Sunteți pe pagina 1din 13

METODE DE RECUPERARE MEDICALE B.F.T.

N FRACTURA
MAINII

DEFINIIE I GENERALITI
Fractura este o discontinuitate la nivelul unui os ca urmare a unui traumatism .
Mna omului a constituit obiectul a numeroase studii de paleontologie ,antropologie i
embriologie.
Aceste lucrri subliniaz in general un paradox:dac din punct de vedere morfologic
mna pstreaza vestigii anatomice ancestrale (fiind derivat fr transformari prea mari
dintr-un timp primitiv n filogenia speciilor ), n schimb , din punct de vedere
funcional, mna este apogeul proceselor de evoluie orientat ctre prehensiune
delicat i de for ct i ctre o percepie senzorial fin.
Importana funcional a minilor pentru viaa social i profesional a omului este
considerabil.
Traumatismul minii propriuzise este un ansamblu al tulburrilor de ordin local i
general produse prin aciunea unui agent voluntar a crui for depete rezistena
esuturilor asupra crora acioneaz producnd printre altele entorse, luxaii
,fracturi,etc.
Mna mai prezint o serie de sindroame , boli disfuncionale , n a crei etiopatologie
microtraumatismul joac un rol determinant.
Traumatismul determin n fond abaterea de la normalitatea morfo-funcionala a
minii.
Aceast normalitate o putem defini prin urmatoarele criterii prezente atat in
prehensiune cat si in alte miscari pe care le face mna:
-

absena durerii
echilibrul muscular
mobilitatea articular
Tendonul "creer-mn "sta la baza intregii creatii umane.
Ca urmare a naltei specializri, a motricitii i sensibilitii, ansamblul cibernetic
"creer-mn" organ de execuie ,permite actul complex a prehensiunii i n plus,ca
organ de informare,degetele sunt un adevrat receptor senzorial care permite omului s
palpeze obiectele din jur si sa interpreteze informatii vizuale.
Progresele mecanizarii si automatizarii au dus la reducerea meseriilor manuale si
artizanale fara a scadea prin aceasta importanta functionala considerabila a mainilor.
Orice alterare a elementelor structurale ale mainilor poate compromite partial sau total
una dintre functiile complexe cu consecinte dintre cele mai grave pentru activitatea
profesionala, pentru viata sociala si chiar pentru comportamentul psihic al muncitorului
manual sau intellectual.
Tipurile lezionale ale macro-traumatismelor mainii sut cele mai obisnuite :plagi,
contuzii, luxatii ,entorse,fracturi; care pot interesa articulatiile , oasele, vasele, nervii.

Fractura este o intrerupere a continuitatii osului: uneori acesta intrerupere poate fi


incomplete (fisura, fractura in "lemn verde" la copii infundari ale oaselor craniului) sau
completa cu traiect (transversal, oblic, spiroid, longitudinal).De asemenea , fracturile
pot fi : deschise cu distrugerea tegumentului si inchise cu pastrarea integritatii
tegumentulu
ETIOLOGIE
In etiologia traumatismelor se intalnesc factori mecanici , fizici, chimici si biologici.
Factorii mecanici produc traumatisme prin obiecte taioase sau ascutite , prin caderi sau
loviri.
Factorii fizici produc leziuni traumatice diverse: arsuri , degeraturi, iradieri,
electrocutari.
Fatorii chimici produc leziuni traumatice numite coroziuni.
Factorii biologici produc leziuni traumatice prin intepaturi, striviri, muscaturi, etc.
Fracturile sunt produse de traumatisme prin actiune directa sau indirecta:
- fracturile directe sunt cele produse cand agentul traumatic fractureaza osul, chiar la
nivelul de aplicare a socului violent.
Sunt mai frecvent intalnite la oasele neacoperite de muschi: clavicula, tibia :
- fracturile indirecte sunt cele in care traiectul de fractura se afla la distanta de punctul
de aplicare al traumatismului .
Ele se produc prin flexie , rasucire , tractiune, presiune ,etc

