cat colo ca pe un titirez, totusi copilul nu a pa tit
nimic. L-a pazit Dumnezeu, pentru ca in acel ceas omul acesta se ruga.

Mobilizare pentru rugaciune

- Gheronda, va fi razboi?
- Voi faceti rugaciune? Eu din primavara pana-n toamna fac mobilizare

pentru rugaciune fara zgomot -,

ca sa ne

miluiasca Dumnezeu si sa evitam mobilizarea si razboiul. Am avut o

vestire [5]:
Faceti multa rugaciune, ca sa fie impiedicati turcii, deoarece in duminica de 16
octombrie, intentioneaza sa ne loveasca.
Slava lui Dumnezeu ca pana acum ne-a pazit Maica Domnului; sa
nadajduim ca ne va pazi si de acum inainte.

- Gheronda, acum, ca a trecut primejdia care urma sa se abata aici, sa ne mai

rugam pentru aceasta?
- Exista, oare, pe lumea aceasta vreun loc unde sa nu fie razboi? Ce
diferenta este intre aici si acolo? Si cei de acolo, unde acum este
razboi, sunt fratii nostri. Nu ne tragem noi, toti oamenii, din Adam si Eva? Dar
familia noastra s-a dezbinat. Unii sunt aici, altii acolo. Cu ortodocsii suntem
frati si dupa trup si dupa duh, in timp ce cu ceilalti suntem frati numai
dupa trup. Prin urmare, exista un motiv in plus pentru care trebuie sa ne
rugam cu mai multa durere pentru aceia, deoarece ei sunt mai chinuiti.
- Gheronda, in aceasta vreme, cand Grecia trece printr-o situatie dificila, fac
multa rugaciune cu metanierul, dar ma gandesc si la faptul ca mantuirea Greciei
nu depinde de metanierul meu.
- Nu spun ca mantuirea Greciei depinde de metanierul tau, insa faptul ca
te gandesti mereu la greutatile prin care trece Grecia, inseamna ca te
doare pentru patria ta si ceri interventia lui Dumnezeu, singurul Care
poate ajuta.
Sa va rugati sa ridice Dumnezeu oameni duhov nicesti, Macabei[6], pentru
ca exista mare nevoie de astfel de oameni. A venit vremea sa se lupte binele
cu raul, pentru ca faradelegea au facut-o lege si pacatul moda. Cand veti
vedea nenorociri in Grecia, cand statul va da legi neghioabe si va exista o
instabilitate generala, sa nu va temeti, caci Dumnezeu va ajuta[7].
- Din ceea ce spuneti, Gheronda, inseamna ca trebuie sa lasam toate si sa
ne incredintam cu toata puterea rugaciunii.
- Dar mai incape discutie pentru aceasta? Toata lumea fierbe ca intr-un
cazan. Biserica, statul, toate neamurile se afla intr-o mare tulburare. Si
cum

vor

evolua

lucrurile,

nimeni

nu

stie.

Dumnezeu

sa

Se

milostiveasca! Calugarii trebuie sa faca multa rugaciune. Si daca cumva sau apucat de treburi pamantesti, sa se opreasca si sa se intoarca la
rugaciune.

Cat puteti, sa va rugati cu smerenie pentru lume, care a dat multe

drepturi vicleanului si din aceasta pricina se chinuieste. Sa nu uitati ca neam facut monahi ca sa ne mantuim sufletele noastre si ca sa ajutam lumea cu
rugaciunea. Sa ne straduim sa devenim monahi buni, sa facem rugaciune si
metanii pentru noi insine si pentru lume, deoarece monahul cu acestea ajuta.

Pentru ca Dumnezeu sa ne auda

Patimile sunt paraziti care
impiedica dumnezeiasca impreuna-vorbire
- Gheronda, atunci cand ma cuprinde antipatia, inima mea poate lucra
rugaciunea?
- Cum sa lucreze inima ta rugaciunea, cand ai inlauntru patimi? Iata, ia un
cablu ruginit si leaga-l cu telefonul. Te poti intelege? Face scurtcircuit,
tiuie. La fel si omul, cand are inlauntrul sau rugina, patimi, face scurtcircuite in
viata duhovniceasca; singur se scurtcircuiteaza.Trebuie sa ia aminte la
mandrie, la egoism, la voia proprie, la obraznicie. Pentru ca, daca este
stapanit de acestea, nu este cu putinta sa-l cerceteze Harul lui Dumnezeu,
asa incat sa se poata ruga. Trebuie sa-si curete cablurile lui ruginite, ca
sa devina bun conductor si sa poata comunica cu Dumnezeu. Si cu cat mai
mult se va curata de patimi, cu atat mai mult va spori in rugaciune.
Patimile sunt paraziti care impiedica dumnezeiasca impreuna-vorbire.
Daca nu sunt indepartati parazitii, cum va putea comunica omul cu
Dumnezeu? La Transmisiuni, cand cineva avea paraziti, ii spuneam:
Semnalul tau zero, semnalul tau unu [8]. Verificati si repetati; semnal
neinteles.

