Sunteți pe pagina 1din 79

Floarea-soarelui (Helianthus annuus L.

) este cultivat de aproape 3000 de ani


n America de Nord. n principal, seminele sale sunt folosite ca surs de ulei dar i
ca hran. Iniial floarea-soarelui a fost introdus n Europa prin Spania, din Mexic
i ulterior s-a raspndit n toata Europa. Primele documente privind acest transfer
dateaz din 1568 (Dodonaeus).Producia de floarea -soarelui a crescut n Europa,
n cursul primului i al doilea razboi mondial cnd, practic a devenit plant de
cultur.
Diversitatea genetic este extrem de important pentru dezvoltarea i
adaptarea la mediu a plantelor de cultur.Accentul n ceea ce privete
ameliorarea florii-soarelui este pus n principal pe dezvoltarea hibrizilor cu
cretere viguroas (efect heterozis ) folosind sisteme CMS (citoplasmic male
sterility ).Totui baza genetic a hibrizilor actuali de floarea-soarelui este extrem
de ingust.Cultivarea florii-soarelui se face aproape exclusiv pe baza hibrizilor ce
au la baza sursa Leclercq de androsterilitate citoplasmatic. Prima surs CMS a
fost descoperit de Leclercq n 1969, n urma ncrucirii interspecifice dintre
H.petiolaris i H.annuus. Datorit folosirii aproape exclusive a acestei surse CMS
pentru obinerea de semine hibride, toi hibrizii din cultur sunt puternic inrudii,
cel puin n ceea ce privete citoplasma lor. Eforturile n domeniul ameliorrii
vizeaz mai ales creterea variabiliti genetice a hibrizilor de floarea-soarelui,
prin dezvoltarea de noi sisteme CMS.
Conceptul de androsterilitate citoplasmatic. Prezentare general
Androsterilitatea citoplasmatic a fost observat la peste 150 de specii de
plante. Este o caracteristic transmis matern i const n avortarea polenului,
nsoit de meninerea fertilitii plantelor femele i de o dezvoltare vegetativ
normal.
In limbaj agronomic liniile androsterile sunt denumite cu termenul de citoplasm
androsteril urmat de o prescurtare a speciei din care provin. De exemplu :
citoplasma PET1 este echivalent ca terminologie cu linia androsterila PET1
(derivat de la H.petiolaris).
Meninerea liniilor androsterile n cmp necesit surse de restaurare a
fertilitii i de meninere a acestora din urm. Sistemele CMS reprezint
excelente modele pentru studiul interaciilor dintre nucleu i citoplasm ntruct

restaurarea fertilitii implic gene nucleare care suprim disfunciile


citoplasmatice.
Plantele cu androsterilitate citoplasmatic se pot obine prin tehnici
conventionale (emascularea manual a anterelor hibridizare interspecific,
backcross), inginerie genetic (exprimarea enzimei barnaza folosind un promotor
specific anterelor) sau prin biotehnologie (fuziunea de protoplati, embriogeneza
somatic).
Fenotipul CMS (cytoplasmic male sterility) este n multe cazuri asociat cu
mutaii n genomul mitocondrial i este sub controlul genelor nucleare,
dominante, de restaurare a fertilitii (Hanson,1991).La multe specii de plante,
amelioratorii au identificat una sau mai multe gene nucleare, care confer
fertilitate, cnd plantele purtatoare ale acestor gene sunt ncruciate cu prini cu
citoplasm androsteril.
Daca o linie CMS este ncruciat cu o linie fertil, homozigot pentru gena Rf
(linie restauratoare) se obin hibrizi F1 heterozigoi, pentru alela Rf ( fertili).
Meninerea liniei CMS este realizat prin ncruciarea unei linii aproape izogene,
lipsit de gena Rf (linia menintoare). Propagarea liniilor restauratoare i
menintoare are loc prin self-fertilizare.
Dac aceast gen este introdus la printele productor de polen (prin liniile
de restaurare a fertilitii ) sterilitatea mascul este suprimat iar hibrizii obinui
n F1 sunt heterozigoi pentru gena Rf, produc polen i sunt masculi fertili. Liniile
CMS inbred sunt reproduse prin ncruciarea unei varieti fertile izonucleare,
lipsit de alele de restaurare (linia menintoare de fertilitate) cu linia CMS
inbred. Liniile de restaurare i demeninere se pot apoi propaga prin selffertilizare.
S-au descoperit prin experiene de ameliorare noi surse CMS, n care sau realizat backcrossuri, prin care s-au produs substituiri ale genomului nuclear
de la o linie ameliorat cu background-ul citoplasmatic al altei linii. Plantele CMS
n populaiile rezultate n urma backcrossului au aprut fie datorit ndeprtrii
alelelor de restaurare prezente n genotipul original, fie datorit
incompatibilitilor citoplasm-nucleu (Hanson,1991 ).

Plantele CMS apar spontan n populaiile ameliorate din camp i iniial au fost
induse prin ncruciri interspecifice i mutagenez. n majoritatea cazurilor
fenotipul CMS provine din rearanjri la nivelul genomului mitocondrial, de la
progenitorii masculi fertili sau ca rezultat al evenimentelor de recombinare intra
sau intermoleculare. Aceste mutaii pot fi silenioase fenotipic, n background-ul
nuclear original. Totui dac, sursa de androsterilitate citoplasmatic care conine
mutaia este transferat ntr-un background diferit non-fertil, apare fenotipul
steril mascul. Aceasta se datoreaz incapacitii nucleului de a supresa sau
compensa mutaia n toate stadiile de dezvoltare ale plantei (Leaver,1991).
3 surse CMS au fost induse prin mutagenez (raze gamma): CMS MUT3, MUT4,
MUT 5..
Prima surs stabil de androsterilitate citoplasmatic a fost descoperit de
Leclercq, n 1968 prin ncruciri interspecifice ntre H.petiolaris Nutt. i H.annuus.
Identificarea genelor pentru restaurarea fertilitaii n special din sursa T66006-2
descoperit de Kinman(1970) a permis obinerea de semine hibride.Primii hibrizi
produi prin sistemul CMS-restauratori de fertilitate au fost introdui n SUA n
1972. Dupa 5 ani acetia au reprezentat 80% din totalul hibrizilor. Ei se
caracterizeaz printr-o productie cu 20% mai mare dect cea obinut de la
floarea-soarelui cultivat normal. Hibrizii au fost nalt self-compatibili, rezisteni la
man i uniformi ca nlime i mrimea inflorescenei la maturitate. Hibridul 894
a fost unul dintre cei mai populari hibrizi obtinui prin aceast metod. Sursa de
androsterilitate citoplasmatic descoperit de Leclercq (1969) este aproape
exclusiv folosit ca surs n ameliorarea curent ca i pentru producia de
semine. Sterilitatea controlat citoplasmatic nu are efecte adverse asupra
caracterelor agronomice. Actualmente sunt disponibile peste 60 de surse CMS,
dar nu toate prezint restauratori de fertilitate iar cteva surse CMS au efecte
negative asupra unor caractere agronomice (Havekes i colab., 1991).
Agroecosistemul florii soarelui sufera pierderi de biomasa vegetala
utila datorita daunarii plantei de anumiti patogeni si daunatori animali
portionati in reteaua trofica.
Mecanismele naturale de autoreglare sunt slabe in agroecosistem,

astfel ca in conditii favorabile evolutia bolilor si daunatorilor, agroproductivitatea


poate fi grav afectata.
In aproape toate zonele de cultura a florii soarelui, agentii fitopato-geni si
daunatorii animali fitofagi constituie importanti factori limitativi ai productiei, insa
pierderile de recolta sunt determinate, in principal, de evolutia unor boli
parazitare.
Formarea florei patogene si faunei daunatoare, dinamica suprafetelor
atacate si nivelul de daunare, difera de la o zona de cultura la alta, in relatie cu
favorabilitatea mediului climatic cu rezistenta genetica a formei cultivate, dar si
pe fondul influentei factorilor tehnologici.
Protectia agroecosistemului florii soarelui fata de boli si daunatori implica
adaptarea continua a sistemelor tehnologice la cerintele factorului fitosanitar.
Tehnologiile agricole moderne promoveaza sistemul de protectie integrata
a florii soarelui, care imbina toti factorii cu rol de reglare si combatere a
populatiilor de organisme daunatoare in agroecosistem.
Literatura de specialitate face referiri la diferite masuri de fitoprotectie si
complexe de masuri, cu importante elemente de integrare si recomanda unele
scheme de combatere.
Lucrarea de dizertatie isi propune sa aduca unele contributii la combaterea
principalilor patogeni si daunatori ce compun mediul culturii florii-soarelui si la
fundamentarea protectiei integrate a agroecosistemului, adecvat conditiilor
Campiei de Vest si mai ales ariei judetului Timis.

1.1.Importanta economica a florii-soarelui


Floarea-soarelui (Helianthus annuus L.), este o planta uleioasa de mare
importanta economica si alimentara.
Prin continutul semintelor in substante grase (33-56 %) si calitatea
deosebita a uleiului rezultat in extractie, planta reprezinta una dintre principalele
surse de grasimi vegetale, utilizate in alimentatia omenirii, respectiv cea mai
importanta sursa de ulei pentru Romania.

Ca sursa de ulei vegetal, pe plan mondial, floarea-soarelui ocupa locul al


patrulea, dupa soia, palmier si rapita.
Valoarea alimentara ridicata a uleiului de floarea-soarelui, se datoreaza
continutului bogat in acizi grasi nesaturati, reprezentati preponderent de acidul
linoleic (44-75 %) si acidul oleic (14-43 %), cat si prezentei reduse a acidului
linilenic (0,2 %), componente care-i confera stabilitate si capacitate indelungata
de pastrare, superioare altor uleiuri vegetale. Functia nutritiva a uleiului de
floarea-soarelui este sporita de prezenta unor provitamine a vitaminelor
liposolubile A, D, E, fosfatidelor ca si a vitaminelor B4, B8 , K. Uleiul mai contine
steroli (aproximativ 0,04 %) si tocoferoli (fractiune antioxidanta a uleiului vegetal,
cca. 0,07%).
Capacitatea energetica (8,8 calorii/g ulei) si gradul de asimilare ridicat,
situeaza uleiul de floarea-soarelui aproape de nivelul nutritiv al untului
(VRANCEANU si colab., 1974)..
Uleiul rafinat de floarea-soarelui se foloseste, in principal, in alimentatie, in
industraia margarinei si a conservelor. Uleiul de floarea-soarelui este excelent
pentru alimentatie, avand fluiditate, culoare, gust si miros placute. Produsul este
folosit si in industrie pentru producerea lacurilor speciale si a rasinilor, precum si
in pictura. Reziduurile rezultate in urma procesului de rafinare, se folosesc la
fabricarea sapunurilor, la obtinerea cerurilor, fosfatidelor, lecitinei si tocoferolilor.
Fosfatidele si
lecitina extrase din uleiul de floarea-soarelui, sunt utilizate in industria alimentara,
panificatie, patiserie, in prepararea ciocolatei si a mezelurilor.
Turtele rezultate in urma procesului de extractie a uleiului (aproximativ 300 kg/t
samanta), constituie o sursa valoroasa de proteine pentru rumegatoare, iepuri,
porci si pasari (VRANCEANU si colab., 1974). Turtele contin proteina bruta (intre
33,7 si 47,8 %) si aminoacizi esentiali, cu valori apropiate cu cele de la soia (HERA
si colab., 1989), exceptie facand lizina, care se gaseste in cantitati mai mici.
Valoarea enegetica a turtelor este corelata cu gradul de decorticare a semintelor .
Semintele mai putin bogate in ulei, se folosesc direct in consum, intregi sau
decorticate, cat si pentru halva. Tulpinile pot fi folosite ca sursa de caldura (local),
pentru fabricarea placilor antifonice sau obtinerea carbonatului de calciu.

RICINUL-RICINUS
COMPUSI NATURALI

Clasificare tiinific

Regn:

[Plantae]

Ordin:

(Malpighiales)

Familie:

Euphorbiaceae

Subfamilie: Acalyphoideae

Ricinus communis

Gen:

''Ricinus''

Specie:

''R. communis''

Ricinul (Ricinus communis) este o plant peren ce apartine de familia


Euphorbiaceae specia Ricinus. Numele botanic al plantei de ricinus provine
din latin care nsemn cpus. Alte denumiri dup forma frunzei Christuspalme
(Palma lui Cristos), Kreuzbaum (Arborele crucii), de acea probabil mai este si
numit Wunderbaum (Arborele minune). Denumirea populara: boabe de turba,
capuse, carlig, cicer, floare boiereasca, recin, ritin.
Fructul de ricin este o capsula formata din trei compartimente, in care se
gaseste cate o samanta.Semintele de ricin ,asemanatoare boabelor de fasole, au
forma ovaidala_alungita, cu suprafata neteda si lucioasa. In aceasta se geseste
tesut bogat in ulei. Continutul de ulei al cojii variaza intre 2.5 si 3.3 %.Ele sunt
pestrite: pe un font cenusiu-albastru pana la brun roscat se afla un mosaic de alb
pana la brun deschis.
Compozitie chimica: semintele de ricin contin peste 50% grasimi, 20%
proteine, cantitati mici de glucide, saruri minerale si apa. Uleiul de ricin este un
amestec de gliceride ale acizilor grasi intre care in cantitate predominanta este
acidul ricinoleic. In uleiul de ricin se mai afla acizii oleici, stearici, linoleici, etc. In
seminte s-a identificat un alcaloid ricinina putin toxic si lipaza; o taxoalbumina;
ricina 0,2%; enzime si vitamina E.

Din semintele de ricin se extrage uleiul de ricin care contine ricin o


substant cu efect purgativ. Pe lng utilizarea lui n medicin, uleiul de ricin este
extins folosit n industria chimic, posednd o caracteristic unic, ce const n
existenta unei grupe hidroxil "-OH", legat de lantul de carbon. Aceasta i confer
vscozitatea ridicat si solubilitatea n alcool la temperaturi relativ mici. n
Brazilia, ricinul este o plant care se dezvolt n abundent, iar uleiul de ricin este
deja folosit ca si "biodiesel" n regiunile srace ale trii.