ANOTOMIE PATOLOGICA

Fracturile mainii sunt: ale bazei metacarpului (capatul distal) ale diafizei
falangelor , ale colului metacarpienelor (capatul proximal) si in al patrulea
rand fractura policelui.
Fracturile metacrpienelor difizare sau de col , sunt imobilizate cu atela pe fata
dorsala pe o durata de trei saptamani.
Doar fracturile colului si capului distal metacarpian pot da uneori(daca apar deplasari)
redori in articulatiile metacarpofalangiene.
Fracturile falangelor cele mai obisnuite sunt ale falangei proximale si mijlocii .
Capul proximal al fracturii falangei proximale deviaza dorsal(tras de extensori), iar al
falangei mijlocii poate devia dorsal sau volal in functie de sediul fracturii , in raport cu
insertia flexorului superficial al degetelor.
Fracturile care intereseaza articulatiile interfalangiene, interesarea capetelor
articulare ale interfalangienelor, cu lezarea consecutiva a capsulei articulare
duce in marea majoritate a cazurilor la redoare articulara.
Fractura poilicelui cunoscuta ca fractura Bennett, este o fractura
a
metacarpului - capatul distal - cu dizlocare carpometacarpiana.

Fractura scafoidului este cea mai frecventa fractura a oaselor carpului .


SIMPTOMATOLOGIE
Organismul raspunde la actiunea agentului traumatic prin manifestari locale si
generale, in care este implicat in primul rand sistemul nervos.
Manifestarea generala cea mai importanta este socul traumatic care se instaleaza in
traumatisme de o anumita intensitate .
Pe plan local , prin acelas mechanism complex se produc modificari neuro-vasculare
in general manifestarea locala comuna esta necroza tisulara ,care este rezultatul actiunii
directe a agentului traumatic asupra celulelor si rezultatul ischemiei tisulare prin
distrugerea capilarelor intercelulare. Necroza tisulara este urmata de hiperemie, locala ,
edem , exudat si infiltrate celular.
Indiferent de amplasarea leziunilor locale , fracturile neglijate sau iuncorect tratate
lasa deseori o serie de sechele suparatoare, uneori foarte grave.
ISTORICUL BOLII
Din interogatoriu e necesar sa rezulte data , ora , conditiile accidentului (trafic rutier,
caderi, sport ) si modul debutului brusc in accidente , sau lent in complicatiile tardive ale
fracturilor.Se mai inregistreaza dureri subiective si caracterul lor, intensitatea ,traiect ,
importanta functionala , deformare loco-regionala , evolutie.
Se precizeza tratamentele efectuate pana la internare(primul ajutor)si modul
transportului(salvare, trecatori).
ANAMNEZA GENERALA
Anamneza ne furnnizeaza date importante privind etiologia afectiunii iar in cazuri de
traumatism deseori mecanismul de producere al acestuia .
Sexul : la cel feminin pot predomina luxatia congenitala a soldului , poliartrita
reumatoida , fractura soldului , entorsele;
la cel masculine hemofilia este exclusive , predomina
traumatismele.
Varsta : la copii pot fi gasite frecvent boli congenitale , infectii osoase , rahitism ,
distrofii osoase ;
la adolescenti , dezlipiri epifizale , cifoscolioze ,tumori osoase;
la adulti predomina fracturile, luxatiile entorsele si complicatiile lor;
la varstnici se intalnesc fracturile soldului si sechelele lor; necroza de cap femoral ,
coxartroza, fracturile epifizei radiale distale, fracturi patologice , osteoporoza generalizata.
Profesia : cei ce fac eforturi fizice pot prezenta frecvent leziuni meniscoligamentare ,
osteoporoze , discartroze .
STARE PREZENTA