Din pricina parazitilor nu se auzea celalalt. Trebuia ca semnalele sa fie mai sus de
trei. La semnalul cinci se auzea foarte bine si comunicarea mergea ceas. Altfel,
striga, striga, dar nu se auzea, pentru ca nu era bine conectat. Trebuia ca mai
intai sa conecteze emitatorul cu receptorul statiei lui si apoi sa se
conecteze la aceeasi frecventa cu Centrul.
Tot asa si pentru a ne conecta cu Dumnezeu, trebuie sa reglam emitatorul
nostru la dragoste si receptorul la smerenie, pentru ca sa ne auda
Dumnezeu si sa-L auzim si noi. Aceasta este frecventa la care lucreaza
Dumnezeu: Dragoste-Smerenie. Omul trebuie sa lucreze, pe cat ii sta in
putinta, astfel incat sa prinda aceasta frecventa. Atunci va avea legatura cu
Dumnezeu si mintea lui va fi mereu la El. Fie ca sa dobanditi aceasta legatura
dumnezeiasca! Amin.

Interesul personal impiedica comunicarea cu

Dumnezeu
- Gheronda, mi-ati spus ca trebuie sa-mi incarc bateria cu cele duhovnicesti. Cum
se face aceasta?
- Sa cultivi nobletea duhovniceasca, marinimia, ca sa fuga cat colo
interesul personal. Interesul personal impiedica rugaciunea, pentru ca-l
desparte pe om de Dumnezeu: creeaza o izolare. Stii ce inseamna izolare?
Este ca si cum ti-ar spune Dumnezeu: Nu te inteleg, copilasul meu!.
- Gheronda, un monah poate fi consecvent fata de indatoririle lui duhovnicesti [9],
dar sa fie lipsit de jertfirea de sine si de dragoste fata de frati?
- Sigur ca poate. Daca se gandeste numai la sine, poate face rugaciuni,
nevointa mare etc, dar sa aiba si o parere inalta despre sine si sa fie
indiferent fata de ceilalti. Insa facand astfel, va ramane totdeauna
sarac. Pentru ca, cu cat mai mult se preocupa cineva de el insusi, nu pentru ca
sa-si dezradacineze patimile, ci ca sa faca ceea ce-i convine, ceea ce-l
multumeste, cu atat nu sporeste in rugaciune.
- Adica si la ascultare si in toata purtarea ta sa fii asa cum trebuie.

In

toate. Ca

sa

ai

legatura

cu

Hristos, trebuie ca Hristos sa Se odihneasca in toata viata ta. Iar Hristos

Se odihneste atunci cand il odihnesti pe aproapele tau in sensul cel
bun. De aceea accentueznobletea duhovniceasca, jertfirea de sine. Pentru
ca,daca cineva face cele duhovnicesti si nu ia aminte la celelalte, adica la
jertfirea de sine etc, atunci nu are nici un folos din toate indatoririle
duhovnicesti pe care le lucreaza.
Cand am intrat in viata de obste [10], fiind frate incepator, m-au pus ajutor de
trapezar. Atunci un batranel de optzeci de ani, cu totul slabit, mi-a cerut sa-i duc
la chilie niste supa. Cand terminam ascultarea, mergeam si-i duceam supa. Intr-o
zi m-a vazut un frate care mi-a zis:

Nu-l invata asa, pentru ca apoi iti va cere mereu ajutorul si nu te va mai lasa sa
te odihnesti; n-o sa mai poti sa-ti faci nici macar canonul. Stii ce am patit eu? Am
mers odata sa-l ajut, pentru ca era racit, si dupa aceea n-am mai scapat de el.
Batea mereu in perete, tac-tac.
Fa dragoste, imi spunea, si adu-mi un ceai.
Fa dragoste si vino de ma intoarce putin.
Nu trecea mult timp si iar tac-tac in perete:
Fa dragoste si pune-mi o caramida calda [11].
Caramida-ceai, caramida-ceai. Cand sa mai apuc sa-mi fac cele duhovnicesti? Miam iesit din fire.
Auzi ce spune? infricosator! Adica batranelul acela sa sufere, sa geama,
sa-i ceara ceva ca sa-i usureze suferinta, iar el sa nu vrea sa-l ajute, ca sa
nu-si intrerupa indatoririle duhovnicesti. Aceste lucruri n-au nici o noima. Mai
mult ar fi cantarit la Dumnezeu caramida-ceai decat metaniile si rugaciunile pe
care le facea dupa toata randuiala. Pe de-o parte zicea:Doamne Iisuse
Hristoase, miluieste-ma! iar pe de alta: Lasa-ma in pace!
- Gheronda, cum poate avea cineva binecuvantarea lui Dumnezeu?
- Cand omul se inrudeste cu Dumnezeu, atunci si Dumnezeu ii da
binecuvantarea Sa. Altfel cum sa i-o dea? Ca sa-i fie calcata in picioare
binecuvantarea? Lucrul acesta l-am trait. Cand am mers in Sinai [12], era mare
seceta. De multi ani nu plouase nici o picatura de apa si din aceasta cauza o
duceau greu si manastirea si beduinii care traiau langa ea. Monahii facusera rugaciune pentru ploaie, insa fara nici un rezultat. Cand a venit vremea curatarii
maslinilor [13]am mers si eu sa ajut. Dupa ce beduinii au curatat maslinii, monahii
au luat crengile groase pentru manastire, iar pe cele subtiri le-au lasat intr-o
margine. Beduinii i-au rugat pe monahi sa le dea lor crengile subtiri, ca sa
le foloseasca la aprinsul focului, pentru pregatitul hranei si pentru incalzit
in timpul noptilor cand este foarte frig. Dar monahii nu au vrut sa le dea
si din aceasta pricina beduinii au plecat mahniti. A doua zi, cand beduinii

