Tratatul de la Lisabona

1. De ce a fost nevoie de un nou tratat?

Dup decenii de rzboi cu costul a milioane de viei, nfiinarea Uniunii Europene a marcat
nceputul unei noi ere n care rile europene i rezolv problemele la masa discuiilor i nu cmpul de
lupt. n prezent, membrii UE se bucur de un mare numr de beneficii: o pia liber cu o moned care
faciliteaz i eficientizeaz comerul, crearea a milioane de locuri de munc, o ameliorare a drepturilor
lucrtorilor, libera circulaie a persoanelor i un mediu nconjurtor mai curat. Normele existente au fost
ns concepute pentru o Uniune mult mai mic, o Uniune care nu se vedea nevoit s se confrunte cu
provocri globale cum ar fi schimbrile climatice, o recesiune mondial sau criminalitatea
transfrontalier internaional. UE are potenialul i angajamentul de a se lupta cu aceste probleme, dar
poate face acest lucru doar mbuntindu-i modul n care funcioneaz. Acesta este scopul Tratatului de
la Lisabona.
Prin Tratatul de la Lisabona, UE devine mai democrat, eficient i transparent. Tratatul ofer
cetenilor i parlamentelor posibilitatea de a aduce o contribuie mai nsemnat la ceea ce se ntmpl la
nivel european i confer Europei o voce mai puternic i mai limpede n lume, protejnd totodat
interesele naionale. Documentul este rezultatul unui proces mai ndelungat prin care s-a urmrit
reformarea cadrului legal al Uniunii. De asemenea, condiiile impuse de trecerea de la 15 la 27 de state
membre n urma celui de-al cincilea val al extinderii au fcut necesar reformarea instituiilor Uniunii,
precum i a modului de luare a deciziilor la nivelul acesteia, n vederea sporirii eficienei ntregului
sistem comunitar.
Tratatul prevede o nou Iniiativ a cetenilor, prin care, cu un milion de semnturi, putei cere
Comisiei Europene s nainteze noi propuneri de politici. Parlamentelor naionale din fiecare stat
membru li s-a acordat un rol mai important n examinarea legilor UE nainte de adoptarea acestora,
pentru a garanta c Uniunea nu i depete atribuiile n aspecte care ar trebui tratate la nivel naional
sau local. Puterile Parlamentului European au fost sporite, conferind membrilor Parlamentului pe care i
alegei n mod direct un cuvnt de spus mai nsemnat ntr-o varietate mai mare de probleme.
Noul Tratat a fost semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007 de cele 27 de state membre ale
Uniunii Europene (UE)1. Este primul tratat al Uniunii semnat de Romnia n calitate de stat membru UE.
Tratatul de la Lisabona modific Tratatul privind Uniunea European i Tratatul de instituire a
Comunitii europene (fr a le nlocui) i pune la dispoziia Uniunii cadrul legal i instrumentele
juridice necesare pentru a face fa provocrilor viitoare i pentru a rspunde ateptrilor cetenilor.
Acesta a intrat n vigoare la 1 decembrie 2009, dup ce a fost ratificat de toate statele membre.

2. Obiectivele, competenele i instituiile UE dup Tratatul de la Lisabona

1

Vezi Anexa 1, n care este prezentat cronologia ratificrii Tratatului de la Lisabona.

2.1. Obiective
Tratatul de la Lisabona definete clar obiectivele i valorile Uniunii Europene referitoare la pace,
democraie, respectarea drepturilor omului, dreptate, egalitate, statul de drept i durabilitate.
1. O Europ mai democratic i mai transparent, n care Parlamentul European i parlamentele
naionale se bucur de un rol consolidat, n care cetenii au mai multe anse de a fi ascultai i care
definete mai clar ce este de fcut la nivel european i naional i de ctre cine.

Un rol consolidat pentru Parlamentul European: ales direct de ctre cetenii Uniunii Europene,
acesta are noi atribuii majore privind legislaia, bugetul Uniunii Europene i acordurile internaionale.
Prin faptul c se recurge mai des la procedura de codecizie n cadrul elaborrii politicilor europene,
Parlamentul European se afl pe o poziie de egalitate cu Consiliul (care reprezint statele membre) n
ceea ce privete adoptarea celei mai mari pri a legislaiei Uniunii Europene.