In fracturi bolnavul , acuza dureri vii intr-un punct fix,impotenta functionala , prezinta
deformarea si scurtarea segmentului respectiv,
echimoze locale , mobilitate anormala a unui segment , iar la palpari si imobilizari se
percep erepitatii osoase si intreruperea reliefului osos.
Sechelele fracturilor mainii nu sunt altele decat descrise in partea generala a acestei
monografii si anume :
- durerea
- edemul
- redoarea articulara
- scaderea fortei musculare
- pierderea abilitatii miscarilor .
Adugam alegoneurodistrofia care este discutata separat .
Dintre toate insa ,redoarea articulara reprezinta elementul sechelelor central motiv
pentru care sechelele fracturii mainii intra in sindromul "mainii rigide".
Semnele clinice in cazul unei fracturi:
prin comparatie cu membrul sanatos ,cel fracturat apare rasucit in afara sau inauntru.In
caz de incalecari ale fragmentelor de fractura,membrul traumatizat poate sa prezinte si
o scurtare.
La incercarile de mobilizare a fracturilor se constata o senzatie rugoasa (aspra) sau
eruptie osoasa.
Fracturile pot fi:
-inchise
-deschise
-fracturi unice sau multiple
-fracturi cu sau fara deplasari ale fragmentelor osoase.
La examenul clinic al traumatismelor trebuie avut in vedere urmatoarele
elemente:localizarea,forma,dimensiunea,directia,aspectul,culoare,relief,profunzime,pre
zenta si tipul hemoragiei,alte particularitati in raport cu felul traumatismului eventual
prezenta corpurilor straine.

CRITERII DE SUSTINERE A DIAGNOSTICULUI


EXAMEN CLINIC
Examinarea mainii bolnave se bazeaza pe culegerea de date in numar cat mai
mare,necesare pentru stabilirea diagnosticului si conditia tratamentului.
Examenul
va
cuprinde
pe
de
o
parte
investigatiile
anamnezice,clinice,neurologice,vasculare si examene paraclinice.
Se va acorda atentie miscarilor posibile pe care le poate efectua bolnavul si felul cum
reactioneaza la comenzi.
Vor fi notate modificarile tisulare din imediata apropiere a leziunii traumatice:
-echimoze
-edem

-hemartroza sau hidrartroza.


EXAMENUL RADIOLOGIC
Semnele radiologice completeaza examenul clinic si orienteaza conduita de tratament.
Se pot produce tulburari functionale trcatoare,solutii de continuitate in diverse
structuri anatomice pana la distrugeri locale.
In fracturi examenul radiologic precizeaza diagnosticul,evidentiaza felul fracturi si
constituie un ajutor pretios in stabilirea conduitei de tratament.
EXAMEN DE LABORATOR
-testele biologice de inflamatie sunt intotdeauna negatve: V.S.H.-ul, fibrinogenul sunt
normale. A.S.L.O. este normal testul Whaler-Rese si testul fixari latexului sunt
negative, iar anticorpii antinucleari lipsesc.
Testele de studii ale metabolismului fosfo-calcic sunt normale. Lichidul sinovial extras
din articulatie, are caracterle unul transudat: clar, vascos, sarac in celule (nu depaseste
cifra de 1500-2000 de mm2 ), cu predominanta mononucleara, adesea contine fibre de
cartilaj.
DIAGNOSTIC POZITIV SI DIFERENTIAL
DIAGNOSTICUL POZITIV al fracturii post traumatice este relativ usor si are la baza
anamneza evocatoare,semnele functionale,semnele clinice obiective si semnele
radiologice edificatoare.
DIAGNOSTICUL DIFERENTIAL
Diagnosticul diferential are in vedere entorsa,contuzia,fractura.
In majoritatea cazurilor erorile de diagnostic sunt legate de examenul clinic superficial
si interpretarea eroanta a imaginilor radiologice.
EVOLUTIE SI PROGNOSTIC
Evolutia fracturilor simple este favorabila si vindecarea se
produce in 4-5 saptamini, atunci cind tratamentul este corect.
In fractura complicata, neglijata sau incorect tratata, evolutia este dificila, uneori
defavorabila, impune un tratament indelungat, prognosticul fiind rezervat.
Beneficiind de tratament ortopedic,chirurgical si medicamentos de urgenta, fracturile
cunosc in general o evolutie favorabila, in cazul in care fragmentele osoase isi

restabilesc continuitatea, ligamentele, tesuturile conjunctive cutanate, isi refac


integritatea anatomica si isi reiau functiile.