Ricin
Ricinul este o plant anual ornamental rspndit n zonele tropicale dar
i cele cu climat temperat. n zonele tropicale crete pn la 10m nlime, tulpina
are culoare verde sau roie, florile sunt de un rou intens, iar fructul este o
capsul ce conine 3 semine bogate n ulei.Uleiul de ricin este un ulei renumit
pentru proprietile de regenerare i fortificare a prului, genelor i sprncenelor.
Asigur unghii mai rezistente, hrnete i hidrateaz tegumentele. Favorizeaz
creterea prului.
Uleiul de ricin mai este cunoscut i sub denumirea de ulei de castor i este
un ulei dens, vscos i bogat n acizi grai. Datorit texturii sale originale, este i o
baz ideal de dispersie pentru pigmeni n produsele de machiaj.
Ingrediente: ulei de ricin (ricinus communis oil) organic
Metoda de obtinere: prin presare la rece din seminte
Tara de provenienta: India
Aspectul: lichid clar, culoare galbena, vascozitate ridicata, miros caracteristic

Componenti principali: acid ricinoleic, palmitic, stearic, omega-6, omega-9, saruri


minerale, enzime, vitamina E
Pastrare: in loc uscat, ferit de caldura si lumina

SPECIFICAII conform buletinului de


analiz pentru LOT: VE4204

SPECIFICAII conform buletinului de


analiz pentru LOT: VE4212

gravitate specific: 0,958

gravitate specific: 0,962

indice refractiv: 1,478

indice refractiv: 1,479

rotaie optic: 4,3


acid ricinoleic: 88,5%

valoare acid: 0,2


valoare iodine: 85,1

acid linoleic: 4,7%

rotaie optic: 4,0

acid oleic: 3,1%

acid ricinoleic: 88,3%

acid stearic: 1,4%

acid linoleic: 4,4%

acid palmitic: 1,0%

acid oleic: 3,6%

acid stearic: 1,3%

Uleiul de ricin are proprietati antiinflamatorii si este antioxidant. A fost


folosit de secole in scopuri terapeutice. Se considera ca cele mai multe dintre

beneficiile uleiului de ricin provin ca urmare a concentratiei sale de acizi grasi


nesaturati. Desi are un gust puternic si destul de neplacut, acest ulei este folosit in
compozitia produselor cosmetice, a sapunurilor, textilelor, medicamentelor,
uleiurilor de masaj si a altor produse de uz frecvent. Uleiul de ricin terapeutic nu
este toxic. Efectul toxic, in cazul ingerarii de seminte, se manifesta prin coagularea
fibrinei, aglutinarea eritrocitelor, lezarea peretilor vaselor sanguine, iritarea
mucoasei gastro-intestinale, leziuni hepatice si renale. Ingerarea a 5-6 seminte de
catre un copil sau 10 seminte de catre un adult poate provoca moartea acestora.
Uleiul din seminte de ricin este util in ameliorarea multor probleme de
sanatate, printre care:
- Constipatie - ca un tratament alternativ, uleiul de ricin este un laxativ eficient.
Acesta poate fi temporar, de ajutor, in cazul constipatiei si diareii.
- Impetigo - acidul undecilenic este unul dintre compusii activi ai uleiului de ricin
care poate fi folosit cu succes in lupta impotriva infectiilor fungice de acest gen.
- Probleme ale pielii - uleiul de ricin contine acid ricinoleic, care are efect
antiinflamator asupra pielii. Poate fi folosit in cazul taieturilor minore, arsurilor
solare si previne aparitia unor boli de piele cum ar fi acneea sau eczemele. Un alt
avantaj este ca uleiul de ricin este un emolient natural care stimuleaza productia
de colagen si elastina care contribuie la hidratarea si mentinerea umiditatii pielii.
Astfel are un rol important in tratamentul ridurilor, repararea si intinerirea pielii,
contribuind la mentinerea aspectului neted al acesteia. Aplicat in mod regulat,
uleiul de ricin ajuta la diminuarea cearcanelor de sub ochi.
Cu exceptia acestor beneficii, uleiul de ricin trateaza infectiile fungice, problemele
gstrointestinale, migrenele, tulburarile menstruale si piciorul de atlet.
Adjuvant in tratamentul problemelor de sanatate majore
Uleiul de ricin este un remediu pentru conditiile mai grave de sanatate care pot
include:
- inducerea travaliului la femeile insarcinate - consumul de ulei de ricin in timpul
sarcinii se va face doar la recomandarea medicului pentru a evita potentialele
efecte secundare pentru mama si copil.
- dureri ale nervului sciatic - uleiul de ricin amelioreaza sciatica, o conditie
dureroasa caracterizata de dureri si inflamatie in partea inferioara a spatelui si in

zona membrelor inferioare.


- caderea parului - masajul cu ulei de ricin contribuie la cresterea parului, care va
fi mai sanatos, mai moale, stralucitor si mai des.
- artrita - masajul articulatiilor artritice cu ulei de ricin va estompa inflamatia,
durerea si oboseala muschilor.
- probleme limfatice - uleiul de ricin stimuleaza activitatea sistemului limfatic
responsabil cu eliminarea deseurilor metabolice ale organismului.
- tumori - prin asezarea unei comprese cu ulei de ricin asupra unei tumori, poate fi
redusa dezvoltarea acesteia si chiar aparitia altora.
In plus, uleiul de ricin se considera a oferi beneficii inclusiv in cazul unor
probleme neurologice cum ar fi boala Parkinson, scleroza multipla si paralizia
cerebrala.
Gratie multiplelor avantaje pentru sanatate oferite de uleiul de ricin, nu este de
mirare ca acesta se numara printre cele mai des utilizate tipuri de ulei. Este un
remediu valoros, natural care poate imbunatati conditia fizica a corpului, ii ofera
rezistenta si frumusete.
Prin aplicarea de ulei de ricin asupra scalpului si podoabei capilare, parul va
creste mai sanatos si va fi mai rezistent. Terapia cu ulei de ricin este un tratament
natural pentru calvitia rezultata in urma mostenirii genetice, dietei, stresului,
factorilor de mediu si a stilului de viata.
Cearcanele de sub ochi sunt o conditie des intalnita a pielii, problema avuta
de multe persoane. Din cauza lor, o persoana va arata mai in vasta si mai obosita.
Uleiul de ricin este unul dintre remediile naturale care poate fi de ajutor pentru
indepartarea cearcanelor si a pungilor de sub ochi cauzate de lipsa de somn, stres,
oboseala, etc. Comparativ cu alte creme care contin substante dure, uleiul de ricin
este organic, nu contine substante chimice sau artificiale daunatoare pentru piele
si este mult mai ieftin.
Uleiul de ricin amestecat cu un extract de fasole poate ameliora durerea
declansata de sciatica (o afectiune dureroasa a coloanei vertebrale). Nervul sciatic
este cel mai lung nerv care este localizat in zona inferioara a spatelui si se extinde
catre fesa si spre membrele inferioare (coapsa, gamba, picior). In cazul in care

este prezenta sciatica (o afectiune debilitanta), orice miscare devine dureroasa si


dificil de realizat.
Uleiul de ricin este un tratament pe baza de plante pentru aceasta conditie,
ce reduce inflamatia specifica bolii. Majoritatea acizilor grasi din compozitia sa
contin acid ricinoleic care are efecte antiinflamatorii. Transportarea unor obiecte
grele, compresia radacinii nervului sciatic provocata de diverse tipuri de leziuni,
ingustarea canalului vertebral, prezenta osteofitelor, a infectiilor,
supraponderabilitatea, mentinerea unei posturi incorecte sau presiunea
exercitata asupra unei tumori ar putea fi unele dintre cauzele aceste afectiuni.

Flacoane Ulei de ricin

Sofranel Carthamus tinctorius L.

Introducere:
Sofranelul (Carthamus tinctorius L.) este un membru al familiei Compositae sau
Asteraceae, ce a fost cultivat pentru semintele sale, din care se obtine un ulei
comestibil de calitate.
Traditional, planta a fost cultivata pentru florile sale utilizate in industria
alimentara ca aromatizant, pentru obtinerea de coloranti naturali si in industria
de medicamente.
Sofranelul este o planta erbaceea anuala, foarte ramificata, asemanatoare cu
ciulinul, cu tepi lungi, ascutiti pe frunze. Planta are o radacina puternica care ii
permite sa se dezvolte si in zonele cu clima uscata, arida. In India, cultura de
Sofranel traditionala se practica in sezonul de iarna in asolament cu graul si
sorgul.
Sofranelul este una dintre cele mai vechi culturi ale umanitatii, dar a fost
practicata pe loturi mici de catre fermierii/agricultorii locali, astfel incat pe plan
mondial ramane o cultura minora, cu productii de seminte in jurul a 800.000 t/an.
Uleiul obtinut din seminte este produs in scop comercial si exportat in peste 50 de
tari, in primul rand ca sursa de ulei in industria vopselurilor, dar si ca ulei
comestibil pentru gatit, pentru obtinerea margarinei si ca ulei pentru salata.
Cultura de Sofranel se practica in peste 60 de tari pe glob, dar mai mult de
jumatate din productie este obtinuta in India (pentru piata interna ca ulei

vegetal), dar si in S.U.A, Etiopia, Argentina si Australia. China acorda importanta


deosebita acestei culturi, florile sunt recoltate spre a fi folosite in medicamentele
traditionale, dar suprafata cultivata nu este raportata la nivel international.
1.

Nume:

Sofranelul (Carthamus tinctorius L.- fam. Compositae/Asteraceae) este denumit in


India kusum, cuvant care deriva din sanscritul "kusumbha" (dupa Chavan, 1961),
in China este denumit "honghua", ceea ce se traduce prin floare rosie, iar in
engleza este denumit safflower. Utilizarea sa ca inlocuitor mai putin costisitor al
Sofranului, a facut ca acesta sa mai fie numit si falsul sofran (bastrad sofran),
sofran ciulin, sofranul lui Deyr (Weiss 1983). Alte nume inregistrate pentru
Sofranel includ si: "agnisikha", "asfiore", "assfore", "asfrole", "brarta", carthami
flos", "flase", "ghurtom", "golzardu", "hebu", "kahil", "kajena-Goli", "lotarra
Kamal", "kar", "karar", "kazhirak", "khariah", "kharkool", "khartum", "khasdonah",
"kouchan-gule", "maswarh", "ostur", "saffiore", "snecus", "su", "suban",
"zaffrole", "zaffrone" (Chavan 1961; Smith 1996). In tabelul 1 sunt prezentate
diversele nume date Sofranelului in lume.
2.

Taxonomie:

Cunoasterea relatiilor citogenetice si taxonomice existente intre speciile de


Carthamus, ofera baza pentru utilizarea eficienta a caracteristicilor speciilor
salbatice si a buruienilor inrudite cu Carthamus, insusiri folosite in programele de
reproducere viitoare. Kumar (1991) propune o evaluare a cercetarilor citogenetice
efectuate asupra Sofranelului, cu identificare lacunelor si a principalelor probleme
existente. Informatiile disparute legate de Sofranel se refera in special la: numarul
de cromozomi din versiunea initiala, numarul actual existent al speciilor genului
Carthamus, distanta genetica dintre donatori.
Un numar de specii salbatice cum ar fi: Carthamus persicus (sinonim
cu Carthamus flavescens), C. lanatus, C. Oxyacanthus palaestinus, au fost
identificate de catre Kumar si Agrawal (1989) ca surse bune de rezistenta pentru
diferite boli si daunatori. Rezistenta la seceta si rezistenta frunzelor la atacul de
Alternaria identificate la tipurile salbatice, au fost "incorporate" speciilor cultivate
prin retroincrucisari repetate, prin selectie si ameliorare.

Studiile citogenetice efectuate de Imrie si Knowles (1970), Khidir si Knolwles


(1970) au sugerat faptul ca specia C. palaestinus, este o specie de sine-statatore,
compatibila cu speciile salbatice cu areal limitat aflate in deserturile din sudul
Israelului si vestul Irakului, cu forme ce au flori albe si galbene, specii din care
provineC. oxyacanthus precum si C. persicus willd. Acestea la randul lor sunt
considerate ca fiind speciile parentale pentru speciile cultivate Carthamus
tinctorius L. (Ashri si Knowles 1960). Aceste 4 specii au genomul 2n=24
cromozomi. In toate combinatiile, acestea produc hibrizi fertili. Asocierea de
cromozomi este completa la hibrizii acestor specii, dar acest lucru nu este valabil
la speciile parentale cu numar diferit de cromozomi (Ashri si Knowles).
3.

Sistematica - soiuri:

n tara noastra nu avem n cultura soiuri ameliorate, ci populatii locale cunoscute


sub numele deSofranel comun. Studierea relatiilor dintre mai multe specii ale
genului Carthamus au dus la crearea unei baze, pentru inregistrarea
caracteristicilor speciei Carthamus tinctorius dar si ale altor specii inrudite,
caracteristici care se pot utiliza in programele de ameliorare si de obtinere a noi
soiuri, mai productive si mai rezistente la seceta, la atacul bolilor si daunatorilor.
Astfel de specii inrudite importante sunt: C. persicus, C. lanatus, C.
oxyachantus si C. palestinus. Ele au fost mentionate de Kumar si Agraval in 1989
ca surse ale unor gene de rezistenta la mai multe boli si daunatori. De atunci, in
urma programelor de incrucisare s-a reusit transferul unor gene, ce a indus
cresterea rezistentei la seceta si la alternarioze.
4.

Specia cultivata, speciile inrudite:

Numele de Sofranel deriva din faptul ca el a fost cultivat ca o alternativa mai


ieftina a sofranului. In engleza el se mai numeste sugestiv si false saffron sau
bastard saffron. Studiile de citogenie conduse de Imrie si Knowles in 1970 si de
Khidir si Knowles in acelasi an, sugereaza ca specia Carthamus palaestinus, care
creste salbatic intr-un areal limitat la zonele secsetoase din Israel si Irak cu flori
alb-galbui, este specia de provenienta de la care au derivat speciile Carthamis
oxyacanthus si Carthamis persicus. Acestea sunt considerate speciile parentale
pentru specia cultivata, Carthamis tinctorus (Ashri si Knowles, 1960). Toate aceste
4 specii au 2n=24 cromozomi, iar prin incrucisarea acestora rezulta hibrizi fertili.
Astfel de hibrizi au fost obtinuti inca din 1959 de catre Knowles. Carthamus

oxyacanthus creste comun in India, Irak si Pakistan, pe marginea drumurilor si pe


langa culturile de cereale. Este o planta bogat ramificata, cu tepi puternici si lungi.
Semintele contin 28% ulei, care poate fi extras si utilizat in industria alimentara
sau chimica. Semintele sunt negre si sunt mai mici decat la specia
cultivata. Carthamus persicus are arealul de raspandire limitat la Siria, Liban si
Turcia, cu flori portocalii si alb-galbui.
5.

Reclasificarea genului:

Un nou sistem de clasificare bazat pe informatii anatomice, chorologice (legate de


distributia biogeografica) si biosistematice, a fost dezvoltat si propus de LopezGonzalez (1989) din Madrid, Spania. In acest sistem cele 2 genuri Carthamus si
Carduncellus deja cunoscute se inlocuiesc cu 4 genuri noi: Phonus, Lamottea,
Carthamus si Carduncellus. Speciile tip sunt: Carthamus arborescens L.,
Carthamus caeruleus L., Carthamus tinctorius L. si Carduncellus monspelienum
All. Speciile a trei genuri: Phonus, Lamottea siCarduncellus sunt clasificate ca
perene si au 24 cromozomi in genomul lor, iar cele cuprinse in
genul Carthamussunt numai specii anuale iar membrii au 20, 22, 24, 44 si 64 de
cromozomi, inclusiv specii allopoliploide. Distributia geografica a celor 4 genuri
propuse este urmatoarea:

genul Phonus se gaseste in Peninsula Iberica (Spania, Portugalia) si


Africa de Nord;

genul Lamottea- in principal in zona vestica a Marii Mediterane;

genul Carthamusin vestul si centru Asiei si regiunea Mediterana;

genul Carduncellus se gaseste in zona vestica a Marii Mediterane,


Africa de Nord, Egipt, Israel/Palestina.
Doar noul gen Carthamus este impartit in continuare in subdiviziuni, cu speciile
indicate:
1.
Sectiunea Carthamus are 24 de cromozomi si include urmatoarele
specii: C. curdicus Hanelt, C. gypsicolaIlj, C. oxyacantus Bieb, C. palaestinus Eig, C.
persicus willd si C. tinctorius L. Specia C. nitidius boiss [2n=24] este discutabila.
Aceasta specie pare sa fie suficient de izolata de restul genului pentru a forma o
sectiune separata.

2.
Sectiunea Odonthagnatius (DC) Hanelt (inclusiv
sectiunea Lepidopappus Hanelt) are 20 sau 22 de cromozomi si include
urmatoarele specii: C. boissieri Halcsy, C.
dentatus Vahl,C. divaricatus Beguinot & Vacc. (cu 22 cromozomi), C.
gluacus Bieb, C. leucocaulos Sm si C. tenuis(Boiss. & Bl..) Bornm.
3.
Sectiunea Atractylis Reichenb cu un numar presupus de 11 cromozomi,
contine numeroase poliploide, inclusiv speciile: C. lanatus L. C. creticus [C.
baeticus (Boiss&Reuter) Nyman] si C. turkestanicus. M. Popov.
Particularitai morfologice i biologice

Plansa nr.1: Descrierea speciei de Sofranel


1.