au venit din nou ca sa le ceara, eu facusem deja legaturi toate crengile

subtiri si le-am dat pe toate. Atunci un beduin batran mi-a spus:
Tu esti un om bun. Va ploua.
Si intr-adevar, pana sa ajung la manastire, a inceput sa ploua, si inca a
plouat mult. Rugaciunea beduinului a deschis cerurile. Nu am povestit
nimanui atunci aceasta intamplare.

Dumnezeu nu asculta rugaciunea celui mandru

- Gheronda, dupa ce-am facut un gest urat, gandul imi spune ca rugaciunea mea

nu este placuta lui Dumnezeu.

- Daca gandul acesta vine din adevarata smerenie si spui: Il intarat pe
Dumnezeu cu purtarea mea urata, atunci simti dumnezeiasca mangaiere.
Daca insa te mahnesti in chip egoist si spui: Cum am ajuns eu in aceasta
stare? nu primesti mangaiere, pentru ca:
Dumnezeu celor mandri le sta impotriva[14].

Dumnezeu nu asculta rugaciunea celui mandru, pentru ca mandria este

zid.
Pentru ca rugaciunea noastra sa fie auzita, trebuie sa iasa din inima
infranta

si

smerita [15]. Atunci

smerenie: Dumnezeul

meu,

in

cand

halul

in

spunem

care

sunt,

cu
cum

multa
sa

ma

auzi?, indata ne aude Bunul Dumnezeu.

- Gheronda, de ce uneori, cand am vreo ispita, nu ma pot ruga?
- Daca ai o ispita si nu poti face rugaciune, sa stii ca exista inlauntrul tau
egoism si slava desarta. Si ispita va ramane pana ce se va scarbi omul de
sine insusi. De indata ce se va scarbi, va ajuta si Hristos, iar ispita va
trece.
- Gheronda, Il rog pe Dumnezeu sa ma ajute sa ma slobozesc de obraznicie, dar
nu vad nici un rezultat.
- Cand cineva se nevoieste si se roaga, dar nu se vede nici un rezultat,
inseamna ca exista fie egoism, fie mandrie, fie predispozitie spre
mandrie, care impiedica Harul lui Dumnezeu sa lucreze prin mijlocirea rugaciunii. Orice cerem in rugaciune, Bunul Dumnezeu ne da, daca avem
smerenie si simtirea pacatoseniei noastre.
- Gheronda, si ce sa fac atunci cand Il rog cu durere pe Dumnezeu sa ma
slobozeasca de o neputinta si fac si nevointa cuvenita, dar nu ma ajuta fiindca am
mandrie?
- Sa ceri anticipat iertare de la Dumnezeu. Sa spui:
Dumnezeul meu, mandria mea e cea care impiedica ajutorul Tau, dar, Te
rog, lumineaza-ma sa inteleg ce trebuie sa fac, ca sa-mi biruiesc
neputinta.
Din clipa in care vei accepta ca ai mandrie si ca de aceea nu cedeaza acea
neputinta, Dumnezeu te va instiinta si de unde vine, ca sa te nevoiesti sa
tai pricinile.
- Gheronda, cum trebuie sa simt in timp ce ma rog?

- Sa simti in chip smerit, ca sa te ajute Dumnezeu. Cel smerit nu are voia

sa, ci face ascultare de voia lui Dumnezeu si pazeste poruncile Lui. De
aceea si Dumnezeu asculta rugaciunea lui si-i daruieste binecuvantari ceresti. Cu
cat omul Il asculta mai mult pe Dumnezeu, cu atat si Bunul Dumnezeu il
asculta pe el.