0 evaluări0% au considerat acest document util (0 voturi)
204 vizualizări11 pagini
Stilul romanic este arta caracteristică spațiului european occidental din secolele XI-XIII, cu arhitectura ca gen principal de manifestare. Arhitectura romanică este dominată de programul religios creștin. Stilul romanic a păstrat formele de tradiție romană, în care a integrat elemente carolingiene și bizantine.
Stilul romanic este arta caracteristică spațiului european occidental din secolele XI-XIII, cu arhitectura ca gen principal de manifestare. Arhitectura romanică este dominată de programul religios creștin. Stilul romanic a păstrat formele de tradiție romană, în care a integrat elemente carolingiene și bizantine.
Stilul romanic este arta caracteristică spațiului european occidental din secolele XI-XIII, cu arhitectura ca gen principal de manifestare. Arhitectura romanică este dominată de programul religios creștin. Stilul romanic a păstrat formele de tradiție romană, în care a integrat elemente carolingiene și bizantine.
Stilul romanic este arta caracteristic spaiului european occidental din
secolele XI-XIII, cu arhitectura ca gen principal de manifestare. Arhitectura romanic este dominat de programul religios cretin. Stilul romanic a pstrat formele de tradiie roman, n care a integrat elemente carolingiene i bizantine.
Bisericile romanice sunt de tip bazilical (cel mai adesea cu trei
nave), caracteristice fiind zidurile masive, absidele semicirculare, deschiderile n general mici i ancadramentele cu arc semicircular. Cea mai mare parte a lucrrilor de sculptur i de arhitectur realizate n aceast perioad medieval timpurie au fost executate n stilul motenit din Roma antic.
Pe teritoriul Romniei primul monument romanic atestat cert
este Catedrala Sf. Mihail din Alba Iulia (sfritul sec. al XI-lea). n zona Sibiului exist de asemenea o serie de bazilici cu trei nave, de inspiraie renan (Cisndioara, Cisndie, Guteria, Noul Ssesc etc.). n nordul Transilvaniei principalele monumente romanice sunt inspirate din antierul benedictin de la Pannonhalma, tot din categoria bazilicilor cu trei nave (Ac, Herina etc.)
Catedrala Sf. Mihail din Alba
Iulia
Abbatia Maria Lacensis
ARHITECTURA BISERICILOR ROMANICE
Secolul al XI-lea a fost relativ calm n Europa Occidental. Principalele
susintoare ale arhitecturii erau mnstirile care, n acea perioad, depeau numrul de 2.000. Familiile nstrite doreau i ele s-i etaleze poziiile pe care le ocupau n societate, fcnd numeroase donaii locaurilor sfinte. Astfel, ncercau s le garanteze o carier clerical fiilor lor. Unii considerau acest fapt i ca pe o form de asigurare spiritual, care le garanta rsplata n viaa de apoi. Noile biserici erau mult mai mari. Mrturiile istorice existente nu-i amintesc pe zidarii care le-au construit ci doar pe cei care le-au comandat. Se tie c au existat oameni care erau cunoscui ca pietrari. Ei pregteau piatra i ncrustau motivele decorative elaborate. ntre timp, constructorii ridicau cldirea propriuzis. Cunotinele matematice erau limitate la acea vreme, astfel c se recurgea adesea la experimentri (uneori eronate) pentru a determina cantitatea i dimensiunea exact a stlpilor necesari susinerii bolilor.
ARHITECTURA BISERICILOR ROMANICE
Trstura cea mai izbitoare a bisericilor i catedralelor romanice
este masivitatea i utilizarea frecvent a arcurilor curbe pentru ferestre, ui sau arcade. Acelai principiu al construciilor semicirculare a fost aplicat i pentru acoperiul de piatr, care a nlocuit n cele mai multe biserici lemnul; bolta in leagan (ca un arc rotund continuu) sau pe cea a bolii ogivale (ce consta din dou boli n leagan care se intersectau). Stlpii masivi, rotunzi, i pereii groi ai cldirilor romanice erau necesiti structurale pn la descoperirea tehnicilor perfecionate, asociate cu stilul gotic trziu, ce permiteau preluarea tensiunilor, unele dintre acestea (mai ales bolile ogivale) fiind utilizate chiar i n perioada precedent.