"Testament" de Tudor Arghezi face parte din seria artelor poetice moderne ale

literaturii romane, alaturi de "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" de Luci

an Blaga si "Joc secund" de Ion Barbu. Poezia este asezanta in fruntea primului
volum arghezian, avand rolul de manifest literar, realizat insa cu miloace artis
tice.
Este o arta poetica, deoarece autorul isi exprima propriile convingeri despre
arta literara, despre menirea literaturii, si despre rolul artistului in societ
ate.
Este o arta poetica moderna, pentru ca in cadrul ei apare o tripla problemati
ca, specifica liricii moderne: transfigurarea socialului in estetic, estetica ur
atului si raportul dintre inspiratie si tehnica poetica.
Tema poeziei o reprezinta creatia artistica literara in ipostaza de mestesug,
creatie lasata ca mostenire unui fiu spiritual.
Textul poetic este conceput ca un monolg adresat de tata unui fiu spiritual,
caruia ii este lasata drept unica mostenire "cartea", metonimie care desemneaza
opera literara. Lirismul subiectiv se realizeazaz prin atitudinea poetica transm
isa in mod direct, si la nivelul expresiei, prin marcile subiectivitatii: pronum
ele personale si adjectivele posesive, cat si verbele de persoanele I si II, top
ica afectiva. In poezie, eul liric apare in mai multe ipostaze: "eu-noi", "de la
strabunii mei pana la tine", "Robul-Domnul".
Titlul poeziei are o dubla acceptiune: una denotativa si una conotativa. In s
ens propriu (denotativ), cuvantul-titlu desemneaza un act juridic intocmit de o
persoana prin care aceasta isi exprima dorintele ce ii vor fi indeplinite dupa m
oarte, mai cu seama in legatura cu transmiterea averii. Acesta este insa sensul
laic al termenului. In acceptie religioasa, cuvantul face trimitere la cele doua
parti ale Bibliei, Vechiul si Noul Testament, in care sunt concentrate invatatu
rile proroccilor si ale apostolilor destinate omenirii. Din aceasta semnificatie
religioasa deriva si sensul conotativ al termenului pe care il intalnim in poez
ie. Astfel creatia argheziana devine o mostenire spirituala adresata urmasilor-c
ititori sau viitorilor scriitori.
Textul poetic este structurat in cinci strofe, cu numar inegal de versuri, in
calcarea regulilor prozodice fiind o particularitate a modernismului. Discursul
liric este organizat sub forma unui dialog imaginar intre tata si fiu, intre str
abuni si urmasi, intre rob si domn, toate acestea fiind ipostaze ale eului liric
.
Metafora "carte" are un loc central in aceasta arta poetica, fiind un element
de recurenta. Termenul "carte" are rol in organizarea materialului poetic, iar
poezia este rezultatul trudei, o "treapta", punct de legatura intre predecesori
si urmasi si rezultat al sublimarii experientelor urmasilor -"hrisovul cel dinta
i", "cuvinte potrivite", "slova de foc si slova faurita" etc.
Creatia poetica si poetul se afla in stransa legatura, verbele la persoana I
singular avand drept rol definirea metaforica a actului de creatie, a rolului po
etului: am ivit, am facut, am luat, am pus, gramadii, iscat-am. Concretetea sens
ului verbelor reda truda unui mestesugar dotat cu talent si plasticiseaza sensul
abstract al actului creator in plan spiritual.
Incipitul, conceput ca o adresare directa a eului liric catre un fiu spiritua
l, contine ideea mostenirii spirituale, ce devine simbol al identitatii obtinute
prin cuvant.Conditia poetului este concentrata in versurile: "Nu-ti voi lasa dr
ept bunuri dupa moarte/Decat un nume adunat pe-o carte".
Metafora "seara razvratita" face trimitere la trecutul zbuciumat al stramosil

