FINANTE

NOTE DE CURS
-partea I -

Titular curs : lector univ.dr. Carmen Constantinescu

Facultate : CSIE
ASE Bucuresti

CE INSEAMNA FINANTE?
BANI
CINE FOLOSESTE BANII?
Persoanele fizice
Persoanele juridice (firmele)
Statul
CU CE SCOP?
Satisfacerea nevoilor
-persoanele fizice: hrana, locuinta, obiective personale educatie etc;
-persoanele juridice: profitul si dezvoltarea, lichiditatile necesare desfasurarii
ciclurilor economice;
-statul: prestarea de servicii publice, cum ar fi apararea, sanatatea, educatia etc.
1

CARE SUNT SURSELE?

Persoane fizice-salarii, credite, dividende, venituri din vanzarea bunurilor proprii,
chirii, dobanzi, venituri din jocuri de noroc, pensii, diverse ajutoare si

indemnizatii;
Persoane juridice- aportul initial de capital, venituri din chirii, din vanzarea
activelor, venituri din vanzari produse proprii sau marfuri, imprumuturi bancare

sau obligatare, emisiunea de actiuni, subventii, donatii, sponsorizari;

Statul- impozite si taxe, venituri din prestari servicii, din vanzarea proprietatilor
statului, amenzi, imprumuturi de stat, donatii, etc.

CARE ESTE DESTINATIA BANILOR?

persoane fizice: consumul de bunuri si servicii, plata impozitelor si taxelor, economii,

rambursarea creditelor;
persoane juridice: salarii, rambursarea imprumuturilor si plata dobanzilor, dividende,

chirii, impozite si taxe, plata furnizorilor etc;

statul: achizitia de bunuri si servicii de interes public, acordarea de imprumuturi,
subventii, pensii, ajutoare sociale etc.

I.

CE SUNT FINANTELE?

Termenul de finante se refera atat la sursele banesti cat si la atragerea si alocarea lor
pe diverse obiective, publice sau private. Asadar, finantele nu implica numai banii, cat si
transferul acestora intre diverse entitati, in contextul planificarii si al controlului.
Finantele presupun:
Un sistem de fonduri de resurse financiare care se constituire in economie pe diverse paliere
si se utilizeaza pentru scopuri bine definite;
Un sistem de relatii economice ce exprima un transfer de resurse financiare;
Un sistem de planuri financiare care reflecta anumite procese previzionate pentru un
anumit interval de timp determinat;
Un sistem de entitati care participa la organizarea relatiilor financiare, la constituirea
fondurilor financiare si la distribuirea lor, precum si la elaborarea, executarea si controlul
planurilor financiare.
(*Ce sunt planurile financiare? De exemplu, la nivel public se intocmesc bugetele-de stat, al
asigurarilor sociale de stat etc, care sunt instrumente cu ajutorul carora se urmareste
asigurarea echilibrului financiar pe parcursul anului. Acestea au un caracter executoriu. Un
alt exemplu il constituie programele de dezvoltare ale economiei nationale, care au un
caracter orientativ si reflecta nevoile nationale pe termen lung si posibilitatile economiei de a
raspunde acestora in perspectiva. Aceste planuri se numesc bugete de perspectiva sau
multianuale si urmaresc realizarea echilibrului financiar public pe parcursul unei perioade
2

mai mari de timp, de la 3 la 5 ani. De asemenea, la nivelul institutiilor publice, al agentilor

economici si chiar al gospodariilor se intocmesc bugete de venituri si cheltuieli.)
Corecta dimensionare a veniturilor si a cheltuielilor, la nivel public ori privat, este
foarte importanta. Supradimensionarea resurselor favorizeaza risipa, diminuand eficienta
activitatii. Invers, subdimensionarea lor face imposibila realizarea obiectivelor.
De departe, cel mai important element al finantelor il reprezinta fondurile de resurse
financiare, care pot fi grupate pe mai multe criterii:
a)dupa nivelul la care se constituie:
-la nivel central sau macroeconomic:fondurile bugetului de stat, ale bugetului pentru
sanatate, ale bugetului pentru somaj, etc;
-la nivel mediu sau mezoeconomic: bugetele comunelor, oraselor, judetelor;
-la nivel microeconomic: fondurile proprii ale institutiilor publice, ale intreprinderilor,
bancilor, familiilor etc.
b) dupa destinatia lor:
-fonduri de consum: sunt orientate catre satisfacerea nevoilor curente ale populatiei, statului
si ale intreprinderilor, adica vizeaza bunurile si serviciile necesare acoperirii nevoilor
populatiei, reparatiile, utilitatile, activele circulante etc;
-fonduri de inlocuire si dezvoltare: sunt orientate catre finantarea inlocuirii mijloacelor fixe
scoase din uz sau pentru crearea de noi intreprinderi ori restructurarea/retehnologizarea
celor existente, crearea unor elemente de infrastructura;
-fonduri de rezerva: utilizate pentru acoperirea unor cheltuieli neprevazute ale agentilor
economici sau ale persoanelor fizice, ori pentru finantarea unor actiuni/sarcini ale statului
intervenite pe parcursul anului, peste fondurile alocate in planificarea bugetara;
-fonduri de asigurare: servesc la acoperirea daunelor generate de producerea unor
evenimente nefaste si intamplatoatre. Acestea se constituie, in general, la nivelul societatilor
de asigurari care, contra unor prime (tariful de asigurare) preiau responsabilitatea de a
acoperi eventualele pagube produse de evenimentul asigurat. Exista insa si fonduri de
asigurare constituite la nivel public (regasite in bugetul de stat) care servesc la inlaturarea
efectelor calamitatilor naturale si acordarea de sprijin financiar persoanelor afectate de catre
acestea.
-fonduri de creditare: sume plasate pe piata financiara cu scopul de a fi fructificate.
c) dupa forma de proprietate:
-fonduri proprietate publica- se constituie la nivelul bugetelor publice, la nivelul bugetelor
intreprinderilor cu capital de stat (Oltchim), al regiilor publice (Romsilva, RATB, RADET,
RomaniaFilm), societatilor sau companiilor nationale (Loteria Romana, Transelectica, CFR,
Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale)
-fonduri proprietate privata- cele care se formeaza la nivelul bancilor, intreprinderilor,
societatilor de asigurari, intreprinzatorilor particulari sau al persoanelor fizice.

Functie de tipul fondurilor de resurse financiare, a provenientei lor (sursa), a scopului

pentru care sunt utilizate si a canalelor de colectare, sistemul financiar are doua componente
interdependente:
Sistemul financiar public, cu urmatoarele componente:
a) Bugetele (de stat, fondul national unic al asigurarilor sociale de sanatate, bugetul
pentru somaj, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale bugetele institutiilor
publice)
b) Institutiile publice (Academia de Studii Economice Bucuresti, gradinite, spitale,
biblioteca municipala, etc), aparatul de stat ( Consiliile Judetene, Consiliile Locale,
Primariile, Guvernul, Senatul, Parlamentul, Ministerele, Camera Deputatilor) si
autoritatile publice cu rolul de supraveghere si control ( Banca Nationala, Agentia
Nationala pentru Administrare Fiscala, Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare,
Curtea de Conturi)
c) Fluxurile aferente colectarii fondurilor publice si alocarii lor pe obiective/actiuni
diverse (cheltuieli).
Obiectivul sistemului financiar public: maximizarea bunastarii sociale
Sistemul financiar privat
a) Bugetele de venituri si cheltuieli ale agentilor economici, bancilor, societatilor de
asigurari, respectiv veniturile si cheltuielile populatiei
b) Entitatile private:
-institutiile de credit, prin intermediul carora agentii economici si gospodariile isi
finanteaza activitatea si existenta. Bancile au rolul de a atrage banii disponibili din
economie si de a-i reorienta catre entitatile carora le lipsesc, adica de a realoca
resursele din economie. Creditele se acorda pentru obiective precise, pe termene
limitate, pe baza de garantii materiale si sunt purtatoare de dobanza. O forma speciala
a creditului o reprezinta imprumutul obligatar, care implica emisiunea unor titluri de
valoare numite obligatiuni, emitentul putand fi atat administratia publica centrala si
locala dar si intreprinderile.
-societatile de asigurari. Anumite evenimente viitoare si incerte, cum ar fi cutremurele
sau inundatiile, pot afecta continuitatea activitatii economice, starea de sanatate a
persoanei, patrimoniul sau averea acesteia sau chiar viata. In aceste conditii, in scopul
prevenirii pierderilor financiare potentiale ( generate de avarierea bunurilor sau de
cheltuielile necesare refacerii starii de sanatate), se recomanda apelul la serviciile unor
societati specializate in gestionarea riscului. In schimbul unui tarif numit prima, aceste
societati se angajeaza sa acopere daunele suferite de bunul asigurat sau sa achite
indemnizatii persoanelor afectate fizic de un eveniment sau chiar urmasilor acestora,
dupa caz (daca survine decesul asiguratului). Astfel, are loc din nou o realocare a
4

resurselor din economie. Cei ce dispun de lichiditati si doresc evitarea prejudiciilor

potentiale induse de un anumit risc isi aduc aportul la formarea unui fond de
asigurare, care va fi distribuit membrilor comunitatii de risc care au avut de suferit in
urma producerii evenimentului asigurat.
-intreprinderile.Acestea sunt responsabile de crearea de PIB, prin utilizarea factorilor
de productie (munca, resursele naturale, capital-bani, utilaje, pamant). In acest sens,
agentii economici apeleaza la rezultatele activitatii lor, la rezervele anterior constituite,
la credite bancare, la emisiunea de obligatiuni sau chiar de actiuni. Prin urmare,
pentru desfasurarea, extinderea activitatii, acestea preiau resurse din economie si le
redistribuie prin bunurile si serviciile realizate, creand un plus de valoare (venituri
realizate cheltuieli efectuate). Activitatea lor implica relatii cu institutiile de credit,
societatile de asigurari, alti genti economici, persoane fizice dar si cu statul. Importante
consumatoare de resurse pe piata financiara, intreprinderile sunt si cel mai important
furnizor de impozite, taxe si contributii obligatorii la bugetele publice.
-persoanele fizice. Pentru finanatarea existentei gospodariilor, persoanele fizice au
diverse surse, precum salariile, dobanzile, dividendele, veniturile din vanzarea unor
proprietati sau cele din chirii, credite bancare. Aceste categorii de fonduri sunt
realocate, prin achizitia de bunuri si servicii, prin cumpararea de active (masini, case),
prin realizarea de depozite bancare sau achizitia unor polite de asigurare, ori investitii
in actiuni sau obligatiuni. Astfel, si persoanele fizice contribuie din plin la realocarea
fondurilor financiare in economie.
c) Fluxurile aferente colectarii fondurilor private si alocarii lor pe obiectie/actiuni fiverse.
Obiectivul sistemului financiar privat: obtinerea de cash, echilibrul intre incasari si plati,
armonizarea intereselor stake-holderilor (toate acele persoane care au legatura cu firma si care-i
pot influenta activitatea: actionari, salariati, furnizori, statul, clientii, bancile, cumparatorii de
obligatiuni corporative, organizatiile pentru protectia mediului sau a animalelor etc).
In sistemul financiar public resursele se procura in cea mai mare parte prin
constrangere (impozite, taxe, contributii obligatorii, amenzi) si mai putin pe baza
contractuala (chirii, vanzari de active, prestari de servicii, imprumuturi).
In sistemul financiar privat, resursele se procura exclusiv pe baza contractuala
(vanzari, imprumuturi, emisiune de titluri financiare, salarii, dobanzi, dividende).
Sistemul financiar public are un rol extrem de important in realocarea banilor in
economie. Sumele colectate cu titlu de impozite, taxe, contributii obligatorii, venituri din
vanzari de active sau din prestari de servicii, dobanzile la imprumuturile publice, toate
acestea sunt repartizate ulterior catre agentii economici si persoanele fizice sub forma
5

bunurilor si serviciilor cu caracter public (infrastructura, servicii de aparare publica, cantine

sociale, camine de batrani, pensii, ajutoare sociale etc).

II. DE CE AVEM NEVOIE DE FINANTELE

PUBLICE ?
Pentru a putea trai, omul trebuie sa-si satisfaca o serie de nevoi primordiale, care au
un caracter individual, ceea ce inseamna ca satisfacerea lor reclama bunuri sau servicii alese
in mod subiectiv, preferential. Aceste nevoi depind de varsta, sex, ocupatie, mediu social, zona
geografica. Bunurile care vin in intampinarea acestor nevoi, denumite private, oferite de
producatori, se afla in cantitati limitate pe piata din cauza marimii date a factorilor de
productie si a cererii limitate a consumatorilor, influentata de capacitatea de plata redusa a

