Structuri componente

Sistemul digestiv este alcatuit din:

- tub digestiv, o serie de organe tubulare de calibru diferit;

-cavitate bucala
-faringe
-esofag
-stomac
-intestin subtire
-intestin gros

Tubul digestiv
Masoara aproximativ 9 m lungime, de la cavitatea bucala pana la anus,
constituind traiectul alimentelor ingerate pe parcursul caruia acestea sufera
transformari necesare prepararii hranei pentru celulele corpului, prin intermediul
mijloacelor digestive fizice si chimice.

Cavitatea bucala este primul segment al tubului digestiv,

reprezentand locul unde digestia este demarata. Cavitatea bucala cuprinde

limba si dintii. Pun intermediul limbii se distinge gustul, textura, dar si temperatura
alimentelor. Dentia este implicata cu precadere in masticatie, care impreuna cu
digestia chimica realizata prin actiunea salivei formeaza la ac est nivel bolul alimentar.

Faringele

reprezinta
canalul de legatura dintre
cavitatea bucala in esofag.

Esofagul

este un conduct ce masoara aproximativ 25 cm si strabate gatul, de la

cartilajul cricoid ce il delimiteaza de faringe, toracele si o portiune mica din abdomen
pana la orificiul cardia, unde se conecteaza la stomac. Peristaltismul esofagian si
secretiile de mucus sunt responsabile cu transportul si respectiv alunecarea bolului
alimentar catre stomac.

Stomacul este un organ cavitar, plasat in loja gastrica in abdomen si

reprezinta segmentul cel mai dilatat al tubului digestiv. Este responsabil cu
transformarea bolului alimentar prin actiuni mecanice si chimice in chim gastric,
pe care it stocheaza pana cand acesta devine pregatit sa fie evacuat in intestinul
subtire.

Intestinul subtire este segmentul cel mai lung al tractului digestiv,

masurand un diametru de 2. 5 cm si o lungime de pana la 6 m, de la orificiul pilor
pana la valvula ileo-cecala. La nivelul intestinului subtire, chimul gastric este
transformat in chil intestinal prin intermediul unui complex de procese, fiind
absorbiti aproximativ 90% din nutrientii pe care organismul ii primeste ulterior in urma
digestiei. Intestinul subtire este subimpartit in duoden, portiunea fixa in care se
secreta sucul hepatic si pancreatic, jejunul, portiunea mijlocie, mobila, spiralata,
care face legatura cu ileonul, portiunea finala a intestinului subtire ce se intinde pana
la valvula ileo-cecala, de unde tubul digestiv se continua cu intestinul gros.

Intestinul gros este ultimul segment al tubului digestiv, avand

un calibru superior intestinului subtire si o lungime de pana la 1.
6 m, cuprins intre valvula ileo-cecala si anus. La ac est nivel
sunt preluati nutrientii ramasi neabsorbiti din chilul intestinal,
transformat si eliminat ulterior sub forma de materii fecale.
Intestinul gros prezinta cecul cu apendicele piloric, colonul,
dispus sub forma unui cadru in jurul intestinului subtire,
cuprinzand potiunea ascendenta, trans versa, descendenta si
sigmoida terminandu-se cu rectul, in care materiile fec ale sunt
stoc ate inainte de a ft eliminate prin actul defecatiei. Canalul
anal, situat inferior rectului se desc hide prin orificiul anal sau

Glandele salivare

sunt responsabile cu secretia salivei, o mixtura de apa,

enzime si mucina, in cavitatea bucala pentru a lubrifica alimentele
ce urmeaza a fi ingerate. De asmenea, enzimele din saliva interactioneaza
cu alimentele din cavitatea bucala declansand procesul de digestie chimica.

Ficatul este plasat in loja hepatica, sub diafragm si reprezinta c ea mai mare
glanda din cop, cantarind aproximativ 1. 5 kg. Pe langa faptul ca ficatul
reprezinta organul vital ce detoxifica sangele de agentii nocivi organismului,
acesta este implicat si in procesul de digestie prin secretia bilei, un lichid
ce actioneaza cu predilectie in dregradarea grasimilor. Intre mese bila
se acumuleaza in vezicula biliara sau colecist.