Descrierea speciei (Plansa nr.1)

Sofranelul este un membru al familiei Compositae, o planta erbacee anuala, ce


creste de regula in zonele aride. Este o planta cu aspect de ciuline, talia de pana la
1,5 m cu o tulpina principala puternic ramificata. Prezinta numerosi spini la nivelul
frunzelor care sunt alungite, oval-lanceolate, puternic cuticulate, cu marginea
dintata.

Radacina: principala este puternic dezvoltata, poate penetra pana la 2.5 m in sol.
Este de asemenea puternic ramificata, ca si tulpina. La plantele mature, radacina
principala poate penetra in sol pana la adancimea de 2-3 m, cu numeroase
radacini secundare imprastiate lateral. Datorita acestui sistem radicular,
Sofranelul este deosebit de rezistent la seceta, el putand fi cultivat fara probleme
in zonele in care introducerea unui sistem de irigatiii este dificila.
Tulpina: este erecta, glabra, cu numerose ramificatii, nalt de 0,51 metru. Dupa
germinatia achenei de culoare alba, cu greutatea cuprinsa intre 0,03 si 0,04 g,
plantula trece printr-un stadiu de rozeta, care se caracterizeaza prin cresterea
redusa in inaltime si aparitia a numeroase frunze aproape de nivelul solului. Tot in
acest stadiu se dezvolta si un puternic sistem radicular. In timpul acestui stadiu
planta este rezistenta la frig, chiar si la inghet, dar Sofranelul este mai putin
tolerant fata de buruienile cu crestere rapida. Dupa acest stadiu, tulpina incepe sa
se alungeasca si sa se ramifice treptat. Ramurile formeaza unghiuri de 30 pana la
70 cu tulpina principala. Fiecare ramura se termina printr-un capitul globular de
forma specifica, delimitat de tepi.
Frunza este dispusa altern, sesile cele inferioare si amplexicaule cele mijlocii si
superioare. Sunt lucioase, cupate, cu marginile dintate, cu spini sau fara spini pe
margine. Marimea frunzelor variaza foarte mult intre soiuri dar si pe planta
individuala, intre 2,5-5 cm latime si 10-15 cm lungime. Frunzele sunt de obicei
zimtate pe tulpina, ovate-obovate cele de pe inflorescenta. Soiurile care sunt
aproape fara tepi au fost create pentru recoltarea manuala a florilor si a
semintelor, in anumite zone geografice din lume (de ex. China, zone
netraditionale din India).
Floarea (Fig.1) Inflorescentele de Sofranel au cca. 1 cm in diametru, de culoare
galbena sau portocalie, desi unele soiuri au flori rosii sau albe. Bobocii florali apar
la sfarsitul lunii iunie, iar inflorirea incepe de la jumatatea-sfarsitul lunii iulie si
continua timp de 2-3 saptamani, in functie de conditiile de mediu, densitatea si
soi. Fiecare inflorescenta produce intre 15-30 seminte, cu un continut de ulei intre
30-45%. Semintele sunt incorporate in capitul, ceea ce impiedica spargerea
acestora inainte de recoltare, pierderile datorate intarzierilor de recoltarea sau
pasarilor.

Floarea de Sofranel este mica, tubulara, alcatuita pe tipul 5. Florile sunt grupate in
capitule tot mai mici, cu diametrul de 1,5-3,5 cm. Inflorescena este un calatidiu
cu diametru de 1,54 cm, protejat de numeroase foliole asemntoare cu
frunzele. La unele forme de sofrnel, frunzele i foliolele inflorescenei prezint
epi pe margine.
Florile sunt tubulare, de culoare portocalie sau roietic. Fecundarea se face cu
ajutorul insectelor. Fiecare inflorescenta formeaza circa 15-20 seminte. Pe o
planta se pot forma 14-60 de capitule iar intr-un capitul se gasesc 25-60 de flori.
Corola este alcatuita din 5 petale de culoare de la alb-galbui pana la rosu intens.
Corola este inconjurata de 5 sepale caracteristice pentru Sofranel, lungi de 6-7
mm. In jurul capitulului se gasesc frunze dispuse in rozeta. Urmeaza apoi
involucrul alcatuit din mai multe bractei, ce pot avea ghimpi pe margini. Bracteile
care invelesc capitulul impiedica scuturarea semintelor. Staminele in numar de 5
au anterele strans unite formand un manson prin care trece stilul (androceu
sinanter). Ovarul este prevazut cu un stil lung.

Fig. 1: Floare de Sofranel


Fructul: este o achena alungita cu marginile putin proeminente, ce se aseamana in
mare masura cu cel de floarea soarelui, numai ca este mult mai mic. Culoarea
fructului este alba. In multe cazuri semintele de Sofranel sunt prevazute cu un
papus compus din membrane inguste provenite din sepalele care devin
persistente, cu pericarpul gros. Invelisul reprezinta 50-60% din greutatea
fructului.
Germinarea semintelor de Sofranel este urmata de etapa de rozeta cu crestere
lenta, in timpul careia frunzele sunt numeroase, aproape de suprafata solului, cu
sistemul radicular dezvoltat ce patrunde adanc in sol dar fara tulpina lunga. In

timpul acestei etape, plantele tinere de Sofranel sunt rezistente la frig chiar si la
inghet dar cultura este vulnerabila la cresterea rapida a buruienilor. Ulterior,
tulpinile se alungesc rapid si se ramifica. Gradul de ramificare este controlat
genetic si influentat de conditiile de mediu. Ramificatiile tufelor se termina cu
cate o floare (capitul globulos), inchisa de bractei care sunt de obicei spinoase. La
plantele de Sofranel complet dezvoltate, radacinile patrund in sol pana la 2-3 m
adancime si prezinta numeroase radacini subtiri, orizontale. Acest sistem radicular
le permite plantelor sa ajunga in zone cu umiditate si substante nutritive aflate la
adancimi considerabile, ceea ce ii confera Sofranelului capacitate de a supravietui
in zone cu umiditate redusa.
Inflorirea incepe cu capitulul principal, apoi cel secundar si asa mai departe. In
cadrul unui capitul, inflorirea incepe cu cercul exterior al florilor si progreseaza
centripet spre centrul capitulului in interval de cateva zile pana la o saptamana.
Etapa de inflorire totala poate dura 4 saptamani sau mai mult, fiind influentata de
conditiile de crestere. Florile cu nuante de portocaliu, galben si rosu sunt cele mai
comune, iar in faza de maturare culorile sunt mai inchise. Florile de culoare alba
apar rar. Florea este tubulara, de regula se autopolenizeaza (Knowles 1969). La o
achena matura, pentru soiurilor comune de Sofranel, continutul in ulei variaza intr
20-45% sau chiar mai mult. Selectia pentru soiurile cu un continut ridicat in ulei a
redus grosimea pricarpului. Semintele au o crestere rapida, in masa, in primele 15
zile de la inflorire. Semintele se matureaza in septembrie, la aproximativ 4
saptamani dupa incheierea infloririi. In California, continutul de ulei a crescut cu 5
pana la 10 ori in primele 10-15 zile de la inflorire (Hill si Knowles 1968). Leininger
si Urie (1964), a stabilit ca pentru soiurile de Sofranel in mediul lor de crestere,
maximul de acumulare de substanta uscata, continut de ulei si faculatate
germinativa maxima, au avut loc la 28 de zile dupa fertilizarea inforescentelor,
situatie in care umiditatea semintelor a fost intre 22-25%.
ofrnelul are o perioad de vegetai cuprins ntre 100-130 zile. Greutatea a
1000 seminte = 24-40 g. Greutatea hectolitrica = 39-55 kg.
De-a lungul ultimelor decenii, fise, ghiduri de cultivare si productie de Sofranel au
fost furnizate cultivatorilor din intreaga lume. Sofranelul este considerat ca fiind o
planta de zi lunga. Cu toate acestea, originea soiurilor este foarte importanta in
aceasta privinta: culturile de vara infiintate cu soiuri provenite din regiuni

temperate, insamantate in conditii de zi scurta ca o cultura de iarna in regiunile


subtropicale sau tropicale, isi mentin faza de rozeta foarte mult timp (cateva luni),
intarziind astfel maturitatea culturii.
2.

Caracterizare chimica:

In afara continutului de acizi grasi de 32-40%, semintele (Fig.2) contin si un


procent proteic de 11-17% si 4-7% apa. Din analiza chimica a 100 g seminte s-au
obtinut rezultatele: 482 calorii, 4.8 g apa, 12.6 g proteine, 27.8 g lipide, 50.5 g
glucide, 25.1 g fibra, 4.3 g cenusa, 126 mg Ca, 310 mg P, 9,7 mg Fe, 0.59 mg
tiamina, 0.14 mg riboflavina, 0.5 mg niacina.

Fig.2: Seminte de Sofranel


Uleiul de Sofranel contine: 1,5% acid miristic, 3% acid palmitic, 1% acid stearic,
0,5% acid arachidic, 33% acid oleic, 61% acid linoleic. Indicele de iod al acestui ulei
este de 115,1-155,2, aciditatea specifica de 0,78-5,76, indicele de saponificare
194,0-203,0. Este un ulei semisicativ.
Semintele decorticate(Fig.2) contin: 8,7% apa, 10% lipide, 45.4% proteina, 20.1
glucide, 8.3% fibra, 7.5% minerale.
Florile Sofranelului contin cartamina (C21H22O11 H2O) o substanta rosie,
insolubila in apa si un alt colorant, denumit galben de Sofranel (C16H20O11)
solubil in apa.
Tehnologia de cultura a Sofranelului

Fig.3: Planta Sofranel (Carthamus tincorius L., fam. Compositae)

1.

Probleme legate de productie

De-a lungul ultimelor decenii, cultivatorilor de Sofranel din diverse tari le-au fost
furnizate o serie de ghiduri, fise de productie, etc. Sofranelul este considerat ca
fiind o planta de "zi lunga", dar cu toate acestea, cunoasterea originilor soiurilor
de Sofranel este foarte importanta pentru practica de cultivare. Soiurile provenite
din zonele temperate (cultura de vara) cultivate in conditii de zi scurta, isi mentin
stadiul de rozeta mai mult timp (cateva luni) in detrimentul maturarii culturii.
Cantitatea de samanta folosita la semanat variaza foarte mult pe glob, datorita in
cea mai mare parte, eficientei economice a soiurilor dar si a tehnologiei de
cultivare folosita (in special distanta dintre randuri/plante pe rand). Atata timp cat
in sol exista umiditatea necesara, acest factor compenseaza populatiile de plante
mici prin cresterea ramificatiilor pe planta, ajustand astfel randamentul de
productie (Mundel 1969). Cantitatile de seminte folosite la semanat in vederea
obtinerii unor productii optime, variaza de la 10-15 kg/ha in regiunile aride, pana
la 40-45 kg/ha in conditii de irigare si pentru soiurile cu un numar redus de
ramificatii ale tufei.
Germinare semintelor de Sofranel are loc la temperaturi scazute (2-5C). In timpul
stadiului de "rozeta", varful de crestere al plantelor tinere de Sofranel este
protejat impotriva frigului de mai multe straturi de primordii si frunze tinere,
astfel incat planta rezista si la temperaturi de -7C (Mundel si colab. 1992). In

primele stadii de dezvoltare, dupa inghet frunzele tinere pot suferi, dar planta
recupereaza pe parcurs, continuand sa creasca normal. Cu toate acestea, in
timpul fazei de alungire si de formare a tulpinii, inghetul poate provoca daune
importante.Un alt stadiu sensibil in dezvoltarea plantei este acela dupa inflorire
(faza de "umplere"), in care temperaturile scazute pot reduce dramatic
randamentul de productie dar si continutul in ulei al semintelor, ducand chiar
pana la compromiterea totala a acestora.
In primele stadii de crestere, mai ales in faza de rozeta, Sofranelul este un
concurent slab pentru buruieni. Numeroase specii de buruieni, daca nu sunt
controlate pot deveni mai inalte decat Sofranelul umbrind cultura, concurand
pentru lumina soarelui, substantele nutritive si umiditatea solului. Buruienile pot
reduce randamentul unei culturi de Sofranel si chiar pierderea completa a
acesteia. Doar un numar limitat de erbicide sunt inregistrate pentru a fi utilizate la
Sofranel, datorita costurilor ridicate de testare necesare in anumite tari, pentru
aceasta cultura minora. In Canada,trifluralinul si ethafluralinul sunt inregistrate
spre a fi folosite preemergent pentru controlul diferitelor varietati de
buruieni. Sethoxydim a fost inregistrat pentru administrarea postemergenta
pentru buruienile anuale si gramineelor perene (Blackshaw si colab. 1992).
Semanatul semintelor de Sofranel intr-un pat germinativ umed nu numai ca
sporeste rata de germinatie, dar influenteaza si vigoarea plantelor, ceea ce
permite culturii sa concureze eficient buruienile. Controlul buruienilor in curs de
dezvoltare, prin efectuarea de lucrari mecanice si manuale inainte de aparitia
plantelor de Sofranel sunt recomandate.
Sofranelul cu inradacinarea profunda si atributul xerophitic "cu tepi", are o buna
toleranta la caldura si seceta. Cultura poate folosi cantitati insemnate de apa din
sol, dar ea nu poate ramane "in picioare" chiar si pentru cateva ore pe vreme
calda (temperaturi aerului 20C), partial datorita raspandirii rapide a agentilor
patogeni, cum ar fi Phytophthora(Rubis 1981) si Pythium, dar si pentru ca aceste
conditii anaerobe pot cauza moartea plantelor foarte repede (Mundel si
colab.1995). Pe solurile profunde, argiloase, formarea crustelor poate reduce
numarul de plantule, iar normele de insamnatare folosite sunt mult mai mari
decat cele folosite in mod normal. In general, cand umiditatea din sol este redusa,
irigarea chiar inainte de inflorire duce la cresterea semnificativa a productiei. Un
astfel de sistem de "irigare de protectie" este folosit pe scara larga in India (A.K.

Deshmuk 1986). Excesul de precipitatii mai ales dupa inflorire, favorizeaza aparitia
unei game largi de boli, reducerea randamentului si chiar pierderi ale productiei.
Precipitatiile prelungite din timpul infloririi interfereaza cu polenizarea si
formarea semintelor, la fel ca si temperaturile ridicate (>32C) dimineata duc la
pierderea polenului (Mundel si colab.1992). Cele mai mari randamente de
productie, cu pierderi reduse datorate bolilor, au fost realizate cu sistemul de
subirigatie, asa cum se practica in Sacramento Valley din California, USA (A.B.Hill
1968).
Sofranelul (Fig.nr.3) este o cultura de sezon, anuala, cu un sistem radicular ce
poate patrunde adanc in sol. In acest fel se poate accesa si utiliza substantele
nutritive aflate mai jos de zona radacinei existente in culturile de cereale. Cu toate
acestea, ingrasamintele tind sa creasca continutul si calitatea uleiului, mai ales in
conditii de irigare sau in zonele cu multe precipitatii. In plus in zonele afectate de
salinitate, Sofranelul foloseste surplusul de apa pentru reincarcarea zonelor
excedentare, prevenind extinderea salinitatii.
Din punct de vedere agricol, cultura Sofranelului prezinta importanta pentru
multe tari, insa doua aspecte retin atentia in mod deosebit:

Sofranelul este singura cultura dintre oleaginoase nepretentioasa la


ingrasamintele cu potasiu si cu pretentii reduse fata de ingrasamintele cu fosfor;

Sofranelul este o buna planta premergatoare pentru cerealele de toamna

Rapia pentru ulei-Brassica napus oleifera L

IMPORTAN. RSPNDIRE
Importan
n Europa a fost luat n cultur la nceputul secolului IX-lea n Belgia
i Olanda, iar n ara noastr ntre anii 1840-1850.
Smna: conine 40-49 % ulei nesicativ cu indicele de iod de 94 - 112.
Utilizri n:
alimentaie sub form de ulei.