acestora si de preferinte. Orice bun privat se obtine contra cost, asadar posibilitatile de
achizitionare ale unei cantitati nelimitate sunt nule.
Bunurile private sunt concurentiale si divizibile. Daca un cumparator achizitioneaza o
anumita cantitate dintr-un bun oarecare, oferta pentru bunul respectiv se micsoreaza, iar la
dispozitia celorlati cumparatori ramane o cantitate mai mica. Prin urmare, un bun care
asigura satisfacerea unei nevoi individuale nu poate fi folosit de catre o singura persoana,
asadar consumul unei persoane intra in concurenta cu consumul altei persoane, ceea ce
exclude posibilitea ca un bun sa foloseasca consumului paralel al mai multor persoane.
Nevoile oamenilor nu se limiteaza la cele individuale, acestia resimt si nevoi precum:
sa fie aparati impotriva eventualelor agresiuni militare externe, atacurilor unor persoane sau
ale unor organizatii teroriste; sa fie ajutati in cazul unor evenimente catastrofale: uragane,
seisme, inundatii; sa fie asistati atunci cand se afla intr-o situatie sociala critica, careia nu-i
pot face fata fara sprijinul colectivitatii (orfani, batrani, persoane cu handicap etc). Pe langa
nevoile primare, oamenii necesita si satisfacerea unor nevoi superioare, cu un pronunatat
caracter social si colectiv care pot fi satisfacute pe seama unor activitati organizate de
autoritatile publice, si nu prin mecanismul pietei. De aceste bunuri beneficiaza toti membrii
societatii, in mod indivizibil si neconcurential, adica intreaga cantitate este pusa la dispozitia
intregii societati, fiecare avand acces liber la consum nelimitat.
Astfel, bunurile private vin in intampinarea nevoilor specifice, subiective ale
populatiei, contra unui pret stabilit prin confruntarea cererii si ofertei. Accesul la acestea este
limitat de posibilitatile financiare ale persoanelor dar si de limitele cantitative de productie.
In schimb, bunurile publice sunt generate prin intermediul autoritatilor publice, care vin in
intampinarea acelor nevoi ale cetatenilor pe care acestia nu au capacitatea financiara si
organizatorica sa si le procure sau sa le genereze. Sursele financiare publice (in general
impozite si taxe) sunt astfel orientate pentru o serie de servicii cu caracter social si national,
la care populatia are acces nelimitat, fara o contraprestatie directa si fara criterii de
eligibilitate. (Ex: parc, armata, iluminatul public)
O a treia categorie de bunuri/servicii , cele semipublice (educatie, ocrotire medicala,
protectie sociala, cultura) raspund atat unor nevoi colective cat si unora individuale. De
exemplu, beneficiarii invatamantului sunt atat copiii si tinerii, cat si intreprinderile sau
institutiile publice in care acestia isi vor desfasura activitatea. In acelasi timp, o populatie
instruita genereaza beneficii viitoare, atat economice, cat si sociale ( forta de munca bine
instruita, o rata a criminalitatii redusa, oameni mai civilizati). Deci, serviciile de invatamant
aduc atat avantaje directe, personale, dar si indirecte, colective. Satisfacand o nevoie
individuala, acestea ar trebui furnizate contra cost, insa avand numeroase beneficii colective,
efortul financiar va fi suportat de catre intreaga societate. In general, optiunea pentru
7

finantarea privata sau publica a acestui serviciu tine de preferintele cetatenilor, de

disponibilitatea lor financiara dar si de indeplinirea unor anumite conditii de eligibilitate,
cum ar fi obtinerea burselor functie de medie sau a ajutorului pentru incalzirea locuintei
functie de venitul mediu pe persoana al unei familii.
Similar, beneficiarii serviciilor medicale sunt atat persoanele cu probleme de sanatate,
dar si intreaga societate (diminuarea mortalitatii, cresterea sperantei de viata la nastere, o
populatie sanatoasa si activa aduce in mod clar beneficii pe

termen lung economiei

nationale).
Uneori, desi anumite nevoi se satisfac in mod traditional pe baza bunurilor private, din
cauza lipsei posibilitatilor materiale resimtita de mai multe cateorii de populatie (batrani,
someri, persoane cu handicap, orfani, veterani de razboi, pensionari) este necesara interentia
statului pentru satisfacerea acestora. Astfel, nevoile particulare ale unor indivizi devin nevoi
colective ale intregii societati, intrand in functie sistemul protectiei si asistentei sociale, prin
internarea si ingrijirea acestora in case de copii, camine de batrani, spitale, acordarea de
hrana prin intermediul cantinelor sociale, acordarea de pensii de urmas, de invaliditate,
ajutoare, indemnizatii diverse, oferirea unor gratuitati (cum ar fi transportul in comun
pentru pensionari).
Prin urmare, satisfacerea nevoilor membrilor societatii nu se poate realiza numai prin
intermediul bunurilor private, prin mecanismul pietei. Populatia are neoie si de bunuri si
servicii cu carater public, la care accesul este facilitat de catre unitati publice specializate.
Participarea autoritatilor publice la satisfacerea nevoilor colective (sociale) este determinata
de imposibilitatea sectorului privat de a oferi anumite bunuri si servicii, deoarece:
-acesta nu este organizat tehnic astfel incat sa poata desfasura singur astfel de activitati
(constructia de autostrazi, organizarea si gestionarea unei armate, a politiei etc);
-nu se pot stabili cu exactitate beneficiarii pentru a le solicita plata;
-desi este capabil sa produca o serie de bunuri/servicii cu caracter colectiv, nu-si asuma o
asemenea sarcina deoarece nu-si permite suportarea costurilor.
Astfel, statul intervine in intampinarea nevoilor colective, utilizand fondurile publice,
fara a solicita aportul direct al beneficiarilor. Fondurile constituite la nivelul comunitatii nu
se bazeaza pe aportul tuturor membrilor (de exemplu, copiii nu platesc impozite dar
beneficiza de scolarizare gratuita in sistemul public de invatamant, persoanele private de
libertate nu platesc contributii obligatorii de sanatate dar beneficiaza de servicii medicale
gratuite), dar sunt in schimb orientate catre obiective publice care servesc tuturor membrilor
societatii, neconditionat (de exemplu, o persoana isi achita impozitele si taxele locale. Pe baza
banilor colectati de la cetateni, primaria repara strazile din oras. De noile conditii de
circulatie ( mai bune) beneficiaza atat locuitorii care s-au achitat la timp de obligatiile fiscale

dar si cei care nu au efectuat aceste plati, precum si cetatenii aflati in tranzit prin orasul
respectiv).
Prin urmare, prin intermediul finantelor publice, statul pune la dispozitia membrilor
societatii o serie larga de bunuri si servicii cu caracter colectiv, printr-un amplu proces de
redistribuire a veniturilor si averii persoanelor fizice si juridice, dupa criterii stabilite de
organele de decizie politica.
Elemente definitorii pentru cele doua sectoare financiare:
Sector privat
-bunuri/servicii limitate;
-pretul conditioneaza accesul la bunuri/servicii;
-accesul este concurential;
-bunurile/serviciile sunt divizibile;
-consumul tine de particularitatile persoanei, de nevoile acesteia;
-vanzare-cumparare optionala, conditionata de calitate, pret, termen de livrare, cantitate etc;
-producatorul are posibilitatea sa selecteze cumparatorii prin pretul practicat iar
consumatorul are posibilitatea de a exclude producatorul din optiunile sale, avand controlul
banilor, achizitiilor si preferintelor sale ( de exemplu bunurile aflate intr-un supermarket).
Sector public
-bunuri/servicii cu caracter nelimitat;
-accesul nu presupune o plata directa;
-sunt neconcurentiale;
-sunt indivizibile;
-autoritatile competente hotarasc necesitatea aparitiei unui bun/serviciu (si caracteristicile
aferente) care sa serveasca populatia, asadar intervine obligativitatea, indiferent de nevoia
reala a unor membrii ai comunitatii (ceea ce impune si impozite, taxe suplimentare);
-individul nu poate fgi exclus de la consumul bunurilor si serviciilor publice pure, iar odata
acestea furnizate, cetateanul nu poate refuza consumul lor (exemplu: o statuie, un drum
public local).
In cazul bunurilor si serviciilor semipublice exista posibilitatea excluderii, intrucat
beneficiarii sunt alesi dupa anumite criterii (varsta, nivel venituri, note). De asemenea, se
poate discuta si de optiunea celui care poate beneficia de astfel de bunuri si de servicii publice
(batrani care prefera sa stea pe strada, saraci care nu se duc la cantina publica, orfani care
traiesc in canale etc).
In majoritatea tarilor, sectorul public coexista alaturi de cel privat, in economii
denumite MIXTE.

III. CUM ACTIONEAZA FINANTELE PUBLICE

pentru maximizarea bunastarii sociale?
1.

Prin functiile pe care le au intr-o economie:

Functia de repartitie
Functia de repartitie presupune doua faze distincte, si anume constituirea fondurilor la

nivelul statului si distribuirea acestora.

La constituirea acestor fonduri, reflectate in bugete, participa

firmele, populatia,

institutiile publice si persoanele fizice si juridice nerezidente. Participarea presupune:

Impozite;
Taxe;
Contributii la asigurarile sociale;
Contributii la asigurarile de sanatate;
Contributii la fondul de somaj;
Amenzi, penalitati;
Varsaminte din veniturile institutiilor publice;
Chirii, arende;
Venituri din prestarea unor servicii de catre institutiile publice ( taxa consulara, taxe pentru
servicii oferite de laboratoare, regia de camin, contravaloarea hranei vanduta prin cantinele
scolare, tabere, manifestari artistice sau sportive, cursuri de calificare);
Venituri din valorificarea unor bunuri aflate in proprietatea statului ( vanzarea unor bunuri
ale institutiilor publice, vanzari de locuinte contruite din fonduri publice, evnituri din
privatizare);
Imprumuturi de stat (rambursarea imprumuturilor acordate de stat pentru infiintarea de
intreprinderi mici si mijlocii, pentru proiecte in turism, pentru agricultura);
Dobanzi aferente imprumuturilor acordate de catre stat;
Transferuri intre bugete (sume directionate de la un buget la altul, in general cu destinatie
specifica: de exemplu, sunt transferate de la bugetul de stat catre bugetele locale sumele
necesare pentru alimentarea cu apa a satelor, cele necesare construirii unor aeroporturi de
interes local, pentru dezvoltarea infrastructurii in invatamant, transferuri de la bugetele

10

locale catre bugetele institutiilor publice de asistenta sociala, transferuri de la bugetul de stat
prin Ministerul Sanatatii pentru sustinerea unor investitii locale in sanatate);
Donatii, ajutoare, sume primite de la UE (Fondul european de dezvoltare regionala, Fondul
social european, Fondul de coeziune).
La formarea fondurilor publice participa toate sectoarele sociale, in proportii diferite,
functie de capacitatea financiara. Cele mai multe resurse sunt mobilizate cu caracter definitiv
si fara contraprestatie directa.
In plus, odata ajunse in proprietate publica, fondurile de resurse financiare publice se
depersonalizeaza, ceea ce inseamna ca orientarea lor pe destinatii nu tine cont de sursa
lor.Altfel spus, banii publici ajung in bugete iar sumele globale sunt supuse repartizarii. Daca
la formarea unui buget participa trei surse, cu 3 categorii de venituri bugetare aferente,
finantarea obiectivului public nr. x nu va implica exclusiv sursa 3 si venitul aferent, ci din
suma globala X+Y+Z se va aloca suma necesara pentru x.
Repartizarea acestor fonduri colectate si depersonalizate trebuie sa respecte o serie de
cerinte de eficienta, eficacitate si oportunitate, deci trebuie ca aceasta sa fie precedata de
inventarierea nevoilor sociale existente in perioada de referinta (un an), cuantificarea lor in
bani si ierarhizarea lor. Stabilirea prioritatilor este deosebit de importanta datorita limitarii
fondurilor publice existente la dispozitia autoritatilor. Prin urmare, identificarea nevoilor
sociale existente si exprimarea costului necesar satisfacerii lor, deci a cheltuielilor publice,
trebuie sa se realize inaintea identificarii resurselor financiare publice. Posibila insuficienta a
fondurilor publice poate fi acoperita prin mijloace de finantare exceptionala (de tipul
imprumuturilor publice sau a emisiunii monetare fara acoperire) fara ca bunastarea
cetatenilor sa fie afectata. Altfel, daca se procedeaza initial la identificarea fondurilor si apoi
la repartizarea lor pe destinatii, exista riscul insuficientei banului public si a afectarii
bunastarii sociale, prin prisma incapacitatii statului de a raspunde nevoilor publice.
Distribuirea resurselor publice presupune in fapt dimensionarea volumului
cheltuielilor publice pe destinatii si anume pentru:
Servicii publice generale (functionarea autoritatilor publice legislative si executive,
transferuri aferente serviciilor publice descentralizate, cercetare-dezvoltare, fondurile
de interventie, fondurile de rezerva bugetara la dispozitia guvernului sau a

autoritatilor publice locale);

Aparare, ordine publica si siguranta nationala (servicii publice descentralizate,
functionarea autoritatilor publice in domeniu, penitenciare, politie, jandarmerie,

cercetare-dezvoltare, sistemul national unic pentru apeluri de urgenta);

Invatamant (servicii publice descentralizate, functionarea autoritatilor publice in
domeniu, invatamant prescolar, primar, secundar si superior, cercetare-dezvoltare in

11

invatamant, servicii auxiliare de educatie de tipul taberelor, internatelor, cantinelor,

caminelor);
Sanatate (servicii publice descentralizate, functionarea autoritatilor publice in
domeniu, servicii medicale de urgenta, spitale, policlinici, cercetare-dezvoltare in

sanatate, transport sanitar);

Cultura, recreere, religie (servicii publice descentralizate, autoritati publice in
domeniu, muzee, case de cultura, camine culturale, biblioteci publice, intretinere

parcuri, sali de sport, servicii religioase);

Asigurari si protectie sociala (servicii publice descentralizate, autoritati publice, pensii
si ajutoare pentru batrani, asistenta acordata persoanelor in varsta si celor cu

handicap, cantine de ajutor social);

Servicii si dezvoltare publica, locuinte, mediu si ape (dezvoltarea sistemului de
locuinte, servicii publice descentralizate, autoritati publice, alimentarea cu apa,
amenajari hdrotehnice, iluminat public, alimentare cu gaze naturale, controlul
poluarii, salubritate si gestiunea deseurilor, protectia mediului natural, canalizarea si

tratarea apelor reziduale);

Actiuni economice (protectia muncii, stimularea intreprinderilor mici si mijlocii,
sustinerea exportului, a mediului de afaceri, educatia si protectia consumatorului,
combustibili si energie, sprijinirea producatorilor agricoli, transportul in comun,
drumuri si poduri, transport feroviar, turism, cercetare-dezvoltare pe diverse ramuri
economice).
In cadrul fiecarei destinatii stabilite, resursele se defalca pe beneficiari, obiective si

actiuni, luand forma cheltuielilor pentru:

Plata salariilor si a altor drepturi de personal;
Procurari de materiale si plata serviciilor;
Dobanzi aferente imprumuturilor publice;
Subventii acordate
Transferuri catre persoane fizice-pensii, alocatii, burse, ajutoare, sau catre bugetele altor
institutii ori nivele ale administratiei publice;
Investitii;
Imprumuturi acordate;
Rambursari de credite;
Rezerve etc.
In tarile dezvoltate, prioritate au actiunile cu caracter social-cultural, apoi cele privind
ordinea interna si apararea tarii. In schimb, in tarile in curs de dezvoltare, prioritate au
actiunile cu caracter economic.
Functia de repartitie a finantelor publice trebuie apreciata prin prisma dimensiunii
transferurilor de valoare de la persoane fizice si juridice catre fondurile publice si de la
acestea, in continuare, catre beneficiari.
12

In conditiile unui anumit produs intern brut, marimea resurselor prelevate la

fondurile publice este invers proportionala cu marimea resurselor financiare ramase la
dispozitia persoanelor fizice si jurifice, dupa plata obligatiilor datorate statului, pentru
satisfacerea propriilor nevoi de dezvoltare si consum. Aceasta se intampla deoarece transferul
de valoare le restrange definitiv patromoniul, in cazul platilor fara contraprestatie si
nerambursabile, sau le limiteaza temporar dreptul asupra sumelor incredintate statului cu
titlu de imprumut. Minusul de resurse inregistrat de catre platitorii de impozite devine un
plus de resurse pentru beneficiarii de alocatii bugetare, cum ar fi subventiile, pensiile
ajutoarele. Astfel, chiar daca veniturile sunt egale cu cheltuielile si prelevarile sunt egale cu
distribuirile, au loc mutatii, efecte importante intre sferele de activitate, intre ramurile
economice, intre sectoarele sociale, zonele geografice si nu in ultimul rand intre membrii
societatii.
Volumul resurselor prelevate la fondurile publice este egal cu cel al resurselor
distribuite, sub diverse forme (materiala sau financiara) la beneficiari si aceasta redistribuire
are un impact social major, vizand bunastarea intregii societatii. Explicatia? Persoanele care
beneficiaza direct/indirect de pe urma cheltuielilor publice nu sunt intotdeauna aceleasi cu
persoanele care au participat la constituirea fondurilor publice. Chiar daca se identifica de
cele mai multe ori platitorul de impozite si taxe cu beneficiarul de servicii/bunuri publice, nu
exista o corespondenta intre sumele cedate si contravaloarea beneficiilor, intrucat la nivelul
bugetar are loc depersonalizarea fondurilor atrase (asadar nu se poate cunoaste exact daca
impozitele platite de cetateanul x vor fi folosite pentru a fi reparata strada din fata casei lui
x).