Pancreasul este o glanda mixta, retroperineala, situata

inapoia stomacului. Functia exocrina a pancreasului este
implicata in digestie, fund responsabila cu elaborarea si
secretia sucului pancreatic, un lichid care contine echipament
enzimatic capabil sa degradeze toate tipurile de substante

Functiile sistemului digestiv

Principala functie a sistemului digestiv este de a prepara hrana necesara

celulelor organismului.

Acest proces este realizat prin digestie si absorbtie.

DIGESTIA

Dupa formarea bolusului se poate produce deglutitia (inghitirea) ce consta

in transportul masei alimentare in esofag prin faringe. Mecanismul este
coordonat de centrii deglutitiei din medulla oblongata si puntea
lui Varolio. Reflexul este initiat de receptorii tactili de la nivelul faringelui,
pe masura ce bolul alimentar este impins prin intermediul limbii catre partea
posterioara a cavitatii bucale. Se desfasoara astfel in 0. 3 s timpul bucal
al deglutitiei, partial voluntar. Faringele reprezinta locul unde se intretaie
calea digestiva cu cea respiratorie. Astfel, deoarece atat produsele alimentare
cat si aerul trec prin faringe, epiglota, o lama cartilaginoasa se interpune in
deschiderea laringeala in timpul deglutitiei pentru a preveni asfixierea alimentara.
Orofaringele, posterior cavitatii bucale ce se continua cu laringofaringele sunt
portiunile din faringe prin care alimentele sunt transportate la acest nivel.
Astfel are loc timpul faringian al deglutitiei care dureaza pana la 2 s,
trecerea aerului este temporar intrerupta, alimentele avand prioritate sa
inainteze catre esofag.

Bolul alimentar este propulsat in esofag, prin relaxarea

sfincterului esofagian superior, moment in care debuteaza timpul esofagian
al deglutiei ce poate dura intre 4-8 s. Peretii esofagului contin o patura
bistratificata de tesut muscular neted, cu fibre dispuse circular la interior
si longitudinal catre exterior. Fibrele musculare determina
peristaltismul prin care alimentele sunt deplasate de-a lungul
esofagului. Miscarile peristaltice se propaga sub forma de unde de
contractie precedate de relaxare periodica. Jonctiunea dintre esofag
si stomac este prevazuta cu sfincterul esofagian inferior ce inchide
orificiul cardia. Odata cu declansarea undelor peristaltice si pe masura
ce bolul alimentar inainteaza catre stomac, prin cresterea presiunii
intraesofagiene sfincterul esofagian inferior se relaxeaza si are loc
finalizarea deglutitiei concomitent cu evacuarea bolului alimentar in stomac.

Alimentele sunt deplin digerate in intestinul subtire, iar

stomacul asista mai mult la demontarea fizica a acestora
inceputa in cavitatea bucala. Peretii stomacului sunt formati din
muschi extensibili ce ii confera acestuia capacitatea de a se
adapta la continutul sau, contribuind in acelasi timp la digestie.
Bolul alimentar patrunde in stomac prin oriticiul cardia, nivel la
care incepe digestia gastrica, substantele alimentare fiind
atacate sucul gastric, care tontine apa, HCI, enzime si mucina.
Enzimelor din stomac le sunt asigurate conditii optime, acestea
degradand substantele la un pH si o temperatura specifica.
Acidul gastric ajuta in procesul de denaturare al proteinelor,
conferind pH-ul optim pentru reactiile in care este implicata
pepsina si distruge microorganismele ingerate odata cu
alimentele. Celulele parietale ale stomacului sec reta factorul
intrinsec, o glicoproteina ce permite absorbtia vitaminei B12.
Mucusul este sec retat de glandele gastrice, cardiale si pilorice si
impreuna cu mucina din sucul gastric lubrifiaza si protejeaza
mucoasa gastrica de actiunea pepsinei si a acidului clorhidric.
Miscarile tonice, de adaptare si undele peristaltice exec utate
in urma ingestiei de alimente au ca rezultat amestecul
alimentelor cu sucul gastric, transformarea bolului alimentar in
chim gastric si evacuarea acestuia in intestinul subtire. Pe
masura ce chimul se apropie de deschiderea duodenala,
prevazuta cu stincterul piloric, contractiile musculare
retropulseaza masa alimentara, exercitand presiuni suplimentare

