Sunteți pe pagina 1din 5

1

Capitalul factor derivat de productie


Orice activitate economica presupune pe langa factorii de productie primari
utilizarea unor instrumente de munca denumite capital.
Termenul de capital a aparut inca din secolul al XII- lea avand mai multe
semnificatii : fond, stoc de marfuri, masa de bani, bani purtatori de dobanda.
Mai tarziu i se atribuie semnificatia de bogatie, averi banesti, patrimoniu.
In secolul al XVIII lea , acestui termen i se da sensul de factor de productie .
A fost introdus in teoria economica de economistul francez Turgot .
In prezent notiunea de capital este folosita cu acceptiuni extrem de diverse, si
anume : capital productiv, capital banesc, capital real, capital fictiv, capital nominal,
capital tehnic, capital cultural, capital uman etc .
Capitalul ca factor de productie exprima totalitatea bunurilor economice
produse, eterogene si reproductibile, utilizate in producerea altor bunuri materiale
sau servicii destinate pietei .
Capitalul, ca factor de productie se delimiteaza de celelalti factori de productie
cu care se combina in vederea obtinerii bunurilor si serviciilor cat si alte forme de
capital (capital lichid, capital fictiv, capital nominal, capital social). Capitalul
nominal reprezinta ansamblul patrimoniului intreprinderii, format din : bunuri, bani,
creante, capital fictiv ( hartii de valoare). Capitalul social este suma subscrisa de
proprietarul unei societati pe actiuni. Capitalul lichid este capitalul banesc.
Capitalul ca factor de productie este considerat un factor de productie derivat,
el provenind din procese de productie anterioare. La randul lor, bunurile capital sunt
considerate ca fiind acele bunuri care sunt produse nu pentru a satisface nevoile
directe de consum ale oamenilor ci pentru a fi folosite in productie . Din acest motiv
elementele care formeaza capitalul sunt denumite capital tehnic. In cadrul capitalului
tehnic sunt cuprinse urmatoarele elemente:
- constructii de natura diferita ( fabrici, mine , cai ferate, drumuri,
scoli)
- masini, utilaje , instrumente, echipamente de orice fel.
- stocuri de materii prime si produse finite
- tehnica electronica de calcul
- licente etc
Capitalul tehnic (real) , corespunzator comportarii lui in productie, resprectiv
dupa modul cum participa , se consuma si se inlocuieste se grupeaza in capital fix si
capital circulant
Capitalul fix este acea parte a capitalului tehnic format din bunuri de lunga
durata ce servesc ca instrumente ale muncii oamenilor, participand la mai multe
cicluri de productie, care se consuma treptat si se inlocuiesc dupa mai multi ani de
utilizare .

Capitalul fix cuprinde : cladiri, utilaje , instalatii, masini, mijloace de transport


etc.
Participarea capitalului fix la mai multe cicluri de productie are ca efect
pierderea treptata a capacitatii lui de functionare ca urmare a uzurii. Uzura este deci
deprecierea caracteristicilor tehnico- functionale ale capitalului fix.
Uzura capitalului fix este un proces normal.
Ea este de doua feluri:
a)uzura fizica
b)uzura morala
Uzura fizica consta in pierderea treptata a capacitatii de functionare a
capitalului fix datorita folosirii lui in procesul de productie sau datorita actiunii
distructive a agentilor naturali.
Pierderea treptata a capacitatii de productie este insotita de procesul
amortizarii, ce presupune transimterea treptata a cotei parti din pretul de cumparare a
capitalului fix asupra bunurilor produse. Amortizarea este deci procesul de
recuperare a pretului initial de cumparare al capitalului fix. Amortizarea constituie
expresia baneasca a uzurii capitalului fix.
Amortizarea pune in evidenta in cadrul costului de productie, consumul
factorului capital fix. Prin amortizare se asigura constituirea, in cadrul fiecarei
intreprinderi, a unui fond de amortizare, pe seama caruia va fi posibila inlocuirea
capitalului fix, cand va sosi sfarsitul vietii sale tehnice.
Uzura morala apare sub incidenta progresului tehnic si a conditiilor pietei
care asigura elemente de capital fix mai ieftine decat cele in functiune si/sau cu
performante tehnico- economice superioare.
In conditiile in care performantele tehnice si economice nu mai corespund se
pune problema inlocuirii acestora inainte de uzura lor fizica completa, cu elemente
de capital fix noi .
Partea neamortizata a acestor elemente de capital fix care se inlocuiesc
reprezinta pierderi pentru agentii economici.
Evitarea acestor pierderi determinate de uzura morala se face prin folosirea
intensiva a capitalului fix si prin amortizarea accelerata a acestuia .
In functie de conditiile de exploatare a diferitelor elemente ale capitalului fix
se disting mai multe modalitati de amortizare : - liniara
- progresiva
- regresiva
- accelerata
Amortizarea liniara este acel mod de amortizare in care se utilizeaza aceeasi
cota anuala de amortizare pentru toata durata de functionare a capitalului fix. Suma
medie anuala a amortizarii se determina prin luarea in considerare a :
- pretului de achizitionare a capitalului fix (Kf) (Vi)

- a veniturilor obtinute din casarea lui ( r )