O mai mare implicare a parlamentelor naionale: parlamentele naionale pot participa ntr-o msur
mai mare la activitile Uniunii Europene, n special datorit unui nou mecanism care le permite s se
asigure c aceasta intervine numai atunci cnd se pot obine rezultate mai bune la nivel comunitar
(principiul subsidiaritii). Alturi de rolul consolidat al Parlamentului European, implicarea
parlamentelor naionale conduce la consolidarea caracterului democratic i la creterea legitimitii
aciunilor Uniunii.

O voce mai puternic pentru ceteni: datorit iniiativei cetenilor, un milion de ceteni din
diferite state membre pot cere Comisiei s prezinte noi propuneri politice.

Cine i ce face: relaia dintre statele membre i Uniunea European este mai clar, odat cu
repartizarea competenelor.

Retragerea din Uniune: Tratatul de la Lisabona recunoate explicit, pentru prima dat, posibilitatea
ca un stat membru s se retrag din Uniune.
2 O Europ mai eficient, cu metode de lucru i reguli de vot simplificate, cu instituii eficiente i
moderne pentru o Uniune European cu 28 de membri, capabil s acioneze mai bine n domenii de
prioritate major.

Un proces decizional eficient: votul cu majoritate calificat din Consiliu este extins la noi domenii
politice, astfel nct procesul decizional s se desfoare mai rapid i mai eficient. ncepnd din 2014,
calcularea majoritii calificate se va baza pe sistemul dublei majoriti, a statelor membre i a
populaiei, reflectnd astfel dubla legitimitate a Uniunii. Dubla majoritate se obine atunci cnd o decizie
este luat prin votul a 55% din statele membre, reprezentnd cel puin 65% din populaia Uniunii.

Un cadru instituional mai stabil i mai eficient: Tratatul de la Lisabona creeaz funcia de
preedinte al Consiliului European (ales pentru un mandat de doi ani i jumtate), introduce o legtur
direct ntre alegerea preedintelui Comisiei i rezultatele alegerilor europene, prevede noi dispoziii
referitoare la viitoarea structur a Parlamentului European i include reguli clare privind cooperarea
consolidat i dispoziiile financiare.

O via mai bun pentru europeni: Tratatul de la Lisabona amelioreaz capacitatea UE de a aciona
n diverse domenii de prioritate major pentru Uniunea de azi i pentru cetenii si - precum libertatea,
securitatea i justiia (combaterea terorismului sau lupta mpotriva criminalitii). ntr-o anumit msur,
Tratatul se refer i la alte domenii, printre care politica energetic, sntatea public, schimbrile
climatice, serviciile de interes general, cercetare, spaiu, coeziune teritorial, politic comercial, ajutor
umanitar, sport, turism i cooperare administrativ.
3 O Europ a drepturilor, valorilor, libertii, solidaritii i siguranei, care promoveaz valorile
Uniunii, introduce Carta drepturilor fundamentale n dreptul primar european, prevede noi mecanisme de
solidaritate i asigur o mai bun protecie a cetenilor europeni.

Valori democratice: Tratatul de la Lisabona specific i consolideaz valorile i obiectivele care stau
la baza Uniunii. Aceste valori sunt menite s serveasc drept punct de referin pentru cetenii europeni
i s arate ce anume are de oferit Europa partenerilor si din ntreaga lume.

Drepturile cetenilor i Carta drepturilor fundamentale: Tratatul de la Lisabona menine drepturile

existente i introduce altele noi. n mod special, garanteaz libertile i principiile nscrise n Carta
drepturilor fundamentale i confer dispoziiilor acesteia for juridic obligatorie. Se refer la drepturi
civile, politice, economice i sociale.

Libertate pentru cetenii europeni: Tratatul de la Lisabona menine i consolideaz cele patru
liberti, precum i libertatea politic, economic i social a cetenilor europeni.

Solidaritate ntre statele membre: Tratatul de la Lisabona prevede faptul c Uniunea i statele
membre acioneaz mpreun n spirit de solidaritate n cazul n care un stat membru este inta unui atac
terorist sau victima unei catastrofe naturale sau provocate de om. De asemenea, se subliniaz
solidaritatea n domeniul energiei.