Dupa ce a fost procesata in stomac, masa alimentara trece

in intestinul subtire prin oriticiul piloric. Cea mai mare parte a
digestiei se desfasoarea la acest nivel, debutand in momentul in
care chimul gastric patrunde in duoden. La acest nivel sunt
secretate 3 lichide care intervin in digestie:
Sucul hepatic sau bila neutralizeaza aciditatea si
emulsioneaza grasimile pentru a favoriza absorbtia acestora.
Bila este produsa in ficat si stocata in vezicula biliara de unde
trece in duoden prin ductele hepatice. Bila din vezicula biliara
este mutt mai concentrata.
Sucul pancreatic este produs de acinii pancreatici si contine enzime
precum amilaza pancreatica, lipaza pancreatica si tripsinogen.
Sucul intestinal este sec retat de glandele intestinale si contine
enzime printre care se numara enteropeptidaze, erepsina, tripsina,
chimotripsina, maltaza, lactaza si sucraza.
Deoarece sucurile digestive care actioneaza la acest nivel sunt
alcaline, nivelul pH-ului este crescut in intestinul subtire. Se creeaza
asffel un mediu propice activarii enzimatice necesar degradarii
moleculare. Microvilii enterocitelor existente la acest nivel maresc
capacitatea si viteza de absorbtie concomitent cu cresterea suprafetei
de absorbite a intestinului subtire. Nutrientii sunt absorbiti prin peretele
intestinal in sangele periferic, care ajunge pe tale portala la ficat, unde
are loc fittrarea, detoxifierea si prelucrarea nutrientilor.

Musculatura neteda a intestinului subtire executa miscari

peristaltice pendulare, de contractare periodica a anselor
intestinale ce determina scurtarea si lungirea acestora si miscari
segmentare, prin aparitia unor inele de contractie care

La nivelul intestinului gros, masa alimentara este retinuta suficient pentru a permite
fermentarea acesteia sub actiunea bacteriilor intestinale, care descompun
unele substante nepreluc rate in intestinul subtire. In urma proceselor
de fermentare si putrefactie asociate cu miscarile peristaltice, de
segmentare si tonice exec utate de musculatura intestinului gros,
deseurile neasimilabile vor forma materiile fecale ce se stocheaza in
ampula rectala pentru o perioada, urmand a ti eliminate prin actul defectiei.

ABSORBTIA

Absobtia reprezinta procesul de trecere a substantelor

necesare organismului prin peretii organelor tubului digestiv
in mediul intern. La nivelul cavitatii bucale, a esofagului
precurm si la nivelul stomacului realizarea proceselor de
absorbtie este neglijabila. Astfel, cele mai multe panicule
alimentare, precurn apa sau mineralele sunt absorbite la
nivelul intestinului subtire. Mucoasa intestinala cuprinde
valvule conivente (plici circulare) si vilozitati intestinale
acoperite de o retea de enterocite prevazute cu microvili, ce
maresc capacitatea de absorbtie a intestinului subtire.
Procesul de absorbtie variaza in functie de tipul de nutrienti,
astfel ca apa si sarurile minerale, vitaminele hidrosolubile,
glucoza, aminoacizii si acizii grasi cu lant scurt sunt preluati
de sange si condusi pe cale portala la ficat, iar vitaminele
liposolubile si chilomicronii trec initial in limfa dupa care sunt
preluati de sange. Procese de absorbtie a apei, electroliti,
vitamine si aminoacizi se manifesta si la nivelul intestinului
gros, inainte de formarea materiilor fecale.

