Zoe Trahanache

- cocheta -

Ion Luca Caragiale (1852-1912) a ramas defmitiv in literatura romana printr-o

opera monumentala, alcatuita din comedii, nuvele, momente si schite, prin
intermedin! carora scriitorul face o adevarata radiografie a societatii romanesti,
inaugurand o epoca literara de inalta valoare artistica, atat din.punct de vedere
tematic, cat si al limbajului surprins cu maiestrie neegalata pana astazi.
Caragiale satirizeaza sclipitor incultura, imoralitatea, coruptia, prostia omeneasca
in cea mai larga acceptie a cuvaintului, toate acestea find imbracate in mantia
transparenta a unei spoieli de cultura, a unui parvenitism provocator, atitudini ce
se manifesta nu la indivizi izolati, ci la intregi categorii sociale.
Piesa "O scrisoare pierduta" este o comedie realista de moravuri sociale si
politice, in care Caragiale ilustreaza dorinta de parvenire a burgheziei in timpul
campaniei electorale pentru alegerea de deputati. Pe fondul agitatiei oamenilor
politici aflati in campanie electorala, se nasc conflicte intre reprezentantii opozitiei
- Catavencu si grupul de "intelectuali independent!" - si membrii partiduiui de
guvernamant- Stefan Tipatescu, Zoe, Zaharia Trahanache, Farfuridi si
Branzovenescu, personaje ridicole puse in situatii cornice, cu scopul de a satiriza
moravurile
sociale
si
politice
ale
vremii.
Zoe Trahanache, sotia lui Zaharia Trahanache si amanta lui Tipatescu, este
singurul personaj feminin al lui Caragiale care reprezinta doamna distinsa din
societatea burgheza, nefacand parte, ca celelaite eroine, din lumea mahalalelor.
Zoe intruchipeaza tipul cochetei, este inteligenta, autoritara, ambitioasa si isi
impune vointa in fata oricui. Marcheaza in comedie triunghiul conjugal, prin care
Caragiale
satirizeaza
tarele
morale
ale
societatii
burgheze.
Comicul de caracter reliefeaza insusirile ce reies, in mod indirect, din
atitudinea, faptele si vorbele doamnei Trahanache, iar in mod direct din didascalii
sau din opiniile celorlalte personaje, conflictul dramatic fiind realizat prin intreaga
varietate
a
comicului.
Zoe este un personaj caricatural, principalele trasaturi decurgand din
manifestarea diversificata a comicului, care defineste contradictia dintre esenta si
aparenta. Zoe vrea sa para o doamna distinsa, o sotie fidela si o familista
autentica, insa esenta caracterului sau este minciuna, adulterul si perfidia. Atunci
cand pierde scrisoarea de amor este disperata din cauza pericolului de prabusire
a intregului esafodaj de moralitate pe care si-l construise cu atata abilitate.
Comicul de situatie defineste structura imorala a eroinei. Doamna Trahanache
avea, de 8 ani, o relatie amoroasa cu prefectul Stefan Tipatescu si este, in piesa,
pretextul dramatic din cauza caruia se declanseaza toata agitatia deoarece
pierde, din neatentie, scrisorica de amor primita de la amant. Documentul devine
instrument al santajului politic in mana lui Catavencu, adversarul politic al sotului
si al amantului ei. Catavencu o ameninta ca publica scrisoarea in "Racnetul
Carpatilor", daca nu capata in schimb postul de deputat. Ca urmare, Zoe se
dovedeste o luptatoare hotarata si foloseste tot arsenalul de arme feminine ca
1

sa-si salveze onoarea. Pentru a-l convinge pe Tipatescu sa accepte candidatura

lui Catavencu, ea recurge la rugaminti si lamentatii -"Fanica, daca ma iubesti,
daca ai tinut tu la mine macar un moment in viata ta, scapa-ma, scapa-ma de
rusine", dupa care trece la amenintarea cu sinuciderea - "Trebuie sa-mi cedezi,
ori nu si atuncea mor si daca ma lasi sa mor, dupa ce-oi muri poate sa se
intample orice". Cu o energie impresionanta la o femeie ce parea sensibila si
neajutorata, ea se dovedeste a fi o combatanta apriga si ameninta: "Am sa lupt
cu
tine,
om
ingrat
si
fara
inima".
Desi in epoca femeile nu aveau dreptul la vot, ea isi impune candidatul, pe
Nae Catavencu, in numele unui interes strict personal, acela de a capata
scrisoarea de amor, altfel si-ar fi distrus prestigiul si pozitia sociala, viata tihnita si
lipsita de griji de care beneficia din plin: "Da, il aleg eu. Eu sunt pentru
Catavencu, barbatul meu cu toate voturile lui trebuie sa fie pentru Catavencu. In
sfarsit, cine lupta cu Catavencu lupta cu mine...". Penduland intre sot si amant cu
inteligenta si abilitate, conduce din umbra manevrele politicii, toti fiind constienti
de puterea si influenta ei - "al dumneavoastra, coane Fanica si-al coanii Zoitica"(Pristanda). Are asupra barbatilor o seductie aparte, care o face intelegatoare,
generoasa, savarsind cu delicatete gestul de iertare al lui Catavencu atunci cand
isi recapata "scrisorica", asigurandu-se cu abilitate de devotamentul acestuia
pentru a conduce festivitatea alegerilor, consolandu-l ca aceasta "nu-i cea din
urma Camera". Cetateanul turmentat inchina si el: "In cinstea coanii Joitichii ca e
dama
buna!".
Caracterizarea Zoei se face atat in mod indirect, prin vorbele, faptele si
gandurile eroinei, precum si direct de catre celelalte personaje. Pe langa dialog si
monolog, o modalitate aparte o constituie referirile lui Caragiale, cuprinse in
didascalii (parantezele autorului) ori indicatii scenice (sugestii regizorale), prin
care dramaturgul isi "misca" personajele, le da viata si credibilitate, facandu-le
atat
de
reale,
incat
traiesc
si
in
zilele
noastre.
Didascaliile sunt, la Caragiale, adevarate fise de caracterizare directa. De
pilda, atunci cand Zoe il intalneste pe Trahanache prima oara dupa aflarea
despre existenta scrisorii, dramaturgul noteaza: "(incepand sa se jeleasca si
cazandu-i ca lesinata in brate)", pentru a sugera siretenia femeii de a parea
sensibila si distrusa de suparare, iar putin mai jos , "(top o ingrijesc)", care trimite
aluziv la ideea ca Zoe se bucura de simpatia barbatilor, asupra carora exercita o
seductie deosebita. Tertipurile feminine ale Zoei sunt surprinse sugestiv:
"(incepand sa se jeleasca si cazandu-i ca lesinata in brate)", ("zdrobita)",
"(revenindu-i deodata toata energia) ", "(cu energie crescanda) .
In comediile sale, I.L.Caragiale ramane fidel propriei conceptii, conform careia
cuvantul este cea mai sincera exprimare a gandirii, riscul cel mai mare prin care
se poate demasca prostia, incultura si demagogia : "Niciodata gandirea n-are alt
vrajmas mai cumplit decat vorba, cand aceasta nu-i vorba supusa si
credincioasa, nimic nu arde pe ticalosi mai mult ca rasul".