or, care se leaga de generatiile viitoare prin treapta prezentului: opera poetic
a. Enumeratia "rapi si gropi adanci" urmata de versul "suite de batranii mei pe
branci", sugereaza drumul dificil al cunoasterii, strabatut de inaintasi.
Formula de adresare, vocativul "fiule", desemneaza un potential cititor, poet
ul identificandu-se, in mod simbolic, cu un tata, cu un mentor al generatiilor v
iitoare.
In strofa a doua, "cartea", creatie elaborata cu truda de poet, este numita "
hrisovul vostru cel dintai", cartea de capatai a urmasilor. "Hrisovul" are pentr
u generatiile viitoare valoarea unui document fundamental, asemenea Bibliei si a
marturiilor istorice, document al existentei si al suferintei strabunilor.
In a treia strofa, poezia se materializeaza, se transforma intr-o lume obiect
uala. Ideea esentiala a acestei secvente este transformarea elementelor concrete
, care reprezinta socialul, in elemente estetice. Realitatea materiala capata pr
in intermediul poetului valoare spirituala. Efortul creativ este redat prin inte
rmediul elemetelor aflate in opozitie, "sapa", "brazda", care reprezinta munca f
izica a taranilor, si "condei", "calimara" care descriu munca intelectuala a poe
tului. Socialul este transformat in estetic prin trecerea elementelor care tin d
e durerea si suferinta stramosilor in elemente ale creatiei poetice: indemnurle
petru vite sunt transformate in "cuvinte potrivite", "veninul strans" in sufletu
l taranilor se metamorfozeaza in miere, pastrand insa forta lui sociala.
Strofa a patra reprezinta in continuare imaginea poeziei ca mestesug, dar si
imaginea ca posibilitate de a exprima revolta sociala: "Am luat ocara si torcand
usure/Am pus-o cand sa-mbie, cand sa-njure". Poetul are puterea de a exprima at
at imagini sensibile ("sa-mbie"), cant si imagini care descriu raul ("sa-njure")
, poezia putand avea si un rol estetic, dar si unul moralizator. Prin intermediu
l poetului, trecutul capata valoare de simbol, dar si indreptar moral, iar opera
literara capata valoare justitiara.
In strofa a cincea se reia ideea transfigurarii socialului in estetic prin fa
ptul ca durerea, revolta sociala, sunt transformate in poezie prin simbolul vior
ii. Problema libajului este reluata in aceasta strofa prin sublinierea ideii de
estetica a uratului, pe care Arghezi a preluat-o de la francezul Charles Baudela
ire, autorul volumului "Les fleurs du mal". Conform acestei teorii esteticul in
poezie poate cuprinde si alte categorii, cum ar fi raul, uratul, grotescul. Idee
a se regaseste si in versurile:"Din bube, mucegaiuri si noroi/Iscat-am frumuseti
si preturi noi", un alt element de opozitie din poezie. Artistul isi poate gasi
sursele de inspiratie in orice mediu social si poate folosi cuvinte din toate r
egistrele stilistice.
Ultima strofa subliniaza ideea ca poaezia este in primul rand mestesug, sinte
tizand astfel crezul poetic al artistului. Muza, simbolizata in poezie de "domni
ta" este depasita de mestesug, poezia moderna fiind o expresie a efortului creat
iv, nu o sursa a inspiratiei:"Intinsa lenesa pe canapea/Domnita sufera in cartea
mea". Aceasta conditie a poeziei moderne este duala insa, fapt subliniat de opo
zitia dintre "slova de foc"(cuvantul inspirat, de origine divina) si "slova faur
ita"(cuvantul elaborat, mestesugit de poet): "Slova de foc si slova faurita/Impe
recheate-n carte se marita". Conditia poetului este redata in versul "Robul a sc
ris-o, Domnul o citeste", artistul fiind un truditor al condeiului aflat in sluj
ba cititorului, "Domnul". Acest cititor, care reprezinta defapt urmasii, ete obl
igat sa descifreze sensul ascuns al "cartii" in care "zace mania bunilor mei". P
rin urmare, poezia isi atinge scopul de a lasa mostenire o dovada a suferintei s
i a destinului stramosilor.
"Testament" este o arta poetica care contine numeroase elemente specifice cur
entului literar modern: poezia se afla intr-o continua cautare a limbajului care
sa exprime cel mai bine framantarile eului liric, introduce elemente care tin d

e estetica uratului, incalca conventiile prozodice, limbajul este caracterizat d

e ambiguitate si expresivitate, cuvintele capata noi semnificatii si sunt alese
din toate registrele stilistice(termeni argotici, neologisme, arhaisme, regional
isme etc), rolul poetului fiind acela de a potrivi aceste cuvinte pentru a-si tr
ansmite mesajul poetic.