SISTEMUL NERVOS

NOTIUNI GENERALE
Sistemul nervos este format din totalitatea organelor a caror
structura de baza este reprezentata de tesutul nervos. Datorita
structurilor lui specifice, sistemul nervos are capacitatea de a
receptiona informatii din mediul extern si intern, de a prelucra
aceste informatii si de a elabora comenzi motorii voluntare si
automate sau viscerale, adecvate conditiilor de mediu
inconjurator.

CLASIFICAREA SISTEMULUI NERVOS

1) Din punct de vedere anatomic, sistemul nervos este impartit in
doua mari componente:
- sistemul nervos central (nevrax) - care la randul lui este format din
maduva spinarii si encefal, maduva spinarii ocupa canalul medular
al coloanei vertebrale, encefalul se afla in cutia craniana. Encefalul
este impartit, si el, in mai multe segmente: trunchiul cerebral,
cerebelul, diencefalul si emisferele cerebrale.
sistemul nervos periferic - cuprinde totalitatea fibrelor nervoase si
al ganglionilor cu asezare extra nevraxiala dar in stransa legatura
cu acesta. Toate aceste fibre intra in alcatuirea nervilor spinali si
cranieni.

CLASIFICAREA SISTEMULUI NERVOS

2) Din punct de vedere functional - sistemul nervos este impartit de
asemenea in doua componente:
sistemul nervos somatic sau al vietii de relatie - are rol de a stabili
relatiile dintre organism si mediul extern prin doua modalitati:
- senzitivosenzoriala sau somatosenzitiva si
- somatomotorie, voluntara sau automata.
Prin prima modalitate se receptioneaza, toti parametrii ce
caracterizeaza mediul extern (lumina, sunet, temperatura, presiune
etc.), iar prin cea de a doua se poate reactiona voluntar sau
automat asupra mediului ambiant.
sistemul nervos vegetativ sau autonom prin care se
coordoneaza si se dirijeaza activitatea viscerelor. In plus, sistemul
nervos vegetative mai este impartit: simpatic si parasimpatic.

REFLEXUL
Reflexul - reprezinta mecanismul fundamental, de activitate
al centrilor nervosi. Prin act reflex intelegem reactia de raspuns al
centrilor nervosi, la actiunea unui stimul care actioneaza asupra
receptorilor.
Baza anatomica a acestui reflex o reprezinta arcul reflex,
care este format din urmatoarele componente: receptorul, calea
aferenta, centrul nervos din nevrax, calea eferenta si efectorul.

RECEPTORUL
Receptorul- este un organ specializat care poate sesiza
modificarile din mediul intern si extern si care este capabil sa
transforme energia stimulului (mecanica, termica, electrica etc.) in
influx nervos. Receptorul este format din celule senzitive,
specializate, si celule de sustinere. si prezinta doi poli:
- polul apical - prin care vine in contact cu factorul excitant,
- polul bazal - prin care vine in contact cu terminatia nervoasa
dendritica neuronala.

RECEPTORUL
Receptorii sunt clasificati in trei categorii:
1. - exteroreceptori - care pot fi:
- exteroreceptori la distanta = telereceptori - situati in retina,
organul Corti, mucoasele linguala si olfactiva.
- exteroreceptori de contact - pentru sensibilitati tactile, de
presiune, durere si temperatura.
2. - proprioreceptori - care aduc informatii despre pozitia corpului,
a segmentelor si despre tonusul muscular.
3. - interoreceptori - care aduc informatii despre activitatea
viscerelor si mediului intern (baroreceptori, chemoreceptori,
osmoreceptori).

CALEA AFERENTA
Calea aferenta - este reprezentata de neuronul de pe traiectul
radacinii posterioare a nervului spinal) sau din ganglionii senzitivi ai
nervilor cranieni (V, VII, IX si X).
Prelungirea lui periferica, dendridica, vine in contact cu
celula receptoare, iar prelungirea centrala, axonica, patrunde in
nevrax unde poate face sinapsa cu urmatorii neuroni:
- neuronul motor.
- interneuronul sau neuronul de asociatie.
- deutoneuronul sau neuronul II al caii de sensibilitate.