13

STAT

Constituirea fondurilor
(impozite, taxe, contributii
obligatorii)

Repartizarea fondurilor
(subventii, investitii publice,
bunuri si servicii publice,
pensii)

Persoane fizice
Persoane juridice

Institutii publice
Persoane fizice
Agenti economici

Trebuie de subliniat faptul ca distriburea infaptuita cu ajutorul impozitelor, taxelor si

contributiilor este urmata de redistribuirea care se produce intre cei cu venituri mari-cu
potential economic mai ridicat si cei cu venituri insuficiente sau fara venituri. Formele de
manifestare sunt diverse, si anume: oferirea de servicii fara plata-invatamant, ocrotire
medicala, protectie sociala, subventionarea de la buget a productiei si distribuirii anumitor
bunuri si servicii, acordarea de sume de bani celor indreptatiti-ajutoare, pensii, burse etc,
toate acestea bazate pe existenta alocatiilor bugetare, a transferurilor si a subventiilor. Pe
aceasta cale se corecteaza partial disproportiile si inechitatea existenta intre membrii

2.

societatii.
Astfel se contureaza interventia alocativa a statului in economie, generata de:
Proprietatea comuna asupra resurselor;
Existenta bunurilor/sericiilor publice;
Comportamentul neadecvat si pagubitor al unor indivizi.
Functia de control
Aceasta functie decurge din faptul ca resursele financiare publice apartin intregii
societati care interesata de:
-satisfacerea in bune conditii a nevoilor de tip social;
-asigurarea resurselor financiare necesare si dirijarea acestora pe obiective functie de
prioritatile stabilite;
14

-utilizarea resurselor financiare in conditii de eficienta si eficacitate economica si sociala;

-armonizarea intereselor imediate ale societatii cu cele de perspectiva si dimensionarea
coerenta si oportuna a resurselor financiare puse la dispozitia autoritatilor publice locale si
centrale, pentru indeplinirea obiectivelor cu interes general;
Faptul ca resursele financiare publice materializeaza o mare parte a PIB-ului pledeaza
pentru organizarea unui control riguros asupra modului de constituire, repartizare si
utilizare a acestora, asupra pastrarii integritatii si a bunei gestionari a patrimoniului public,
asupra incasarii integrale si la timp a creantelor statului si a onorarii platilor datorate
tertilor. Prin control se impiedica irosirea avutului public, se previne efectuarea cheltuielilor
ilegale, inoportune sau ineficiente in contextul in care membrii societatii manifesta o
atitudine nepasatoare fata de proprietatea publica.
Controlul se realizeaza la fiecare nivel al repartitiei, si anume la:
-constituirea fondurilor publice;
-repartizarea acestora pe beneficiari;
-utilizarea acestora de catre beneficiari ( productie).
Se urmareste astfel provenienta resurselor care alimenteaza fondurile publice si
destinatia pe care o capata, nivelul de constituire a acestora, titlul cu care se mobilizeaza si cel
cu care se repartizeaza intre diversi beneficiari, dimensiunea fondurilor in raport cu PIB,
gradul de redistribuire a fondurilor intre sferele de activitate, sectoarele sociale, membrii
societatii si intre diverse regiuni, modul de asigurare a echilibrului intre nevoia de resurse si
posibilitatile de procurare.
In faza ulterioara, de productie sau de furnizare/prestare de bunuri/servicii publice se
urmaresc mijloacele de munca, forta de munca, aprovizionarea, existenta utilitatii sociale a
bunurilor/serviciilor generate sau profitabilitatea activitatii, gradul de valorificare a
materiilor prime, calitatea acestora etc.
Controlul banilor publici, atat in faza de colectare cat si in cea de alocare, repartizare
si cheltuire se face prin Curtea de Conturi, Garda Financiara, Ministerul Economiei si
Finantelor.

IV. INTERVENTIA STATULUI IN ECONOMIE

Repartizarea unei parti din produsul intern brut prin intermediul finantelor publice
genereaza efecte utile pentru intreaga societate. Prin transferul de putere de cumparare de la
persoanele fizice si jurifice la entitatile publice si de la acestea la diversi beneficiari are loc o
modificare a raporturilor sociale, care influenteaza nivelul de trai al populatiei si potentialul

15

economic al intreprinderilor, asadar interventia statului in economie are un caracter activ,

obiectivele urmarite fiind:
-sporirea potentialului economic al tarii;
-dezcoltarea economica a unor regiuni subdezvoltate;
-asigurarea fortei de munca necesare intr-o structura corespunzatore nevoilor economiei
nationale;
-mentinerea starii de sanatate a populatiei;
-ridicarea gradului de cultura;
-imbunatatirea conditiilor de trai ale populatiei.
Interventia statului in economie nu se manifesta doar sub forma bunurilor si serviciilor
publice puse la dispozitia membrilor societatii. Procesele de colectare si de redistribuire a
fondurilor de resurse financiare publice, prin metodele de prelevare si de plata utilizate
constituie o sursa de parghii economico-financiare pe care statul le are. Acestor obiective li se
alatura si unele de natura sociala, politica sau demografica.
Parghiile economico-sociale constituie instrumente cu ajutorul carora statul actioneaza
pentru stimularea interesului economic al unei colectivitati determinate (ramura economica,
grup socio-profesional, zona geografica) sau al membrilor acesteia luati in mod individual
(producatori,salariati) pentru realizarea unui anume obiectiv.
De exemplu, un impozit instituit reprezinta atat o sursa de venit bugetar cat si un
mijloc de stimulare/restrangere a productiei, investitiilor, consumului, a schimburilor
comerciale externe, de redistribuire sau de reglare a veniturilor unei categorii sociale, de
stabilizare economica si de inlaturare a dezechilibrelor.
Astfel, taxele vamale pot fi utilizate pentru a incetini sau a creste ritmul schimburilor
comerciale cu strainatatea. Reducerea lor la import sau export stimuleaza schimbul. Pentru
protejarea producatorilor interni se aplica taxe vamale la import mari, care se regasesc in
pretul de piata al produselor importate, mai mare decat al produselor similare realizate la niel
national.
Impunerea veniturilor pe transe asigura o reglare a veniturilor populatiei intrucat, cu
cat veniturile sunt mai mari, cu atat impozitele pe venit sunt mai mari, infaptuindu-se
echitatea fiscala.
Impozitarea suplimentara a consumului prin accize pentru alcool, tutun, cafea,
urmareste reducerea acestuia, cu efecte pe termen lung asupra starii de sanatate a populatiei.
Acordarea de subventii pentru acoperirea cheltuielilor de cercetare sau pentru
finantarea dezvoltarii urmareste sprijinirea unor ramuri ale economiei. Tot prin subventii
statul suporta o parte din pretul de productie pentru ca produsele aferente unei anumite
ramuri economice sa fie accesibile pe piata in raport cu cele importate.
Contractarea de imprumuturi de pe piata interna duce la introducerea in circuitul
economic a disponibilitatilor banesti temporare din economie.
Facilitatile fiscale urmaresc protejarea economica a unor anumite categorii de
populatie defavorizata (eroii revolutiei, vaduvele de razboi necasatorite sau persoanele aflate
16

in zone calamitate

beneficiaza de reduceri si scutiri la impozitele si taxele locale;

indemnizatia pentru cresterea copilului este venit neimpozabil etc).

Actiunea parghiilor economico-sociale consta nu numai in trezirea interesului
economic al participantilor la procesele economice pentru realizarea unor obiective ale
statului dar si in sanctionarea acestora, in cazul nerespectarii unor obligatii legale sau
contractuale. De exemplu, perceperea de penalitati pentru nevarsarea la termen a sumelor
datorate statului ori amenzile pentru nerespectarea legilor etc.
Folosirea parghiilor economico-financiare este completata prin utilizarea metodelor
administrative de control ale economiei:
-intocmirea de prognoze, programe economice si planuri financiare pe termen mediu si lung
pentru a sti in ce directii, cu ce ritm si cu ce eforturi sau rezultate se dezvolta economia,
sectoarele si intreprinderile;
-tinerea evidentei contabile de catre agentii economici si intocmirea de bilanturi contabile,
conturi de profit si pierdere, bugete de venituri si cheltuieli, dupa normele stabilite de catre
autoritatile competente;
-exercitarea controlului financiar de catre organele abilitate;
-reglementarea, care imbraca forma legilor, hotararilor, ordonantelor, normelor metodologice
de punere in aplicare a acestora, in domenii precum protectia consumatorului, concurenta
neloiala, protectia si securitatea muncii, regimul de munca, salariul minim brut pe economie,
asigurarile sociale, protectia mediului, regimul fiscal si valutar, piata monetara sau a
titlurilor de valoare.
Necesitatea interentiei statului in economie trebuie analizata si prin prisma calitatii
sale de gestionar al patrimoniului, al averii publice. Maximizarea intereselor individuale in
detrimentul celor colectie reprezinta un comportament de tip free rider care este
descurajat prin norme si reguli de exploatare a resurselor aflate in proprietate comuna.
Asadar statul trebuie sa vegheze la pastrarea integritatii bunurilor care formeaza
patrimoniul national.

17

V. BUGETUL GENERAL CONSOLIDAT

Bugetul general consolidat reflecta ansamblul veniturilor si cheltuielilor publice pe
categorii de bugete: bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurarilor sociale de stat,
bugetul asigurarilor de somaj, fondul national unic pentru asigurari sociale de sanatate,
bugetele creditelor externe si al fondurilor externe nerambursabile, bugetele institutiilor
publice autonome ( se finanteaza integral din venituri proprii si nu se afla in subordinea altei
institutii-in general reglementeaza domenii de activitate: Comisia Nationala a Valorilor
Mobiliare, Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, Agentia pentru Valorificarea Activelor
Statului, Agentia Nationala pentru Locuinte), bugetele institutiilor publice subordonate care
pot fi autofinantate, finantate partial sau integral din fonduri publice ( institutii de
invatamant, spitale).

V.1. CHELTUIELILE PUBLICE

Cheltuielile publice exprima relatii economico-sociale care imbraca forma baneasca si
se manifesta intre stat si persoanele fizice si juridice cu ocazia repartizarii si utilizarii
resurselor financiare ale statului, in scopul indeplinirii functiilor acestuia.
Cheltuielile publice se finalizeaza in plati efectuate de stat din resurse mobilizate pe
diferite cai.
Acestea se aproba prin lege sub forma creditelor bugetare, care exprima limita
maxima a nivelului de finantare a unei nevoi colective. Creditele bugetare nu pot fi depasite
iar utilizarea lor se face prin institutii publice de resort (pe domenii de activitate), ai caror
conducatori se numesc ordonatori de credite. In functie de subordinea institutiei publice
conduse, ordonatorii de credite se impart in:
a) Principali: ministrii, conducatorii institutiilor publice autonome, ai organelor de
specialitate ale administratiei publice centrale- Consiliul Concurentei, SRI, SPP,
Curtea Constitutionala, primarii;
b) Secundari;
18

c) Tertiari ( scoli, gradinite, spitale, crese, orfelinate);