TRATAMENT PROFILACTIC- CURATIV


a) TRATAMENT IGIENO-DIETETIC
Regimul igieno-dietetic al bolnavului in perioada post traumatica vizeaza repausul
zonei afectate.
Regimul dietetic va avea in vedere ca aportul caloric sa evite supraincarcarea
supraponderala.
Se recomanda alimente bogate in calciu , dar si in vitamine si minerale .
b) CORECTIA STARII PSIHICE
In urma traumatismului pot aparea stari depresive manifestate prin dezinteres ,
indiferenta sau neincredere in posibilitatea de recuperare.
Aceasta stare este un handicap pentru recuperator deoarece bolnavul refuza sa
participe la procesul recuperator.
Aceasta stare este mai accentuata la varstnici.
Ca remediu se foloseste psihoterapia.
c) TRATAMENT MEDICAMENTOS
Mdicatia dupa traumatisme se face in general in directia combaterii durerii si reducerii
proceselor inflamatorii.
Pentru aceste obiective folosim :
- medicatia antialgica
- medicatia antiiflamatorie
Medicatia antialgica se foloseste frecvent in durerile cu intesitati mai mari .
Sunt folosite : infiltratiile de xilina 1% cu sau fara hidrocortizon in zone limitate :
termoleptice (antideprin , teperin) ;
- neuoleptice (taridozin)in cazurile de durere articulara.
Medicatia antiinflamatorie sunt utilizate mai frecvent : fenilbutazona , indometacin ,
piramidon , brufen , percluson , precum si diferiti unguenti ca : hidrocortizon ,
fenilbutazona sau silina .
Tratamentul medicamentos atialgic sau atiinflamator trebuie insotit neaparat de un
regim desodat .

d) TRATAMENT ORTOPEDIC
Se face imobilizarea prin aparat gipsat care trebuie
stanjeneasca circulatia .

executata corect fara sa

e) TRATAMENTUL CHIRURGICAL
Este indicat cand nu putem obtine prin tractiune o buna captare a fragmentelor osoase .
Tratamentul chirurgical al complicatiilor tardive este complex si selectiv dupa dupa
cum avem de a face cu o pseudoartroza ,calus exuberant , dezaxare sau consolidare
vicioasa .
f) TRATAMENTUL RECUPERATOR B.F.T.
In recuperarea manii propriu-zise un rol important il are tratamentul balneofizeoterapic .
Tratamentul are cele mai largi recomandari cu cele mai eficiente rezultate .
Tratamentul fizio-terapic care foloseste agenti fizici are o influenta favorabila asupra
fracturilor.

a ) HIDROTERMOTERAPIA
Aplicarea de caldura locala amelioreaza circulatia de aport si de ntoarcere i scade
tonusul muscular crescut, ameliornd mobilitatea articular. n stadiu de activare acut
aplicaiile reci pot fi mai utile.
mpachetarea cu nmol- const n aplicarea pe o regiune limitat (n cazul nostru
regiunea minii propriu-zise) sau pe ntreg corpul a nmolului nclzit la o anumit
temperatur.
Materialele necesare: un pat sau o canapea, o ptur, o pnz impermeabil, un cearsaf, o
compres, un du, un termometru i un ceas semnalizator.
Tehnica de aplicare - se aeaz ptura pe pat pe aceast pnz impermeabil iar apoi
deasupra cearsaful. Nmolul pregtit la temperatura precis prin nclzire electric cu aburi sau
cu amestec cu ap fierbinte.
Se pune pe cearaf ntr-un strat de 2-3cm
Bolnavul este invitat sa se aseze cu regiunea pe care vrem so mpachetam peste acest strat
.Se aplica repede namolul si pe fata anterioara si pe partile laterale ale regiunii.Se nveleste cu
cearsaf apoi cu material impermeabil si apoi cu patura .Se aplica o compresa rece la cap pentru
evitarea congestiei cerebrale . Temperatura la care se poate aplica namolul oscileaza ntre 3848 grade
Durata mpachetarii este ntre 20-40 minute .
Dup terminarea procedurii , bolnavului i se aplica dus cald .