Mai mult siguran pentru toi: Uniunea beneficiaz de o capacitate extins de aciune n materie de
libertate, securitate i justiie, ceea ce aduce avantaje directe n ceea ce privete capacitatea sa de a lupta
mpotriva criminalitii i terorismului. Noile prevederi n materie de protecie civil, ajutor umanitar i
sntate public au, de asemenea, obiectivul de a ntri capacitatea Uniunii de a rspunde la ameninrile
la adresa securitii cetenilor europeni.
4 Europa ca actor pe scena internaional instrumentele de politic extern de care dispune
Europa sunt regrupate att n ceea ce privete elaborarea, ct i adoptarea noilor politici. Tratatul de la
Lisabona ofer Europei o voce mai clar n relaiile cu partenerii si din ntreaga lume. De asemenea,
utilizeaz fora dobndit de Europa n domeniul economic, umanitar, politic i diplomatic pentru a
promova interesele i valorile europene pe plan mondial, respectnd, n acelai timp, interesele specifice
ale statelor membre n domeniul afacerilor externe.

Numirea unui nalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe i politica de securitate, care este
i unul din vicepreedinii Comisiei, va crete impactul, coerena i vizibilitatea aciunii externe a UE.

Noul Serviciu european pentru aciune extern va oferi naltului Reprezentant sprijinul necesar.

Uniunea are o personalitate juridic unic, ceea ce i ntrete puterea de negociere, determinnd-o
s fie mai eficient pe plan mondial i un partener mai vizibil pentru rile tere i organizaiile
internaionale.

Evoluia politicii europene de securitate i aprare se va realiza pstrnd unele modaliti

decizionale specifice, facilitndu-se totodat o cooperare consolidat n cadrul unui grup mai mic de
state membre

2.2. Competene
In Tratatul privind Functionare U.E. (TFUE) sunt reglementate distinct 3 categorii de
competene ale U.E. si anume (Marin Voicu, 2009) :
a) Competene exclusive: numai Uniunea poate legifera i adopta acte obligatorii din punct de
vedere juridic. Este prevzut n urmtoarele domenii: uniunea vamal, stabilirea normelor privind
concurenta in cadrul pietei interne, politica monetara pentru statele membre a cror moned naional
este euro, politica comerciala comuna, conservarea resurselor biologice ale marii, incheierea unui acord
international care contine prevederi ce modifica legislatia U.E.
b) Competene partajate cu statele membre : Statele membre i exercit competena n msura n
care care Uniunea nu si-a exercitat-o pe a sa i n cazul cnd Uniunea a decis a nceta s i -o exercite.
Competenele partajate se exercit n urmtoarele domenii : piaa intern, politica social, coeziunea
economic, socia i teritorial, agricultura i pescuitul, cu excepia conservrii resurselor biologice ale
mrii, mediul, protecia consumatorului, transporturile i reelele transeuropene, energia, spaiul de
libertate, de securitate i de justiie, cooperarea pentru dezvoltare i ajutorul umanitar. n toate aceste
domenii, atat Uniunea ct si statele membre pot legifera i adopta acte juridice obligatorii.
c) Cea de-a treia categorie de competente se refera la aciunile de sprijinire , de coordonare sau de
completare a actiunii statelor membre. Se exercit n urmtoarele domenii: turism, cultur, industrie,
protecia civil, cooperarea administrativ, educaie, formarea profesional, tineret si sport.