Ordonatorii principali de credite repartizeaza creditele bugetare aprobate prin bugete
pentru propriul buget si pentru bugetele institutiilor publice inferioare, ai caror conducatori
sunt ordonatori secundari sau tertiari de credite. Ordonatorii secundari repartizeaza creditele
bugetare care le revin intre bugetul propriu si cele ale ordonatorilor tertiari de credite.
De exemplu, Casa nationala de asigurari sociale de sanatate-ordonator principal de
credite, distribuie credite bugetare caselor judetene de asigurari de sanatate, care sunt
ordonatori secundari de credite. De la acest nivel, credite bugetare se deschid pentru
ordonatorii tertiari de credite, si anume spitale, policlinici etc.
Cheltuielile publice manifesta in toate tarile o crestere de la o perioada la alta. Factorii
care influenteaza cresterea cheltuielilor publice sunt:
1) factorul demografic cresterea populatiei, modificarea structurii acesteia pe varste
si categorii socio-profesionale duce la cresterea cheltuielilor pentru invatamant,
sanatate, securitate sociala, ordine publica, dar si la sporirea locurilor de munca in
sectorul public (functionari publici);
2) factori economici dezvoltarea economiei in contextul unei modernizari continue
reclama resurse suplimentare pentru satisfacerea nevoilor populatiei, care cunosc o
diversificare si o crestere in complexitate permanente;
3) factori sociali discrepantele intre sferele sociale antreneaza preocuparea statului
pentru armonizarea veniturilor populatiei;
4) urbanizarea - supradimensionarea oraselor, aparitia de noi centre urbane, in
contextul cresterii populatiei si al indusstrializarii reclama utilitati publice si
infrastructura suplimentare, de la cladiri, la spatii de recreere sau la cai de acces ;
5) factorii militari - protejarea populatiei, prevenirea unor dezastre, in conditiile
cresterii interesului la nivel modial in privinta armelor majoreaza investitiile in
cercetare stiintifica in domeniu precum si achizitiile de arme,aparatura specifica
etc, instruirea armatei;
6) factorii istorici - este vorba de transmiterea de la o perioada la alta a efortului
financiar public reclamat de contractarea unor imprumuturi publice pentru
finantarea unor obiective de interes general
7) politici - cheltuieli de functionare suplimentare, datorate cresterii in complexitate a
organizarii statale.
Clasificarea cheltuielilor publice:
Exista mai multe criterii de clasificare a cheltuielilor publice, necesare pentru a
cunoaste sub diferite unghiuri continutul acestora si a putea analiza cu ajutorul sistemului de
indicatori nivelul, structura si dinamica lor.
Criterii de clasificare:

19

1) Clasificarea administrativa - se refera la institutiile prin care se efectueaza

cheltuielile publice. Aceasta clasificare pune in evidenta repartizarea cheltuielilor publice pe
ordonatorii de credite bugetare.
2) Clasificarea economica - arata natura cheltuielilor finantate pe seama fondurilor de
resurse financiare publice. Aceasta grupeaza cheltuielile publice in:
A.CHELTUIELI CURENTE (de functionare). Asigura intretinerea si buna functionare
a institutiilor publice, finantarea actiunilor de interes public, transferarea unor sume de bani
diverselor categorii de populatie lipsite de venituri sau cu venituri insuficiente sau pentru
onorarea unor angajamente ale statului, de tipul dobanzii la imprumuturi. Acestea reprezinta
un consum definitv de PIB.
-cheltuieli cu achizitia de bunuri si servicii;
-cheltuieli de personal;
-subventii acordate agentilor economici;
-transferuri catre alte bugete;
-transferuri catre persoane fizice;
-cheltuieli cu dobanzile la datoria publica;
-rezerve.
B.CHELTUIELI DE CAPITAL (investitii). Acestea se concretizeaza in achizitionarea
de bunuri de folosinta indelungata, destinate sferei productiei material sau nemateriale (scoli,
spitale, cultura, administratie) sau in plasamente ale statului pe piata financiara nationala sau
international ( actiuni, obligatiuni):
-active financiare;
-active nefinanciare;
C.OPERATIUNI FINANCIARE- se refera la imprumuturile publice si la rambursarea
acestora:
-imprumuturi acordate;
-rambursari de credite contractate.
3) Clasificarea functionala grupeaza cheltuielile publice pe principalele domenii de
activitate si obiectivele politicii bugetare a statului. Astfel putem discuta despre:
-cheltuieli pentru servicii publice generale (autoritati publice);
-cheltuieli pentru aparare, ordine publica si siguranta nationala(armata, politia,
jandarmeria);
-cheltuieli social-culturale (invatamant, sanatate, cultura, recreere, religie, asigurari si
protectie sociala);
-cheltuieli pentru servicii si dezvoltare publica, locuinte, mediu si ape (canalizare,
protectia mediului, salubritate, reteaua de gaze naturale, apa potabila, depozitare deseuri
etc);
-cheltuieli pentru actiuni economice (sprijinirea unor ramuri ale economiei nationale).
4) Clasificarea financiara
a) dupa modul in care sunt afectate resursele financiare publice:
-cheltuieli publice definitive majoritatea cheltuielilor publice sunt definitive si anume
cele destinate activitatilor productive, functionarii institutiilor publice, domeniului social,
20

apararii. Acestea presupun plati la scadente certe si atesta lichidarea completa a angajarii
statului cu un consum final de PIB;
-cheltuieli publice temporare cuprind imprumuturile publice efectuate in anumite
perioade de catre un stat;
- cheltuieli virtuale sunt cheltuieli posibil a fi efectuate de catre stat, in anumite
conditii (cheltuieli destinate garantarii de catre stat a unor credite externe pentru
agentii economici, garantiile acordate de catre stat in programul Prima casa).
b)Dupa forma de manifestare, cheltuielile publice pot fi:
- fara contraprestatie, reflectand o finantare definitiva, fara un contraserviciu din
partea comunitatii beneficiare de resurse publice (indemnizatii de somaj, burse);
- cu contraprestatie, care se refera la incasarea unor sume de bani de catre stat ca
urmare a realizarii unor activitati: de exemplu obtinerea de dobanzi pentru acordarea de
imprumuturi de stat sau de comisioane in cazul garantarii unor imprumuturi.
c) dupa rolul in procesul reproductiei sociale, cheltuielile publice pot fi:
-cheltuieli negative sau reale ( sunt cele cu intretinerea aparatului de stat, cele
reprezentand plata dobanzilor, comisioanelor si a ratelor aferente imprumuturilor contractate
de la populatie, intretinerea si dotarea armatei, a politiei etc. Acestea reprezinta un consum
definitive de PIB);
-pozitive (investitiile efectuate de stat pentru infiintarea de unitati economice cu capital
de stat, pentru dezoltarea si modernizarea celor existente, construirea de drumuri poduri,
case de cultura, sali de sport etc. Acestea au drept efect crearea de valoare adaugata, avand un
aport consistent la formarea produsului intern brut national).
In Romania, in bugete, regasim cheltuielile detaliate economic si functional. Redarea
este una incrucisata, astfel ca, pe structura functionala se evidentiaza continutul economic al
fiecarei subdiviziuni de cheltuieli. Clasificarea administrativa se foloseste la repartizarea
fondurilor publice in cadrul clasificatiei functionale, la nivelul ordonatorilor principali de
credite. Repartizarea creditelor bugetare se face ulterior de catre acestia pe nivele secundar si
tertiar, in cadrul aceleiasi clasificatii economice si functionale.

V.2.VENITURILE PUBLICE
Veniturile publice reprezinta totalitatea resurselor banesti necesare realizarii
obiectivelor economice si sociale ale unui stat intr-un interval de timp determinat. Cererea de
resurse financiare publice este determinata de nivelul si evolutia cheltuielilor publice.
Posibilitatea acoperirii acestei cereri de resuse este determinata de factori:
Economici: dezvoltarea economica duce la cresterea PIB, ceea ce implica largirea bazei
de impozitare pentru profit, venit, taxa pe valoare adaugata etc;

21

Monetari-cresterea economica reclama finantarea activitatilor prin credit, ceea ce

genereaza majorarea costurilor de productie, deci si a preturilor, pe seama dobanzilor.
Astfel, impozitele pe consum vor aduce bani suplimentari la buget. In plus,
interventiile Bancii Centrale in privinta ratei dobanzii de referinta de economie pot
duce la restrangerea sau cresterea productiei si consumului prin prisma dobanzilor
practicate de banci, cu efecte asupra largirii sau diminuarii bazelor de calcul a

principalelor impozite din economie;

Sociali-o paleta larga de categorii sociale necesita dimensionarea atenta si suficienta a
resurselor financiare publice in scopul acoperirii nevoilor de

educatie, sanatate,

protectie sociala etc;

Demografici, care se refera la populatia activa, deci la numarul contribuabililor;
cresterea populatiei active in raport cu cea care nu munceste (pensionari, copii) duce la
majorarea bazei globale de impozitare, prin sporirea veniturilor generate prin munca
sau investitii personale, deci ofera potential de crestere a veniturilor publice; scaderea
populatiei active in raport cu cea inactiva necesita eforturi sporite de identificare si
colectare de bani publici in vederea acoperirii necesitatilor de ordin public-mai ales
cele de ordin social (problema acoperirii pensiilor, care se bazeaza pe contributiile CAS

ale angajatilor).
Politici-masurile de politica economica si sociala influenteaza volumul resurselor
financiare publice prin sporirea fiscalitatii sau prin avantajele fiscale oferite diversilor
agenti economici sau diferitelor ramuri economice sau chiar populatiei cu drept de vot,
masuri care sunt luate de cele mai multe ori cu scop electoral sau in cadrul unor
cercuri de interese, si mai putin pe criterii de crestere a avutiei nationale si a nivelului
de trai al populatiei.

Care sunt resursele financiare publice?

1) Prelevarile cu caracter obligatoriu (impozite, taxe, contributii obligatorii)-sunt venituri
cu caracter fiscal, al caror nivel este de cele mai multe ori limitat si insuficient.
Incasarile din impozite nu pot spori rapid. Miscarile de crestere a resurselor fiscale se
bazeaza pe modificari ale sistemului fiscal, atat in privinta modificarii nivelului cotelor
de impunere folosite cat si in privinta introducerii unor noi impozite. Alaturi de
impozite si taxe, drept prelevari cu caracter obligatoriu trec si amenzile si penalitatile
pentru intarzieri, care reprezinta o masura de constrangere a populatiei de a achita la
timp si integral toate obligatiile fiscale.
2) Imprumuturi publice pe termen lung-reprezinta un mijloc de finantare a deficitului
bugetar destul de popular in conditiile in care, in general, majorarea impozitelor si

22

taxelor nu e bine primita de populatie. Nu toate implica emisiunea de titluri de valoare

(cum ar fi cel de la FMI sau imprumuturile bancare).
3) Imprumuturi publice pe termen scurt, pentru acoperirea deficitelor temporare de
casa-se realizeaza si se gestioneaza prin Trezoreria statului, similar imprumuturilor pe
termen lung. Atragerea banilor se face exclusiv prin vanzarea de titluri de valoare si
comporta costuri de tipul dobanzii si al celor ocazionate de punerea si de retragerea
din circulatie a titlurilor.
4) Emisiunea monetara fara acoperire-finanteaza deficitul bugetar dar nu poate fi decat o
masura de echilibrare extrema, care genereaza efecte economice negative pe termen
lung. Ce inseamna? Prin emisiunea de bani necesari efectuarii unor cheltuieli publice
in economie apare un surplus de moneda, astfel ca produselor existente le revine o
cantitate mai mare de moneda pe unitate produs. Astfel, preturile cresc artificial iar
majorarea inflatiei induce probleme de tipul scaderii consumului (salariile nu au
aceeasi viteza de rotatie cu cea a preturilor), a investitiilor, cresterea cheltuielilor
bugetare necesare protectiei sociale. Desi aparent se creeaza o baza mai mare de calcul
pentru impozitele pe consum si apoi pentru impozitul pe venit sau profit iar dobanda
de plata la imprumuturile contractate de stat ramane in urma cresterii preturilor
( deci scade in termeni reali) statul mai mult pierde prin contraefectele negative ale
acestei forme de finantare.
5) Alte categorii de venituri: din valorificarea activelor statului, prestari servicii, donatii,
dobanzi aferente imprumuturilor acordate de catre stat etc.

Clasificarea veniturilor publice:

1)Functie de ritmicitatea incasarii veniturilor in bugete, resursele se impart in:
Resurse ordinare (permanente si obligatorii)- acelea la care statul apeleaza in mod

obisnuit, in conditii considerate normale, care se incaseaza la buget cu o anumita regularitate:

venituri fiscale, venituri din vanzari active, chirii;

Resurse extraordinare- cele la care statul recurge in situatii exceptionale, utilizate

cand resursele curente si obisnuite nu acopera cheltuielile publice: imprumuturile de stat,
transferurile intre bugete, ajutoarele si donatiile obtinute din strainatate, emisiunea baneasca
fara acoperire, lichidarea participatiilor la capitalul unor companii.

2) Luand in considerare provenienta, resursele financiare ale statului pot fi:

Interne: impozite, taxe, contributii obligatorii, venituri din prestari servicii la intern

(cantine studentesti, tabere, servicii religioase, calificare profesionala, furnizare utilitati,

transport in comun), imprumuturi interne, emisiune monetara etc;

Externe: imprumuturi de la institutii financiare internationale, de la banci cu sediul in

alte state, de la guvernele altor tari, transferuri externe primite sub forma ajutoarelor
nerambursabile de la organismele internationale sau chiar din partea altor state, vanzari de
23

active financiare la extern ( Oltchim) sau chiar vanzari de active materiale la extern
( vanzarea unui teritoriu).
3) Clasificarea economica veniturilor publice-tine cont de natura acestora:
a.VENITURI CURENTE
1. FISCALE:
IMPOZIT PE PROFIT;
IMPOZITE PE VENIT( din salarii, chirii, dobanzi, dividende, jocuri de noroc etc);
IMPOZITE PE PROPRIETATE( teren, casa, mijloc de transport);
IMPOZITE SI TAXE PE CIRCULATIA MARFURILOR( SAU PE CHELTUIELI):
TVA, ACCIZE, TAXE VAMALE;
CONTRIBUTII OBLIGATORII ( pentru pensie, sanatate si somaj);
2.NEFISCALE:
varsaminte din profitul net al regiilor autonome;
dobanzi, dividende;
venituri din inchirieri, concesiuni;
amenzi, penalitati, confiscari;
donatii si sponsorizari;
venituri din vanzari de bunuri si prestari servicii;
taxe administrative ( de ex, pentru eliberare buletin sau permis de conducere).
b. VENITURI DIN CAPITAL- valorificarea unor bunuri ale institutiilor publice ( enituri din
vanzari de proprietati sau actiuni, obligatiuni detinute de stat);
c. OPERATIUNI FINANCIARE-imprumuturi contractate si incasari din rambursarea
imprumuturilor acordate;
d.SUBVENTII-sume primite de la alte bugete, in general cu scopuri clar definite
e. DONATII si SUME de la UE.