Uleiul se folosete ca materie prim pentru:

fabricarea margarinei

fabricarea vopselelor i lacurilor;

fabricarea spunului;

n industria textil n combinaie cu sulful d un material elastic care poate


nlocui cauciucul.
Uleiul nerafinat se utilizeaz:
la ungerea motoarelor ca biocombustibil cu nsuiri asemntoare cu
ale motorinei

Turtele conin: 35 % proteine i 8 9 % grsimi.


Sunt un furaj valoros dac se administreaz n cantiti moderate
utilizate n cantiti mari, n hrana vacilor, dau miros i gust
neplcut laptelui.
Rapia se poate folosi ca furaj mas verde primvara foarte
timpuriu i toamna trziu.

Este plant melifer. De pe un hectar de rapi


se pot obine peste 50 kg miere de foarte bun calitate.
Neajunsurile culturii:
rsrire defectuoas n toamn;
rezisten slab la iernare;
atacat de numeroi duntori greu de combtut;
sensibilitate mare la brumele din timpul nfloritului;
rezisten slab la scuturare.

Este o excelent plant de asolament.


Are o valoare comercial mare putnd furniza venituri
importante pentru productorii agricoli.
Raspandire
Pe glob se cultiv cca. 30 mil. ha fiind una din culturile agricole la care
se nregistreaz creteri de suprafee n ultimii ani.

ri mari cultivatoare de rapi sunt: China cca. 8 mil. ha;


India 4 mil ha; Canada 3,8 mil ha; Australia 1,5 mil ha,
Germania, Frana, Polonia cu suprafee semnificative.
Creterea suprafeelor cu rapi n ara noastr se datoreaz:
introducerii n cultur a soiurilor libere de acid erucic i
glucozinolai;
cultivarea de soiuri rezistente la iernare i scuturare;
mecanizrii totale a culturii;
cerinelor ridicate pentru rapi pe piaa extern n
prezent se cultiv ntre 60 i 120.000 ha pe an care ajung rar s fie
recoltate n totalitate, datorit ngheului din timpul iernii, cnd
rapia de pe suprafee semnificative este compromis.
Sistematic
Rapia face parte din familia Cruciferae, gen. Brassica care
are 34 de specii, cinci sunt cultivate din care dou sunt mai
importante.
Specia Brassica napus (2 n = 38 ), provine din hibridarea
speciilor: Brassica oleraceae ( 2 n = 18 x Brassica
campestris n = 20)
Sistematica complet a genului Brassicae este redat n
figura 1.16

Fig.1.17 Rapia Colza

Fig.1.18 Rapia

Naveta
ssp.oleifera Metzg.

ssp.

oleifera D.G

a). Rapia Colza (rapia mare belgian Brassica napus oleifera)are dou
forme de cultivare (fig. 1.17):
- B.n.oleifera var. biennis de toamna;
- B.n.oleifera var. annuua de primvar.
b). Rapia Naveta (rapia mic fig. 1.18) cu dou forme:
- B.rapa oleifera var.autumnalis de toamn;

- B.rapa oleifera var. annuua de primvar.


n cultur este extins Rapia Colza care are o perioad de
vegetaie mai lung cu 3-5 sptmni dect Rapia Naveta i este mai productiv
dect aceasta.n Romnia se cultiv att forme de toamn ct i de primvar.
Sunt predominante formele de toamn mai productive.
Origine: Zona mediteranean de unde s-a rspndit spre
centrul i nordul continentului european.
Soiurile
n conformitate cu directivele U.E., dar i cu cerinele pieii
i a consumatorilor de ulei, n Romnia se cultiv pentru producerea de ulei numai
soiuri de rapi libere de acid erucic i glucozinolai (o.o). n lista soiurilor de rapi
ntlnim att forme de toamn, ct i forme de primavar.
PARTICULARITILE MORFOLOGICE

Rdcina pivotant, ptrunde n sol pn la adncimea de 70-100 cm. Are


o capacitate redus de solubilizare a compuilor mai greu solubili din sol,
motiv pentru care rapia are nevoie de cantiti mari de ngrminte i se
amplaseaz pe soluri cu fertilitate ridicat.

Tulpina erect i ramificat, are lungimea de 1,2 2,0 m

Ramificarea este o caracteristic de soi i este influenat de


condiiile de mediu i de tehnologia aplicat.

Frunzele au diferite forme (polimofism foliar).


cele din rozet sunt peiolate, lirate, penat sectate;
frunzele din partea de mijloc a tulpinii sunt sesil-amplexicaule.
frunzele de la vrful tulpinii sunt sesile, lanceolate sau oblong
lanceolate.
n timpul vegetaiei frunzele sunt acoperite cu un strat de
cear i au culoarea verde-albstruie.
Inflorescena este un racem alungit la rapia Colza i corimbiform la
rapia Naveta. Florile (fig. 1.20)alctuite pe tipul 4 au culoarea galben
sau galben-aurie.

Deschiderea florilor n inflorescen se face ealonat de la baz spre


vrful inflorescenelor la rapia Colza i de la vrf spre baz la rapia
Naveta. nflorirea dureaz 4-6 sptmni.
Polenizarea este alogam entomofil. Cazurile de
autopolenizare sunt ntlnite frecvent.

Floarea d
e r Floarea Floarea de rapi

Fructul o silicv lung, uor sau semidehiscent la maturitate ceea ce duce


la pierderi de smn prin scuturare n timpul recoltrii. Pe o plant se pot
forma pn la 800 de silicve, fiecare cu 10-30 semine.

Seminele sunt rotunde mici cu diametrul de 2-2,5 mm i


M.H de 65-68 kg/hl, MMB = 3,5-5,6 g, cu suprafaa neregulat reticulat.
Germinaia este epigeic.

Mustar alb (Sinapis alba)


Increngatura : Magnoliophyta
Clasa : Magnoliopsida
Ordinul : Brassicales
Familia : Brassicaceae
Genul : Sinapis
Specia : Sinapis alba
Descriere : Mustarul este o planta anuala, erbacee, cultivate

sau

subspontana,oleaginoasa ,alogama,terofita,slab acidneutrofila,moderat termofila,iar din punct de vedere genetic


2n=24.Este o planta raspandita in Europa, Asia de Vest. La noi in

tara

este cultivat pe suprafete insemnate

in Campia Dobrogei,Dobrogea si

Moldova. In ceea ce priveste cerintele

fata de temperatura, acestea sunt

moderate.Germineaza la 1-2C.

Plantele tinere rezista la inghet pana la-

5C. In schimb mustarul alb este

pretentios fata de umiditate(60-80%in

sol),fiint sensibil la seceta. Vegeteaza

bine si fructifica pe soluri luto-nisipoase,

bogate in humus si calciu. Perioada

de vegetatie este de 70-120 zile.

Radacina este pivotanta ,putin

ramificat, si patrunde adanc in sol.

Partile aeriene sunt acoperite cu peri

desi si aspri. Tulpina este erecta,

cilindrica,ramificata,inalta de 30-

100cm. Frunzele sunt petiolate, penat-

sectate, cu 3-5 lobi neregulati, din

care cel terminal este mai mare. Lobii au

pe margine scobituri neregulate.

Florile sunt galbene, pe tipul 4, grupate

in raceme dese,care se alungesc pe

masura infloririi.Inflorirea are loc in lunile

iunie-iulie,polenizarea fiind entomofila.

Fructul este o silicva galbena, paroasa,

aproape cilindrica, dispusa aproape perpendicular pe ramura,cu numeroase gatuiri pe trei nervuri
longitudinale. Semintele sunt sferice alb-galbui,rareori cafenii,cate 16-20 intr-un fruct.

Denumire populara : mutar bun, rapia alb, curpen alb, mutar de grdin, mustar galben,
hrenoasa, rapita de gradina.

Compozitie chimica: ulei volatil (alil-senevol), acizi organici (oleic, linolic, linoleic), mucilagii,
celuloza, substante proteice, minerale (calciu, potasiu, magneziu), sinalbozidul (similar cu sinigrozidul din
mustarul negru care sub actiunea enzimei mirozinaza in mediu apos se descompune in glucoza, sulfat
acid si izotiocianat de p-hidroxibenzil care nu este volatil, ca izocianatul de alil).

Indicatii terapeutice si utilizari: hipercolesterolemie, afectiuni respiratorii (traheo-bronsita,


pneumonie), raceala, gripa, afectiuni reumatice, nevralgii, contracturi musculare.

Actiune farmaceutica: Mustarul alb este folosit in scopuri medicinale datorita proprietatilor acestuia
de:

-stimulent al secretiilor gastrice, laxativ,


- stimulent al poftei de mancare,
- echilibreaza si regleaza tranzitul intestinal.

Semintele de mustar alb sunt utilizate la prepararea produselor naturale. In


general, mustarul alb este intrebuintat in tratarea constipatiei si anorexiei.
In medicina populara, mustarul alb trata durerile de cap, reumatismul si raceala (bai cu planta), dar si
junghiurile.
In zilele noastre, mustarul alb este considerat un remediu natural in tratamentul afectiunilor stomacului,
esofagului, anorexiei, constipatiei, circulatiei deficitare a sangelui, rino-sinuzite.
Semintele de mustar trateaza numeroase din afectiunile prezentate anterior. Acestea se inghit intregi, cu
apa, o lingura pe zi, de preferat seara inainte de culcare.
Acestea pot fi utilizate si in mancare pentru aromatizare, stimuland totodata pofta de
mancare si echilibrand circulatia sangelui. Faina de mustar (seminte macinate) se poate utiliza sub forma
de cataplasme, aplicate cu precadere in afectiunile pulmonare.

ntrebuinri:
Intern
Infuzie: vedei ceaiul de mutar alb.
Boabe de mutar: se administreaz pe stomacul gol, cu
aproximativ 30 de minute nainte de mas, cte o linguri de 3
ori pe zi.
Extern
Cataplasme cu fin de mutar: se prepar prin mcinarea
seminelor uscate de mutar i amestecate cu ap rece. Se
aplic pe locul dureros timp de 15-20 de minute.
Boabe de mutar: se adaug la bi pentru grip i rceal. Se
adaug 250 gr. emine ntr-un sac de tifon i se adaug n apa
de baie. Baia poate dura ntre 20-30 de minute.

Preparare: semintele se pot lua sub forma de boabe cand se


inghit asa cum sunt cate 4-8 boabe o data in afectiunile
stomacului, constipatie, etc.
-Se folosesc la diferite preparate culinare pentru a se aromatiza
in scopul redarii poftei de mancare, sau pentru refacerea circulatiei sangelui dereglate.
-Se face faina care se va aplica extern in cazurile in care se va dori refacerea circulatiei. Se vor tine in
functie de toleranta dupa care se va spala local cu apa calda.

Se poate folosi de asemenea in combinatie cu alcool sanitar si se aplica


extern in cazurile in care exista anumite dureri, reumatismale sau de
alta natura.
Semintele de mustar macinate, cunoscute si sub numele de faina de
mustar (Farina Sinapis) se folosesc extern sub forma de cataplasme de
faina de mustar sau sinapse, bai de mustar si hartie de mustar (Charta
Sinapista).
Cataplasmele se prepara astfel: faina de mustar se amesteca cu apa la
temperatura camerei 20-30? si se obtine o pasta, apoi se lasa in repaus 10-l5 minute timp in care ia
nastere esenta (uleiul) de mustar care este principiul activ; dupa aceea pasta se aplica pe locul bolnav
unde se mentine 10-l5 minute cand se produce revulsia; se aplica de obicei in afectiunile pulmonare.
Cataplasmele nu se folosesc la copii mici.
Baile de mustar: se obtin din pasta de faina de mustar dupa ce s-a format uleiul de mustar, care se
amesteca cu apa calda pentru baie.
Hartia de mustar se obtine tot din faina de mustar, insa fara ulei, care este fixata pe fasii de hartie cu
ajutorul unei solutii de cauciuc.

Mod de administrare: boabe de mustar, faina de mustar.


Boabele de mustar, admiistrate pe stomacl gol, cu 30 de minute inainte de masa, cate o lingurita de 3 ori
pe zi, pot fi eficiente pentru scaderea colesterolului sanguin. (cura trebuie sa dureze 3-4 saptamani); au in
acelasi timp actiune laxativa
Boabele de mustar pot fi folosite in bai generale in caz de raceala, gripa,
Faina de mustar se obtine prin macinarea semintelor uscate; cand este uscata este la fel de lipsita de
gust ca si amidonul, dar amestecat cu apa rece (nu se foloseste apa calda deoarece distruge fermentul si
nu se mai formeaza esenta de mustar) devine iute dupa aproximativ 10 minute, cand se produce o
reactie chimica intre o glicozida si o enzima rezultand p-hidroxi-benzil-isothiocanat, o substanta stabila la
hidroliza in mediu acid (otet sau vin, care intra in compozitia pastei de mustar, folosita in scop culinar, la
preparatele din carne
In scop terapeutic se foloseste sub forma de cataplasme ; datorita actiunii rubefiante stimuleaza circulatia
la locul dureros, facand sa calmeze durerile sau sa decongestioneze tesuturile subiacente, fiind indicate
in caz de bronsite, pneumonii, cefalalgii, migrene, afectiuni reumatice, lombago, sciatica
Infuzia se prepara din o lingurita de faina de mustar la o cana de apa fierbinte, se lasa la infuzat 5 minute,
se bea de 3 ori pe zi, avand o actiune stimulenta la fel ca ardeiul iute si ghimbirul, eficient in caz de
raceala, gripa, anorexie, dispepsii
Faina de mustar poate fi preparata cu o lingurita de faina si o cana de lapte, pentru stimularea apetitului,
stimularea digestiei, pancreatite, constipatie cronica
Uleiul vegetal obtinut din mustarul alb este bogat in ulei alilic, acizi organici: acid erugic, acid oleic, linoic,
linoleic;
Frunzele de mustar alb pot fi folosite in salate

Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare :


Hipertensiune arteriala, bolnavi cu varice sau diferite afectiuni cutanate, precautii
in cazul copiilor la care pielea este mai sensibila pentru a nu produce arsuri; la
copii sub 6 ani administrarea aplicatiilor este contraindicata. Iritant cutanat si al
mucoaselor. Uleiul vegetal obtinut din mustarul alb poate provoca eriteme,
flictene (iritatii, basici) si chiar necroza tesuturilor.

Mustar negru (Brassica nigra)

Descriere: Mustarul negru (Brassica nigra) este originar din zona mediteraneana, face parte din familia
Brassicaceae si este cunoscut si sub denumirea de mustarul olandez. Anual aceasta planta
ierboasa creste salbatic la marginea drumurilor, sau pe terenurile cultivate, pana la altitudini de 1000 m.
Este si o planta de cultura ce se cultiva pe suprafetele special destinate ei, de unde apoi se recolteaza
pentru ai fi exploatate proprietatile sale.
Are un aspect ramuros, creste pana la inaltimea de 1,5 m, tulpina sa este groasa si acoperita de perisori,
mai ales pe partea inferioara. Spre varf frunzele sunt micute, insa spre baza acestea au lungimi de pana
la 20 cm. Inflorescentele sunt formate din mai multe flori mici, de culoare galbena, fiecare cu cate cinci
petale. Fructul este de forma alungita, se aseamana cu o pastaie, in interior prezentand un perete central
membranos de care
sunt prinse semintele mici. Pastaile
sunt
apropiate
de
tulpina,
prinse
spre
partea
superioara a acesteia,
au lungimi de 1-2 cm si latimi de 2
mm. Semintele sunt
mici, rotunde, de culoare cafenieroscata sau neagra si
diametru de 1,2 mm.
De la mustarul negru se
folosesc semintele, care trebuie
culese
in
perioada
lunilor iulie si august, cand sunt
foarte
bine
coapte.
Plantele se taie cu secera, se
aseaza cu varfurile in
sus si se leaga in snopi. Se pun la
uscat cu tot cu tulpini si
pastai, se intorc zilnic pentru a se
usca foarte bine, apoi se
separa partile nefolositoare de
seminte prin vanturare.
In stare uscata semintele de mustar
nu au miros. Daca sunt
pisate sau umezite au aroma
caracteristica de mustar,
iar gustul lor este amarui si
intepator. Semintele de
mustar uscate trebuie pastrate
intotdeauna in locuri
uscate pentru a se evita riscul
pierderii caracteristicilor
sale.

