Pentru tine, pentru mine i pentru cei ca noi...

Viaa nu nseamn s atepi ca furtunile s treac, ci s nvei s dansezi n ploaie...

Asta nseamn c viaa nu e uoar. Deseori avem parte de suferine, piedici, ncercri,
dezamgiri... furtuni. De ce vin? Spre surprinderea noastr, vin ca s ne ajute, vin ca s ne
maturizeze, vin ca s ne fac s dorim s ne depim limitele de oameni comozi, vin ca s ne
arate c nu-i totul de-a gata, vin ca s ne fac bine i vin ca s ne spun c trebuie s trim, nu
doar s existm.
S ne imaginm c un film de aventur nu ar mai cuprinde aciuni riscante, momente care s-i
taie respiraia... Cum ar fi? Ar mai avea farmec? Aa e i cu viaa. Poate fi privit ca o aventur
i dac din ea lipsete acel ceva riscant, devine plictisitoare. Pn aici sun bine, suntem de
acord. Dar ce ne facem atunci cnd chiar se ntmpl? Cum facem fa furtunilor? Cum facem
atunci cnd valurile fierb i noi suntem n mijlocul lor? Le lsm s ne nghit sau cutm o cale
s ieim la suprafa??
n astfel de momente e cel mai greu. Nu mai vedem rmul, nu mai avem speran. i aici apar
ntrebrile: de ce?; ce am fcut s merit asta?; de ce altora le merge strun?; de ce primesc ceva
ce e peste puterile mele? . Ne suprm pe Dumnezeu c ne-a dat asta i l dm la o parte sub
pretextul c Lui nu-I pas de noi, dar greim aa de mult. Dumnezeu nu ne-a promis o via
uoar, pentru c El ne-a creat i tia c ne-am fi plictisit repede. Ne ofer uneori furtuni i
totodat ne pregtete i o barc de salvare. Chiar dac orbii de furie i suferin nu vrem s-L
mai vedem, s-L mai chemm i s-L mai simim, El e acolo... ne ateapt s urcm n barc.
ns nu trebuie s ateptm ca barca s vin la noi, ci trebuie s notm spre ea. El nu vrea s
renunm. tie c nu ne d mai mult dect putem duce i de aceea are ncredere c putem nota
pn la barc.
Furtunile vin i trec pentru c avem pe Cineva care ne iubete i tie exact cnd trebuie s ne
ntreasc sau s ne disciplineze. ns din toate acestea, conteaz care e atitudinea noastr.
Dar tu? Tu cum faci fa furtunii?

I.B.