Sunteți pe pagina 1din 48

TCP/IP 1

Modele comunicatie
ISO -International Organization for
Standardization a dezvoltat un model pentru
comunicatii bazat pe 7 nivele .
Acest model a fost revizuit sub forma unui model
de 5 nivele TCP/IP.

ISO 7-Layer Reference Model

TCP/IP TRANSMISSION CONTROL


PROTOCOL

MAC - Media Access Control


Adrese reprezentate pe 48 biti la nivelul Data
Link.
Adresele MAC se reprezinta hexazecimal
Fiecare interfata de retea (NIC Network
Interface Card) trebuie sa contina o astfel de
adresa unica.
Adresa MAC tipica: af-14-b3-c2-14-45

Fiecare adresa MAC este formata din doua


parti:

af-14-b3 - c2-14-45
Prima jumatate a adresei (af-14-b3) alcatuieste
OUI - Organizationally Unique Identifier.
Aceast cod este unic pentru fiecare producator
de placi de retea.
A doua jumatate denumita Device ID
reprezinta un cod unic alocat de catre
producator .

MAC - Media Access Control


Exemplu
af-14-b3 ->OUI
c2-14-45 -> Device ID
In acest fel se asigura unicitatea fiecarei adrese
de tip MAC.
Folosind aceasta codare exista
281,474,976,710,656 de combinatii posibile.

MAC - Media Access Control


Daca toate elementele dintr-un MAC sunt f
atunci avem de aface cu o adresa de broadcast.
Mesajul de tip broadcast ajunge la toate
calculatoarele din retea.

Adrese invalide?
11-22-33-44-55-hf
Rf-12-34-45-56-67

MAC
Exemple de reprezentare:
aa-bb-cc-dd-ee-34
aa:bb:cc:dd:ee:34
aabb.ccdd.ee34

Internet Protocol (IP)


Protocolul IP permite crearea unei retele virtuale
(virtual network view) suprapusa peste reteaua
fizica.
Caracteristici: unreliable, best-effort, and
connectionless packet delivery protocol.
best-effort = pachetele trimise se pot pierde, pot
ajunge in alta ordine sau pot ajunge in duplicat.

Internet Protocol (IP)


Specificatii:
RFC 950, RFC 919, RFC 922, RFC 3260 si
RFC 3168.
RFC = request for comments memorandumuri publicate de Internet
Engineering Task Force (IETF)

IP addressing
Adresele IP se reprezinta pe 32-biti.

O reprezentare usor de utilizat este cunoscuta ca


dotted decimal format- reprezentare zecimala.
Aceasta reprezentare este ulterior convertita in
reprezentarea binara.
Exemplu: 9.167.5.8

IP addressing
Standaredele IP de reprezentare pentru adresare
se gasesc in RFC 1166
Adresa IP = <network number><host number>

IP addressing
Adresa de IP este alocata de:
Regional Internet Registries (RIR)
American Registry for Internet Numbers
(ARIN): North America, South America, the
Caribbean, and sub-Saharan Africa.
Reseaux IP Europeans (RIPE): Europe, Middle
East, Africa.
Asia Pacific Network Information Centre
(APNIC): Asia Pacific

IP addressing

IP addressing
Adresele de IP sunt utilizate in cadrul
protocolului IP (Internet Protocol) pentru a
identifica in mod unic !! o interfata.
Un sistem de calcul poate avea una sau mai
multe astfel de interfete.

Clasele de adrese de IP.


Primii biti dintr-o adresa de IP specifica modul
de separare in: network address (netID) si host
address (hostID).

Adrese IP rezervate
Toti bitii 0:
Toti bitii 0 in segmentul host number este interpretat ca
acest host (Adresa Ip cu <host address>=0).
Toti bitii 0 in segmentul network number este interpretat ca
aceasta retea. (Adresa Ip cu <network address>=0).
Cand o interfata vrea sa comunice cu alta interfata aflata in
retea dar nu cunoaste segmentul de <network address> poate
trimite pachete <network address>=0. Adresa este
interpretata ca aceasta retera this network.
Mesajul de raspuns va cuprinde adresa de IP a destinatarului
si a expeditorului.