V.3. CONSOLIDAREA BUGETARA

Pentru calcularea cheltuielilor sau a veniturilor publice totale ale unei tari se iau in
considerare datele aferente bugetului general, care cuprinde informatii detaliate pe categorii
de bugete. Exista insa situatii cand anumite categorii de venituri sau cheltuieli sunt
inregistrate simultan in mai multe bugete, asadar sunt necesare o serie de corectii pentru a
reflecta volumul corect al veniturilor sau al cheltuielilor publice totale. Aceste corectii se fac
la:
A)TRANSFERURI
Transferurile reprezinta sume de bani care sunt repartizate de la un buget pentru a fi
cheltuite la nivelul altui buget sau care trec de la un buget public la o persoana fizica sau
juridica sub forma de pensii, ajutoare, subventii etc. Functie de destinatarul sumei de bani
distingem:
a)transferuri consolidabile, care presupun fluxuri financiare intre diverse nivele ale
administratiei publice;
b) transferuri neconsolidabile, care presupun fluxuri financiare de la bugete la populatie.
24

Transferurile intre bugete vizeaza actiuni de tipul serviciilor publice descentralizate,

cum ar fi protectia copilului, asistenta sociala a persoanelor cu handicap, produsele lactate si
de panificatie pentru copii, acordarea de miere ca supliment nutritiv pentru copii, finantarea
partiala a invatamantului preuniversitar, a institutiilor de cultura, a invatamantului special,
al creselor, serviciile publice de evidenta a persoanelor, ajutorul pentru incalzirea locuintei,
asistenta persoanelor cu handicap, construirea aeroporturilor de interes local, pietruirea
drumurilor comunale, infrastructura in invatamant, sanatate (cu finantare totala sau partiala
prin ministerele de resort). Prin intermediul serviciior publice descentralizate sarcinile
autoritatilor publice centrale trec in responsabilitatea autoritatilor publice locale, fiind
insotite de resursele financiare complete sau partiale necesare indeplinirii lor. Decizia
descentralizarii unor servicii publice s-a luat pe criteriul reducerii costurilor si al faptului ca
la nivel local nevoile colectivitatii sunt mai usor identificate, cuantificate si gestionate.
Fluxurile intre bugete sunt completate si de transferurile de echilibrare, care vizeaza
acoperirea deficitului de resurse locale necesare indeplinirii obiectivelor caracteristice.
Eliminarea transferurilor se face atat pe venituri cat si pe cheltuieli, intrucat o suma de
bani este trecuta ca venit atat in bugetul sursa cat si in bugetul de destinatie. Odata
transferata, suma este repartizata cheltuirii in alt buget, insa inregistrarea ei se va face la
capitolul cheltuieli atat in bugetul sursa, prin care este alocata, cat si in cel la nivelul caruia
este efectiv cheltuita.
Desi fluxurile financiare cele mai imporatnte privind transferurile se realizeaza intre
bugetul de stat si cele locale, trebuie de subliniat ca acestea nu sunt unice, fiind implicate si
bugetele asigurarilor sociale.
B) IMPRUMUTURI (interne si externe)
La nivel bugetar, imprumuturile contractate sunt trecute la cheltuieli (dupa destinatia
lor) iar cele oferite de catre stat la venituri (dupa provenienta). Asadar, atat la venituri cat si
la cheltuieli apare o dubla inregistrare a sumelor, o data ca imprumut oferit tertilor sau
contractat de catre stat si o data sub forma ratelor de incasat sau de rambursat in contul
imprumuturilor realizate sau primite. Dubla inregistrare se elimina prin scaderea ratelor de
capital aferente rambursarilor.
In concluzie:
Venituri publice totale consolidate=
venituri publice totale
-transferuri consoidabile
-rate de capital aferente imprumuturilor acordate (nu si dobanzile, acestea reprezinta venituri
curente)
Cheltuieli publice totale consolidate=
cheltuieli publice totale
25

-transferuri consolidabile
-rate de capital aferente imprumuturilor contractate (nu si dobanzile, acestea sunt chetuieli
curente)

VI. IMPOZITELE
Impozitele reprezinta o forma de prelevare a unei parti din veniturile si/sau averea
persoanelor fizice si juridice la dispozitia statului in vederea acoperirii cheltuielilor publice.
Aceasta prelevare se face in mod obligatoriu, cu titlu definitiv (nerambursabil) si fara
contraprestatie directa din partea statului.
Elementele impozitului:
a)
subiectul impozitului- se refera la persoana fizica sau juridica obligata prin lege la
b)
c)

plata acestuia ( contribuabilul);

suportatorul impozitului- persoana care suporta efectiv impozitul;
obiectul impunerii- reprezinta materia impozabila, care poate fi, dupa caz, profitul,

averea, venitul, contravaloarea unui bun, a unui serviciu, etc;

d)
sursa impozitului- arata din ce anume ca fi platit impozitul, din venit sau din avere;
26

e)

unitatea de impunere- se refera la forma de exprimare a obiectului impunerii, si

f)

anume: lei, hectare, suprafata desfasurata, etc;

cota impozitului- impozitul aferent unei unitati de impunere; poate fi stabilit in suma

g)

fixa sau in cote procentuale;

asieta- modul de asezare al impozitului, adica totalitatea masurilor luate de catre
organele fiscale in legatura cu identificarea materiei impozabile si determinarea impozitului

datorat statului;
h)
termenul de plata- indica data pana la care impozitul trebuie achitat statului;
nerespectarea termenului obliga contribuabilul la plata unor amenzi si a unor penalitati de
intarziere;

VI.1.TEHNICA IMPUNERII
Se refera la operatiunile efectuate si metodele utilizate pentru a stabili cuantumul unui
impozit. Cuprinde urmatoarele operatiuni:
A) Asezarea impozitului sau stabilirea obiectului impozabil-are drept scop constatarea si
evaluarea materiei impozabile.

Materia impozabila poate fi reprezentata de:

-veniturile persoanelor fizice: chirii, dividende, salarii, dobanzi etc;
-rezultatele activitatii agentilor economici: profit, dividende, dobanzi;
-averea/patrimoniul: cladiri, terenuri, mijloace de transport, titluri de valoare, utilaje.
Evaluarea materiei impozabile se face prin trei metode:
-ealuarea indirecta, care are la baza prezumtia;
-evaluarea indirecta, care are la baza probele;
-evaluarea normativa.
Evaluarea indirecta are la randul sau trei variante:
a) Evaluarea pe baza semnelor exterioare ale obiectului impozabil-este specifica
impozitelor de tip real, permitand stabilirea cu aproximatie, a obiectului impozabil,
fara a tine cont de situatia persoanei care il detine. De exemplu, in cazul
impozitului pe teren se tine cont de suprafata, categoria de folosinta si amplasarea
acestuia si nu de veniturile proprietarului.
b) Evaluarea forfetara-organele fiscale atribuie o anumita valoare obiectului
impozabil (de exemplu, in cazul veniturilor din chirii, cheltuielile deductibile sunt
25% din venitul brut, deci acestea sunt presupuse, nu se tine cont exact de
cheltuielile reale cu intretinerea locuintei in parametrii necesari inchirierii).
c) Evaluarea administrativa-pe baza datelor pe care le au la dispozitie, organele
fiscale stabilesc valoarea materiei impozabile, subiectul impozitului avand dreptul

27

sa conteste respectiva evaluare, cu prezentarea documentelor justificative ( impozit

pe venit, pe profit).
Metoda evaluarii directe are doua forme:
a) Evaluarea pe baza declaratiei unei terte persoane-de exemplu, agentul economic
declara salariile pe care le plateste angajatilor sai sau chiria pe care o plateste
proprietarului cladirii in care isi desfasoara activitatea. Aceasta metoda elimina
partial posibilitatea sustragerii de la impunere a unei parti din materia impozabila
pe principiul ca terta persoana nu este interesata sa ascunda adevarul.
b) Evaluarea pe baza declaratiei contribuabilului-contribuabilul este obligat sa tina o
evidenta stricta si riguroasa a veniturilor si a cheltuielilor ocazionate de activitatea
desfasurata, sa intocmeasca un bilant fiscal, sa intocmeasca si sa inainteze
organelor fiscale o declaratie din care sa rezulte veniturile realizate si cheltuielile
efectuate pentru obtinerea acestora.
c) Evaluarea normativa consta in stabilirea unei baze impozabile fixe pentru care se
calculeaza si se datoreaza impozitul, indiferent

de situatia reala a materiei

impozabile. Pentru anumite categorii de venituri, cum ar fi cele din practicarea

unei meserii sau realizarea unor profesii liberale, se stabilesc venituri anuale
impozabile standard tinandu-se cont de veniturile realizate istoric de aceste
categorii specifice de contribuabili si de cheltuielile aferente, de tipul activitatii, de
zona in care isi desfasoara activitatea, de localitate, de vadul comercial etc.
La stabilirea marimii obiectului impozabil se pot acorda o serie de reduceri, numite
facilitati fiscale cum ar fi:
-stabilirea unui minim neimpozabil ( cazul pensiilor sau a veniturilor din jocuri de
noroc);
-efectuarea unor scazaminte din totalul veniturilor impozabile, cum ar fi
cheltuielile de productie sau dobanzile, in cazul impunerii activitatii persoanelor
juridice;
-acordare unor facilitati in functie de situatia personala a contribuabilului, cum ar
fi deducerea persoanala de care beneficiaza salariatii.
B) Determinarea sumei impozitului- in general, se realizeaza pentru fiecare contribuabil in
parte, conform legislatiei in vigoare, in mod particular pentru fiecare tip de venit sau
avere, indiferent de nevoile curente de bani publici ale statului.
C) Perceperea impozitului, sau incasarea acestuia, care se realizeaza prin 3 metode:
-plata directa-procedeul prin care agentii economici determina singuri, din proprie
initiativa, baza impozabila aferenta activitatii desfasurate, in concordanta cu prevederile
28

actelor normative. Platitorii sunt raspunzatori pentru plata corecta si la timp a impozitelor,
insa este si de datoria organelor fiscale sa controleze exactitatea calculelor ( impozitul pe
profit, TVA, accize);
-stopajul la sursa-impozitul se calculeaza, se retine si se varsa la bugete de terta persoana,
platitorul de venit (salarii, dobanzi, dividende). Organele fiscale verifica periodic
corectitudinea calculului si respectarea termenelor de plata.
-impunerea si debitarea-se foloseste pentru impozitele anuale cu caracter de continuitate,
cum ar fi impozitele pe proprietate (in cazul unei cladiri datele necesare calculului impozitului
nu se modifica de la an la an: materialele din care este construita, zona localitatii, rangul
localitatii etc, astfel ca sumele datorate cu titlu de impozit au o oarecare constanta in timp).
Impozitele se calculeaza de catre organele fiscale iar contribuabilul este instiintat asupra
sumelor de plata, a scadenteleor ratelor, asupra bonificatiilor de care poate beneficia.

V.2.CLASIFICAREA IMPOZITELOR
Functie de cum platitorul se identifica cu suportatorul impozitului, acestea pot fi:
-impozite directe, caz in care suportatorul este si platitorul;
-impozite indirecte, pentru care suportatorul nu este aceeasi persoana cu platitorul.
Impozitele directe au caracteristic faptul ca se stabilesc nominal in sarcina persoanelor
fizice sau juridice, in functie de veniturile sau averea acestora, pe baza cotelor de impunere
stabilite prin lege. Se incaseaza direct de la subiectul impozitului la anumite termene dinainte
stabilite (de exemplu, impozitul pe profit se plateste trimestrial, pana pe data de 25 a lunii
viitoare trimestrului, in cazul impozitelor locale pe proprietate termenele sunt 31 martie si 30
septembrie).
Impozitele directe pot fi grupate in impozite reale si impozite personale.
Impozitele reale se stabilesc in legatura cu anumite obiecte materiale, facandu-se
abstractie de situatia persoanala a subiectului impozitului (teren, casa). Impozitele personale
sunt insa in stransa legatura cu situatia personala a contribuabilului (venit, persoane in
intretinere etc).
Impozitele indirecte se percep cu prilejul vanzarii unor bunuri sau prestarii unor
servicii, al importului, exportului. Data platii acestora nu este standard, ca in cazul
impozitelor directe, fiind in legatura cu data la care are loc eliberarea bunurilor sau
serviciilor in consum

Daca se are in vedere obiectul impunerii, impozitele pot fi impartite in:

impozit pe profit/venit (impozit pe dobanzi, dividende, chirii, salarii, profit etc);
impozite pe avere (impozit pe casa, teren sau mijloc de transport);
impozit pe consum (TVA, taxa vamala, accize).
In functie de scopul urmarit, impozitele se impart in:
29

financiare, acestea fiind instituite cu scopul realizarii de venituri necesare efectuarii

cheltuielilor publice;
de ordine, care vizeaza limitarea unei anumite actiuni sau a unui anumit
comportament, scopul fiind unul social si nu fiscal (accizele la tutun urmaresc
reducerea fumatului).

Dupa frecventa realizarii lor, impozitele sunt:

permanente, adica se incaseaza periodic ( impozitul pe veniturile din salarii sau

dobanzi);
incidentale, care se instituie pe perioade determinate si au de regula un scop strict
precizat, care odata realizat determina desfiintarea respectivului impozit (cazul
impozitului minim pe profit, care ulterior s-a anulat).

V.3. PRINCIPIILE IMPUNERII

A . Echitatea fiscala
Reprezinta dreptatea sociala in materie de impozite, ceea ce presupune impunerea
diferentiata a veniturilor si a averii in functie de puterea contributiva a subiectului
impozitului si scutirea de plata impozitului a persoanelor cu venituri mici.
Respectarea acestui principiu presupune indeplinerea urmatoarelor cerinte:

stabilirea minimului neimpozabil, adica legiferarea scutirii de impozit a unui venit

minim care sa permita satisfacerea nevoilor de trai strict necesare;

sarcina fiscala sa fie stabilita functie de puterea contributiva a fiecarui platitor,

adica sa fie luata in considerare marimea venitului, profitului sau averii care fac obiectul
impunerii precum si a situatiei personale, daca este cazul;

la o anumita putere contributiva, sarcina fiscala a unei categorii sociale sa fie

stabilita in comparatie cu sarcina fiscala aferenta altei categorii sociale, respectiv sarcina
fiscala a unei persoane sa fie stabilita in comparatie cu sarcina fiscala aferenta altei persoane;

impunerea sa fie generala, adica sa cuprinda toate categoriile sociale.