CENTRUL REFLEX
Centrul reflex - este format din unul sau mai multi neuroni, asezati
la nivelul nevraxului. La nivelul lor au loc analiza informatiei si
elaborarea reactiei de raspuns.

CALEA EFERENTA
Calea eferenta - stabileste legatura dintre centrul reflex si cel
efector; si face sinapsa cu fibra musculara striata sau neteda sau cu
celula unei glande exocrine.

EFECTORUL
Efectorul - poate fi de doua tipuri:
- efector somatic - celula musculara striata
- efector vegetativ - fibra musculara neteda si cardiaca, celula
glandulara.
Clasificarea reflexelor - poate fi facuta dupa trei criterii:
dupa localizare - pot fi reflexe spinale, bulbare, pontine,
mezencefalice, subcorticale etc.
dupa numarul sinapselor - pot fi monosinaptice (reflexul
osteotendinos) si polisinaptice (reflexul bisinaptic, cutanat sau de
aparare si reflexele vegetative).
dupa modul de aparitie - pot fi neconditionate (innascute) sau
conditionate (dobandite in timpul vietii)

MADUVA SPINARII
Maduva spinarii impreuna cu meningele spinale ocupa
canalul vertebral, avand limita superioara arcul posterior al atlasului
si cea inferioara (vertebra lombara L2).

MENINGELE SPINALE
Meningele spinale este o membrana de invelis ale maduvei
spinarii, respectiv dura mater, arahnoida sipia mater.
Dura mater - este o membrana fibroasa asezata pe fata interna a
canalului vertebral, de care ramane totusi despartita printr-un
spatiu numit spatiul epidural.
Arahnoida - este membrana conjunctiva subtire care adera la fata
interna a durei mater.
Pia mater - este o membrana vasculara care adera intim la
suprafata maduvei spinarii si se prelungeste si in jurul nervilor spinali,
carora le formeaza teci.
Intre arahnoida si pia mater se delimiteaza
subarahnoidian in care se gaseste lichidul cefalorahidian.

spatiul

STRUCTURA MADUVI SPINARII

Maduva spinarii este formata, ca orice segment al sistemului
nervos central, din substanta cenusie sisubstanta alba.

SUBSTANTA CENUSIE
Substanta cenusie, dispusa central, pe o sectiune
transversala, are forma literei H. Ca urmare a acestei configuratii,
substanta cenusie a fost impartita in trei coarne, fiecare cu structura
si activitate proprie:
- cornul anterior - este format din neuroni motori , ai caror axoni
parasesc maduva prin radacinile anterioare ale nervilor spinali,
inerveaza si asigura motilitatea si tonusul muscular.
- cornul posterior - este format din neuroni senzitivi (sensibilitatea
exteroceptiva, tactila, si termoalgezica.
- cornul lateral - este format din neuroni visceromotori si
viscerosenzitivi
organizati
in
nuclei
vegetativi(simpatic
si
parasimpatic,) cu rol in controlul activitatii organelor interne.

SUBSTANTA CENUSIE
-intre cornul lateral si baza cornului posterior, in substanta alba se
gaseste substanta reticularamedulara.
-substanta cenusie a coarnelor este unita cu cea de partea opusa
printr-o bara transversala denumitacomisura cenusie, care este
traversata de canalul ependimar.

SUBSTANTA ALBA
Substanta alba - este asezata la periferia maduvei spinarii, in
jurul substantei cenusii si esteimpartita in 3 cordoane: anterior,
lateral si posterior.
Aceste cordoane sunt formate din fibre nervoase mielinice
care urca sau coboara prin maduva si caresunt organizate in
fascicule.
Fasciculele de substanta alba ale maduvei spinarii sunt la
randul lor sistematizate in cai ascendente si descendente.

SUBSTANTA ALBA
Caile ascendente - reprezinta caile sensibilitatii intregului corp, cu
exceptia extremitatii cefalice. in functie de tipul si dispozitia
receptorilor si de calitatea informatiilor receptionale, caile
sensibilitatilor au fost clasificate in trei grupuri: exteroceptiva,
proprioceptivasi interoceptiva.