2.3. Instituiile UE conform Tratatului de la Lisabona

Un obiectiv-cheie al Tratatului de la Lisabona este de a moderniza instituiile care coordoneaz
activitatea UE i de a le face mai democratice.
Att Consiliul European, ct i Banca Central European devin, prin Tratatul de la Lisabona,
instituii ale Uniunii Europene. UE va cuprinde, astfel, apte instituii: Parlamentul European, Consiliul
European, Consiliul, Comisia European, Curtea de Justiie a Uniunii Europene, Banca Central
European, Curtea de Conturi.
2.3.1. Parlamentul European
A). Procedura legislativ ordinar
Odat cu intrarea n vigoare a Tratatului de la Lisabona procedura de codecizie este denumit n mod
oficial procedura legislativ ordinar i a devenit regula pentru adoptarea legislaiei la nivel comunitar.
Aceasta ntrete rolul Parlamentului European n cadrul Uniunii i confer procesului decizional al UE
un caracter mai democratic.
Procedura legislativ ordinar (codecizia) se bazeaz pe principiul paritii dintre Parlamentul
European, ales n mod direct i reprezentnd popoarele Uniunii, i Consiliu, care reprezint guvernele
statelor membre. Cele dou instituii colegiuitoare adopt mpreun textele legislative i au aceleai
drepturi i obligaii, niciuna dintre ele neputnd adopta legislaia fr acordul celeilalte.
Principalele acte procedurale succesive ce compun procedura pentru adoptarea unui act legislativ
sunt:
a) Prima lectur
Parlamentul european i decide poziia n raport cu propunerea legislativ primit de la
Comisie i o transmite Consiliului
Consiliul
aprob poziia Parlamentului European, iar actul n discuie este adoptat n formula
hotrt de ctre Parlamentul European;
nu aprob poziia Parlamentului European, i adopta poziia n prima lectur i o
transmite PE, informndu-l despre motivele poziiei sale.
Comisia informeaz Parlamentul European de poziia sa.
b) A doua lectur
ntr-un termen de trei luni dup transmiterea poziiei Consiliului, Parlamentul European:
aprob poziia Consiliului sau nu se pronun, actul respectiv se consider adoptat cu
formularea care corespunde poziiei Consiliului.
In situatia in care Parlamentul European , cu majoritatea membrilor, respinge pozitia
Consiliului , actul propus este considerat ca nefiind adoptat .
A treia posibilitate pe care o are Parlamentul European , in cazul acestei etape, este aceea
in care propune cu majoritatea membrilor si amendamente la poziia Consiliului.
n termen de 3 luni de la primirea modificrilor Parlamentului European , Consiliul,
hotrnd cu majoritate calificat:
aprob toate amendamentele Parlamentului European, actul cu pricina este considerat
adoptat;
nu aprob toate amendamentele, preedintele Consiliului, n acord cu preedintele
Parlamentului European, convoac comitetul de comitetul de conciliere ntr-un termen de ase
sptmni;
Tot in aceast etap, Consiliul hotrte in unanimitate cu privire la modificarile care au facut
obiectul unui aviz negativ din partea Comisiei.
c) Concilierea

 Comitetul de conciliere este format din membrii ai Consiliului sau reprezentanti ai

