Fibre celulozice naturale.

Coloranti
Fibrele celulozice au un grad de policondensare care difera de la un material celulozic la
altul. Celuloza din bumbac are un grad de policondensare foarte mare, situat intre 1200 - 1300,
avand catene macromoleculare lungi, in timp ce in cazul inului si canepii, el se situeaza intre 800 1000.
Printre fibrele celulozice naturale se numara cele obtinute din : bumbac, in, canepa, iuta, etc.
1.Bumbacul : Bumbacul este materie prima de baza pentru industria textila.
Bumbacul este o fibra naturala, polimerica, vegetala extrasa din fructul plantei de bumbac. Cnd
este aprinsa, aceasta arde cu o flacara de scurta intensitate si miroase a frunze arse. n timpul
arderii, datorita curentilor de aer, fragmente mici de fibra se desprind si ard, pna la epuizare, n aer.
Cenusa ramasa este fina si sfarmicioasa.
Polimerul natural care sta la baza fibrei este celuloza. Planta de bumbac prefera zonele de clima
temperata si calda, fiind necesare precipitatiile in perioada de crestere si abrenta acestora in
perioada de recoltare.
Fibrele de bumbac se obtin din capsulele plantei de bumbac,in care se afla 2-6 seminte de care sunt
legate fibrele. Recoltarea se poate face manual,mecanic sau pneumatic. Dupa recoltare bumbacul
este dus la statia de egrenare unde se efectuaeaza urmatoarele operatii:
- Receptia=preluarea si inregistrarea cantitativa
- Sortarea=separarea in functie de anumite caracteristici
- Curatirea primara=eliminarea impuritatilor mari,vizibile care nu necesita operatii complexe de
curatire
- Egrenarea=separarea semintelor de fibre
- Lintersarea=seperarea fibrelor foarte scurte numite linters
- Presarea si imbalotare=se preseaza in baloti de 150-200 kg care usureaza transportul si
depozitarea.
Balotii obtinuti sunt apoi trimisi spre filaturi unde sunt folositi ca materie prima.
Fibra de bumbac este monocelulara si contine intre 90-92 % celuloza,uneori chiar 95-98 %. Celuloza
este un polimer filiform macromolecular cu grad de polimerizare 3000.Catenele moleculare de
celuloza sunt dispuse sub forma de retea formand microfibrile. Microfibrilele formeaza fibrele care
formeaza manunchiuri dispuse concentric, paralele cu axa longitudinala,putin rasucite in jurul
acesteia (aprox 30`). Fibrilele formeaza lamele care intra in structura peretelui fibrei. Fibra este
formata din perete la exterior si lumen la interior.
Bumbacul se intrebuinteaza la articole : vestimentare:tesute(rochii,camasi,fuste,pantaloni), tricotate
(lenjerie, tricouri, ciorapi), tehnice : fitile, furtunuri, benzi...
sanitare:tifon,pansamente,vata.
Industria bumbacului prezinta cea mai mare importanta datorita numeroaselor sale ntrebuintari, ct
si costului mai convenabil, n comparatie cu alte materii.
2.Inul:In india este cea mai dezvoltat productie de in.
Inul este de asemenea o fibra naturala obtinuta din tulpina plantei de in. Se caracterizeaza prin doua
tipuri de fibre tehnice si elementare. Fibrele tehnice reprezinta un ansamblu de fibre elementare liate
ntre ele cu o substanta numita lignina. Arde asemeni bumbacului, dar cu mirosul putin modificat.
Inul se cultiva in Romania pentru tulpinile sale din care se scot fibre textile si pentru semintele din
care se extrage un ulei gras, utilizat atat in pictura cat si in medicina.
3.Canepa :
Canepa este o planta anuala. Aceasta se cultiva pentru fibre textile, pentru funii si sfori. Semintele de
canepa se dau hrana la pasari sau din ele se extrage ulei.
nc din cele mai vechi timpuri cnepa a fost o plant traditional a romnilor obtinndu-se productii
record pe teritoriul trii noastre.De fapt, canepa are cea mai mare capacitate de industrializare dintre
toate plantele tehnice: nimic nu se arunca, totul e valorificat, iar produsele obtinute sunt folosite de la
fabricarea banalei funii pana in industria cosmetica sau auto.