Caile ascendente
- calea sensibilitatii exteroceptive - conduce informatii preluate de
la nivelul receptorilor cutanati, informatii tactile, dureroase si
termoalgezice (fascicolul Goll-medial si Burdach-lateral).
- calea sensibilitatii proprioceptive transporta informatii dela dela
nivelul aparatului locomotor (muschi, oase, tendoane, articulatii).
Dupa cum aceste informatii sunt proiectate la etajele superioare,
sensibilitatea proprioceptiva poate fi constienta sau inconstienta.
- calea sensibilitatii interoceptive transporta informatii de la
nivelul organelor interne si seroaselor acestora (pleura, pericard,
peritoneu). Sensibilitatea viscerala poate fi transmisa prin fibre
vegetative simpatice si parasimpatice, dar si somatice.

CAILE DESCENDENTE
Caile descendente conduc comenzi motorii voluntare
(calea piramidala) si involuntare
sau automate
(caile
extrapiramidale) de la nivelul etajelor superioare ale sistemului
nervos central catre neuronul motor din cornul anterior. Acesta
constituie astfel calea motorie, finala, comuna pentru ambele
sisteme motorii, piramidal si extrapiramidal.
Altfel spus, acest motoneuron reprezinta singura legatura
anatomica si functionala dintre SNC si musculatura striata.

Calea sistemului piramidal

Calea sistemului piramidal conduce comenzi motorii
voluntare cu origine corticala. Aceasta cale este formata doar
din doi neuroni, ceea ce-i mareste efectiv viteza de reactie.
primul neuron este neuronul piramidal, cortical. Axonul lui
traverseaza succesiv toate etajele SNC pana la nivelul bulbului
rahidian, unde are loc incrucisarea majoritatii fibrelor (85%). Inferior
se vor forma doua fascicule piramidale: unul direct care coboara
prin cordonul anterior si altul incrucisat (85% din fibre) care coboara
prin cordonul lateral. Fibrele ambelor fascicule stau la baza
miscarilor voluntare, fine.

Calea sistemului extrapiramidal

Calea sistemului extrapiramidal este o cale motorie
secundara, polisinaptica.
Sistemul motor extrapiramidal intervine in controlul tonusului
postural, al miscarilor automate asociate si atitudinilor automate.

NERVUL SPINAL
Maduva spinarii este impartita in segmente medulare sau
mielomere ( metamerie). Aceasta se pastreazasi la nivelul nervilor
spinali care parasesc segmentele medulare, in sensul ca din fiecare
metamer se formeaza cate o pereche de nervi spinali.

NERVUL SPINAL
Nervul spinal este la fata laterala a maduvei spinarii, de
forma unui trunchi nervos, format prin unirea a doua radacini:
- radacina posterioara care are pe traiectul ei ganglionul spinal,
format din neuronii tuturor cailor sensibilitatilor, somatice si
vegetative, si are corpul celular la nivelul ganglionului spinal si ai
caror axoni patrund apoi prin santul lateral posterior in maduva.
radacina anterioara - este formata din axonii motoneuronilor
radiculari din cornul anterior al maduvei si dupa ce strabat
radacina anterioara si nervul spinal, si ajung la muschiul striat.
Radacina anterioara mai are in componenta sa axonii neuronilor
visceromotori din cornul lateral: simpatici sau parasimpatici, cu un
comportament diferit.

TRUNCHIUL NERVULUI SPINAL

Trunchiul nervului spinal se imparte apoi in 3 ramuri:
- ramura anterioara care inerveaza motor si senzitiv partea
anterioara a trunchiului si membrelor. O parte din aceste ramuri
(cervicale, lombare si sacrale) se organizeaza in plexuri nervoase
care participa la inervatia, indeosebi a membrelor.
- ramura posterioara - care inerveaza motor si senzitiv partea
posterioara a trunchiului.
- ramurile comunicante - fac legatura intre trunchiul nervului spinal
si ganglionul vegetativ laterovertebral, pentru a ajunge direct la
plexurile viscerale. simpatice si parasimpatice.
- ramura meningiala - asigura inervatia senzitiva a meningelor
spinale.

