Sunteți pe pagina 1din 3

Mihai Eminescu

1. Trecut-au anii
Trecut-au anii ca nori lungi pe sesuri
Si niciodat n-or s vie iar,
Cci nu m-ncnt azi cum se miscar
Povesti si doine, ghicitori, eresuri,
Ce fruntea-mi de copil o-nseninar,
Abia-ntelese, plin de-ntelesuri Cu-a tale umbre azi n van m-mpresuri,
O, ceas al tainei, asfintit de sar.
S smulg un sunet din trecutul vietii,
S fac, o, suflet, ca din nou s tremuri
Cu mna mea n van pe lir lunec;
Pierdut e totu-n zarea tineretii
Si mut-i gura dulce-a altor vremuri,
Iar timpul creste-n urma mea... m-ntunec!
2. Noi amndoi avem acelai dascl
Noi amndoi avem acelai dascl,
colari suntem aceleiai preri
Unitul gnd oricine recunoasc-l.
Ce tii tu azi, eu am tiut de ieri.
De-aceleai lucruri plngem noi i rdem
Non idem est si duo dicunt idem.
Tu zici c patria e-n decdere,
De rs i de ocar c-au ajuns;
Cnd cineva opinia mi-ar cere,
El ar primi tot astfel de rspuns,
Ca de ruine ochii s-i nchidem:
Non idem est si duo dicunt idem.
Cci din adncul gndurilor tale
Rsare ur din al meu amor.
Tu ai vrea tot s mearg pe-a sa cale,
Eu celui slab i sunt n ajutor.
Cu-acelai gnd, noi totui ne desfidem:
Non idem est si duo dicunt idem.
Pe mine rul, dei rd, m doare,
M ine linitea vieii-ntregi;
Iar tu uii tot la raza de splendoare
Ce-o vars-asupra ta a lumii regi

-ai vrea cu proprii mni s ne ucidem:


Non idem est si duo dicunt idem.
E greu a spune ce deosebire
Ne-a desprit, de nu mergem de-a valma.
i s-ar vedea atunci fr-ndoial
Cnd noi ne-am scoate sufletele-n palm,
Ca-ntregul lor cuprins noi s-l deschidem:
Non idem est si duo dicunt idem.

3. Pe aceeasi ulicioar...
Pe aceeasi ulicioar
Bate luna n feresti,
Numai tu de dup gratii
Vecinic nu te mai ivesti !
Si aceiasi pomi n floare
Crengi nting peste zaplaz,
Numai zilele trecute
Nu le fac s fie azi.
Altul este al tu suflet,
Altii ochii ti acum,
Numai eu, rmas acelasi,
Bat mereu acelasi drum.
Ah, subtire si gingas
Tu pseai ncet, ncet,
Dulce mi veneai n umbra
Tinuitului boschet
Si lsndu-te la pieptu-mi,
Nu stiam ce-i pe pmnt,
Ne spuneam att de multe
Fr-a zice un cuvnt.
Srutri erau rspunsul
La-ntrebri ndeosebi,
Si de alte cele-n lume
N-aveai vreme s ntrebi.
Si n farmecul vietii-mi
Nu stiam c-i tot aceea
De te razimi de o umbr
Sau de crezi ce-a zis femeia.
Vntul tremur-n perdele
Astzi ca si alte dti,

Numai tu de dup ele


Vecinic nu te mai arti !