acestora si intr-un numar egal membrii din partea Parlamentului European . Misiunea Comitetului de
conciliere este aceea de a ajunge la un acord asupra unui acord asupra unui proiect comun cu majoritatea
membrilor care il compun ( majoritatea calificata ) . Termenul limita in care Comitetul trebuie sa ajunga
la un acord este 6 saptamani de la data convocarii .
Acordul se realizeaza pe poziiilor Parlamentului si ale Consiliului in a doua lectur . In
cazul in care in termenul prevazut (6 saptamani) nu se ajunge la adoptarea unui proiect comun , actul
propus este considerat neadoptat.
d) A treia lectur
Procedura legislativ ordinar continu in cazul in care Comitetul de Conciliere, in termen de 6
sptmni, aprob proiectul comun.
Proiectul comun este analizat de ctre Consiliu si Parlamentul European timp de 6 sptmni,
ncepnd de la data aprobrii.
Actul se aprob cu majoritatea voturilor exprimate la nivelul Parlamentului European i cu
majoritatea calificat exprimat la nivelul Consiliului.
Actul se respinge cu majoritatea voturilor exprimate la nivelul Parlamentului European i/sau cu
majoritatea calificat exprimat la nivelul Consiliului.
Prin Tratatul de la Lisabona, sfera de aplicare a codeciziei aproape s-a dublat, extinzndu-se la 85 2
de domenii de activitate de la cele 44 existente n temeiul Tratatului de la Nisa. Domeniile care au
beneficiat cel mai mult de aceast procedur sunt agricultura i pescuitul, libertatea, securitatea i
justiia, precum i politica comercial comun.
B). Influen sporit n desemnarea Comisiei Europene
Parlamentul European va alege Preedintele Comisiei, pe baza propunerilor formultate de
Consiliul European. De asemenea, Parlamentul pstreaz dreptul de a aproba structura Comisiei
Europene n ansamblul su i de a o demite, dac este cazul, printr-un vot de cenzur.
C). Este ntrit rolul de control asupra deciziilor de natur legislativ pe care Comisia European
este abilitat s le ia, Parlamentul European avnd dreptul de a bloca adoptarea deciziilor pe care le
consider neadecvate;
D). Este ntrit rolul Parlamentului European n adoptarea bugetului Uniunii.
n ceea ce privete componena Parlamentului European, numrul deputailor europeni a fost
limitat la 750 plus Preedintele PE. Distribuia locurilor se face conform principiului proporionalitii
degresive, stabilindu-se un prag minim de 6 reprezentani i unul maxim de 96 reprezentani/stat
membru. Prin Tratatul de la Lisabona, Romnia va beneficia de un numr de 33 de locuri n Parlamentul
European
2.3.2. Consiliul European
Consiliul European, care are misiunea de a impulsiona elaborarea politicilor, devine, la rndul su,
o instituie UE, fr a primi ns noi atribuii. Este creat totui un nou post, cel de preedinte
permanent. Acesta este ales de Consiliul European pentru un mandat de doi ani i jumtate i are rolul
de a asigura pregtirea i continuitatea lucrrilor Consiliului i de a gsi soluii care s conduc la
obinerea consensului ntre statele membre. Preedintele Consiliului European nu poate ocupa alte
funcii la nivel naional. Astfel, este nlocuit la nivelul Consiliului European, procedura actual a
preediniei naionale semestriale, deinute prin rotaie de ctre fiecare stat membru; preedinia rotativ
va fi meninut doar la nivelul Consiliului.
2.3.3. Consiliul
2

Vezi anexa 2 cu principalele domenii de de aplicare a procedurii legislative ordinare

Aceast instituie, constituit din reprezentanii statelor membre la nivel ministerial, rmne
principalul organ de adoptare a deciziei, alturi de Parlamentul European. Procedura de adoptare a
deciziilor la nivelul Consiliului: acestea se pot adopta n unanimitate, cu majoritate simpl sau cu
majoritate calificat.
Schimbarea esenial adus de Tratatul de la Lisabona se refer la procesul decizional. n primul
rnd, deciziile Consiliului se iau acum prin vot cu majoritate calificat, cu excepia cazurilor n care
tratatele prevd o alt procedur, cum ar fi votul n unanimitate. n practic, aceasta nseamn c votul
cu majoritate calificat a fost extins la numeroase domenii de aciune (de exemplu, imigraie i cultur).
De la 1 noiembrie 2014, se obine majoritatea calificat dac ea acoper cel puin 55 % din statele
membre care reprezint cel puin 65 % din populaia UE. Atunci cnd Consiliul nu hotrte cu privire la
o propunere a Comisiei, majoritatea calificat trebuie s acopere cel puin 72 % din statele membre care
reprezint cel puin 65 % din populaie. Totodat, Tratatul de la Lisabona prevede o minoritate de
blocare alctuit din cel puin patru state membre care reprezint peste 35 % din populaia UE.
ntre 1 noiembrie 2014 i 31 martie 2017, orice stat membru poate cere ca votul cu majoritate
calificat aplicat unei anumite decizii s urmeze regula stabilit prin Tratatul de la Nisa (2001).
2.3.4. Comisia European
Comisia aplic politicile Uniunii, asigur executarea bugetului, coordoneaz programeleUE, reprezint
Uniunea n negocierileinternaionale i asigur aplicarea corespunztoarea tratatelor.
Tratatul de la Lisabona include o prevedere conform creia, ncepnd cu 2014, Comisia va fi
alctuit dintr-un numr de membri corespunztor cu dou treimi dintre statele membre, cu excepia
cazului n care Consiliul European decide modificarea acestui numr, hotrnd n unanimitate, ns la
solicitarea Irlandei, Consiliul European din 11-12 decembrie 2008 a decis n unanimitate c va aciona n
sensul meninerii sistemului un stat/ un comisar pentru structura Comisiei i dup 2014.
Odat cu implementarea Tratatului de la Lisabona, Preedintele Comisiei Europene este ales de
Parlamentul European cu majoritate de voturi, pe baza propunerii Consiliului European. Comisia
European va continua s adopte decizii, la toate nivelurile, prin majoritatea simpl a membrilor ei.
Tratatul de la Lisabona creeaz totodat o nou funcie n cadrul Comisiei: naltul Reprezentant
al Uniunii pentru afaceri externe i politica de securitate. Acesta din urm nlocuiete att comisarul
nsrcinat cu relaiile externe, ct i naltul responsabil de politica extern i de securitate comun. Rolul
su este acela de a conduce politica extern a Uniunii. naltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri
externe i politica de securitate prezideaz Consiliul Afaceri Externe, ns este totodat unul dintre
vicepreedinii Comisiei. Acesta este numit de ctre Consiliul European, care hotrte cu majoritate
calificat, cu acordul preedintelui Comisiei. n paralel, mpreun cu preedintele i ceilali membri ai
Comisiei, numirea acestuia este supus votului de aprobare al Parlamentului European.
2.3.5. Alte instituii europene
Rolul sau competenele Bncii Centrale Europene (BCE) i ale Curii de Conturi nu au suferit
schimbri notabile. Totui, Tratatul de la Lisabona extinde domeniul de intervenie al Curii Europene de
Justiie, mai ales n materie de cooperare penal i poliieneasc i introduce cteva modificri
procedurale pentru aceast instituie.