Un rol deosebit in respectarea echitatii fiscale il are cota de impunere care determina
modul de dimensionare al impozitului considerat.
Practica fiscala are doua metode de impunere;
a)
impunerea in sume fixe
b)
impunerea in cote procentuale
cote proportionale
-se aplica aceeasi cota de impozit indiferent de marimea obiectului impozabil, pastrandu-se in
permanenta aceeasi proportie intre volumul venitului sau al averii si cuantumul impozitului
datorat;
cote progresive

30

-nivelul cotei impozitului creste pe masura sporirii materiei impozabile, ceea ce face ca
dinamica impozitului sa o devanseze pe cea a materiei impozabile. Cotele progresive pot fi
compuse ( pe transe de venit) sau simple ( globale).
In cazul cotelor progresive simple, se aplica aceeasi cota de impozit asupra intregii
materii impozabile apartinand unui contribuabil, cota find cu atat mai mare cu cat volumul
materiei impozabile este mai mare.
In cazul cotelor progresive compuse, are loc divizarea materiei impozabile in mai
multe parti (transe) iar pentru fiecare transa in parte se va stabili o anumita cota de impozit.
Prin insumarea impozitelor partiale, calculate pe fiecare transa de venit/avere in parte se
obtine impozitul total care cade in sarcina unui contribuabil. Aceasta forma de impunere
respecta cel mai mult cerintele echitatii fiscale.
cote regresive: cotele de impunere scad odata cu cresterea materiei impozabile ( de exemplu
impozitul pe veniturile din vanzarea proprietatilor imobiliare)
B. Politica financiara
La introducerea unui impozit trebuie sa se tina cont de indeplinirea unor cerinte de
ordin financiar, si anume:
-sa aiba un randament fiscal ridicat;
-sa fie stabil;
-sa fie elastic (flexibil).
Pentru ca un impozit sa aiba un randament fiscal ridicat, se cer a fi indeplinite o serie
de conditii:

impozitul sa aiba un caracter universal, adica sa fie platit de catre toate

personele care obtin venituri din aceeasi sursa, poseda acelasi gen de avere sau dispun de
aceeasi categorie de bunuri ;universalitatea mai presupune faptul ca intreaga materie
impozabila apartinand unei persoane sa fie supusa impunerii;

sa nu existe posibilitati de sustragere de la impunere, licite sau ilicite, a unei

parti din materia impozabila;

volumul cheltuielilor pentru stabilirea materiei impozabile, calcularea si

perceperea impozitelor sa fie cat mai redus posibil.
Un impozit este considerat stabil atunci cand randamentul sau ramane constant pe o
perioada mai mare de timp. Asadar, randamentul nu trebuie sa creasca neaparat la cresterea
productiei sau a veniturilor in perioadele favorabile economic, dar nici sa scada in perioadele
de criza economica sau recesiune.
Elasticitatea impozitului presupune ca acesta sa poata fi adaptat in permanenta
necesitatilor conjuncturale de venituri ale statului. Prin urmare, daca se inregitreaza o
crestere a cheltuielilor bugetare, este necesar ca impozitul sa poata fi majorat in mod
corespunzator si invers.
C. Politica economica
Cu ocazia introducerii unui impozit statul urmareste mai multe obiective, si anume:
31

-procurarea veniturilor necesare acoperirii cheltuielilor publice;

-folosirea impozitului ca element de impulsionare a dezvoltarii unei ramuri economice;
- folosirea impozitului ca element de stimulare sau de reducere a productiei sau consumului
anumitor marfuri;
-extinderea exportului ;
- restrangerea importului anumitor bunuri.
D Politica sociala
Politica fiscala urmareste in general interesele categoriilor si grupurilor sociale
reprezentate de partidul de guvernamant. Uneori aceasta este folosita pentru mentinerea
influentei in randul unor categorii sociale in preajma alegerilor.
Masurile fiscale, pe langa atragerea de fonduri de resurse publice are in vedere si
obiective sociale care urmaresc, printre multe altele si:
- acordarea unor facilitati contribuabililor cu venituri reduse sau care reprezinta cazuri
sociale (orfani, veterani de razboi, persoane cu handicap);
-limitarea consumului unor produse daunatoare sanatatii (accize la tutun, alcool);
-stimularea natalitatii ( lipsa impunerii indemnizatiilor de maternitate);
-restrangerea exportului de inteligenta (lipsa impunerii veniturilor informaticienilor);

V.4. IMPOZITUL PE VENITURILE DIN SALARII

Sunt considerate venituri din salarii toate veniturile in bani si/sau in natura obtinute
de o persoana fizica ce desfasoara o activitate in baza unui contract individual de munca sau a
unui statut special prevazut de lege, indiferent de perioada la care se refera, de denumirea
veniturilor ori de forma sub care ele se acorda, inclusiv indemnizatiile pentru incapacitate
temporara de munca.
Astfel, in cadrul veniturilor din salarii sunt cuprinse:
- salariile de baza;
- sporurile si adaosurile de orice fel;
- indemnizatiile de orice fel;
- recompensele si premiile;
- sumele pentru concediul de odihna;
- avantajele.
Avantajele primite in legatura cu o activitate dependenta includ :
utilizarea oricarui bun, inclusiv a unui vehicul de orice tip, din patrimoniul
afacerii, in scop personal, cu exceptia deplasarii pe distanta dus-intors de la

domiciliu la locul de munca;

cazare, hrana, imbracaminte, personal pentru munci casnice, precum si alte bunuri

sau servicii oferite gratuit sau la un pret mai mic decat pretul pietei;
abonamentele si costul convorbirilor telefonice, inclusiv cartelele telefonice, in scop

personal;
permise de calatorie pe orice mijloace de transport, folosite in scop personal;
32

primele de asigurare platite de catre angajator pentru salariatii proprii altele decat
cele obligatorii ( asigurare private de sanatate, asigurare private de viata, asigurare
private de pensie).
Evaluarea veniturilor sau avantajelor in natura se face la pretul pietei sau costul de

productie, inclusiv TVA.

Nu sunt venituri impozabile:
ajutoarele de inmormantare, ajutoarele pentru pierderi produse in gospodariile
proprii ca urmare a calamitatilor naturale, ajutoarele pentru bolile grave si incurabile,
ajutoarele pentru nastere, veniturile reprezentand cadouri pentru copiii minori ai
salariatilor sau cadourile oferite salariatelor (limita a 150 RON), contravaloarea
transportului la si de la locul de munca al salariatului, costul prestatiilor pentru

tratament si odihna;
tichetele cadou;
contravaloarea cheltuielilor de deplasare pentru transportul intre localitatea in care
angajatii isi au domiciliul si localitatea unde se afla locul de munca al acestora, la

nivelul unui abonament lunar;

sumele primite de angajati pentru acoperirea cheltuielilor de transport si cazare a
indemnizatiei primite pe perioada delegarii si detasarii in alta localitate, in tara si in

strainatate, in interesul serviciului;

sumele primite, potrivit dispozitiilor legale, pentru acoperirea cheltuielilor de mutare

in interesul serviciului;
indemnizatiile de instalare, ce se acorda o singura data, la incadrarea intr-o unitate
situata intr-o alta localitate decat cea de domiciliu, in primul an de activitate dupa

absolvirea studiilor, in limita unui salariu de baza la angajare;

sumele reprezentand platile compensatorii, calculate pe baza salariilor medii nete pe
unitate, primite de persoanele ale caror contracte individuale de munca au fost
desfacute ca urmare a concedierilor colective sau ca urmare a nevoilor de reducere si

de restructurare;
veniturile din salarii realizate de catre persoanele fizice cu handicap grav sau

accentuat, la functia de baza;

veniturile din salarii, ca urmare a activitatii de creare de programe pentru calculator;
sumele sau avantajele primite de persoane fizice din activitati dependente desfasurate

intr-un stat strain, indiferent de tratamentul fiscal din statul respectiv;

cheltuielile efectuate de angajator pentru pregatirea profesionala si perfectionarea

angajatului legata de activitatea desfasurata de acesta pentru angajator;

costul abonamentelor telefonice si al convorbirilor telefonice, inclusiv cartelele
telefonice, efectuate in vederea indeplinirii sarcinilor de serviciu;
33

Avantajele primite in bani si in natura si imputate salariatului in cauza nu se impoziteaza.

Deducere personala
Persoanele fizice au dreptul la deducerea din venitul net lunar din salarii a unei sume
sub forma de deducere personala, acordata pentru fiecare luna a perioadei impozabile numai
pentru veniturile din salarii la locul unde se afla functia de baza.
Deducerea personala se acorda pentru persoanele fizice care au un venit lunar brut de pana
la 1.000 R0N inclusiv, astfel:
- pentru contribuabilii care nu au persoane in intretinere D - 250RON;
- pentru contribuabilii care au o persoana in intretinere D- 350RON;
- pentru contribuabilii care au doua persoane in intretinere D- 450RON;
- pentru contribuabilii care au trei persoane in intretinere D- 550RON;
- pentru contribuabilii care au patru sau mai multe persoane in intretinere D- 650RON.
Pentru contribuabilii care realizeaza venituri brute lunare din salarii cuprinse intre
1.000 RON si 3.000.RON, inclusiv, deducerile personale sunt degresive fata de cele de mai sus.
D=D*(1-(D-1000)/2000)
Pentru contribuabilii care realizeaza venituri brute lunare din salarii de peste 3.000
RON nu se acorda deducerea personala.
Persoana in intretinere poate fi sotia/sotul, copiii sau alti membri de familie, rudele
contribuabilului sau ale sotului/sotiei acestuia pana la gradul al doilea inclusiv, ale carei
venituri, impozabile si neimpozabile, nu depasesc 250 RON lunar.
In cazul in care o persoana este intretinuta de mai multi contribuabili, suma
reprezentand deducerea personala se atribuie unui singur contribuabil, conform intelegerii
intre parti.
Copiii minori ai contribuabilului, in varsta de pana la 18 ani impliniti, sunt considerati
intretinuti.
Suma reprezentand deducerea personala se acorda pentru persoanele aflate in
intretinerea contribuabilului, pentru acea perioada impozabila din anul fiscal in care acestea
au fost intretinute. Perioada se rotunjeste la luni intregi in favoarea contribuabilului.
Deducerea personala se pastraza neschimbata pentru perioada din anul fiscal in care
se mentine acelasi numarul persoanelor din intretinere, in favoarea contribuabilului (adica
inclusiv luna in care intra sau iese o persoana din intretinere).
Determinarea impozitului pe venitul din salarii

34

Beneficiarii de venituri din salarii datoreaza un impozit lunar, final, care se calculeaza si se
retine la sursa de catre platitorii de venituri.
Impozitul lunar se determina astfel:
Venitul brut (VB)= salariu de baza + sporuri + prime + avantaje + venituri in natura
-contributii obligatorii aferente unei luni:
1)contributia la asigurarile sociale CAS=10,5% venitul brut
2)contributia la asigurarile sociale de sanatate CASS=5,5% venitul brut
3)ajutorul de somaj AS=0,5% venitul brut;
-deducere personala ;
- cotizatia sindicala platita in luna respectiva;
- contributiile la fondurile de pensii facultative, astfel incat la nivelul anului sa
nu se depaseasca echivalentul in lei a 400 euro
+contravaloarea tichetelor de masa
=Venitul impozabil
Impozit pe venit =16%*venit impozabil
Platitorii de salarii si de venituri asimilate salariilor au obligatia de a calcula si de a
retine impozitul aferent veniturilor fiecarei luni la data efectuarii platii acestor venituri,
precum si de a-l vira la bugetul de stat pana la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei
pentru care se platesc aceste venituri.

VI. DUBLA IMPUNERE JURIDICA

INTERNATIONALA
Reprezinta supunerea la impozit a aceleiasi materii impozabile si pentru aceeasi
perioada de timp de catre doua autoritati fiscale din doua tari diferite. Dubla impunere poate
aparea in cazul realizarii de catre rezidentii unui stat a unor venituri pe teritorul altui stat.
Dubla impunere juridica internationala se inregistreaza doar in cazul impozitelor
directe, si anume a celor pe venit sau profit.
In practica fiscala internationala pot fi intalnite mai multe criterii care stau la baza
impunerii veniturilor sau averii, si anume:

35

criteriul rezidentei- impunerea veniturilor se realizeaza la autoritatea fiscla din tara

careia ii apartine rezidentul, indiferent daca acestea sunt obtinute pe teritoriul acelei tari sau

in alt stat;
criteriul nationalitatii- un stat impune rezidentii sai care realizeaza venituri sau poseda

avere in statul respectiv, indiferent daca ei locuiesc sau nu in tara lor;

criteriul originii veniturilor sau al teritorialitatii- impunerea se efectueaza de catre
organele fiscale din tara pe al carei teritoriu s-au realizat veniturile, facandu-se abstractie de
rezidenta sau de nationalitatea beneficiarilor.
Modul in care aceste criterii sunt aplicate, poate duce la aparitia dublei impuneri
juridice internationale.