4.Iuta :
Iuta este o planta anuala cu tulpina inalta pana la 3m si groasa de 1 - 2 cm, cu frunze galbene, ovale,
cultivata in regiunile tropicale pentru fibrele textile extrase din tulpina (Corchorus olitorius si
capsularis). Aceasta este intrebuintata la fabricarea panzei de sac, a covoarelor, etc.
Fibrele de iuta, care sunt matasoase la atingere si au un usor luciu, provin din scoarta plantei cu
acelasi nume. Au un aspect placut, sunt flexibile si pot fi realizate in diverse texturi si combinatii
coloristice. Intrucat produsele finite sunt foarte moi si nu prea rezistente la un trafic intens, ele sunt
recomandate mai ales pentru dormitoare si camere de zi.

In tabelul urmator sunt prezentate clasele de coloranti:

Clasa de coloranti
Directi

Azoici insolubili

Reactivi

Cu sulf

De cada

Descriere generala
Utilizari
Domeniu complet de culori,
In mod obisnuit sunt folositi
aplicare simpla, pret redus de
pentru textile de calitate medie, n
cost, rezistente moderate care
principal pentru fibre celulozice
pot fi mbunatatite prin retratare dar pot fi folositi si pentru lna si
diferite.
matase naturala.
Domeniul de culori este limitat:
Se folosesc n principal pentru
oranj, rosu, albastru; nuante
fibre celulozice (pentru imprimare
stralucitoare la pret scazut; dificil si vopsire).
de aplicat; rezistenta la frecare
poate fi scazuta daca sunt aplicati
incorect ; sunt cunoscuti si sub
numele de coloranti de gheata
deoarece se foloseste gheata n
timpul aplicarii lor.
Domeniu complet de culori;
Cei mai folositi coloranti pentru
aplicare simpla; realizeaza
bumbac din cauza domeniului
legaturi chimice covalente cu
larg de culori si rezistentei bune a
fibra; rezistenta buna a culorilor; culorilor; se folosesc pentru fibre
mai scumpi dect alte clase de celulozice, proteice si poliamidice
coloranti
(vopsire si imprimare)
Domeniu limitat de culori, cu
Se folosesc pentru produse
culori terne: negru, kaki si maro; textile grele din bumbac, precum
necesita atentie n aplicare; pot si pentru in si iuta.
da degradari ale celulozei datorita
formarii acidului sulfuric n
materialul vopsit; nu sunt scumpi,
se folosesc pentru vopsirea
materialelor de calitate medie
datorita pretului.
Domeniu incomplet de culori (fara Se folosesc pentru produse din
rosu stralucitor) dar adecvat;
bumbac de nalta calitate; se
necesita ndemnare n aplicare; folosesc mult n vopsirea
prezinta cele mai bune rezistente; produselor tip denim.
sunt scumpi, au scazut n
popularitate prin aparitia si
folosirea mai intensa a
colorantilor reactivi.

Colorantii sunt substante organice naturale sau sintetice colorate, care absorb lumina in domeniul
vizibil al spectrului si au proprietatea de a colora corpurile pe care sunt aplicate(fibre textile, piele,