REFLEXELE SPINALE
Alaturi de functia de conducere a maduvei spinarii, functia
reflexa joaca un rol esential in activitatea acesteia.
Actul reflex constituie modalitatea de raspuns fiziologic la un
stimul care actioneaza asupra unui receptor specific; substratul
anatomic al reflex este reprezentat de arcul reflex. Acesta este
fonnat din trei componente:
- calea aferenta, centripeta sau senzitiva - formata la randul ei din
receptori specifici si neuronul senzitiv din ganglionul spinal.
- centrul nervos - este format din mase neuronale (nuclei) Ia nivelul
carora ajung informatiile senzitive, care sunt prelucrate apoi, astfel
incat sa se genereze un raspuns motor. De asemenea, ei pot fi
somatici sau vegetativi.
- calea eferenta - este formata din axonii neuronilor radiculari,
somatomotori (reflexe somatice) sau visceromotori (reflexe
vegetative).

REFLEXELE SPINALE
A. Reflexele somatice medulare dupa numarul neuronilor si
sinapselor arcului reflex pot fimonosinaptice sau polisinaptice:
- reflexele monosinaptice- sunt formate din numai doi neuroni, unul
senzitiv si altul motor, efector (motoneuronul). Exista deci o singura
sinapsa, ceea ce determina o viteza foarte mare de
raspuns.Aceste reflexe sunt limitate strict si fara iradiere. Din aceasta
categorie fac parte reflexele osteotendinoase (rotulian, ahilian,
bicipital, tricipital).
- reflexele polisinaptice - sunt reflexe de aparare sau cutanate,
formate din cel putin trei neuroni. Prezenta neuronilor intercalari,
intre neuronul senzitiv si cel motor, mareste durata de latenta (mai
multe sinapse) si permite iradierea, ceea ce se traduce printr-un
raspuns motor mai complex, cu implicarea unor regiuni mai
tinse. De ex: flexia unui membru, la aplicarea unui excitant nociv
pe tegument.

REFLEXELE SPINALE
B. Reflexele vegetative medulare. La nivelul cornului lateral al
substantei cenusii, neuronii vegetativi se organizeaza in centri sau
nuclei vegetativi care pe toata lungimea maduvei sunt simpatici,
iar la nivelul segmentelor medulare S2-S4 sunt si parasimpatici
(centrul parasimpatic pelvin sau sacral). La nivelul acestor centri
vegetativi se inchid o serie de reflexe din care amintim:
- centrul ciliospinal - C8-T2
- centrul cardioaccelerator - T2-T5
- centrul bronhodilatator - T2-T5
centrul
abdomino-pelvin
de
control
al
tubului
digestiv - T6-T12
- centrii mictiunii si defecatiei - simpatici - L1-L5
- parasimpatici - S2-S4
- centrii reflexelor vasoconstrictoare, sudorale si pilomotorii pe
toata lungimea maduvei spinarii.

TRUNCHIUL CEREBRAL
Trunchiul cerebral se afla in continuarea maduvei spinarii, se
intinde pana la diencefal si prezinta importante functii reflexe si de
coordonare a activitatii unor organe vitale.
El este format din trei etaje care de jos in sus sunt:
1- bulbul rahidian - care continua maduva spinarii de la nivelul
arcului posterior al atlasului
2- puntea sau protuberanta;
3- mezencefalul - format la randul lui din pedunculii cerebrali si
lama cvadrigemina.

STRUCTURA TRUNCHIULUI CEREBRAL

La fel ca si maduva spinarii, trunchiul cerebral este format din
substantaa cenusie si substanta alba. Ca urmare a decusatiilor
ascendente si descendente la nivelul trunchiului cerebral, substanta
cenusie nu mai prezinta o dispozitie compacta, ca la nivelul
maduvei, ci este fragmentata, formand multipli nuclei inconjurati de
fascicule de substanta alba.

NUCLEII TRUNCHIULUI CEREBRAL

Deci substanta cenusie a trunchiului cerebral este formata
din nuclei.
SUBSTANTA CENUSIE A TRUNCHIULUI CEREBRAL
a)
1)
2)
3)
4)

Nuclei de origine ai nervilor cranieni:

nuclei somatomotori;
nuclei visceromotori (nuclei vegetativi parasimpatici);
nuclei viscerosenzitivi;
nuclei somatosenzitivi.

b) Nucleii proprii ai trunchiului cerebral

C) Formatia reticulata a trunchiului cerebral

NUCLEII TRUNCHIULUI CEREBRAL

SUBSTANTA ALBA A TRUNCHIULUI CEREBRAL
1) caile de asociatie ale trunchiului cerebral;
2) caile ascendente:
a) care tranziteaza trunchiul cerebral in drum spre talamus;
b) cu origine in trunchiul cerebral.
3) caile descendente:
a) calea piramidala;
b) caile extrapiramidale.