Consecintele negative ale acesteia, atat asupra veniturilor

persoanelor, cat si asupra relatiilor economice dintre tari, a facut necesara gasirea unor solutii
de evitare a dublei impuneri juridice internationale.
Conventii de evitare a dublei impuneri internationale
a)
scutirea totala
Venitul realizat in strainatate de rezidentul unui anume stat si care a fost supus acolo
impunerii, nu se mai include in venitul impozabil in statul de rezidenta.
b)
scutirea progresiva
Venitul obtinut de rezidentul unui stat in strainatate se adauga la veniturile realizate de catre
acesta in statul de rezidenta, urmand ca apoi venitului total rezultat sa i se stabileasca cota
aferenta. Pentru calcularea impozitului, cota respectiva se va aplica numai asupra venitului
din statul de rezidenta.
c)
creditarea ordinara a impozitului
Impozitul platit in statul strain pentru venitul realizat pe teritoriul acestuia se deduce direct
din impozitul datorat pentru intregul venit datorat in statul de rezidenta, insa numai in
limita impozitului intern ce revine la un venit egal obtinut in strainatate.
d)
creditarea totala a impozitului
Impozitul platit in strainatate pentru venitul realizat acolo se deduce integral din impozitul
datorat in statul de rezidenta.
Odata aplicat unul dintre principii in tara de rezidenta a contribuabilului, acesta va
beneficia de o degrevare fiscala, platind mai putin, deci suportand o presiune fiscala mai
mica.
Degrevare fiscala=Ifc-Ic
Ifc=impozit datorat fara conventie pentru veniturile globale ale contribuabilului
Ic=impozit datorat in situatia aplicarii unei conventii pentru veniturile globale ale
contribuabilului
Presiunea

fiscala=impozite,

taxe

si

contributii

obligatorii

datorate

de

contribuabil/veniturile globale ale acestuia

In aplicarea prevederilor unei conventii de evitare a dublei impuneri internationale un
element deosebit de important este domiciliul fiscal al contribuabilului persoana fizica (in
36

cazul persoanelor juridice se tine cont de sediul permanent, adica centrul activitatii: birouri,
intreprindere etc). In general acesta este situat in tara de rezidenta, dar exista si exceptii:
a) in situatia in care un contribuabil este rezident sl ambelor state semnatare ale unei
conventii de evitare a dublei impuneri, domiciliul fiscal este considerat statul in care
contribuabilul are locuinta permanenta;
b) daca un contribuabil este rezident al ambelor state semnatare ale unei conventii de
evitare a dublei impuneri si are locuinta permanenta in ambele state, atunci domiciliul
fiscal este considerat statul unde are cele mai stranse legaturi personale si economice;
c) daca un contribuabil este rezident al ambelor state semnatare ale unei conventii de
evitare a dublei impuneri si nu locuieste in mod permanent in nici unul dintre ele,
domiciliul fiscal este stabilit in statul al carui cetatean este;
d) daca un contribuabil este rezident al ambelor state semnatare ale unei conventii de
evitare a dublei impuneri, nu locuieste in mod permanent in nici unul din ele si este
cetatean al ambelor state ( sau al nici unuia dintre ele) domiciliul fiscal se stabileste
prin intelegerea statelor semnatare.
Romania are conventii de evitare a dublei impuneri:
a)
creditare totala: Belgia, Danemarca, Olanda, Norvegia, Canada, Iordania, Siria,
Pakistan
b)
creditarea ordinara: Franta, Germania, Italia, Suedia, SUA, Turcia, India, China,
Tunisia.

37

VII ASIGURARI SI ASISTENTA SOCIALA

n orice economie exist mai multe categorii de persoane care au nevoie de interventia
statului pentru a-si continua existenta, activitatea sau pentru a depasi anumite momente
nefavorabile din viata. De exemplu, omerii reclam lipsa sau insuficiena veniturilor
generata de lipsa unui loc de munca, persoanele cu handicap cer servicii specifice si
sprijin financiar, copiii, tinerii sau btrnii au nevoie de o sustinere deosebita, atat din
punct de vedere material, cat si social, persoanele cu nevoi speciale ( copii abandonai, cu
probleme familiale sau de natur penal, etc fosti detinuti, persoane de etnie romma etc )
isi doresc sa fie protejate si integrate in societate, persoanele cu venituri reduse isi doresc
accesul liber la servicii medicale de baza, etc. Rezolvarea tuturor acestor probleme se
realizeaza prin masurile de asigurari sociale si de protectie/asistenta sociala.
Finanarea aciunilor de asisten social se face colectiv, prin intermediul
impozitelor i taxelor pltite de ctre populatie, care se depersonalizeaz la nivelul
bugetelor publice surs. Aadar, ntreaga societate sprijin individul lipsit (din varii
motive) de capacitatea de a-i asigura un trai decent sau o stare bun de sntate ori un
mediu familial care s-l protejeze i s-l sprijine. Asistena social nu trebuie confundat
cu asigurarea social, care vizeaza autoprotecia individului prin intermediul unui
sistemul public mpotriva riscurilor ce-i pot afecta capacitatea de munc, deci i cea de a
genera veniturile necesare unui trai decent. Dac beneficiarii de asisten social nu
datoreaz nimic colectivitii (statului) pentru sprijinul care le este oferit, beneficiarii
asigurrilor sociale sunt obligai la plata unor contribuii, pe baza crora, ulterior, pot
beneficia de pensie, servicii medicale sau ajutor de omaj.
Deci, vom distinge din punct de vedere al finanrii urmtoarele legturi: asisten
sociala-impozit i asigurare-cotizaii (contribuii).
Asistena social, n sens tradiional, vizeaz acoperirea unor nevoi ale persoanelor
care reprezint cazurile sociale, cum ar fi oamenii foarte sraci, cei cu nevoi speciale,
persoanele bolnave sau lipsite de protecia familiei (orfani, btrni, copii care cresc n
medii nepotrivite). Asistena social vine astfel n ntmpinarea unor nevoi individuale,
particulare, care nu pot fi satisfcute dect cu ajutorul ntregii comuniti. Aceste
categorii speciale de populaie nu au o capacitate financiar care s le permita accesul la o
38

serie de bunuri sau servicii furnizate n mod tradiional de sectorul privat: locuin,
hran, mbrcminte, cultur, sau situaia lor social le impiedic accesul la serviciile de
educaie sau sntate, publice sau private. Asistena este, prin excelen, organizat de
ctre stat i de ctre colectivitile locale, care trebuie s prevad n bugetele lor att
sumele necesare acoperirii acestor nevoi precum i sa identifice ct mai multe surse de
finanare ale acestora. Principala sursa de bani publici, att la nivel central ct i local o
reprezint impozitele i taxele. Astfel, prin intermediul bugetelor publice are loc
redistribuirea banilor publici, de la pltitorii de impozite i taxe ctre beneficiarii
cheltuielilor publice, nfptuindu-se astfel dreptatea social. Persoanele pltitoare de
impozite i taxe i aduc astfel, prin intermediul sistemului public, n mod anonim i
indirect, contribuia la starea de bine i echilibrarea ntregii societi. Acordarea
bunurilor i serviciilor publice cazurilor sociale nu este condiionat de achitarea unor
impozite i taxe sau a vreunei categorii de contribuie obligatorie, ns accesul la acestea
necesit ndeplinirea unor criterii stabilite de lege (de exemplu, ajutorul pentru nclzirea
locuinei este acordat acelor familii care nu dispun de un anumit nivel al venitului mediu
care revine fiecrui membru).
n Romnia, serviciile de asisten social au la baz fonduri specifice prevzute la
nivelul Bugetului de Stat, cheltuite prin intermediul ministerului de resort (n prezent
Ministerul Muncii, Familiei i Proteciei Sociale). Acesta distribuie sumele afectate
instituiilor publice din subordine sau administraiilor publice locale, care se ocup direct
de aceste probleme la nivel local (case de btrni, orfelinate, cantine ale sracilor etc).
Marea

majoritate

serviciilor

publice

de

descentralizate/deconcentrate, pe principul eficientizrii

asisten

social

sunt

cheltuirii banului public.

Delegarea de la nivel central la nivel local se bazeaz pe faptul c autoritile locale sunt
mai apropiate de cetean dect cele centrale, cunoscnd pentru fiecare potenial
beneficiar nivelul de vulnerabilitate financiar sau social.
Statul are un rol deosebit n sprijinirea populaiei care ntampin probleme
financiare, de sntate, de integrare n societate, de reintegrare profesional, etc, ns
sunt situaii ncare nivelul ajutorului comunitii este insuficient. De exemplu, o persoan
care nu mai are o bun capacitate de munc din cauza vrstei sau a unei boli va pierde o
parte din venituri. Societatea nu are cum s compenseze aceast pierdere la nivelul
ntregii populaii pensionate, presiunea pe bugetele publice ar fi una prea mare. Astfel
apare ideea autoproteciei financiare mpotriva riscului de boal, accident, reducerii
capacitii de munca, pierderii locului de munc din diverse motive. Economisirea pare a

39

fi o soluie, ns un eveniment nefavorabil poate avea loc oricnd iar individul se poate
afla nsituaia ncare nu are suficiente fonduri la dispozitie s acopere efectele riscului.
Astfel, pentru a se proteja mpotriva riscului, tehnica clasic i cea mai eficient n
acelai timp este cea a asigurrii.
Protejndu-m pe mine, protejez i pe alii! Similar asistenei sociale, i asigurrile
funcioneaz pe principiul solidaritii, al mutualitii, ns la nivelul unei comuniti
restrnse comparativ cu populaia ntregii ri, ctre care este deschis sistemul asistenei
sociale. Funcie de caracteristicile comunitii i condiiile de acces la protecia fa de
realizarea unui risc asigurat, ntlnim asigurri private i asigurri sociale.
Asigurrile private sunt gestionate de ctre companiile de asigurri i se ncheie
pe o pia concurenial legiferat. Scopul acestei ramuri financiare a economiei este
obinerea de profit. Preluarea riscului se face contra cost, tariful serviciului de asigurare
numindu-se prim de asigurare. Marea majoritate a acestor asigurri sunt
opionale/facultative, adica incheirea lor ine de preferinele individului, de existena unei
motivaii, de gradul de informare dar i de posibilitile financiare. De exemplu,
asigurarea de deces poate fi ncheiat de o persoan care se gnde te la viitorul financiar
al familiei dup dispariia sa i care dispune de resursele financiare ncheierii acesteia.
Cu ct plile ctre societatea de asigurri ncontul asigurrii ncheiate vor fi mai mari,
cu att i fondul disponibil (dac se ndeplinesc anumite condiii contractuale)
beneficiarilor asigurrii (urma ilor) va fi mai mare. Prestaiile companiilor de asigurri
n contul beneficiarilor asigurrilor private sunt numite indemnizaii de asigurare,
acestea putnd lua forma numerarului sau a unor bunuri sau servicii a cror
contravaloare este suportat de ctre asigurtor.
Asigurarile sociale sunt administrate de ctre instituii ale statului i reprezint o
form special de protecie pe care societatea o acord membrilor si, o modalitate de
sprijin care contracareaz n principal efectele riscurilor economice dar i ale altor
riscuri/evenimente a cror producere are i efecte de natur financiar (pierderea
veniturilor din cauza mbolnvirilor, reducerea capacitii de munc la vrste naintate).
Aceast form de protecie este bazat pe contribuiile sociale pltite de membrii
comunitii care obin diverse categorii de venituri, ctre bugetele pentru pensii, sntate
sau omaj. Dac n cazul asigurrilor private mrimea primelor de asigurare ine de
capacitatea i de disponibilitatea de plat a asiguratului, indemnizaiile de asigurare fiind
proporionale cu acestea, ncazul asigurrilor sociale mrimea contribuiilor se stabile te
prin lege, existnd plafoane valorice respectiv categorii de venituri pentru care asigurarea
este obligatorie sau opional.
40

n cazul asigurrilor private se constituie fonduri individuale, personale, care, la

ndeplinirea condiiilor impuse prin contract (mplinirea unei anumite vrste, apariia
unei boli, realizarea unui accident, pierderea locului de munc, reducerea veniturilor)
revin asiguratului sau unei alte persoane desemnate sau sunt utilzate pentru prestarea
unor servicii de care beneficiaz asiguratul (cum ar fi cele medicale). n schimb, ncazul
asigurrilor sociale, contribuiile se pltesc conform legii, fr sigurana c se va beneficia
vreodat de pe urma acestora. Astfel, sunt cazuri n care indivizii pltesc contribuiile
pentru serviciile publice de sntate doar pentru c sunt obligatorii, apelnd nschimb la
sistemul privat de sntate pentru c nu are ncredere n calitatea serviciilor publice de
profil. Sau, ncazul contribuiilor pentru pensii, sunt cazuri ncare asiguraii le achit pe
ntrega durat a vieii active dar nu apuc s se bucure de pensie, decesul survenind
nainte de vrsta de pensionare sau la puin timp dup eveniment. Prin urmare, din punct
de vedere personal, toate sumele de bani cedate statuluipot fi confiderate pierdute.
ntr-adevr, privite din punct de vedere al beneficiului individual, asigurrile
private sunt preferabile. ns, din prisma beneficiului colectiv, i asigurrile sociale sunt
necesare, ntruct au rolul de a echilibra societatea, prin sprijinul reciproc pe care i-l
acord membrii colectivitatii prin intermediul bugetelor publice i a instituiilor publice
de profil. Accesul la servicii publice de sntate, de exemplu, pentru multe categorii de
populaie ( omeri, deinui, copii) nu este condiionat de plata contribuiilor sociale
specifice. Sumele aferente puse la dispoziia Ministerului Sntii au drept surs
transferurile de la bugetul de stat ( la formarea cruia contribuie nprincipal pltitorii de
impozite i taxe, care se pot identifica sau nu cu beneficiarii serviciilor publice de
sntate) sau bugetul asigurrilor de sntate (la care contribuie persoanele care
realizeaz anumite categorii de venituri). Putem astfel concluziona faptul c nu toate
persoanele fizice obligate prin lege la plata contribuiilor pentru sntate beneficiaz de
servicii de profil la un nivel valoric similar plilor efectuate pe parcursul perioadei lor
active. Similar putem discuta si despre pensiile publice. Salariaii nu au un beneficiu
direct de pe urma contribuiilor pltite la bugetul asigurrilor sociale de stat. Acestea sunt
folosite pentru plata pensiilor curente. Ulterior, pe baza contribuiilor, la ndeplinirea
condiiilor pentru pensionare, indivizilor li se stabile te, funcie de anumite criterii,
printre care i mrimea contribuiilor specifice realizate, un anumit cuantum pentru o
pensie viager, care va fi n sarcina generatiei active din perioada n care se acord
pensia. Aadar,

i n acest caz solidaritatea social i beneficiul personal se

ntreptrund, primnd ns solidaritatea social. Beneficiul personal este ns unul

posibil, indirect i bazat pe puterea contributiv a generaiei active. n schimb, n cazul
41

asigurrii private, asiguratul deine ntreg controlul asupra sumelor pltite drept prime
de asigurare i al celor ncasate sub form de indemnizaie de asigurare.
n Romnia sistemul asigurrilor sociale implic un ansamablu de contribuii
obligatorii care se concentreaz la nivelul Bugetului Asigurrilor sociale de stat, Fondului
Naional Unic al Asigurrilor de Sntate i Bugetului pentru omaj. Prin intermediul
ordonatorilor principali de credite, precum Casa National de Pensii, Ministerul Muncii,
Familiei i Proteciei Sociale, Agenia Naional pentru Ocuparea Forei de Munc, Casa
Naional de Asigurri de Sntate, Ministerul Sntii, etc. fondurile sunt distribuite
ctre instituiile publice locale de resort, de unde sunt repartizate pe beneficiari sub form
bneasc sau de bunuri i servicii.
Sistemul de asigurri sociale din Romnia cuprinde:
1. asigurarile sociale de stat, care au in componenta:
a) pensiile:
-pentru limita de varsta;
-anticipata;
-de invaliditate;
-pensia minima garantata.
b) ajutorul pentru deces.
2. asigurarile sociale de sanatate care cuprind:
a) servicii medicale si produse specifice;
b) concedii si indemnizatii asimilate:
3. asigurarile de somaj
-indemnizatia pentru somaj;
-stimulente oferite angajatorilor si somerilor.