- cheltuielilor cu montarea si demontarea ( d )
- durata de functionare a Kf
A = (Vi r +d )/ T T= durata de functionare a capitalului fix
Prin raportarea amortizarii anuale la pretul capitalului fix ce se amortizeaza se
determina cota anuala de amortizare (%)
Ca = A/ Kf * 100
Vi = Df * Aa
Ra = 1/Df * 100
La amortizarea progresiva, tinandu-se seama de gradul uzurii efective a
capitalului fix si de frecventa reparatiilor care se maresc spre finalul perioadei de
functionare a acestuia se stabilesc cote anuale de amortizare crescatoare.
Amortizarea regresiva consta in stabilirea unor cote de amortizare
descrescatoare pe durata de functionare a capitalului fix. Prin aceasta metoda se
recupereaza mai repede cea mai mare parte a cheltuielilor de achizitionare a
capitalului fix , diminuandu-se astfel eventualele pierderi datorate uzurii morale a
acestuia.
Amortizarea accelerata este o forma de recuperare rapida a pretului
capitalului fix achizitionat, in vederea evitarii pierderilor ca urmare a uzurii morale a
acestuia, prin stabilirea unor cote de amortizare mai mari, adica a unor durate
normale de functionare mai mici.
Capitalul circulant = acea parte a capitalului tehnic reprezentat de stocurile de
materii prime, materiale , combustibil, semifabricate, apa tehnologica care participa
si sunt consumate sau profund transformate in cursul unui singur ciclu de productie
si trebuie inlocuite cu fiecare nou ciclu de productie.
Consumandu-se intr-un singur ciclu de productie capitalul circulant se
regaseste integral in costul productiei respective.
Bunurile produse devin capital fix sau circulant numai cand sunt atrase in
activitatea productiva prin intermediul tranzactiilor de piata, in scopul obtinerii de
profit. Bunurile capital nu trebuie confundate cu mijloacele de productie, deoarece
acestea cuprind si unele elemente ce nu apar ca rezultat al muncii trecute, fiind
legate de factorul natural.
Circuitul si rotatia capitalului
Capitalul parcurge in miscarea sa circulara 3 stadii :
1) transformarea capitalului banesc ( lichid ), a banilor, in capital productiv
( bunuri necesare productiei )
B - Kp

2) transformarea capitalului productiv ( tehnic ) vazut in combinarea sa cu ceilalti


factori de productie in marfuri destinate vanzarii pe piata
Kp p - M
3) transformarea capitalului din forma marfa in forma lichida, baneasca prin
vanzarea marfurilor pe piata
M B
B > B cu valoarea adaugata neta
B (salarii + dobanda + renta ) = profitul intreprinzatorului.
Capitalul imbraca in cadrul circuitului sau 3 forme :
- forma baneasca ( lichida )
- forma bunuri de capital
- forma marfa
Numai bunurile capital reprezinta capital real, care functioneaza in calitate de
factor de productie. Banii si marfurile sunt forme derivate ale capitalului. Stocat sub
forma de bani, capitalul ramane inactiv si in aceasta postura el nu mai poate fi privit
ca factor de productie ci cel mult ca factor potential.
Cele 3 stadii ale miscarii capitalului privite in unitatea lor dialectica reprezinta
circuitul capitalului.
Fluxul circular al capitalului nu se intrerupe dupa un circuit, el continua,
reluandu-se permanent.
Circuitul capitalului privit in fluxul neintrerupt al reluarii saleconstituie
rotatia capitalului.
Timpul necesar pentru parcurgerea unui circuit complet poarta denumirea de
durata de rotatie a capitalului. Cu cat acest timp este mai mic cu atat viteza de rotatie
a capitalului creste.
Viteza de rotatie a capitalului este influentata de :
- structura capitalului productiv
- timpul de productie si timpul de circulatie
Pentru marirea vitezei de rotatie a capitalului trebuie sa se actioneze in directia
ameliorarii celor doua grupe de factori de influenta
O problema importanta legata de capitalul productiv o reprezinta formarea
acestuia.
Procesul de formare a capitalului se realizeaza prin doua modalitati:
- formarea bruta a capitalului fix
- variatia stocurilor de capital circulant
La baza formarii brute a capitalului fix stau investitiile brute respectiv
totalitatea cheltuielilor intreprinderilor cu achizitionarea de noi echipamente de
productie, noi constructii etc
Sursa formarii brute a capitalului fix o constituie amortizarea capitalului fix si
acumularea neta de capital care impreuna formeazainvestitia bruta.

Sursa formarii nete a capitalului fix o constituie parte a profitului sau a


venitului economisit destinata sporirii volumului capitalului fix ( investitia neta )
IBruta = INeta + Akf
Variatia stocurilor reprezinta diferenta dintre intrarile in stocurile unei
intreprinderi si iesirile din stocurile acesteia , in cursul unei anumite perioade.
Stocurile contin toate bunurile ( materii prime, materiale, combustibil, semifabricate,
productie neterminata, produse finite ) care se gasesc in posesia intreprinderilor.
Pentru cercetarea starii generale a situatiei capitalului fix se utilizeaza
indicatorii:
1) Coeficientul uzurii capitalului fix
Uzura capitalului fix / valoarea capitalului fix supus amortizarii
2) Coeficientul intrarilor de capital fix
Valoarea capitalului fix pus in functiune / stocul de capital fix
3) Coeficientul scoaterilor de capital fix
Valoarea capitalului fix scos din functiune / stocul de capital fix
4) Coeficientul starii fizice a capitalului fix
Valoarea ramasa neamortizata / valoarea totala a capitalului fix