NERVII CRANIENI
Sunt in total 12 perechi. Trunchiul cerebral este parasit,
succesiv, de ultimele zece perechi de nervi cranieni (III-XII). Primele
doua perechi (I - olfactiv si II - optic) reprezinta de fapt prelungiri ale
creierului.
Nervii cranieni sunt urmatorii:
I. OLFACTIV
II. OPTIC
III. OCULOMOTOR
IV. TROHLEAR
V. N.TRIGEMEN
VI N. ABDUCENS
VII. N. FACIAL
VIII. N.ACUSTICOVESTIBULAR

IX.
X.
XI.
XII

N. GLOSOFARINGIAN
N. VAG
N. ACCESOR
N. HIPOGLOS

FUNCTIA REFLEXE A TRUNCHIULUI CEREBRAL

-

deglutitia;
reflexul de sugere;
reflexul de voma;
reflexe respiratorii;
reflexul de tuse;
reflexe baro- si chemoreceptoare;
reflexul salivar al glandei parotide;
reflexul salivar al glandelor submandibulara si sublinguala;
reflexul lacrimal;
reflexul palpebral (de clipire);
reflexul pupilar;

CEREBELUL
Cerebelul este alcatuit dintr-o formatiune mediala, denumita
vermis, si doua emisfere cerebeloase.
In ansamblu, cerebelului i se descriu trei fete, superioara si
inferioara, despartite printr-un sant circumferential, si una
anterioara.
Suprafata cerebelului prezinta o serie de santuri si fisuri care
participa la impartirea cerebelului in lobi, lobuli si folii.

STRUCURA CEREBELULUI
Cerebelul este format din substanta cenusie si alba:
a) substanta cenusie este asezata atat la suprafata, unde formeaza
scoarta cerebeloasa, cat si la interior, unde formeaza nucleii
cerebelosi.
b) substanta alba este dispusa sub scoarta cerebeloasa spre care
trimite prelungiri subtiri.
Scoarta cerebeloasa este formata din trei straturi celulare, cu
structura si functii diferite: de la suprafata spre profunzime aceste
straturi sunt:
- stratul molecular;
- stratul intermediar sau al celulelor Purkinje;
- stratul granular.

STRUCURA CEREBELULUI
Nucleii cerebelului - sunt in numar de patru perechi, care dinspre
median spre lateral sunt:
- nucleul fastigial - este asezat la nivelul vermisului;
- nucleul globos - lateral de precedentul;
-nucleii emboliformi;
-nucleul dintat - este cel mai mare, fiind asezat in centrul emisferei
cerebeloase.
Substanta alba, sau centrul alb al emisferei cerebeloase, este
formata din fibre aferente si eferente, care sosesc sau parasesc
scoarta cerebeloasa, la care se adauga fibrele de asociatie dintre
cele doua emisfere cerebeloase.

DIENCEFALUL
Este aezat n prelungirea trunchiului cerebral, sub emisferele
cerebrale.
Anatomic si functional, diencefalul este impartit in
urmatoarele parti:
1) talamusul substanta cenusie; participa la formarea peretelui
lateral si inferior al ventriculului III.
2) hipotalamusul - are forma unei palnii cu baza mare orientata
superior.
3) - metatalamusul - format din cei doi corpi geniculati.
4) - epitalamusul in care este epifiza.
5) - subtalamusul - reprezinta o zona de trecere intre mezencefal si
diencefal.

STRUCTURA SI FUNCTIILE DIENCEFALULUI

1) talamusul - este un centru senzitiv complex, impartit in trei grupuri
nucleare: anterior, medial si lateral.
Functiile talamusului pot fi sistematizate astfel:
-functia de releu - sau statie obligatorie pentru toate caile senzitivosenzoriale, cu exceptia caii olfactive.
-functia de asociatie, de coordonare senzitivo-motorie, devine
secundara, fiind preluata de emisferele cerebrale.
-mentinerea tonusului cortical.