Baia kinetoterapeutica
Baia cu miscari este o baie calda la care se asociaza miscari n toate articulatiile
bolnavului.
Se efectuiaza ntr-o cada mai mare ca cele obisnuite care se umple trei sferturi de apa la
temperatura 36-37 grade si mai rar38 grade ,
Bolnavul este invitat sa se urce in cada, timp de 5 minute este lasat linistit.

Dupa aceasta, tehnicianul executa ( sub apa ) la toate articulatiile, toate miscarile
posibile. Tehnicianul sta la dreapta bolnavului.
Toate aceste miscari se executa intr -o perioada de timp, de 5 minute. Dupa aceia
bolnavul sta in repaus, dupa care este invitat sa repete singur miscarile imprimate de
tehnician. Durata baii este de 20 - 30 minute, dupa care bolnavul este sters si lasat sa se
odihneasca.
Baia de soare
Prin baia de soare se intelege expunerea totala sau partiala a corpului la actiunea razelor
solare directe si a aerului.
Materialele necesare : un spatiu special amenajat, acoperit cu nisip, o umbrela de
protectie sau dispozitive speciale pentru acest scop, palarie de panza sau de paie, galeata cu
apa, prosop, compresa pentru frunte.
Tehnica de aplicare : expunerea corpului la soare se face luand in considerare varsta
bolnavului, starea fiziologica, afectiunea si stadiul ei.
Este bine ca inainte de a indica baia de soare sa cunoastem sensibilitatea bolnavului la
ultraviolete.
In functie de aceasta vom indica timpul de expunere. Acesta variaza in functie de
anotimp si de ceilalti factori meteorologici.
Expunerea se face atat ca suprafata expusa
cat si ca durata.
Orientativ se incepe cu expuneri la trei sau cinci minute, intercalata de pauze la 15
minute la umbra. Durata creste progresiv cu 2 -3 minute pana in ziua a treia. In zilele
urmatoarev se creste cu cateva minute nedepasindu - se in total 120 minute pe zi. Timpul
cel mai indicat penru expuneri este iuntre 7 si 10 dimineata.
Pozitia in timpul bailor de soare este bine sa fie in decubit. Iradierile se fac uniform, pe
toata suprafata corpului.
Bolnavul va purta o palarie de protectie pentru a se evita insolatia si in timpul
expunerilor prelungite, o compresa rece la frunte.
Baia de soare se incheie cu o procedura de racire, care in functie de starea bolnavului va
putea fi o baie de mare sau lac, un dus sau o spalare cu apa incalzita la soare.
Baile radioactive
Sunt proceduri generale sau partiale al caror efect se bazeaza pe prezenta in apa a unor
izotopi radioactivi.
Cel mai frecvent se foloseste radiul cu produsul rezultat din dezintegrarea lui, radomul.
Materiale necesare : o cada de dimensiuni obisnute, dispozitiv pentru pregatirea
solutiilor de radom necesate pentru baie, sticla speciala cu sifon pentru introducerea
radomului in baie.
Mod de pregatire : se pregateste intr -un laborator special, solutia de concentratia mare
de radom, rezultat din dezintegrarea radiului.
Din aceasta solutie, o data pe saptamana se pregateste o concentratie mai mica necesara
bailor din care se ia zilnic o anumita cantitate. Aceasta cantitate este introdusa cu ajutorul
unui dispozitiv special sub apa din baie.
Baia se pregateste la temperatura de 35 - 36 grade durata variind intre 10 - 30 minute.
Concentratia radomului din baie poate fi cuprinsa intre 50 - 400 de unitati Mache.