Denumirea

populara: hardal, harsti, mustar

de camp, mustar
salbateca.

salbatic, rapita de mustar, rapita

Compozitie chimica: izotiocianat de oil, siringrozida (tioglicozida) prin hidroliza sub actiunea unei
enzime-mirozina, ce se gaseste in celulele mustarului pune in libertate olil senevolul (aglicon), esenta de
mustar, mucilagii, lipide formate din gliceridele acizilor oleic, linoleic si erucic, proteine, colina si saruri
minerale.

Importanta: Mustarul negru este cultivat si apreciat inca din Antichitate, atat ca mirodenie cat si ca
planta medicinala.
Semintele de mustar negru contin: mucilagi, sinigrina (sare de potasiu), enzima mirozina, alcaloizi si alte
elemente.
Din punct de vedere terapeutic mustarul negru se foloseste ca un bun remediu in cazurile de sciatica,
artrita, dureri musculare si reumatism. Persoanele care sufera de aceste boli trebuie sa utilizeze mustarul
negru pisat ca o faina, umezit cu putina apa calduta si aplicat direct pe locurile dureroase, sub forma unor
comprese calde. Tratamentul se face timp de 15 de minute. Daca se utilizeaza in mod excesiv sub forma
de comprese pe piele poate provoca leziuni, de aceea acestea nu trebuie tinute mai mult de un sfert de
ora.
Decoctul de mustar negru stimuleaza circulatia sangelui.
Infuzia de mustar ajuta in cazuri de raceala si febra.
Persoanelor care au picioarele reci le sunt recomandate bai cu apa calda la picioare in care s-au adaugat
boabe de mustar negru pisate. La un bol de apa calda se pun 2-4 linguri de seminte de mustar maruntit si
se amesteca timp de 5 minute.
Mustarul negru ajuta in ameliorarea durerilor de cap.

Uleiul volatil de seminte de mustar negru Acest ulei are proprietati revulsive si iritante, de aceea este
folosit in scopuri medicinale, in nevralgii si cazuri de reumatism. Uleiul este folosit si in medicina
ayurvedica pentru tratarea reumatismului si nevralgiilor.
Constipatia Poate fi tratata prin urmatorul tratament: timp de
cel mult sapte zile se ia in fiecare dimineata o lingurita mica cu
seminte de mustar sfaramate, cu putina apa, pe stomacul gol.
Mustarul pisat poate fi utilizat pentru spalarea mainilor in
scopul de a se indeparta mirosul persistent de ceapa, peste
sau de alte substante neplacute.
Tusea Poate fi tratata cu un amestec din miere de albine si
seminte de mustar pisate.
In bucatarie se foloseste la condimentarea unor preparate
culinare sosuri, supe, carnuri, salate etc.
Semintele stimuleaza secretia tractului gastro-intestinal, insa
nu trebuie consumate in exces pentru a se preveni
astfel inflamatia sistemului digestiv.
Persoanelor care sufera de inflamatii la stomac, rinichi si
intestine nu le este recomandat mustarul negru si nici un alt tip de mustar.

Secara Secale Cereale


Secara este a doua cereal planificabil dup gru i se cultiv
n zonele mai puin favorabile pentru cultura grului, precum
soluri acide sau nisipoase, clim rece i umed. Fina de secara
folosit la prepararea pinii, asigur hrana pentru o bun parte a
populaiei globului. n hrana animalelor, secara se folosete n
amestec cu mazrichea sau mazrea de toamn, sub form de
borceaguri.
Din punct de vedere calitativ, boabele de secar conin n medie,13% proteine, 2% grsimi,
2,5% celuloza, 80% hidrani de carbon, substane minerale, vitamine B1, B2, PP. n condiii
naturale sau prin infecie artificial apare boala numit cornul secarei (Claviceps purpurea),
prin formarea de scleroi n locul boabelor. Aceasta poate produce mbolnviri animalelor,
cunoscute sub numele de ergotisme, datorate coninutului n alcaloizi toxici (ergotoxin,
ergotin, cornutin).
n industria farmaceutic scleroii de cornul secarei se folosesc pentru prepararea unor
medicamente mpotriva hemoragiilor, afeciuni circulatorii, tensiunii arteriale.
SECARA - nsuiri morfologice i fiziologice
n comparaie cu grul de toamn, secara, la germinare, formeaz patru rdcini seminale,
iar poziia nodului de nfrire este superficial fa de sol.
Rdcinile coronare au o cretere puternic, se ramific abundent, fiind mai dezvoltate pe
solurile srace i nisipoase. Aparatul vegetativ este format din lstari cu 5-6 internoduri i
nlimea de 120 170 cm. La nceputul creterii vegetative, frunzele au culoare roie
violacee, apoi devine verde albastruie. Influorescena este un spic cu cte un singur
spicule biflor la fiecare clci al rahisului, protejat cu 2 glume, cu paleea inferioar aristat.
n comparaie cu grul, secara nspic cu aproximativ dou sptmni mai devreme, iar
nflorirea se realizeaz la 10-20 zile dup nspicare.

Fructul este o cariops gola, de culoare verde glbuie, cu MMB de 30-40 g.


Sistematic i soiuri
Secara cultivat aparine speciei de Secale cereale L care cuprinde 13 varietai. n ara
noastr soiurile cultivate aparin varietaii, Secale cereale var vulgare.
Pentru producerea de boabe i furaj verde se cultiv urmtoarele soiuri: Gloria, Orizont,
Suceava. Soiul Ergo se cultiv numai pentru producerea scleroilor de Claviceps purpurea.
SECARA - Cerine fa de factorii de vegetaie
Fa de cldura au cerine moderate avnd temperatura minim de germinaie a seminelor
de 1-2 grade C, iar suma temperaturilor din timpul vegetatiei de 1.800-2.000 grade C.
n timpul iernii, plantele tinere suport temperaturi de pn la 20 grade C, fr s fie
acoperite de zpad.
Cerinele fa de umiditate sunt mai mari, de aceea secar se cultiv n zonele mai umede
i rcoroase.
Dintre cerealele pioase, secara poate fi cultivat pe soluri mai srace, nisipoase i acide,
datorit sistemului radicular foarte dezvoltat i a capaciti ridicate de absorbie. n acest
sens, cele mai potrivite soluri sunt solurile brune argilo - iluviale, brune luvice i luvisolurile
albice. Totodat, poate fi cultivat pe solurile nisipoase irigate.
SECARA - Zonele de cultivare
n funcie de cerinele fa de factorii climatici, secara poate fi cultivat n ara noastr n
zonele subcarpatice cu climat umed i rcoros, n depresiunile intramontane i microzonele
cu soluri podzolice din Transilvania i nord vestul Moldovei.
SECARA - Tehnologia de cultivare
Rotaia

Dei nu are pretenii deosebite fa de planta premergtoare, secara se cultiv dup plante
care se recolteaz pn la sfritul lunii august, cum sunt: leguminoasele anuale i perene,
borceagurile, rapia, cartofii timpurii, floarea soarelui, hibrizii timpurii de porumb.
La rndul su, secara este o bun premergtoare pentru toate speciile din zona ei de
cultivare, las terenul curat de buruieni i se pot executa la timp lucrrile de pregtire a
solului.
Lucrrile solului
Lucrrile agrotehnice de pregtire a patului germinativ sunt asemnatoare cu cele ale
grului, atenie mai mare acordndu-se gradului de mrunire a solului deoarece secara se
seamna cu 1-2 cm mai superficial dect grul, iar nodul de nfrire se formeaz mai
aproape de suprafaa solului. Artura se va executa cu cel puin o lun naintea
semnatului iar pregtirea patului germinativ cu cteva zile naintea semnatului.
Fertilizarea
Dei are o capacitate ridicat de de solubizare a elementelor nutritive din compui mai greu
solubili ai solului, secara reacioneaz puternic la aplicarea de ngrsminte. Astfel n
zonele umede i pe solurile cu fertilitate redus, se aplic toamn, sub aratur 20-30 t/ha
gunoi de grajd i o doz de P60. n lips gunoiului se aplic N 70.
n condiiile solurilor nisipoase irigate, fertilizarea se efectueaz cu urmtoarea doz: N80100 P60-70 K70-80.
Smna i semnatul
Smna de secara folosit la semnat trebuie s ndeplineasc urmtoarele cerine minime
de calitate: puritatea de 98 %, germinaia de 92% i lipsa scleroilor de Claviceps purpurea.
nainte de semnat smna se trateaz cu Vitavax 200 FF (300ml / 100 kg semine).
Epoca optim de semnat este n funcie de zona de cultur ntre 15-20 septembrie, n
zonele nordice i 1-10 octombrie n zonele sudice.

Densitatea optim este de 500-600 boabe germinabile/m2, distana ntre rnduri de 12,5 cm,
iar adncimea de semnat de 4-5 cm. Norma de semnat este de 160- 200 kg/ha.
Lucrri de ntreinere
Primvara devreme pe terenurile cu plante dezrdcinate (desclate), se efectueaz o
uoar tvlugire cu tvlug neted.
Combaterea buruienilor se realizeaz prin aceleai lucrri i n cazul grului: respectarea
rotaiei, lucrrile solului, aplicarea de erbicide. Pe terenurile cu grad mai ridicat de
mburuienare se pot aplica urmtoarele erbicide: sare de amin (1,5-2,0l/ha) sau Iloxan 28
CE (2,0-2,5l/ha).
n condiiile solurilor nisipoase irigate, se aplic o udare de rsrire, toamna, de 300-400
m3/ha, iar in timpul vegetaiei 1-2 udri, n perioada alungirii paiului nspicare.
Recoltarea i conservarea
Culturile destinate folosirii ca furaj verde, primvara devreme, se recolteaz la nalimea de
30-50 cm, cnd se folosete prin administrarea la iesle, sau se puneaz la nlimea de
20-25 cm. Perioada de referin este de 15-20 zile, pn la sfritul fazei de burduf.
Recoltarea de boabe se face la maturitatea deplin, cnd umiditatea boabelor este de 14
%. Dei coacerea este mai uniform ca la gru, la secar poat s apara pericolul scuturrii
boabelor deorece acestea nu sunt acoperite cu palee.
Producii poteniale la secar
Culturile cu boabe realizeaz ntre 3.000-5.000 kg/ha boabe, iar cele folosite ca furaj verde,
ntre 25-35 t/ha mas verde.

Orzul se cultiv pentru boabele sale care sunt utilizate n primul rnd n
furajarea animalelor i n industria berii.
Orzul ca cereal panificabil l regsim acolo unde nu reuete grul i
secara, cum este cazul regiunilor muntoase din Pungjab i Nepal, la
altitudini de pn la 5000 m sau n multe regiuni din China, India i
Japonia.
Datorit lipsei glutenului orzul are slabe nsuiri de panificaie.
n hrana omului se mai utilizeaz ca surogat de cafea, arpaca, n industria
berii ( berea de cea mai bun calitate se obine din orz), n industria
amidonului, dextrinei, glucozei, spirtului, etc.
Pentru industria berii, orzoaica, datorit coninutului mai redus n proteine,
constituie materia prim de baz, asigurnd limpezirea mai bun si
creterea
extractului
berii. Boabele
de orz se
folosesc
ca
materie prim
i n industria
alcoolului,
dextrinei,
glucozei, etc.

Borhotul de bere rezultat din procesul de obinere a berii, este utilizat n


hrana vacilor pentru lapte, fiind un foarte bun furaj lactogen.

Formele cultivate de orz aparin unei singure specii, Hordeum sativum


Jenssen (sin. cu H. vulgare L.) cu patru convarieti, din care doar dou
sunt importante pentru cultur:
- convarietatea hexastichum Alef orzul pe ase rnduri cunoscut sub
denumirea de orz' la care toate cele trei spiculee, de la clciul de rahis,
sunt fertile, astfel nct, la fiecare clci de rahis se gsesc trei boabe.
Spicele au boabele dispuse frecvent pe ase rnduri. n cazul varietiilor
cu spice laxe, spiculeele laterale de pe cele dou pri ale rahisului se
suprapun rezultnd orzul pe 4 rnduri.
- convarietatea distichum Alef orzul pe dou rnduri, cunoscut sub
denumirea de "orzoaic'' ,la care numai spiculeul central este fertil, astfel
nct, la fiecare clci de rahis se formeaz doar un bob. Spiculeele
laterale sunt sterile i au un grad diferit de dezvoltare al elementelor florale.

Pentru orzul i orzoaica de toamn


n sudul rii factorul limitativ l constituie precipitaiile insuficiente din
toamn care determin condiii nefavorabile rsririi
Zona favorabil cuprinde regiunile nvecinate zonei foarte favorabile la
care se adaug Cmpia Transilvaniei. n aceast zon condiiile climatice

corespund cerinelor orzului de toamn. O atenie mare se va acorda


solurilor pe care se va amplasa cultura.
Pe solurile mai puin favorabile (podzolice, argilo-iluviale) se va amplasa de
preferin orzoaica.
Zona puin favorabil cuprinde nisipurile din Oltenia i nord-vestul rii,
terenurile srturate, puternic acide, puternic erodate (Moldova, Nordul
Dobrogei), regiunile cu temperaturi foarte sczute n timpul iernii: sud-estul
Transilvaniei i nordul Moldovei.

Lucrrile de ngrijire de-a lungul perioadei de vegetaie sunt similare cu


cele prezentate la cultura grului.

I Generalitati
Porumbul, numit si cucuruz, este cea de-a treia cultura cerealiera ca
importanta s este cea de-a doua, dupa grau, in topul comertului international.
Probabil ca porumbul a evoluat dintr-o specie de iarba salbatica numita teosinte,
care mai creste si astazi pe dialurile din apropiere de Mexico City. Cam de acum
7000 de ani,nativii din America au inceput sa cultive porumbul.
Pana in anul 200 d.Hr. cultura se raspandise si in alte parti ale Americii. Porumbul
nu a devenit cea mai importanta hrana din Mexic si America Centrala decat intre
anii 800 si 1100. Arheologii au descoperit ca oamenii cand au aflat ca prin
cultivarea porumbului se poate produce pe aceeasi suprafata de teren mai multe
decat prin cultivarea orcarui alt produs, productia de porumb a crescut rapid. In
secolul XVI-lea porumbul s-a raspandit in intreaga lume.Porumbul reprezinta
hrana principala intr-o mare parte a Africii.
Porumbul este alcatuit din mai multe parti:flori barbatesti, nod, intrenod,

flori femeiesti, frunza, cocean si radacina firoasa.


Tulpina este inalta,dreapta, cu noduri si
Taciune de porumb
intrenoduri.Ea este groasa, plina cu maduva si se
numeste cocean. Frunzele sunt mai mari si mai late decat cele
ale graului. Florile au un singur sex si sunt situate pe
aceeasi planta. Polenizarea se face cu ajutorul vantului, cu polenul adus de pe alta
planta, deoarece florile nu ajung in acelasi timp la maturitate. Fructele sunt galbene
si ele raman prinse pe stiuleti.