Controlul digestiei pe cale hormonala

Majoritatea hormonilor care controleaza functiile
implicate in sistemul digestiv sunt produsi si sec retati de
celulele mucoasei gastrice si a intestinului subtire. Ac esti
hormoni sunt eliberati in sangele circulant de la nivelul
tractului digestiv, calatoresc initial catre inima si revin prin
sistemul arterial, stimuland sau inhiband motilitatea si
secretia de sucuri digestive.
Principalii hormoni care controleaza digestia sunt:

- Gastrina influenteaza stomacul sa produca aciditatea necesara dizolvarii si

digestiei alimentelor, pun stimularea activitatii glandelor gastrice de a sec reta
pepsinogen si acid clorhidric. De asemenea, gastrina intervine in dezvoltarea
normala a celulelor din mucoasa stomacului, intestinului subtire si a colonului.
- Secretina influenteaza secretia pancreatic a, bogata in bicarbonati ce ajuta sa
neutralizeze aciditatea continutului gastric c and acesta patrunde in duoden.
De asemenea, sec retina stimuleaza ficatul sa elaboreze bila.
- Colecistochinina influenteaza pancreasul sa produca echipamentul enzimatic
continut de sucul pancreatic. De asemenea este implicata in dezvoltarea
normala a celulelor pancreatice si stimuleaza desc arc area colecistului.
- Peptidul gastric inhibitor este influentat de prezenta masei alimentare in
duoden, intervine in procesul de evacuare gastric a si induce secretia de
insulina.
- Motilina influenteaza motilitatea gastrointestinala si stimuleaza productia de
pepsina.

Controlul digestiei pe cale nervoasa

Controlul nervos al cavitatii buc ale si faringelui este realizat de ramuri

senzitive si motorii din nervii cranieni. In rest, activitatea organelor este

controlata de nervii intrinseci si extrinseci.
Nervii intrinseci sunt reprezentati de regula prin plexurile nervoase
vegetative Meissner si Auerbach dispuse sub forma unei retele dense in
peretii esofagului, stomacului, intestinului subtire si ai colonului. Nervii
intrinseci raspund prin reflexe locale atunci c and asupra peretilor in
continutul carora se afla se exercita presiuni datorita prezentei masei
alimentare. Astfel, nervii intrinseci devin responsabili atat cu deplasarea
alimentelor, cat si cu semnalizarea glandelor sec retoare de sucuri digestive
prin existenta maselor alimentare la anumite nivele din tractul digestiv.
Nervii extrinseci provin din sistemul nervos vegetativ parasimpatic, cu
fibre din nervul vag si vegetativ simpatic cu fibre din plexul celiac,
mezenteric superior si inferior. Neurotransmitatorii prin care nervii
extrinseci functioneaza sunt acetilcolina si adrenalina. Acetilcolina
favorizeaza comprimarea stratului muscular al peretilor tractului digestiv,
intensific and deplasarea masei alimentare si a sucurilor digestive,
stimuland astfel sec retia acestora. Contrar acetilcolinei, adrenalina
imprima un efect de relaxare a stratului muscular din tractul
gastrointestinal, scazand viteza de circulatie a sangelui la ac est nivel,
concomitent cu diminuarea sau oprirea digestiei.

Reglarea apetitului
Pofta de manc are este reglata de centrii nervosi ai
foamei localizati in hipotalamus. Unul reprezinta
centrul apetitului, iar celalalt este centrul de satietate.
Hormoni din sistemul digestiv responsabil cu
reglarea apetitului sunt:
- Grelina produsa de stomac si intestinul subtire in
absenta alimentelor in sistemul digestiv, stimuland
astfel apetitul.
- Peptidele YY sunt sec retate de ileon si colon ca
raspuns la prezenta alimentelor in tractul digestiv,
inhiband astfel apetitul.

Au prezentat
Gheoldus Daniel si
Ghita Petrut