b ) ELECTROTERAPIA
Electroterapia reprezinta folosirea curentului electric in scop terapeutic.
Terapia cu agenti fizici urmareste cresterea de putere a rezistentei orgasnismului. Ea trebuie
administrata simultan sau succesiv dupa terapia medicamentoasa.
Tratamentul balneo - fizioterapic este un tratament simptomatic, deci vom aplica
tratamentul in functie de simtomele fracturii mainii propiu - zise.
Galvanizarea
( foloseste curentul continuu )
Electrozii sunt placi metalice din plumb laminat de diferite dimensiuni, in functie de
regiunea anatomica de tratat si de efectele de polaritate. La nivelul mainii propiu - zise se
folosesc electrozi sub forma dreptunghiulara cu marimi mai mici.
In functie de efectele terapeutice pentru efectul analgezic este electrodul pozitiv cel activ
si de regula de dimensiuni mici comparativ cu cel negativ.
Aplicarea electrozilor la pacient se face transeversal cand electrozii sunt situati de o parte
si de alta a mainii. In mod obligatoriu trebuie sa folosim un strat hidrofil intre electrod si
tegument, ce trebuie spalata dupa fiecare utilizare.
Intensitatea curentului e strans legata de sensibilitatea si de toleranta pacientului.
Durata unei galvanizari simple este aproximativ de trei minute.
Numarul si ritmul sedintelor este de 18 - 20 sedinte in ritm zilnic pentru fracturi.

Ionoforeza
Ionizarea reprezinta acea procedura prin care introducem in organism cu ajutorul
curentului continuu, diferite substante medicamentoase cu actiune farmacologica. Pentru
fractura mainii propiu - zise se fac ionizari cu fenibutazona si calciu.
Solutia continand ionul medicamentos se inbiba stratul hidrofil de sub electrodul activ.
De aici aceasta migreaza prin tegumentul intact prin orificiile glandelor sudoripare si catre
polul opus ajungand astfel in interiorul organismului, de unde ionii medicamentosi sunt
preluati de reteaua limfatica si circulatia sanguina locala ajungand in circulatia generala.
Dovada patrunderii in organism a ionilor terapeutici ( calciu sau fenibutazona ) este
regasirea in urina a unor elemente chimice medicamentoase utilizate.
Tehnica de aplicare a ionoforezei este diferita de galvanizarea simpla prin faptul ca se
imbiba stratul hidrofil cu o solutie medicamentoasa in loc de apa.
Polul activ este dependent de incarcarea electrica a solutiei medicamentoase.
Substantele incarcate pozitiv, numite cationi se vor pune intotdeauna la polul pozitiv
adica anod, ies substantele incarcate negativ adica anioni, se vor pune la catod adica polul
negativ.
Aceste solutii folosite la ionoforeza se fac preferential cu apa distilata, apa fiind cel mai
bun electrolit.
Concentratia in ioni trebuie sa fie cat mai mica incat disocierea electrolitica este cu atat mai
puternica, incat solutia este mai diluata.