II Tehnologii de cultura
1 Rotatia culturii

Cultivarea porumbului mai multi ani la rand pe aeeasi suprafata de teren se


numeste monocultura.
Prin succesiunea culturilor se intelege cultivarea a doua culturi cu perioada
mai scurta de vegetatie pe acelasi teren in acelasi an. Practicand
monocultura solul saraceste in aceleasi elemente nutritive si apar aceleasi
buruieni si aceiasi daunatori.Treptat se creaza conditii nefavorabile pentru
acea cultura iar productia scade motiv pentru care nu se recomanda
practicarea monoculturii.
Rolul rotatiei culturilor este combaterea monoculturii. Se realizeaza prin
schimbarea culturii.
O rotatie de trei ani cu culturi de porumb, soia si grau va pute arata ca in
tabelul de mai jos

Rotatia culturilor de grau, soia si porumb pe o perioada de trei


ani
2. Pregatirea terenului
Pentru cultura de porumb se executa inainte lucrari de pregatire a terenului
(arat, grapat, nivelat etc.) pentru a crea coditii bune de crestere si dezvoltare a
acestuia (maruntire, nivelare, distrugerea buruienilor ).
Lucrarea de baza este aratul care se executa cu plugul tras de tractor sau de
cal si are scopul de a afana si amenaja solul, distrugerea buruienilor si a unor
daunatori.
Maruntirea solului se realizeaza cu ajutorul grapei trasa de tractor.
Nivelarea solului se face primavara inainte de semanatul porumbului.
Ea se realizeaza cu netezitorul tras de tractor sau de animale.
Cand terenul se pregateste trebuie respectate anumite reguli :
- trebuie verificata starea utilajelor folosite
-nu se repara defectiunile utilajelor in timpul mersului
Utilajele agricole folosite sunt din punct de vedere tehnic mecanizate.
3 Semanatul
Semanatul este operatia prin care samanta se introduce in sol pentru a
incoltii, a creste si a fructifica.
Semanatul poate fi manual sau mecanic.
Semanatul se poate face in mai multe feluri :
-prin imprastiere
-in randuri

-in cuiburi
Pentru a obtine productii mari de porumb, samanta trebuie sa fie sanatoasa,
curata si tratata improtiva atacurilor de boli si daunatori.

4 Lucrari de ingrijire a culturilor


Lucrarile de ingrijire a plantelor cuprind toate lucrarile care se fac de
la semanat pana la recoltat, cu scopul de a crea conditii bune de viata porumbului.
Lucrarile de ingrijire se pot grupa in doua categorii :
A. lucrari comune
B. lucrari speciale
La porumb se practica lucrarile comune care cuprind :
-lucrarile solului
-combaterea bolilor si daunatorilor
-distrugerea buruienilor prin prasit,plivit sau erbicidat
-irigarea
-administrarea ingrasamintelor

5 Recoltarea si conditionarea produselor agricole


Productia porumbului este reprezentata de o productie principala si una
secundara. Recoltarea reprezinta strangerea si depozitarea intregii productii.
Procesul de recoltare cuprinde mai multe etape :
-verificarea si repararea masinilor de recoltat
-alegerea momentului potrivit pentru recoltare
-recoltarea propriu-zisa
-transportul productiei principale si secundare
-depozitarea recoltei

Recoltarea se face mecanizat cu masini

Combina

Recoltarea mecanizata se face mult mai repede decat cea manuala. Recolta dupa
recoltare poate fi prea umeda, murdara, cu exemplare deteriorate, rupte.
Conditionarea reprezinta uscarea, curatarea, sortarea si tratarea recoltelor
pentru a putea fi depozitate, pastrate si comercializate.

III Importanta culturii


Porumbul crestat este cel ami important din punct de vedere comercial si
este folosit mai ales ca nutret pentru vite,porci sau alte animale. Din porumbul
destinat macinarii se obtine faina de malai.Porumbul este o
sursa importanta de ulei vegetal si are numeroase aplicatii in industrie.
El este utilizat si in fabricarea diverselor articole :cosmetice,explozivi.

OVAZ
Denumire stiintifica: Avena sativa
Denumiri populare: ovascomirez, ovaz alb, ovazcior, ovaz negru, zob.,

Afectiuni:
artroza soldului
astenie
astm bronsic
cancer
insomnie; dureri intercostale
nisip la rinichi
pietre la vezica
reumatism
spondiloza anchilozanta
tonic general
tuse

Mod de intrebuintare:
"Se consuma sub forma de supa, preparata din seminte de ovaz - este meniul nordicilor si este foarte
sanatoasa aducand vindecarea in multe afectiuni. Fulgii de ovaz sunt un aliment excelent. Se pot
consuma si de 3 ori pe zi, fiind bogati in fosfor, calciu, magneziu, elemente usor asimilabile. Infuzie: 50
g de ovaz fiert timp de 30 minute se consuma zilnic, fiind un excelent laxativ si un bun diuretic. Decoct:
20 g de fulgi la 250 ml apa se lasa de seara pana dimineata, dupa care se consuma treptat. Este foarte
bun in afectiunile interne, inclusiv la litiaze. Paiele de ovaz se maruntesc si apoi se fierb. O cantitate de
2 linguri se fierbe in 250 ml apa timp de 3 minute dupa care se strecoara. Este foarte indicat in
litiaze.Tinctura: se prepara din 50 g de seminte care se macina, se adauga 150 ml alcool alimentar de
70gr. si se agita de mai multe ori pe zi. Se tine 15 zile dupa care se strecoara. Se recomanda in tratarea
insomniilor: 40 de picaturi la culcare, sau cate 20 de picaturi de 3 ori pe zi inainte de mese.Suc de
mladite de ovaz recoltate inainte de a ajunge sa dea spicul. Sucul se poate pastra o perioada mai lunga
daca se adauga putin alcool alimentar, dupa ce se filtreaza. Se poate consuma in cantitati oricat de
mari, in functie de toleranta individuala si de afectiunea care se trateaza. Se poate, de asemenea,
amesteca cu alte sucuri de legume sau fructe. Se poate folosi o perioada cat de lunga. "

Orezul este alimentul de baz pentru circa 2,5 miliarde de oameni. n Asia
Oriental i de sud est consumul anual pe locuitor este de 120 130 kg,
ajungnd chiar la 150 kg n Vietnam i Cambogia.
n America Latin (Peru, Brazilia, Ecuador) anual se consum 50 80 kg
orez pe locuitor.
De asemenea n Africa Occidental i Orientul Mijlociu, orezul ocup un loc
important n hrana oamenilor.
n Europa i America de Nord, orezul este un aliment de completare.
Din boabele de orez se obin pudre fine, amidon, glucoz. De asemenea
din orez se obin buturi spirtoase i bere, fiind utilizat i n industria
medicamentelor i conservelor.

Din paiele de orez se obine celuloz i hrtie. Ele sunt folosite i pentru
mpletituri.
n Romnia orezul prezint importan, existnd condiii climatice n sudul
i vestul rii, care permit cultivarea lui i valorificarea unor terenuri mai
puin favorabile altor culturi (soluri grele cu salinitate ridicat).

Orezul se cultiv ntre 37 latitudine sudic i 47 latitudine nordic.


n Asia se cultiv 90% din suprafaa mondial (circa 136 milioane hectare),
n Africa 5% (7,6 milioane hectare), iar n America de Sud 3% (5 milioane
hectare). n Europa suprafaa cultivat a fost de 600.000 hectare, Italia fiind
cel mai mare cultivator cu 200.000 hectare.

Cerinele fa de temperatur
Datorit originii tropicale, orezul este o plant cu cerine
ridicate fa de cldur. Temperatura minim de germinare
este de 10 12C, iar cea optim de circa 30C. nfritul
ncepe la 16C, dar decurge normal la 20C.
n perioada apariiei paniculului i nfloritului, optime sunt
temperaturile de 27,5 32,5C. n aceast perioad scderea
temperaturilor medii zilnice sub 15C, duce la cderea
florilor.
Orezul poate fi cultivat n ara noastr n zonele unde
temperatura medie anual este mai mare de 18C.
Orezul necesit mult lumin. n timpul perioadei de
vegetaie sunt necesare cel puin 1000 ore de strlucire a
soarelui. n condiii de nebulozitate producia scade, foarte
sensibil este orezul trei sptmni nainte i dup nflorit.
Cerinele fa de umiditate
Dei se cultiv n ap, orezul nu este o plant acvatic.
Coeficientul de transpiraie este de 600 n timp ce la gru
este de 500.
Apa are rol termoregulator, reducnd la nivelul plantelor
variaiile de temperatur ntre zi i noapte.
Orezul valorific mai bine solurile mai slab productive,
saline, alcaline. Nu se recomand cultivarea lui pe nisipuri i
pe soluri argiloase. Pe solurile nisipoase consumul de ap
crete datorit pierderilor prin infiltrare.
La semnatul orezului se folosete smn nedecorticat, cu puritatea
minim de 97% i germinaia minim de 80%. nainte de semnat
smna se trateaz mpotriva bolilor i duntorilor cu insectofungicide.
Metodele de semnat sunt:
n ap, prin mprtiere;
n uscat, n rnduri sau prin mprtiere.Semnatul n ap are
numeroase avantaje: grbete maturizarea cu 7-10 zile fa de

semnatul n uscat, se poate executa i pe soluri mai puin bine


pregtite (Borcean I., 2002).
Se execut cu avionul sau maini terestre i chiar manual, pe suprafee
mici. nainte de semnat, smna se trateaz cu Hidrostil, 2 litri la tona
de smn, diluat n 20-30 l ap, pentru a mri greutatea seminelor,
sau se umecteaz 36-48 h.
Semnatul n uscat se realizeaz cu semntori obinuite de cereale, la
12,5-15 cm ori 18 cm ntre rnduri, cu adncimea de 1-3 cm, sau prin
mprtiere, cu maini fr brzdare.
Dup semnat, pentru a evita deplasarea seminei cnd parcela va fi
inundat, se execut tvlugitul cu tvlugul inelar.
Densitatea este de 900-1000 boabe germinabile/m2, urmnd s
rmn n vegetaie 250-400 plante/m2, din care prin nfrire s
rezulte 450-600 panicule/m2.
Cantitatea de smn necesar este de 270-350 kg/ha.
Perioada optim de semnat este cnd temperatura solului este de 1112C, iar temperatura apei 12-15C.
Recoltarea orezului trebuie s nceap n faza de coacere
deplin.
Umiditatea medie a boabelor n momentul recoltrii este de 1820% i chiar 24%.
Recoltarea se realizeaz cu combinele de cereale prevzute cu
echipamentul RZ.
Se poate efectua i recoltatul divizat. Tierea boabelor se
realizeaz cu vindroverul cnd boabele au 20-28% umiditate, cu
mirite de 20 cm, iar treieratul plantelor se realizeaz cu combina
din mers sau staionar, cnd umiditatea boabelor ajunge la 1517%.
Potenialul productiv al orezului este ridicat, putndu-se obine
7000 8000 kg/ha. Raportul paie : boabe este de 1 : 1.
Randamentul la decorticare (ndeprtarea plevelor) este de 74
76% (orez cargo). Dup polizare i glasare cu glucoz sau
amidon se obine orezul alb, care reprezint 55 70% din orezul

mbrcat n palei (orez paddy).n cultur irigat. Raportul


boabe/paie 1;1,3-1,5.

MEIUL Planta furajera(panicum milliaceum)


1. Importan furajer
Dei din punct de vedere alimentar, meiul este considerat o cereal de mai mic
importan, valoarea furajer a acestei specii este mai ridicat datorit urmtoarelor
particulariti:
n hrana animalelor se folsete sub form de furaj verde, fn sau semifn, n nutriia
vacilor cu lapte, a cailor, iar boabele constituie hrana de baz a multor psri de ornament;
boabele de mei au o valoare nutritiv ridicat, cu un coninut de 10-11% substane
proteice, 3-4% grsimi, 8-10% celuloz;
paiele de mei sunt foarte apreciate n hrana animalelor, n comparaie cu celelalte cereale,
deoarece 1 kg de paie valoreaz 0,51 uniti furajere;
n alimentaia omului, boabele de mei se folosesc sub form de crupe sau psat i pentru
prepararea unei buturi alcoolice (braga);
este o valoroas plant pentru conveierul verde furajer, mai ales n zonele secetoase,
deoarece poate fi cultivat i n cultur dubl, dup cerealele de toamn, avnd o perioad scurt
de vegetaie.
2. nsuiri morfologice i fiziologice
Rdcina este fasciculat, puternic dezvoltat pe orizontal, dar cu o slab ptrundere n
adncime.
Tulpina este erect, de 70-90 cm nlime, proas, plin cu mduv.
Frunzele, aezate altern, sunt liniare, cu limbul lat de 10-20 mm, acoperite cu periori pe
faa superioar.
Inflorescena este un panicul lung, rsfirat, cu ramuri lungi, iar fructul este o
pseudocariops, de culoare glbuie.
Perioada de vegetaie, n funcie de soi, este cuprins ntre 60-90 de zile.
3. Sistematic i soiuri
Meiul (Panicum miliaceum L.) face parte din familia Gramineae i n cultur se seamn
mai multe soiuri: Raduga, Marte, Matador, Mrgrit, Minerva.
4. Cerinele fa de factorii de vegetaie
Cerinele fa de temperatur sunt ridicate. Astfel, temperatura minim de germinaie a
seminelor este de 10-120C, iar cantitatea total de temperaturi de peste 100C necesar n timpul
vegetaiei este de cca. 8000C.
Nu are cerine ridicate fa de umiditate, coeficientul de transpiraie fiind de 200-220.
Aceasta face ca meiul s suporte, timp ndelungat seceta de var, perioad n care plantele i

nceteaz creterea care, poate fi reluat imediat ce condiiile de umiditate se mbuntesc.


Rezistena la secet este dat de sistemul radicular dezvoltat, de perozitatea mare a frunzelor i
tulpinilor i de numrul redus de stomate n mezofilul frunzelor.
Solurile cele mai indicate sunt cele cu textur mijlocie, bine aprovizionate n elemente
fertilizante.

Meiul Panicum miliaceum L.

5. Zonele de cultivare
n majoritatea cazurilor, meiul nu se cultiv n cultur principal, ci n cultur dubl sau
succesiv, att n zonele de cmpie ct i n cele colinare.

6. Tehnologia de cultivare
Rotaia.
Cele mai bune premergtoare sunt cele ce se recolteaz devreme: cerealele de toamn,
borceagurile de toamn, rapia de toamn, cartofii timpurii, leguminoasele anuale.
Lucrrile solului.
Terenurile mburuienate sau cu resturi vegetale se ar, imediat dup recoltarea plantei
principale, la adncimea de 20-22 cm, cu plugurile n agregat cu grapa stelat, iar pe cele curate
se efectueaz lucrri cu grapa cu discuri, n dou direcii. n ambele situaii, patul germinativ se
pregtete cu grapa cu discuri, n agregat cu grapa cu coli reglabili.

Smna i semnatul.
Smna de mei trebuie s ndeplineasc urmtoarele cerine minime: puritate de 97% i
germinaia de 90%. nainte de semnat, smna se trateaz mpotriva tciunelui cu formalin n
concentraie de 0,3%.
n cultur principal, semnatul se face cnd temperatura n sol este de 10-120C, iar n
cultur succesiv ct mai devreme dup eliberarea terenului i efectuarea lucrrilor pentru
pregtirea patului germinativ (pn la 20 iulie n zonele de cmpie i pn la 10 iulie n zonele
colinare).
Norma de semnat este de 25-30 kg/ha, la distana de 12,5 cm ntre rnduri i al adncimea
de 1-2 cm.
Dup semnat, n cazul culturilor succesive, se execut o uoar tvlugire a terenului.
Fertilizarea.
Nu se efectueaz o fertilizare direct cu ngrminte fosfatice i potasice, meiul valorific
efectul remanent al acestor ngrminte aplicate culturilor premergtoare.
nainte de semnat se face fertilizarea cu azot, n doz de N50-80.
Lucrrila de ntreinere.
La nceputul perioadei de vegetaie pericolul de mburuienare este mare, deoarece dup
rsrire plantele au un ritm mai lent de cretere. Pentru combaterea buruienilor se pot aplica
aceleai tipuri de erbicide ca i n cazul celorlalte cereale pioase.
n zonele irigate se recomand aplicarea a 1-2 udri cu 400-500 m3/ha ap.
Recoltarea i conservarea.
Meiul folosit ca furaj verde sau pentru producerea fnului se recolteaz la nceputul
coacerii n lapte a boabelor.
Pentru nsilozare meiul se recolteaz cnd boabele se gsesc n faza de lapte-cear.
Culturile de mei pentru boabe se recolteaz direct cu combina cnd boabele de la
mijlocul paniculului au ajuns la coacerea n prg.
Producii poteniale.
Producia de mas verde este de 15-25 t/ha, cea de fn de 3-6 t/ha, iar producia de
boabe de 1500-2500 kg/ha.