3. Impactul Tratatului de la Lisabona asupra Statelor Membre

3.1. Sporirea rolului Parlamentelor naionale n adoptarea deciziilor

Tratatul de la Lisabona confer parlamentelor naionale noi atribuii i o serie de competene

consolidate privind procesul decizional al UE. Astfel, conform Tratatului de la Lisabona, parlamentele
naionale:
sunt informate cu privire la propunerile legislative la nivel european; acestea primesc documente
precum agendele Consiliului, comunicrile Comisiei sau programul legislativ al Comisiei;
vor participa la procedurile viitoare de revizuire a Tratatelor;
vor fi informate cu privire la cererile de aderare la UE;
vor participa la mecanismele de evaluare a punerii n aplicare a politicilor UE n domeniul
afacerilor interne (migraie, supravegherea frontierelor, combaterea traficului ilegal de persoane, arme,
droguri);
vor fi implicate n supravegherea activitilor Europol i Eurojust.
De asemenea, parlamentele naionale vor supraveghea respectarea principiului subsidiaritii
(conform cruia Uniunea European nu acioneaz n anumite domenii dect dac aciunea sa este mult
mai eficient dect cea la nivel naional, regional sau local). Dac majoritatea parlamentelor naionale
consider c o propunere este neconform cu regula subsidiaritii, iar Consiliul i Parlamentul
European susin la rndul lor aceast opinie, iniiativa respectiv nu i mai poate continua cursul.
3.2. Iniiativa ceteneasc
Uniunea European, prin intermediul Tratatului de la Lisabona, vrea s se apropie de cetenii si,
s le acorde drepturile, n calitate de ceteni europeni, menite s completeze i s ntreasc drepturile
asigurate prin calitatea de cetean al statelor membre. n acest sens, pe lng o serie de instrumente care
le permit s se informeze cu privire la procesul politic comunitar, a fost introdus iniiativa
ceteneasc. O iniiativ ceteneasc european este o invitaie adresat Comisiei Europene de a
propune legislaie pe probleme n care UE are competena de a legifera. O iniiativ ceteneasc
trebuie s fie susinut de cel puin un milion de ceteni ai UE, provenind din cel puin 7 state membre
din cele 28. Pentru a lansa o iniiativ ceteneasc, cetenii trebuie s formeze un comitet al
cetenilor compus din cel puin 7 ceteni europeni cu reedina n cel puin 7 state membre diferite.
(sursa: http://ec.europa.eu/citizens-initiative)
O iniiativ ceteneasc este posibil n orice domeniu n care Comisia are competena de a
propune legislaie, de exemplu mediu, agricultur, transport sau sntate public.
3.3. Dreptul Statelor Membre de a se retrage din UE
Art. 50 TUE prevede n mod expres c SM pot decide s se retrag din UE, n conformitate cu
propriile norme constituionale i ulterior notificrii Consiliului European. Retragerea se realizeaz, n
mod formal, printr-un acord negociat i ncheiat ntre SM solicitant i UE. Decizia n Consiliu se ia cu
majoritate calificat, dup obinerea aprobrii PE. (www.just.ro)
4. PERFORMANTA PIETEI INTERNE - Rolul Strategiei de la Lisabona
In timp ce integrarea economica europeana si, in mod special, piata unica europeana, pare adesea a
fi cel mai mic numitor comun in Uniunea Europeana, aceasta determina cadrul politic economic cu care
se confrunta statele membre si are un rol esential in punerea in miscare a modelelor de guvernare.
Tratatul (Agenda) Lisabonei este un bun exemplu in acest sens. Fiind motivat/ condus de interese de
competitivitate, acesta din urma scoate in evidenta o strategie economica si sociala menita sa relanseze
Uniunea Europeana in conformitate cu schimbarea cadrului competitiv la nivel mondial si o economie
bazata pe cunoastere. Succesul sau depinde in functie de coordonarea necesara pentru punerea in
aplicare a politicilor cu o ratiune fundamentala a Uniunii Europene astfel incat sa indeplineasca
proprietatile de eficienta ale pietei interne. In alte cuvinte, tratatul de la Lisabona raspunde nevoii de a
reforma structura si modul de functionare a Uniunii Europene.
Fara a tine cont de progresul considerabil care a fost realizat in ultimele doua decenii in ceea ce
priveste liberalizarea pietei, performanta productivitatii procesului de liberalizare e adesea considerat
dezamagitor prin comparatie. Era de asteptat sa fie promovata cresterea economica de catre impactul