Adrese IP rezervate
Toti bitii 1:
O adresa cu toti bitii 1 este interpretata ca toate
retelele sau toate interfetele all networks or all
hosts.
Exemplul de mai jos se traduce: toate interfetele
din reteaua 128.2 (Class B)
128.2.255.255
Acest tip de adresare se numeste adresa directa de
broadcast,directed broadcast address pentru ca
contine un segment valid <network address> si un
broadcast <host address>.

Adrese IP rezervate
Loopback: Reteaua de Clasa A 127.0.0.0.

Aceasta adresa este atasata interfetelor care


proceseaza date in sistemul local.
Aceasta interfata nu are acces la nivelul fizic de
retea.

Adrese IP rezervate

IP subnets
Datorita cresterii numarului de retele si in special a utilizatorilor de
internet principiul de alocare centralizata a adreselor de IP a devenit prea
rigid pentru a permite schimbari facile ale retelelor locale.

Exemple de astfel de schimbari:


Separarea unei retele in mai multe segmente de retea din cauza cresterii
numarului de utilizatori etc.
Cresterea distantei dintre utilizatori necesita divizarea retelei

Pentru a evita cererea de noi adrese de IP s-a introdus conceptul de


subnetizare.
Subnetizarea se face local iar reteaua nu apare ca fiind divizata din exterior.
RFC 950 defineste modalitatile de subnetizare a adreselor de clasa A, B,
sau C.

IP subnets
Segmentul <host number> al adresei de ip este
impartit intr-un al doilea <network
number > si un <host number>.
Al doilea <network number > este cunoscut ca
<subnetwork> sau <subnet>
Adresa de IP este compusa din:
<network number><subnet number><host
number>
Doar interfetele locale (in aceeasi retea)
interpreteaza un <subnet number>

IP subnets
Pentru a putea face impartirea este nevoie de un
subnet mask de 32-biti .
Bitii cu valoarea 0 indica host number.
Bitii cu valoarea 1 indica pozitia subnet
number.
Bitii din subnet mask care indica network
number au valoarea 1 dar nu sunt folositi.

Exemple de subnets

Extended Network Prefix


Routerele de internet folosesc doar segmentul network prefix din
adresa de destinatie pentru a dirija (route) traficul catre o retea
subnetizata.
Routerele din interiorul unei retele subnetizate folosesc extended
network prefix pentru a dirija traficul intre retele.
extended network prefix = <network prefix> <subnet number>.

Bitii avand valoarea 1 reprezinta <extended


network prefix>.
Bitii avand valoarea 0 reprezinta <host number>

Tipuri de subnetizare
Doua tipuri: statica si cu lungime variabila
Subnetizarea cu lungime variabila este mult mai
flexibila.
Rutarea nativa si RIP Version 1 suporta doar
subnetizarea statica.
RIP Version 2 suporta si subnetizarea cu
lungime variabila.

Subnetizare statica
Subnetizarea statica implica ca toate adresele
subnetizate din aceeasi clasa de adresa sa
foloseasca aceeasi masca.
Dezavantaj: pentru retele mici se pierd adrese.
Ex: o retea de 4 calculatoare care foloseste o
masca de 255.255.255.0
In acest fel se pierd 250 de adrese.

Fie adresa de clasa A:

Adresa:
9. 67.38.1
<network address> -> 9
<host address> -> 67.38.1
Un exemplul de subnet:

Pentru exemple consultati materialul auxiliar

Subnetizare cu lungime variabila


Cand se foloseste subnetizarea cu lungime
variabila(VLSM) pentru aceasi clasa de IP se pot
folosi masti diferite.
O retea cu cateva calculatoare poate folosi o
masca potrivita. Acest lucru impiedica pierderea
de adrese.

Exemplu : Adresa de clasa C: 165.214.32.0.


impartita in 5 retele:

Subnet 1: 50 calculatoare
Subnet 2: 50 calculatoare
Subnet 3: 50 calculatoare
Subnet 4: 30 calculatoare
Subnet 5: 30 calculatoare

Folosind subnetizarea statica poate imparti


reteaua in 4 retele a cate 64 de adrese sau 8
retele de 32 de adrese.
Folosind subnetizarea cu lungime variabila
putem imparti reteaua in 4 subretele cu cate 64
de adrese si una din retelele de 64 de adrese
poate fi impartita din nou in doua retele de 32 de
adrese. Aceasta impartire este potrivita.