SORGUL Sorghum bicolor Moench


1. Importan furajer
Sorgul, avnd origine tropical (Africa), se cultiv mai mult n regiunile cu climat cald,
acid, dar temperat continental, mai ales sorgul furajer.
Valoarea economic i furajer a sorgului este dat de urmtoarele nsuiri:
boabele de sorg se folosesc direct n alimentaia oamenilor n unele zone din Africa i
Asia, i n industrie pentru extragerea amidonului i alcoolului;
cu o valoare nutritiv apropiat porumbului, boabele de sorg au o larg ntrebuinare n
alimentaia taurinelor la ngrat i a psrilor;
fnul de sorg este superior calitativ celui de porumb, deoarece conine cantiti mari de
sruri de calciu, fosfor i caroten;
sub form de siloz sorgul are aceeai valoare ca i porumbul siloz i se nsilozeaz foarte
uor datorit coninutului ridicat de hidrai de carbon;
n faz tnr plantele de sorg conin glicozidul cianogen denumit durrhina, care prin
hidroliz i n contact cu enzima emulsin din stomacul animalelor se descompune i formeaz
acidul cianhidric. Aceast substan toxic este favorizat de vrsta plantelor, de secet,
temperaturi sczute, mburuienare, fertilizare excesiv cu azot, irigare;
doza letal de acid cianhidric este de 1 mg/kg greutate vie la taurine i 0,1 mg/kg
greutate vie la oi. Dintre speciile de sorg, cel zaharat nu este toxic i poate fi consumat de ctre
animale;
pentru evitarea intoxicaiilor la animale, sorgul nu trebuie punat, iar la iesle se
administreaz dup ofilirea plantelor, cnd acidul cianhidric se descompune n compui netoxici.
2. nsuiri morfologice i fiziologice
Sistemul radicular al sorgului este puternic dezvoltat, cea mai mare parte a masei rdcini
ajung la peste 1m adncime. Aceasta explic rezistena ridicat a sorgului, mult mai mare dect a
porumbului.
Tulpina, nalt de 1,0-3,0 m, este plin cu mduv i este format din 9-15 internoduri.
Capacitatea de lstrire a tulpinii de sorg este ridicat, ceea ce confer furajului o bun
calitate.

Inflorescena este un panicul, cu ramificaii mai lungi sau mai scurte, n funcie de
varietate. ntr-un panicul se gsesc peste 1500 de flori.
La nceputul perioadei de vegetaie, n primele 2-3 sptmni dup rsrire, ritmul de
cretere al plantelor de sorg este foarte lent, avnd o slab competitivitate fa de buruieni. Dup
aceast perioad creterea este foarte puternic i pericolul mburuienrii se reduce.

3. Sistematic i soiuri
Sorgul aparine familiei Gramineae, genul Sorghum. Acest gen cuprinde numeroase
specii anuale i perene, din care importan mai mare o are Sorghum bicolor (L). Moench, sin.
Sorghum vulgare Pers. Aceast specie are mai multe varieti:
- Sorghum bicolor var. eusorghum, sorgul pentru boabe;
- Sorghum b. var. technicum, sorgul tehnic sau pentru mturi;
- Sorghum b. var. saccharatum, sorgul zaharat;
- Sorghum b. var sudanense, sorgul pentru furaj.
Dup morfologia paniculului i a boabelor, sorgul cuprinde dou tipuri: tipul effusum, cu
panicul rsfirat (var. saccharatum, var. technicum) i tipul compactum, cu panicul dens (var.
sudanense).
Pentru furaj se cultiv varietile: sudanense, saccharatum i technicum.
n ara noastr se cultiv urmtorii hibrizi: Fundulea 21, Fundulea 30, Fundulea 32 i
hibrizii sorg x iarb de Sudan, cu un coninut sczut n durrhin i foarte productivi, Sweetleaf i
Tudora.

Sorgul Sorghum bicolor (L) Moench.


4. Cerine fa de factori de vegetaie
Sorgul este o specie termofil, cu cerine foarte ridicate fa de temperatur . Astfel,
temperatura minim de germinaie a seminelor este de 10-120C, iar cea favorabil din timpul
vegetaiei plantelor de 25-270C. Suma gradelor de temperatur necesar pentru ntreaga perioad
de vegetaie este de 2500-35000C. La temperaturi mai mici de 10-120C, sorgul i nceteaz
creterea.
Dintre plantele furajere anuale cultivate n ara noastr, sorgul are rezistena cea mai
ridicat la secet, datorit sistemului radicular foarte dezvoltat i a reducerii creterii n cazul
insuficienei apei. Aceasta explic i coeficientul de transpiraie redus al sorgului (140-170).
Datorit rezistenei mari la secet, sorgul este denumit cmila vegetal.
Cerinele sorgului fa de sol sunt minime, de aceea poate fi cultivat pe terenuri cu soluri al
cror pH are valori foarte largi, ntre 4,5-8,5. n comparaie cu alte specii agricole, sorgul
valorific mult mai bine solurile nisipoase i srturate.
5. Zonele de cultivare
Zonele cele mai favorabile pentru cultura sorgului sunt n cmpiile din sudul Munteniei i
Olteniei, Cmpia Banatului i Cmpia Central a Moldovei, avnd, n mare parte, acelai areal de
rspndire ca i porumbul.
6. Tehnologia de cultivare
Rotaia.

Ca plant premergtoare se recomand culturile care las terenul curat de buruieni,


deoarece exist pericolul mburuienrii puternice a sorgului, n primele 2-3 sptmni dup
rsrire, datorit ritmului lent de cretere n aceast faz. n acest sens cele mai bune sunt
culturile pritoare (porumbul, floarea soarelui) i plantele furajere.
Monocultura de sorg se poate practica timp de 3-5 ani, dar nu este indicat deoarece gradul
de epuizare n ap i substane nutritive al solului este foarte puternic.
Lucrrile solului.
Dup recoltarea plantelor premergtoare se efectueaz artura adnc, la 22-25 cm
adncime, cu plugurile echipate cu scormonitori i n agregat cu grapa stelat. Dac terenul este
acoperit cu resturi vegetale, nainte de arat se execut o lucrare cu grapa cu discuri, la adncimea
de 10-12 cm.
Patul germinativ se pregtete n apropierea perioadei de semnat, cu grapa cu discuri, la
adncimea de ncorporare a seminelor.
Fertilizarea.
Sorgul este un mare consumator de elemente fertilizante din sol. Astfel, pentru realizarea
unei tone de biomas vegetal (boabe, tulpini, frunze), sorgul extrage din sol aproximativ 25 kg
azot, 8 kg fosfor, 7 kg potasiu.
n zonele secetoase reacia sorgului la aplicarea ngrmintelor chimice i organice este
sczut, n comparaie cu zonele mai umede au n condiii de irigare.
Aplicarea gunoiului de grajd pe solurile azonale (nisipoase i srturate) constituie o
msur eficient pentru sorg, doza fiind de 20-30 t/ha.
Fertilizarea cu ngrminte chimice se face n doze de P60-80 i K40-60, aplicate toamna i
N70-100, aplicat primvara, nainte de semnat. n condiii de irigare dozele de azot pot fi mai mari
(N150-200).
Smna i semnatul
Seminele se trateaz, nainte de semnat, cu diverse insectofungicide pentru apariia
bolilor i duntorilor.
Epoca de semnat se stabilete n funcie de temperatura minim de germinaie a
seminelor: 10-12C pe adncimea de semnat. Calendaristic, sorgul se seamn n prima
jumtate a lunii mai n zonele de cmpie, i n a doua jumtate a lunii mai n celelalte zone.
Densitatea, distana ntre rnduri i norma de semnat se stabilesc n funcie de scopul
culturii:
sorgul pentru boabe se seamn cu o densitate de 180-200 mii plante/ha, la distana de
70-80 cm ntre rnduri i cu o norm de semnat de 12-15 kg/ha;
sorgul pentru siloz se seamn cu o densitate de 350-400 mii plante/ha, la distana de 5060 cm ntre rnduri i cu norma de semnat de 20-25 kg/ha;
sorgul pentru mas verde sau fn se seamn la 25-30 cm ntre rnduri i cu norma de
semnat de 40-50 kg/ha;
pentru ridicarea coninutului n substane proteice, sorgul pentru furaj se poate semna n
amestec cu soia, n urmtoarele proporii: pentru producerea de mas verde sau fn se seamn
25 kg/ha sorg + 60 kg/ha soia, la distane de 25-30cm ntre rnduri, iar pentru producerea de
siloz se seamn 20 kg/ha sorg + 40 kg/ha soia, la distane de 50-60 cm.

Adncimea de semnat este de 3-5 cm pe solurile luto-argiloase i de 5-6 cm pe solurile


nisipoase.
Semnatul se realizeaz la semnatul n rnduri apropiate (25-30 cm) cu semntorile
universale de tip SUP, iar n cazul semnatului n rnduri distanate (50 80 cm), cu
semntorile pentru culturi pritoare de tip SPC.
Lucrri de ntreinere
Imediat, dup semnat, n cazul solurilor mai nisipoase sau cu umiditate sczut se execut
lucrarea de tvlugire.
n cazul culturilor semnate n rnduri distanate se execut 2-3 praile mecanice i 1-2
praile manuale, caz n care nu mai este necesar combaterea buruienilor pe cale chimic.
Pentru distrugerea buruienilor pe cale chimic se poate aplica preemergent, erbicidul
Propazin 50 PU (6-8 kg/ha), cnd sorgul urmeaz, n rotaie, dup porumb sau cu Propazin 50
PU (3-4 kg/ha) + Satecid (4-6 kg/ha), cnd urmeaz dup gru, orz sau mazre. n timpul
vegetaiei, pentru combaterea buruienilor dicotiledonate, se poate aplica erbicidele SDMA sau
Icedin forte (2 l/ha).
n primele faze de cretere, cnd plantele de sorg sunt atacate de pduchele verde al
cerealelor (Schizaphis graminum), se execut cel puin dou tratamente de combatere, la interval
de dou sptmni, cu Sinoratox 35 CE (1,5-2 l/ha), prin stropire.
Culturile semnate pentru furaj, n rnduri apropiate, nu necesit lucrri speciale de
ntreinere.
Recoltarea i conservarea
Sorgul pentru boabe se recolteaz la maturitatea deplin a seminelor, cnd umiditatea
boabelor este mai mic de 14 %, deoarece nu exist pericolul de scuturare.
Cultura pentru siloz se recolteaz n faza de lapte-cear sau cear a boabelor, iar la
amestecul cu soia, la sfritul nfloritului sorgului.
Sorgul pentru furaj verde se recolteaz cnd plantele au nlimea de 40-50cm, iar pentru
fn la apariia paniculului.
nlimea fa de sol este de 8-10 cm, pentru a stimula refacerea plantelor i obinerea unei
producii de otav.
Conservarea sub form de siloz a sorgului se realizeaz, ca i la porumb, n condiii optime
datorit coninutului ridicat de zaharuri solubile (peste 22%), care poteneaz fermentaia lactic.
Producii poteniale
Sorgul pentru boabe realizeaz, n condiii optime de tehnologie, ntre 4000-7000 kg/ha.
Pentru producerea de mas verde, sorgul are capacitate de producie de 25-35 t/ha, iar la
sorgul pentru siloz de 40-50 t/ha.

Hrisca-fagopyrum
aesculentum

Cuprins
I.
II.
III.
IV.
V.
VI.
VII.
VIII.

Cine este hrica?


Producia agricol
Compuii din hric
Hrica aliment important
Cum se consum hrica
Hrica n medicin
Precauii i contraindicaii
Bibliografie

Cine este hrica?


Hrica este adesea confundat cu cerealele. De fapt,
este un nume generic dat unor plante ierboase, n mare
majoritate anuale, care aparin familiei Polygonaceae,
familie din care fac parte mcriul, rubarba, tevia crea.
Denumirea tiinific pentru hrica comun, cea mai des
consumat (n englez buckwheat) este Fagopyrum
esculentum, pentru ca sunt mai multe specii aparinnd
genului Fagopyrum.
Hrica a fost domesticit i cultivat pentru prima oar, se pare, n Asia de sud-est,
acum cca 8000 de ani. S-a rspndit cu rapiditate n Asia Centrala i Extremul Orient. Alte surse
plaseaz originile ei n Tibet, iar n Balcani prezena ei
este datat cu cca 6000 de ani n urm. Crete pe
terenuri puin fertile, chiar acide, dar care trebuiesc
bine drenate i nu i priesc zonele cu temperaturi
ridicate.

Producia agricol

Hrica poate fi cultivat pe soluri mai slabe. n Romnia suprafeele cu hric sunt foarte
mici, cultivndu-se izolat n zona de nord a Moldovei. Bune premergtoare pentru hric sunt:
secara de toamn, cartof, in pentru fibr.
Hrica reacioneaz foarte bine la ngrminte, ntruct are rdcini mai mici dar
consum multe elemente nutritive. Pentru fiecare 100kg semine + pproducia aferent de tulpini,
hrica consum: 4,4 kg azot, 2,5-3kg P2O5 i 7,5 kg K2O.
Artura se execut, toamna, imediat dup eliberarea terenului de ctre planta
premergtoare la 25-30cm adncime. Pregtirea patului germinativ urmrete nivelarea terenului
i realizarea unui strat de sol afnat i mrunit pe adncimea de semnat printr-un numr ct mai
redus de treceri pe teren.
Epoca de semnat corespunde perioadei cnd n sol la adncimea de 10cm se temperatura
se stabilizeaz la 12-150C. Semnatul se realizeaz la distana diferite. Dac se dorete
efectuarea unor praile atunci distana ntre rnduri este de 45cm, folosindu-se 45-60 kg
smn/ha. Daca distana ntre rnduri este de 15cm cantitatea de smn utilizat va fi de 80100 kg/ha. Adncimea de semnat este de 4-5cm pe solurile mai grele i 6-8cm, pe solurile
uoare.
Dup semnat este necesar tvlugitul, mai ales cnd umiditatea solului este sczut.
Grbirea rsririi, care se obine prin aceast lucrare, ferete hrica de mburuienare. Creterea
plantelor de hric este intens, chiar de la nceputul perioadei de vegetaie, avnd loc nbuirea
buruienilor. Dac este semnat n rnduri apropiate se plivesc.
Producia cea mai ridicat se obine la recoltare cnd 2/3 din semine au cptat culoare
brun, deci au ajuns la coacere. ntrzierea recoltrii peste faza cnd 2/3 din boabe sunt brune,
duce la pierderi nsemnate prin scuturare. Se scutur mai ales primele fructe care s-au format,
deci fructele cele mai valoroase. n cazul recoltrii la coacere complet, pierderile se ridic la 2030%.
Pentru obinerea unei populaii care s respecte structura genetic original este necesar
s se semene n spaii izolate. Acest lucru semnific faptul c fiecare populaie trebuie semnat
la o distan de 700m fa de alt cultur de hric. Lucrrile de ngrijire i distanele de semnat
sunt la fel ca pentru consum. Recoltarea se realizeaz la momentul optim, cnd umiditatea
seminelor nu este mai mare de 20%. Se aleg seminele cele mai mari. Se pun la uscat n podul
casei, iar primvara, nainte de semnat se aleg seminele mari, sntoase.