liberalizarii si integrarea comerciala in cadrul pietei unice in legatura cu sporirea eficientei restructurarii
industriale, care este necesara pentru imbunatatirea competitivitatii societatilor din cadrul Uniunii
Europene si pentru a profita de piata interna pe care restructurarea industriala se desfasoara.
Cu toate acestea, completarea pietei interne nu e doar un proces dinamic si in plina desfasurare, ci
si un proces care se extinde pe variate domenii politice. In contextul realitatii Europene, economiile
mixte fac apel la buna coordonare dintre institutiile si politicile de la nivelul Uniunii Europene si cel al
statelor membre, si pe de alta parte la nivelele ridicate de integrare economica (coordonarea politicilor
economice, uniunea monetara, eventuala uniune politica), in special cand exista interdependente. In plus,
modificarile din mediul extern datorate globalizarii si noua economie, au repercursiuni evidente pentru
presiunile concurentiale cu care se confrunta societatile in timp ce indemnurile/ stimulentele agentilor
economici si capacitatea lor de reactie sau de a lua o atitudine proactiva e conditionata de societatile
sociale si economice. Aceste institutii (definite in sens larg) pot ori sa indrepte si sa usureze sau sa
intarzie adaptarile necesare. In acest fel, intrebarea este daca cadrul economic si institutional (al Uniunii
Europene si Statelor Membre) este adecvat pentru livrarea pe piata interna.
Acest tip de consideratie nu a fost o problema in prim plan la momentul cand a inceput programul pietei
unice la mijlocul anilor 80, ceea ce a condus la prezentarea sa ca fiind un exercitiu tehnic de
reglementare care stimuleaza oferta. Totusi, punerea in practica a celor patru libertati devine o problema
politica in contextul realitatii europene si a economiilor mixte: aflandu-se in joc rolul statului in
economie si reformarea cadrelor nationale institutionale. Datorita motivelor enuntate mai sus reiese ca
sunt necesare reformele care aduc schimbari in cadrele institutionale in care piata si statul functioneaza,
toate acestea cu scopul de a realiza potentiale castiguri din comert.
Tratatul de la Lisabona, creat in anul 2000 si reformat in 2005, evidentiaza faptul ca Uniunea
Europeana si-a stabilit ca obiectiv protectia cetatenilor fata de efectele globalizarii, fara ca
competitivitatea sa mai reprezinte un obiectiv in sine, aceasta din urma devening un instrument in
strategiile de dezvoltare ale mediului economic. In luna martie a anului 2000, Consiliul European din
Lisabona a stabilit scopul principal si anume acela de a transforma Uniunea Europeana in cea mai
competitiva si dinamica economie din lume pana in 2010. Tratatul de la Lisabona a fost intocmit in
contextul incetinirii productivitatii Europei care contrasta cu renasterea productivitatii din Statele Unite
de la inceputul anilor 90 incoace si rezolvarii provocarilor noii economii in contextul globalizarii.
Consiliul european a apreciat ca o medie de crestere de 3% din PIB ar fi posibila, cu conditia sa fie luate
o serie intreaga de masuri care direct sau indirect sa faciliteze trecerea la o societate informationala,
cum ar fi intregirea pietei interne, promovarea cercetarii si dezvoltarii si crearea de intreprinderi mici si
mijlocii, modernizand astfel modelul european social (prin consolidarea formarii si a educatiei, prin
dezvoltarea unei politici de populatie apta de munca, prin cresterea ratei de ocupare a fortei de munca,
prin modernizarea protectiei sociale) si prin asigurarea unui cadru macroeconomic sanatos.
In acest context, finalizarea pietei unice europene si a potentialului sau de eficienta sunt de o
importanta majora. Tratatul de la Lisabona poate functiona ca o politica industrial-europeana si nu de tip
interventionist alegand castigatorii - dar ca o politica care creeaza, in general, conditii favorabile
pentru competitie, asigura conditii de concurenta echitabile pentru agentii economici (de unde si
importanta politicii concurentiale) si remedii pentru esecul de piata.
Consiliul european a incercat sa imbunatateasca Strategia de la Lisabona prin formularea livrabilelor.
Totusi, la jumatatea deceniului devine evidenta incapacitatea de a atinge obiectivele. Raportul Kok a
atribuit lipsa succesului Uniunii Europene, dar si statelor membre prin esecul implementarii strategiei,
precum si neajunsurilor din structura guvernamentala. Evaluarea intermediara din 2005 a dus la

