Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
• Definiţie: Partea de vorbire care ţine locul unui substantiv se numeşte pronume. Pronumele care
arată persoane diferite se numeşte pronume personal.
• Pronumele are trei persoane:
a ) persoana I - persoana care vorbeşte
b ) persoana a II a - persoana cu care se vorbeşte
c ) persoana a III a - persoana despre care se vorbeşte
• Pronumele are două numere:
- singular
- plural
• Pronumele are gen numai la persoana a III a
• Formele pronumelui personal pot fi:
a ) accentuate - când pot constitui singure propoziţii ( întrebări sau răspunsuri la întrebări ):
Exemple: - Cine vine cu mine ? - Corina, îţi place să pictezi ?
- Eu. - Mie ? Da, foarte mult.
b ) neaccentuate - când nu pot constitui singure propoziţii
Exemple: Mama îl întâmpină cu drag. - De ce mi-ai adus această carte ?
Formele accentuate şi neaccentuate ale pronumelui personal:
• Probleme de ortografie:
a ) pronumele neaccentuate: mi-; ţi-; te-; l-; ne-; v-; le- pot sta înainte sau după un cuvânt care
exprimă acţiune ( verb ) şi pot fi scrise cu liniuţă de unire ( cratimă ): mi-a spus; ţi-a dat; te-ai
speriat; l-am ocolit; am văzut-o; spune-mi; ne-ai văzut; v-am salutat; le-am spus. Atenţie la scrierea
unor forme folosite în vorbirea populară: datu-ţi-ai seama; speriatu-te-ai; ocolitu-l-am; văzutu-ne-ai;
datu-v-am bineţe, etc.
b ) pronumele neaccentuate: -l; -o; -mi; -ţi se pot rosti împreună cu orice cuvânt aflat înaintea lor,
dacă acesta se termină cu o vocală; poate fi chiar un alt pronume!
Exemple: calu-mi ( calul meu ); frumosu-i cal; aşa-mi; iată-l; i-l dau; ţi-l aduc, etc.