hartie, etc.), rezista in timp la lumina, spalare, frecare. Culoarea substantelor se datoreaza prezentei
in molecula a unor grupe de atomi, numite grupe cromofore sau cromofori, care absorb selective
diferite radiatii ale luminii, fiecarui cromofor corespunzandu-i una sau mai multe benzi de absorbtie in
spectrul vizibil.
Pozitia benzilor de absorbtie ale fiecarui cromofor este influentata de existenta in molecula a altor
cromofori, nuanta culorii unei substante colorate depinzand de intreaga structura chimica a
substantei.
Substantele care contin in molecula lor unul sau mai multi
cromofori se numesc cromogene si sunt colorate. Pentru ca o substanta sa devina si mai colorata,
trebuie sa contina in molecula, pe langa cromofori, si alte grupe, numite auxocrome.
A. Modalitati de fixare a colorantului pe fibra
Colorantii se clasifica tinand cont de doua criterii de clasificare:
1.dupa structura lor chimica
2.dupa proprietatile lor tinctoriale( comportarea lor fata de fibre).
Dupa structura lor chimica se deosebesc urmatoarele clase de coloranti:
a) coloranti azoici contin in molecula lor drept grupe cromofore una sau mai multe grupe azo,
-N=N- si sunt colorantii cei mai raspanditi si cei mai usor de preparat
b) coloranti antrachinonici care deriva de la antrachinona
c) coloranti trifenilmetanici din clasa trifenil-metanului
d) coloranti indantrenici
e) coloranti de indigo
f) coloranti de sulf

Dupa proprietatile lor tinctoriale(comportarea in vopsitorie) se

deosebesc urmatoarele tipuri de coloranti:
a) Coloranti bazici
Au un caracter bazic datorita grupelor amino NH 2 libere, pe care le contin in molecula lor. Ei vopsesc
fibrele proteice(lana si matase) in solutie neutra, fixarea lor pe fibra facandu-se prin combinare cu
grupele acide COOH ale acestora. Pot vopsi si fibre celulozice(bumbac) tratate in prealabil cu
mordanti(tanin). Cei mai importanti coloranti bazici sunt colorantii azoici, trifenil-metanici, etc.
b) Coloranti acizi
Ei vopsesc fibrele proteice (lana si matasea) in solutie slab acida, fixandu-se pe fibre prin combinare
cu grupele NH2, cu caracter bazic, ale acestora. Din punct de vedere structural, colorantii acizi fac
parte din clasa colorantilor azoici, antrachinonici.
c) Coloranti substantivi
Au proprietatea de a vopsi direct fibrele proteice(lana si matasea) si mai ales cele
celulozice(bumbacul) fara o tratare prealabila. Vopsirea cu coloranti substantivi se face in baie neutra
si se face mai bine daca in baie se introduc anumite cantitati de sare de bucatarie(NaCl). Dintre
acesti coloranti cei mai importanti sunt cei din clasa colorantilor azoici, tipul reprezentativ fiind rosul
de Congo.
d) Colorantii de mordant
Se fixeaza pe fibre numai prin tratarea in prealabil a acestora cu un mordant(alaun de aluminiu, de
fier, de crom); colorantul aplicat ulterior formeaza cu mordantul un lac insolubil si rezistent, care adera
la fibre. Cei mai multi coloranti de mordant sunt colorantii azoici, antrachinonici, etc., iar
reprezentantul principal al acestor coloranti este alizarina
e) Colorantii de cada
Sunt insolubili in apa si nu dau saruri solubile; pentru a fi folositi, ei sunt redusi prin tratare cu agenti
reducatori(ditionit de sodiu Na2S2O4*2H2O) si transformati intr-o substanta incolora, solubila in apa.
Fibrele sunt apoi introduse in aceste solutii si apoi scoase si expuse la aer; oxigenul din aer oxideaza
colorantul redus, care trece in culoare insolubila. Din aceasta clasa fac parte indigoul si derivatii sai,
precum si colorantii antrachinonici si cei de sulf.
f) Colorantii de developare
Sunt insolubili in apa si se fixeaza direct pe fibra, in timpul vopsirii, prin combinarea unor produse
solubile; astfel fibra se inmoaie in solutia unui component de cuplare , apoi in cea a unei sari de