Compuii din hric


70-80% din masa fructelor de hric este reprezentat de amidon, n care 25% este
amiloz i 75% amilopectin. Proteinele se afl ntr-un raport de 18% (dintre care cele cu aport
biologic deosebit sunt peste 90%), printre care se numr i globulina i se evideniaz

concentraia deosebit de aminoacizi eseniali precum arginina, lizina, treonina, triptofanul i


cisteina.
Coninutul n minerale este de asemenea ridicat. Aceasta conine fier, zinc i seleniu.
Compuii aromatici (cei care au la baz un nucleu benzenic) i care ntr-adevr dau aroma,
parfumul caracteristic pentru hric sunt n principal reprezentai de salicilaldehida (2hidroxibenzenaldehida).
Un rol deosebit l au compuii cu valoare antioxidant cum este rutinul i taninurile.
Hrica a constituit mult timp sursa principal de extragere a rutinului, din care se obine
rutozidul.
Pe lng toi aceti compui, hrica este bogat i n vitamine precum E, B1 i B2.
Aceast plant este bogat n muli compui benefici organismului, dar conine i unul
duntor,
fagopirina, substan toxic ce provoac la unele persoane fenomenul de
fotosensibilizare.

Hrica aliment important


Hrnitoare, aromat, gustoas chiar, este un aliment ntlnit n buctria multor popoare,
mai mult sau mai puin asiatice. Se consum plantele verzi, plantulele (de 5-7 zile) i fructele,
care sunt tari, asemntoare cu seminele de floarea-soarelui, dar mult mai mici n dimensiuni,
denumite tiinific achene. Dei nu este o cereal, hrica ntrunete calitile finii de gru
integral. Este de fapt superioar grului din multe puncte de vedere: conine mai puine glucide,
nu conine gluten, conine cantiti mari de lisin, fier, seleniu i mai mult calciu, cantiti
impresionante de antioxidani i se prezint ca o alternativ la gru pentru cei care au intoleran
la cereale.
Seminele de hric sunt aromate i uor dulcegi. Ele pot fi consumate crude, fierte sau
prjite, simple sau n amestec cu alte alimente, sau ca fina, de asemenea n numeroase
combinaii. Sunt celebri tieeii japonezi soba, care constituie alturi de orez un aliment de baz
n arhipelagul nipon. Nu mai puin gustoase sunt galetele franuzeti fcute din fina neagr. n
Japonia, hrica este la mare pre, fiind o adevrat art s se prepare tieeii soba de diferite
dimensiuni. Japonezii consum cu mare plcere i planta verde, n special n primele stadii de
dezvoltare. De asemenea, Korea este un mare consumator de hric, din fin fiind obinute
numeroase tipuri de tieei, supe i jeleuri. n Rusia i Polonia hrica este inclus de asemenea n
numeroase reete. Din fina de hric se poate face pine, se fac prjituri i biscuii. Mierea
obinut din florile de hric este brun i extrem de parfumat.

Cum se consum hrica

nainte ca orezul s fie rspndit prin exportarea sa din zonele mai calde n ntreaga
Europa, hrica era principalul ingredient pentru pilafuri, sarmale, budinci etc. Aadar, pentru a
nelege cum poate fi gtit hrica, putem s ne raportm la buctria de acum un secol i s o
privim ca pe un strmo i, totodat, ca pe un substitut, mult mai sntos, al orezului. Ce-i drept,
muli se mpac greu cu gustul mai aromat al boabelor de hric, dar, cu timpul, este posibil ca
acest aliment s plac mai mult dect este ateptat.
Hrica nmuiat boabele de hric se pun la nmuiat n ap cldu de seara pn
dimineaa, dup care se scurg. Amestecate cu suc de fructe, iaurt sau lapte, pot fi
consumate, la fel ca fulgii de cereale integrale, la micul dejun. De regul, boabele de
hric se consum mpreun cu fructe uscate (stafide, smochine, curmale), cu semine (de
floarea-soarelui, de susan, de dovleac), eventual ndulcite cu miere dup gust.
Fiertura nainte de a fi preparat, hrica se spal i se pune la nmuiat vreme de 1-2
ore. Se fierbe apoi la foc de intensitate medie o parte de hric la 2 pri de ap, pn
cnd boabele devin foarte moi. Durata de fierbere este de cca 20 de minute. Dup rcire,
hrica se asezoneaz cu zarzavat tiat mrunt, cu ulei, sare i condimente dup gust.
Fina din hric se obine prin mcinarea boabelor de hric
i este mai nchis la culoare dect cea de gru. Se gsete n
magazinele naturiste, fiind un ingredient pentru pine (se face
din 80% gru i 20% hric) i pentru diferite produse de
patiserie. n Rusia, cltitele fcute cu hric sunt umplute cu
caviar, constituind un aliment festiv. n Frana, din fina de
hric se fac, de asemenea, clatite care se umplu cu gem, n
timp ce n Italia se fac biscuii de hric, foarte gustoi, care au
aprut de curnd i n magazinele din Romnia. n Japonia, din fina de hric se face o
mncare tradiional soba, nite tieei care se consum mai ales la Anul Nou pentru c
se consider c alung necazurile anului ce a trecut i aduc noroc pentru noul an.

Hrica n bere n ultimii ani, hrica a fost utilizat ca un


substitut pentru alte cereale n berea fr gluten. Dei nu este o
cereal, hrica poate fi utilizat n acelai fel ca i orzul
pentru a produce mal ce poate forma baza unui amestec ce
va fabrica o bere fr gluten care poate fi consumat de
persoane ce sufer de boala celiac.

Hrica n whisky un whisky numai din hric a fost fabricat de French Distillerie des
Menhirs n Frana de ctre Eddu Silver i Eddu Gold. Se realizeaz un mal din hric i
se fermenteaz ca la bere, dar apoi este distilat i lsat la nvechit n butoaie de stejar.

Hrica n medicin
Tratamente preventive
Diabetul de tip II cercetri recente demonstreaz c hrica ajut la meninerea
nivelului de glucoz din snge n limite normale, chiar n condiiile consumului mai
ridicat de hidrai de carbon. ntr-un studiu care urmrea efectele asupra glicemiei ale
produselor cu fin alb, comparativ cu cele fcute cu fina de hric, s-a observat ca
aceasta din urm meninea nivelul zahrului din snge semnificativ mai sczut.
Cercettorii canadieni care au fcut aceste descoperiri le-au publicat i au precizat c
introducerea hrici n alimentaie este un mijloc extraordinar de prevenire a diabetului de
tip II.
Boala canceroas - ntr-un studiu dat publicitii n 2008, cercettorul american Dr.
George Inglett afirma ca, n urma testelor de laborator i de medicin experimental, au
fost puse n eviden proprieti antimutagene i antitumorale remarcabile ale hrici.
Compusii fenolici, vitaminele, oligoelementele i fibrele alimentare coninute n boabele
sale au darul de a scdea semnificativ probabilitatea de a face numeroase forme de
cancer, ntre care menionm cancerul colo-rectal, cancerul gastric, cancerul esofagian i
pulmonar. Se recomand consumul de hric mcar de 4 ori pe sptamn, mpreun cu
unele cereale cum ar fi grul, orzul, ovazul, secara.
Alzheimer, alterarea funciilor mentale produs de mbtrnire - consumul de hric
previne degenerarea celulelor sistemului nervos, stimuleaz circulaia cerebral i
favorizeaz meninerea funciilor de memorie i raionament, nealterate pn la vrste
naintate. Pentru a obine aceste rezultate se recomand consumul a minimum 300 g de
hric sptamnal, mai ales n formele puin preparate termic. Mai multe substane din
hric, ntre care rutina i colina, au aceste efecte excepionale asupra sistemului nervos,
fiind printre "medicamentele" naturale care previn i pierderile de memorie i demen
senil.
Prevenirea litiazei biliare - "hrica nedecorticat face parte dintre alimentele foarte
bogate n fibre insolubile i ca atare are un puternic efect preventiv n formarea calculilor
n colecist". Aceasta este concluzia publicat n "American Journal of Gastroenterology",
n urma unui studiu realizat pe o perioad de 16 ani, fcut pe un numr record de 69.000
(!) de femei, care sunt de peste trei ori mai expuse la aceasta afeciune n comparaie cu
brbaii. Alturi de hric, se mai recomand i consumul de gru, orz, secar i ovz
integral.

Accident vascular - rutina i polifenolii coninui din abunden de hric sunt un


puternic ajutor pentru meninerea rezistenei i a elasticitii vaselor de sange. Aceste
substane, ingerate prin consumul zilnic de hric (cte 50 grame pe zi minimum),
protejeaz mpotriva accidentului vascular.

Tratamente interne
Nivel ridicat al colesterolului i al trigliceridelor - "o diet bogat n hric este de
natur s in sub control nivelul colesterolului negativ (LDL) i scade procentajul de
trigliceride din snge", sun concluzia unui studiu realizat pe o populaie asiatic, numit
Yi, dintr-o zona muntoas a Chinei. Datorit climei, hrica este aliment de baz n aceast
zon, fiecare persoan consumnd n medie 100 g pe zi. Ei bine, la toi consumatorii de
hric investigai, nivelul de colesterol era foarte sczut, iar trigliceridele erau, de
asemenea, mult mai sczute n comparaie cu nivelul lor la persoanele din aceeai zon,
care adoptaser deja o alimentaie "modern", din care hrica fusese exclus.
Hipertensiune - mai ales primvara i vara, este recomandat consumul de hric fiart
sau crud, pentru a ine sub control tensiunea arterial. Un principiu activ coninut de
hric, numit colina, ajut la reducerea i la stabilizarea valorilor tensiunii arteriale.
Ischemie cardiac - flavonoidele coninute de hric previn apariia i mpiedic evoluia
ischemiei cardiace. Aceste substane stopeaz ngroarea arterelor coronare, previn
formarea trombilor, fiind recomandate i ca adjuvant n tromboflebit. Se recomand
consumul hrici, crud sau fiart, precum i al pinii facut cu fina de hric, de mcar
4 ori pe sptamn.
ngrare, obezitate - hrica este printre alimentele de baz cele mai sarace n calorii i
cu o bogaie n substane utile n reglarea greutii, care o fac s semene mai degrab cu
un medicament pentru siluet, dect cu un simplu produs al cmpului. Hrica este bogat
n fibre alimentare insolubile, n lizin (un aminoacid esenial), n magneziu, n cupru
organic, n vitamine din complexul B. De asemenea, conine substane cu efect diuretic,
care reduc excesul de ap din corp. Boabele de hrica fierte i amestecate cu legume
(morcov, elin, roii, ardei) sunt printre puinele alimente care pot fi consumate i seara,
putnd fi mncate n cantiti mari i dnd o senzaie de saietate care taie elanul gurmand
al "mnccioilor nocturni" (care sunt cei mai expui la obezitate).
Hepatita la alcoolici - colina, o substan coninut din abunden n boabele de hric,
este un excelent tonic hepatic, care ajut ficatul s se regenereze i s se "curee", dup
excesele de alcool i/sau de alimente cu toxicitate ridicat. Efectul de tonic al ficatului
este att de puternic, nct n Extremul Orient, mai ales n Japonia, hrica era un aliment
nelipsit de la petreceri, pentru a-i ajuta pe cheflii s supravieuiasc exceselor bahice. De
asemenea, n Ucraina i Rusia, hrica este un aliment tradiional, folosit n prepararea
unor feluri de mncare la petreceri, ceea ce ar fi o posibil explicaie pentru rezistena
incredibil la consumul de buturi alcoolice pe care muli reprezentani ai acestor naii o
au.

Epistaxis (sngerri nazale), fragilitate vascular - mai multe observaii experimentale


atest faptul c principiile active din acest aliment ntresc i redau elasticitatea vaselor
de sange. Mai mult, substane cum ar fi rutina (o flavonoid), lizin (un aminoacid),
vitaminele din complexul B pe care boabele acestei plante le conin ajut la ntrirea
pereilor vaselor de sange. Se recomand cure cu o durata de 3 luni, timp n care se
consum cte 50 g pe zi de hric, care este printre puinele alimente sau chiar plante
medicinale care au acest efect benefic asupra vaselor de sange.
Alergie la gluten - se recomand hrica n toate formele, deoarece acest aliment, dei are
caliti nutritive foarte apropiate de cele ale grului, nu conine gluten i ca atare nu
provoac reacii alergice la cei sensibili fa de aceast substan. Mai mult, se pare ca
hrica reduce sensibilitatea alergic general.
Adjuvant n diabetul de tip I i de tip II - ntr-un studiu de medicin experimental s-a
constatat c atunci cnd organismul este hrnit cu fin de hric, glicemia scade cu 1219%, vreme de 2-4 ore dupa administrare. "De vin" pentru aceste efecte este o substan
(chiro-inozitol) care face celulele organismului s fie mult mai receptive la insulin. Ca
atare, consumul zilnic de hric, mai ales crud sau fiart puin timp, este de natur s
ajute la stabilizarea glicemiei i la o reducere semnificativ a dozelor de insulin sau a
medicaiei anti-diabetice.
mbtrnire - un studiu japonez fcut n 1996, sub conducerea dr. Mitsuru Watanabe, a
pus n eviden faptul c hrica are o combinaie unic de substane cu efect antioxidant,
care protejeaz celulele de degradare i mbtrnire. Cea mai bogat n substane cu efect
antioxidant este coaja boabelor de hric, care protejeaz mai ales sistemul nervos i cel
cardiovascular de mbtrnirea prematur.
Magneziu - o porie de 120 g de hric are suficient magneziu ct s acopere necesarul
unei zile ntregi. n cazul deficitului acestui mineral, se recomand o cur de 30 de zile,
timp n care s se consume hrica la fiecare mic dejun i cin, minimum 150 g zilnic.
Vitamina P - este foarte important n meninerea rezistenei vaselor capilare, n
prevenirea gastritei i a ulcerului gastro-duodenal. Hrica, alturi de tomate i de drojdia
de bere, este printre alimentele cele mai bogate n aceasta vitamin.

Revent-rheum rabarbarum

Factorul curativ: rizomul, radacinile decorticate. Afectiuni pentru care se


recomanda: tonic digestiv
Prezentare generala
Denumirea uzuala: Revent (lat. Rheum palmatum) si o alta specie (lat.
Rheum officinale)Scurta descriere: Ambele plante au ca tara de origine in
China. In Romania cresc in cultura, sunt erbacee, perene prinorganele
subterane si anuale prin cele aeriene. In primul an de vegetatie se
formeaza o rozeta defrunze cu periol sub-cilindric. La Rheum palmatum
frunzele sunt cordiforme, cu 5 lobi. La Rheumofficinale acestea sunt mai
late decat lungi, fiecare lob avand mai multi dinti. Tulpinile sunt inalte de2,5
m si apar din al doilea an de vegetatie.Calitati curative si actiune
farmaceutica:Reoantracenozide, taninuri.Proprietati tonice, deoarece excita
secretiile gastrice; in doze mijlocii este laxativ, iar in doze mari,purgativ.
Recomandari:
Pulbere se administreaza ca tonic (0,05-0,10 gr zilnic), ca laxativ (0,25-0,50
gr pe zi), iar ca si purgativ1-3 gr pe zi. Se poate folosi perioade mai lungi,
fara sa prezinte pericol.
Preparare
Pulbere - rizomul si radacinile decorticarte se usuca si se macina cu rasnita
sau in mojar.
Precautii, contraindicatii si alte comentarii
Nu se administreaza persoanelor predispuse la constipatii, fiinca dupa
actiunea purgativa cauzeazaconstipatie.