intensificarea/ inasprirea obiectivelor Lisabonei pe concentrarea mai atenta in ceea ce priveste ocuparea
fortei de munca si cresterea economica. De asemenea, a sugerat si necesitatea unor modificari in
guvernare, in special pentru asigurarea coordonarii programelor de reforma nationale. Totusi, guvernarea
se schimba si nu este suficienta, din ceea ce reiese din raportul Kok.
Realizarea de obiective comune (crestere econimica si locuri de munca) depinde, totusi, si de
angajamentul in guvernare dar si de acceptarea pietei de catre statele membre.
Annette Bongardt and Francisco Torres, Intereconomics, January/February 2007
Concluzii
Uniunea European actual, cuprinznd 28 de membri, este evident ntr-un moment de rscruce, n
care ntrebrile despre funcionalitatea, eficacitatea i scopul ei final se aud tot mai des, iar momentul
este cu precdere speculat de eurosceptici. Criza economic ce a bulversat mediul internaional n ultimii
ani nu a fcut dect s agraveze situaia incert a Uniunii, ceea ce i-a determinat pe liderii de la
Bruxelles s aduc n scen un nou tratat a crui menire s fie tocmai ieirea din criza de identitate n
care se afla Uniunea, n special dup eecul Tratatului Constituional din 2004. Astfel, n contextul
istoric al ultimilor doi ani, ratificarea tratatului de la Lisabona dup interminabile dezbateri, dobndete
o importan mult mai mare, unul dintre motive fiind chiar trecerea a 40 de domenii existente i noi la
procedura de votare dezbatut n acest articol, majoritatea calificat. Limitarea din ce n ce mai mare a
numrului domeniilor aflate sub incidena unanimitii nu face dect s ntreasc ideea unei coeziuni tot
mai puternice ntre statele membre ale Uniunii Europene.