c ) TEHNICA PRIN MASAJ


Masajul consta in efectuarea unor miscari manuale sau mecanice care mobilizeaza
tegumentele ,fasciile ,muschii si tendoanele actionind si asupra circulatiiei locale ,nervilor
periferici si receptorilor.
Efectele fiziologice ale masajului.
Actiunile locale :
- actiune sedativa asupra durerilor de tip neurologic, musculare sau articulare;
- actiune hiperemianta locala de inbunatatire a circulatiei locale care se manifesta
prin incalzirea si inrosirea tegumentului asupra caruia se executa masajul
- inlaturarea lichidelor interstitiale de staza cu accelerarea procesului de resorbtie.
De asemenea masajul are si o serie de efecte generalale asupra organismului.
- stimularea aparatului circulator si respirator
- cresterea metabolismului bazal
- inbunatatirea somnului si indepartarea oboselii musculare ale pacientului.
Masajul stimuleaza prin aceasta procesul circulatiei sanguine si limfatice,
combaterea lichidului de staza si a edemului, activeaza secretia diferitelor glande,
stimuleaza elasticitatea tesuturilor subcutanate, impiedicand depunerea grasimilor,
indeparteaza senzatia de oboseala si ajuta la refacerea organismului.
Masajul actioneaza indeosebi in actiunea reflexa. Pielea este un organ bogat
vascularizat si mai ales inervat, in piele existand numeroase terminatii nervoase
(exterioceptori) punct de plecare a unor serii de reflexe. La acestea trebuie adaugat si
efectele excitante pe care le exercita masajul asupra trminatiilor nervoase din muschi,
ligamente si tendoane (proprioceptori). Toate aceste actiuni ale masajului sunt necesare
intr-o serie de afectiuni precum si utilizarea lui in scop igienic, cat si in viata sportiva.
Masajul mainii propriu-zise. Masajul se face intotdeauna in sensul circulatiei venoase .
Masajul mainii se incepe cu neteziri usoare pe articulatia radio-carpiana cu policele
ambelor maini ale maseurului pe partea anterioara si posterioara a articulatiei. Se continua
apoi cu netezirea pieptene pe partea palmara de cinci-sase ori pe partea dorsala cu netezirea
cu palma inchisa degetele fiind indepartate executandu-se de cinci-sase ori. Se framanta
apoi regiunea palmara si (pe muschii tenari si hipotenari), se executa cu policele si trei
degete.Apoi se continua cu geluirea pe spatiile interfalangiene si metacarpiene tot de cincisase ori. Frictiunea se executa pe regiunea palmara cu cotul degetelor prin miscari
circulare apoi pe regiunea dorsala in spatiile metacarpiene cu doua degete departate.
Ultima forma de masaj este vibratia care este mai greu de executat deoarece zona masata
este mai mica. Intr manevrele enumerate mai sus se intercaleaza si netezire de intrerupere.
Masajul degetelor se face incepand cu netezirea cu doua degete intre police si indexul
maseurului, apoi continuam cu presiuni, framantari, eventual sub forma de mangaluire.
Frictiuni pe articulatiile metacarpiene, falangiene, si interfalangiene.

10

d ) KINETOTERAPIA.
Exercitiile kinetice urmaresc:viteza, cresterea amplitudinii in articulatiile respective
afectate si tonifierea musculaturii.
In fracturile mainilor exercitiile libere au la baza miscarile de prehensiune, stimulii
senzoriali din palma in momentul miscarii au un rol important in recuperarea functionala a
mainii.
Absenta unor fenomene inflamatorii permite o gama variata de exercitii. In cazurile in
care prezinta durri articulare foarte exprimate cum este uneori cazul in rizartroza policelui,
imobilizarea articulatiei in atela (paralel cu medicatia antiinflamatorie) ameliorarea situatiei
locale permitand ulterior exercitiile propuse.
e ) EXERCITII C.F.M.
Pentru recuperarea mainii se fac urmatoarele exercitii:
1. Cu palma sprijinita de masa si cu degetele inchise se face extensia activa a fiecarui
deget.
2. Acellasi exercitiu cu ajutorul celeilalte maini se face pe rand extensia degetelor.
3. Cu antebratul sprijinit pe masa se executa flexia cu o apasare pe a treia falanga.
4. Cu coatele sprijinite pe masa, palmele fata-n fata si apropiate se executa cu contra
rezistenta flexia si extensia degetelor din articulatiile metacarpiene.
5. Din aceeasi pozitie se executa miscarea de lateralitate stanga si dreapta din articulatiia
mainii.
6. Cu coatele sprijinite pe masa, degetele incordate si usor flectate se executa rotatii din
articulatia mainii.
7. Cu coatele sprijinite pe masa in supinatie mana inchisa, se executa flexii si extensii din
articulatia mainii.
8. Cu coatele sprijinite pe masa palmele inchise in continuarea antebratului se executa
strangerea in pumn-falanga dupa falanga.
9. Cu palmele sprijinite pe cate un burete de baie, antebratul sprijinit pe masa, se executa
apucarea stransa a buretelui cu toate degetele odata cu extensia din articulatia mainii.
10. Cu palma fixata pe un suport special amenajat, alcatuit din cinci benzi de elastic se
executa flexia si extensia.
f ) TERAPIA OCUPATIONALA.
Notiunea de "ocupatie" nu trebuie inteleasa ca referindu-se strict la munca propriu-zisa la
serviciul pe care il are un individ.
Termenul de "ocupatie" ca apelativ al acestei terapii se refera la "o suma de activitati din
cele mai variate domenii pe care individul le realizeaza in cursul zilei si care dau inteles
vietii lui".