diazoniu care da nastere la un colorant insolubil ce se fixeaza pe fibra. Din grupa colorantilor de
developare mai fac parte colorantii care rezulta pe fibra prin oxidarea unor compusi cu care fibra a
fost in prealabil imbibataex. negrul de anilina, care se obtine prin oxidarea anilinei pe fibra si ursolii,
coloranti pentru par si blanuri.
B. Alegerea colorantului in functie de natura fibrei
Alegerea colorantului depinde in mare masura si de natura materialului ce trebuie vopsit. Dupa cum
se stie, fibrele textile sunt de urmatoarele categorii:
fibre animale: lana si matase, alcatuite din proteine, deci cu caracter amfoter; ele se fixeaza
pe colorantul din grupele polare(acide sau bazice), formand saruri;
fibre vegetale naturale: bumbac, in , canepa, sunt alcatuite din celuloza, deci cu un caracter
neutru; ele fixeaza colorantul prin legaturi de hidrogen;
fibre vegetale artificiale: obtinute din celuloza prin diferite metode de regenerare(vascoza,
cupra, nitro) sau de modificare(acetat, eteri metilici); fixarea colorantului se face prin dizolvarea lui in
fibre;
fibrele sintetice: obtinute prin polimerizarea diferitelor substante: vinilice(policlorura de vinil),
amidice(Nylon,Capron), esterice.
Fibrele animale: Vopsirea acestor fibre se face de aceea cu coloranti bazici sau acizi, care se
fixeaza pe fibra prin formare de saruri. In practica se utilizeaza pentru vopsirea lanii numai coloranti
acizi(continand grupe SO3H); vopsirea se face din solutie acida, continand si sulfat de sodiu care
ajuta la egalizarea repartitiei colorantului pe fibra.
O cantitate de 1200g lana contine 1 echivalent-gram de grupe bazice si fixeaza un echivalentgram de acid sau de colorant acid.
Fibrele vegetale: compuse din celuloza, fixeaza colorantii prin legaturi de hidrogen. Fibrele de
acetat de celuloza in care grupe OH capabile sa formeze legaturi de hidrogen cu colorantul sunt
blocate in grupe acetil, fixeaza colorantul printr-un proces pur fizic, si anume din solutia apoasa, cu
un dizolvant insolubil in apa, de exemplu cu un ester sau un eter. Se produce o repartitie a
colorantului intre fibra(un ester) si apa, dupa legea lui Henry-Nerst, pana la echilibru. De aceea, la
vopsirea acetatului de celuloza, o mare parte din colorant ramane neabsorbit de fibra, dar prezenta
sa este necesara spre a obtine in fibra concentratia(adica nuanta) voita; la vopsirea lanii, dimpotriva,
colorantul se fixeaza integral pe fibra, iar solutia dupa vopsire devine incolora.
Colorantii folositi pentru vopsirea acetatului de celuloza sunt substante insolubile in apa, ca de
exemplu p-nitro-p-aminoazobenzenul:
sau 1,4-diaminoantrachinona(violet). Acesti coloranti se utilizeaza sub forma unor dispersii
stabile in apa, obtinute cu ajutorul unor detergenti, ca de exemplu uleiul de ricin sulfonat(coloranti
dispersati).
In colorarea textilelor este necesar sa se tina seama de faptul ca lana este relativ stabila fata de acizi,
dar este repede alterata de baze. De aceea se utilizeaza pentru lana coloranti acizi. Dimpotriva
celuloza este sensibila la acizi si rezistenta la baze. Pentru vopsirea bumbacului sunt deci indicati
colorantii de cada si de sulf.
Fibrele sintetice, de felul nylonului, capronului, nu suporta incalzirea pana la fierbere cu solutii de
coloranti, asa cum se obisnuieste la vopsirea fibrelor naturale, de aceea vopsirea acestor fibre
necesita tehnici speciale, diferite de cele obisnuite.
C. Tehnici de vopsire
a) Colorantii bazici se numesc coloranti care contin un cation colorat, de exemplu colorantii azoici
bazici, colorantii trifenilmetanici bazici, colorantii oxazinici, tiazinici si fenazinici, cianinele. Colorantii
bazici vopsesc fibrele animale direct(din baie slab acidulata cu acid acetic); ei nu se fixeaza insa pe
bumbac, decat numai daca acesta este in prealabil tratat cu tanin(care se fixeaza direct pe fibrele
celulozice) si apoi cu tartrat de potasiu si antimonil(emetic). Din cauza acestei tehnici complicate
colorantii bazici sunt astazi din ce in ce mai putin utilizati in vopsirea textila.
b) Colorantii directi sau substantivi sunt coloranti care au proprietatea de a se fixa direct pe
bumbac, fara a mai fi necesara o tratare prealabila a acestuia cu tanin sau alte substante.
Descoperirea colorantilor substantivi(rosu Congo, Bttinger, 1884) a rezolvat, la timpul sau, una din