STRUCTURA SI FUNCTIILE DIENCEFALULUI

2) hipotalamusul - este format din numerosi nuclei dintre care unii
prezinta capacitatea de neurosecretie; sinteza, transportul si
eliberarea de neurohormoni.
Hipotalamusul prezinta conexiuni complexe, aferente si
eferente cu cortexul cerebral, nucleii bazali, talamus, cerebel si gl
endocrine.
Ca urmare a conexiunilor pe care le realizeaza
hipotalamusul, functiile acestuia pot fi sistematizate astfel:
- neurosecretia - prin care hipotalamusul intervine in controlul direct
al secretiei adenohipofizei si indirect in secretia tuturor glandelor
endocrine din organism.
-controlul activitatii sistemului nervos autonom; in partea anterioara
sunt nuclei cu functie parasimpatica, iar partea posterioara nuclei
cu functie simpatica.

STRUCTURA SI FUNCTIILE DIENCEFALULUI

-termoreglare - hipotalamusul anterior este termolitic vasodilatatie,
sudoratie),
iar
hipotalamusul
posterior
estetermogenetic
(vasoconstrictie, stimularea metabolismului intermediar, tremor).
-reglarea metabolismelor intermediare;
-reglarea metabolismului energetic;
-reglarea importului de alimente si apa; centrii foamei si setei au
localizare hipotalaniica;
-controlul periodicitatii sau ritmului somn-veghe;
-coordonarea unor acte de comportament (alimentar, sexual, de
conservare);
-coordonarea functiei sexuale controlul gameto-genezei, ciclurilor
periodice si apetitului sexual.

EMISFERELE CEREBRALE
Emisferele cerebrale sunt doua formatiuni ovoidale cu axul
lung dispus antero-posterior, despartite incomplet prin fisura
interemisferica, in care patrunde o prelungire a durei mater
cerebrale denumita coasa creierului.
Emisferele cerebrale sunt unite prin formatiuni comisurale.

CONFIGURATIA EXTERNA A EMISFERELOR

CEREBRALE
Fiecare emisfera cerebrala prezinta trei fete (superolaterala,
mediala si inferioara), trei poli ( anterior-frontal, mijlociu-temporal si
posterior-occipital) si trei margini.
- fata supero-laterala prezinta trei santuri adanci: lateral, central
si parieto-occipital, care delimiteazapatru lobi: frontal, parietal,
occipital si temporal.
- fata mediala - prezinta in partea inferioara cea mai mare
formatiune comisurala a emisferelor cerebrale, corpul calos.
- fata inferioara - este impartita de santul lateral in doua parti:
a) anterioara - care reprezinta fata orbitala a lobului frontal; in
partea mediala se gaseste santul olfactiv, in care sunt asezate
bulbul si tractul olfactiv si lateral girii orbitali.
b) posterioara temporo-occipitala, traversata de o serie de santuri
anteroposterioare care delimiteaza giri.

STRUCTURA EMISFERELOR CEREBRALE

Emisferele cerebrale sunt formate din substanta cenusie si alba:
1) substanta cenusie
este dispusa la suprafata emisferelor
cerebrale unde formeaza scoarta cerebralasau cortexul, si la
baza lor unde formeaza nucleii bazali sau corpii striati.
a) scoarta cerebrala;
b) nucleii bazali sau corpii striati;
2) substanta alba - Fibrele substantei albe a emisferelor cerebrale
sunt sistematizate in trei grupuri:
a. fibre comisurale
b. fibre de asociatie
c. fibre de proiectie

PRINCIPALELE LOCALIZARI CORTICALE

S-a ajuns la delimitarea, pe suprafata emisferelor cerebrale,
unor arii corticale cu functii precise senzitivo-senzoriale, motorii de
asociatie si vegetative (peste 45 de arii corticale).
ARIILE DE PROIECTIE SENZITTVO-SENZORIALE
ARIILE MOTORII
ARIILE DE ASOCIATIE
ARII VEGETATIVE

A
B