11

Asfel de activitati ocupationale sunt: scrisul la calculator ,diferite activitati care sa


necesite folosirea minilor .
-autoangrijirea zilnica (igiena personala, hrana, imbracatul, mobilizarea-transportul);
-munca, ca angajat sau munca organizata de el;
-activitatile educationale (scolarizare);
-activitati de divertisment in timpul liber (jocuri, sport, excursii etc.);
-hobby-uri diverse;
-alte activitati;
Atunci cand apare o reducere a mobilitatii articulatiei mainii (mai ales la prehensiune)
pot fi folosite de bolnav anumite dispozitive speciale care il ajuta in viata de zi cu zi.
Astfel de dispozitive sunt:
-ghiara cu maner lung pentru imbracat ;
-piesa-orteza de mana pentru fixarea diverselor obiecte: creion, periuta de dinti, pieptenul,
aparatul de ras etc;
-manere pentru sprijin (pentru telefon, pentru tacamuri);
-colac cu manere pentru closed la inaltimea functionala;
-placa de lucru in bucatarie cu posibilitatea de fixare a produselor alimentare in preparare
(taiat, curatat);
-containere pentru bucatarie care se deschid usor (mecanisme variate in functie de pacient);
-farfurii cu margini inalte adaugate pentru a nu aluneca mancarea;
-bastonas pentru intors foile la carte.
Se iau si alte masuri pentru usurarea manipularii obiectelor casnice, de imbracaminte, de
gatit, igiena personala.
Cateva exemple:
-simplificari de imbracaminte fara nasturi, ci cu fermoar, sau benzi adezive;
-incaltaminte fara sireturi;
-vase de bucatarie (cu doua urechi);
-manere groase la tacamuri;
-farfurii cu margini mai inalte;
-perii de par cu maner lung;
-burei cu manere lungi pentru baie.
CURA BALNEOCLIMATERICA
Poate fi foarte utila daca:
-in alegerea statiunilor ne vom orienta dupa reactivitatea bolnavului si bolile asociate. In
sensul acesta vom indica baile sarate iodurate de tip Basna si Govora, baile sulfuroase de
tip Herculane.
Tratamentul balnear se face toata viata.
In functie de substantele chimice pe care le contin apele minerale amintim urmatoarele
statiuni:
-Baile Felix, bai oligo metalice slab mineralizate si radio-ionice;
-Baile Herculane, Pucioasa, Vulcana, bai termale si sulfuroase;
-Govora, bai sulfuroase, iodate si sarate;
-Bazna, bai iodate si sarate;
-Sovata, Amara, Litoralul (Eforie si Techirghiol) bai sarate si cu namol;

12

BIBLIOGRAFIE.
1. Recuperare medicala a sechelelor post-traumatice ale membrelor
-Tudor Sbenghe, Editura medicala, Bucuresti 1981
2. Kinetoterapia profilactica terapeutic si de recuperare
-TudorSbenghe, Editura medicala, Bucuresti 1987
3. Balneofizioterapia
-Prof.Dr.Doc. Traian Dinciulescu
-Dr. Marin Berlescu, Editura medicala, 1966-1972
4. Anatomia si fiziologia omului
-I. Voiculescu, Editura medicala
5. Recuperarea functionala in practica reumatologica
-Dr. I. Stoiescu
-Dr. M. Negoiescu, Editura medicala, 1978
6. Traumatologie clinica
-Prof.Dr. R. Deninschi
-Dr. I. Ionescu
-Dr. V. Neagu, Editura medicala, 1967.
7. Metodica recuperrii minii,
Prof. Dr. Sidenco Luminia, editura Fundaia Romnia de mine, 2005

13