problemele grave ale vopsitoriei textile. Cum circa 75% din materialele textile supuse vopsirii sunt
fibre de bumbac se intelege ca acesti coloranti au o mare insemnatate practica.
- Vopsirea cu coloranti directi se face la 80-90C in solutie neutra continand un electrolit (NaCl sau
Na2SO4). Despre marimea rezistentei la spalare si lumina, prin formarea de complecsi chelatici cu
metale polivalente, s-a vorbit mai sus, cu ocazia descrierii colorantilor azoici de cromare care sunt si
cei mai importanti. O alta clasa de coloranti care formeaza complecsi chelatici insolubili si rezistenti,
cu aplicatii in vopsitoria textila(lacuri), sunt colorantii o-hidroxi-cetonici si o-hidroxichinonici(Alizarina).
e) Colorantii de developare sunt compusi colorati insolubili, care iau nastere printr-o reactie chimica
avand loc chiar pe sau in fibra textila. Alti coloranti de developare se formeaza in fibra textila prin
reactii de oxidare (negrul de anilina si ursolii) sau prin reactii de condensare(ftalocianine).
f) Colorantii de cada sunt substante in apa cu caracter neutru si, care, prin urmare, nu formeaza nici
saruri solubile. Metoda de vopsire, specifica acestor coloranti, se bazeaza pe reducerea lor in mediul
alcalin(de obicei cu ditionit de sodiu). Aceasta operatie duce la hidroderivati(leucoderivati), prin
transformarea unor grupe CO, cetonice sau chinonice, in grupe OH fenolice, sau mai exact in
fenoxizii respectivi( cu grupe O-Na+) solubili. Acestia au proprietatea de a se fixa pe fibra(caracter
substantiv). Dupa scoaterea din baie(cada) a fibrei astfel imbibata, hidroderivatul se oxideaza, sub
actiunea aerului, regenerand colorantul insolubil, care astfel ramane fixat pe fibra. Cei mai importanti
coloranti de cada sunt colorantii antrachinonici(indantrenici) si colorantii din clasa indigoului.
g) Colorantii de sulf se aseamana in ce priveste modul de vopsire cu colorantii de cada,
solubilizarea se face insa cu sulfura de sodiu si se bazeaza pe reducerea grupelor disulfurice,
caracteristice ale acestor coloranti, in grupe tiofenolice, solubile sub forma de saruri(tiofenoxizi) de
sodiu:
Acestea poseda substantivitate pentru fibra de bumbac. Prin actiunea aerului se regenereaza apoi
colorantul insolubil, pe fibra.
Din cauza alcanilitatii solutiei de vopsire colorantii de sulf, la fel ca si colorantii de cada, servesc
numai pentru vopsirea fibrelor celulozice.
Utilizarea colorantilor
In afara de colorarea fibrelor textile, colorantii organici servesc inca pentru multe alte scopuri, printre
care cele mai importante sunt: colorarea pielii tabacite, a hartiei, a alimetelor(mezeluri, cofetarie), a
cernelulilor de tipar, a cauciucului, a benzinei si a uleiurilor minerale(coloranti fluorescenti). Mai sunt
apoi utilizati coloranti in fotografie(ca sensibilizatori ai bromurii de argint pentru lumina rosie si
infrarosie; Cianine), in fotografia si cinematografia in culori, in biologie(pentru colorarea preparatelor
microscopice) si in medicina. Unii coloranti insolubili sau complecsii metalici insolubili ai unor
coloranti, asa-numitele lacuri metalice, servesc ca pigmenti, in locul colorantilor minerali, la
fabricarea de vopsele pe baza de ulei de in sau de nitrat de celuloza. Principala aplicatie practica a
colorantilor organici sintetici ramane insa colorarea fibrelor textile.