*Contributiile aferente sistemului asigurarilor sociale din Romania in

cazul activitatilor de natura dependenta (angajat-angajator)
I.Contributia pentru asigurari sociale CAS venit a Bugetului Asigurarior Sociale de
Stat(pensiile) are 3 valori distincte:
a)26,3% pentru conditii normale de munca, impartite astfel:
-10,5% din venitul brut lunar din salarii este datorat de angajat, din care doar 6
procente sunt orientati catre BASS, restul fiind virat catre un cont aferent pensiei private
obligatoriii ((pilonulII)
-15,8% din salariile brute lunare, in sarcina angajatorului.
b)31,3% pentru conditii deosebite de munca, impartite astfel:
42

-10.5% din venitul brut lunar din salarii este datorat de catre angajat;
-20,8% din salariile brute lunare, datorat de catre angajator
c)36,3% pentru conditii speciale de munca impartite astfel:
-10.5% din venitul brut lunar din salarii este datorat de catre angajat;
-25,8% din salariile brute lunare , datorat de catre angajator.
II.Contributia pentru asigurari sociale de sanatate CASS venit a Fondului National Unic
al Asigurarilor Sociale de Sanatate
Datoreaza CASS lunar atat salariatul cat si angajatorul, dupa cum urmeaza:
-salariatul datoreaza 5,5% din veniturile sale brute lunare din salarii;
-angajatorul datoreaza 5,2% din fondul brut de salarii lunar.
III. Contributia pentru asigurarile de somaj
Este datorata lunar de angajator, in cota de 0,5% din fondul brut de salarii lunar dar si de
angajat, in cota de 0,5% din venitul brut din salarii lunar.
IV. Alte contributii
a) Contributia

pentru

concedii

si

indemnizatii

care

se

datoreaza

de

catre

angajator(pentru salariati) si constituie venit al FNUASS. Cota de contributie pentru

concedii si indemnizatii este de 0,85%, aplicata la fondul de salarii lunar.
b) Contributia de asigurare la accidente de munca si boli profesionale se datoreaza de
catre angajator, in cota de 0,15%-0,85%, aplicata sumei castigurilor brute realizate de
catre salariati intr-o luna si reprezinta un venit al BASS.Contribuiile se stabilesc n
funcie de tarife i clase de risc.Tariful de risc se determin pentru fiecare sector de
activitate n funcie de riscul de accidentare i de mbolnvire profesional din cadrul
sectorului respectiv.n cadrul tarifelor de risc diferenierea pe categorii de activiti se
realizeaz prin clase de risc.
c) Contributia la fondul de garantare pentru plata creantelor salariale reprezinta 025%
din fondul de salarii brut lunar si este datorata de catre angajator, fiind venit al
bugetului asigurarilor pentru somaj. Din resursele Fondului de garantare gestionat de
ANOFM se suporta creane salariale precum :salariile restante; compensaiile bneti
restante, datorate de angajatori pentru concediul de odihn neefectuat;plile
compensatorii restante, n cuantumul stabilit n contractul colectiv de munc i/sau n
contractul individual de munc, n cazul ncetrii raporturilor de munc;etc.

43

VII.1 TIPURI DE ASIGURARI SOCIALE SI PRESTATII SPECIFICE

ASIGURARILE PENTRU PENSIE
Pensiile constituie principala form de asigurri sociale din ara noastr. Sistemul de
pensii din Romnia se prezint astfel:
a. Pilonul I, cuprinde pensiile publice sau de stat, adic pensia pentru limit de
vrst, pensia anticipat, pensia anticipat parial, pensia de urma, pensia de
invaliditate i pensia minim garantat.
b. Pilonul II, cuprinde pensiile obligatorii administrate privat (Legea nr. 411/2004
privind fondurile de pensii administrate privat, modificat i completat de Legea nr.
23/2007).
c. Pilonul III, cuprinde pensiile facultative administrate privat (Legea 204/2006
privind pensiile facultative). Colectarea contribuiilor la sistemul de pensii facultative
administrate privat se face ncepnd cu luna iunie 2007.
d. Pensii de serviciu. Beneficiaz de pensii de serviciu personalul diplomatic i
consular, judectorii i procurorii, personalul auxiliar de specialitate al instanelor
judectoreti i al parchetelor de pe lng acestea, funcionarii publici parlamentari,
deputaii i senatorii, personalul aeronautic civil navigant profesionist i personalul
Curii de Conturi.
n Romnia funcioneaz i sisteme de pensii neintegrate sistemului public, cum
sunt: pensiile de stat i alte drepturi de asigurri sociale ale poliitilor, pensiile
militare de stat, pensiile i alte drepturi de asigurri sociale ale avocailor.
a) PILONUL I de pensii
Pensia pentru limit de vrst
Obinerea acestei pensii este condiionat de ndeplinirea unor condiii legate de
ndeplinirea vrstei standard de pensionare i realizarea stagiului minim de cotizare in
privinta platii contributiilor obligatorii de asigurari sociale de stat. Durata stagiului minim de
cotizare este de15 ani iar varsta standard de pensionare este de 63 de ani pentru femei si 65 de
ani pentru barbati. Stagiul complet de cotizare este de 35 ani, att pentru femei ct i pentru
barbati.
Pentru toate categoriile de pensionari vrsta standard de pensionare poate fi redus
pentru:
44

lucrul n condiii deosebite*;

lucrul n condiii speciale**;

lucrul n condiii de handicap preexistent calitii de asigurat.

*Condiiile de munc deosebite reprezinta acele locuri de munca care, in mod permanent sau
in anumite perioade, pot afecta esential capacitatea de munca a asiguratilor datorita gradului
mare de expunere la risc. Locurile de munca in conditii deosebite se stabilesc prin contractul
colectiv de munca sau, in cazul in care nu se incheie contracte colective de munca, prin decizia
organului de conducere legal constituit . Locurile de munca in conditii deosebite implica
faptul ca existent zgomotului, a noxelor, a presiunii, a radiatiilor etc peste limitele prevazute
in normele legale afecteaza organismal cu efecte asupra cresterii morbiditatii la locul de
munca in urma bolilor profesionale.
**Locurile de munca in conditii speciale sunt definite ca fiind locurile de munca unde gradul
de expunere la factorii de risc profesional sau la conditiile specifice unor categorii de servicii
publice, pe durata a cel putin 50% din timpul normal de munca, poate conduce in timp la
imbolnaviri profesionale, la comportamente riscante in activitate, cu consecinte grave asupra
securitatii si sanatatii in munca a asiguratilor.Printre Locurile de munca incadrate conform
legii in conditii speciale se afla si urmatoarele:unitatile miniere, pentru personalul care isi
desfasoara activitatea in subteran cel putin 50% din timpul normal de munca in luna
respectiva; activitatile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime
nucleare, zonele I si II de expunere la radiatii; activitatile din domeniul apararii nationale,
ordinii publice si sigurantei nationale, prevazute de actele normative cu regim clasificat emise
pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi; aviatia civila, pentru personalul
navigant;anumite domenii de activitate artistica : balerini, acrobati, cascadori etc;
In cazul in care cererea de pensionare este anticipata varstei standard de pensionare sau
stagiului minim de pensionare, ori pensionarul nu se afla in situatiile speciale enumerate mai
sus, se aplica penalizari care diminueaza cuantumul pensiei.
Pensia de urmas
Au dreptul sa solicite pensie de urmas copiii sau sotul supravietuitor al unui pensionar
al sistemului public de pensii sau ai unui asigurat care indeplineste conditiile legale de
obtinere a unei pensii.
Soul supravieuitor care are dreptul la o pensie proprie si ndeplinete condiiile
prevzute de lege pentru obinerea pensiei de urma dup soul decedat poate opta pentru cea
mai avantajoas pensie.
45

Cuantumul pensiei de urma se stabilete procentual din punctajul mediu anual

realizat de susintor, aferent pensiei pentru limit de vrst aflat n plat sau la care ar fi
avut dreptul, n condiiile legii, susintorul decedat, n funcie de numrul urmailor
ndreptii, astfel:
a) 50% - pentru un singur urma;
b) 75% - pentru 2 urmai;
c) 100% - pentru 3 sau mai muli urmai.
Pensia de invaliditate
Acest tip de pensie se cuvine acelor persoane care si-au pierdut peste 50% din
capacitatea de munca, in urma accidentelor de munc i bolilor profesionale sau a bolilor
obinuite i accidentelor care nu au legtur cu munca.
In raport cu gradul de reducere a capacitatii de munca putem discuta de invaliditate
de gradul I gradul II sau III, care au urmatoarele caracteristici:

invaliditate de grad I- se constata pierderea totala a capacitatii de munca si de

autoingrijire;
invaliditate de gradulII- se constata pierderea totala a capacitatii de munca si

pastrarea celei de autoingrijire;;

invaliditate de gradul III- se mentine cel mult 50% din capacitaea de munca persoana
fiind apta sa desfasoare o acttivitae profesionala adaptata invaliditatii sale pe un
interval de timp redus la maxim 50% din timpul normal de munca. Capacitatea de
autoingrijire este 100%.
Pensionarii de invaliditate ncadrai n gradul I de invaliditate au dreptul, n afara

pensiei, la o indemnizaie pentru nsoitor, n cuantum fix. Cuantumul indemnizaiei pentru

nsoitor reprezint 80% din valoarea unui punct de pensie, stabilit n condiiile legii.
Pensia minima garantata
Aceasta pensie vine in completarea veniturilor din pensii ale pensionarilor care nu
realizeaza nivelul de pensie minim garantat prin lege. Indemnizatia sociala compensatoare
reflecta diferenta intre pensia minima garantata si suma veniturilor din pensii obtinute de
asigurat si este suportata din veniturile bugetului de stat.Pentru anul 2014 nivelul pensiei
minime garantate a fost de 350 lei pe luna.
*Ajutorul de deces
Ajutorul de deces se acord familiei sau oricarei persoane care demonstreaza
suportarea cheltuielilor de inmormantare, n cazul decesului asiguratului, al pensionarului

46

sau al unui membru de familie al asiguratului, care nu are un drept propriu de asigurri
sociale i se afla n ntreinerea titularului la data decesului.
Cuantumul ajutorului de deces este de 100% din salariul mediu brut pe economie, in
cazul decesului asiguratului sau pensionarului si de 50% din aceasi indicator, in cazul
decesului unei persoane aflate in intretinere.
b) PILONUL II de pensii
Aceasta categorie de pensie este obligatorie pentru persoanele n vrst de pn la 35
de ani, care sunt asigurate i contribuie la sistemul public de pensii si facultativa pentru
persoanele n vrst de pn la 45 de ani, care sunt deja asigurate i contribuie la sistemul
public de pensii.
Baza de calcul, reinerea i termenele de plat a contribuiei la fondul de pensii sunt
aceleai cu cele stabilite pentru contribuia de asigurri sociale CAS. In fapt, din cota CAS de
10,5%, un procent X se aloca fondului privat de pensie obligatorie iar un procent Y se aloca
sistemului public de pensie.
La momentul nceperii activitii de colectare, respectiv, n anul 2008, cuantumul
contribuiei a fost de 2% din baza de calcul. n termen de 8 ani de la nceperea colectrii, cota
de contribuie se majoreaz la 6%, cu o cretere de 0,5 puncte procentuale pe an, ncepnd cu
data de 1 ianuarie a fiecrui an. Pentru anul 2014, cota de contribuie aferent fondurilor de
pensii administrate privat este de 4,5%.

ASIGURARILE DE SANATATE
Asigurarile sociale de sntate reprezint principalul sistem de finanare a ocrotirii
sntii populaiei care asigur accesul la un pachet de servicii de baz pentru asigurai.
Simultan, in Romania funcioneaza i alte forme de asigurare a sntii , oferite de
organismele de asigurare autorizate la care persoanele adera in mod voluntar. Asigurarea
complementar sau suplimentar de sntate poate acoperi riscurile individuale n situaii
speciale i/sau pe lng serviciile acoperite de asigurrile sociale de sntate iar achitarea
costului aferent acesteia nu exclude obligaia de a plti contribuia pentru asigurarea social
de sntate in situatiile prevazute de lege.
Trebuie de precizat insa faptul ca nu doar persoanele care platesc contributia pentru
sanatate au calitatea de asigurati,existand si categorii care beneficiaza de asigurare fara a
avea obligatii contributive, stabilite pe principii de protectie si echitate sociala (copiii, de

47

exemplu) sau categorii in cazul carora contributiile de asigurari sunt platite din alte surse
decat cele proprii( militarii, detinutii, mamele aflate in concediu pentru cresterea copilului).
Persoanele care nu fac dovada calitii de asigurat beneficiaz de servicii medicale
numai n cazul urgenelor medico-chirurgicale i al bolilor cu potenial endemo-epidemic i
cele prevzute n Programul naional de imunizri, monitorizarea evoluiei sarcinii i a luzei,
servicii de planificare familial, n cadrul unui pachet minimal de servicii medicale, stabilit
prin contractul-cadru.
Din fondul naional unic de asigurri sociale de sntate se finanteaza servicii prestate
catre asiguratii sistemului public de asigurari sociale de sanatate, principalele categorii fiind:
1) servicii medicale profilactice
2) Servicii medicale curative
3) Medicamente, materiale sanitare, dispozitive medicale i alte mijloace terapeutice

Concedii si indemnizatii asimilate asigurarilor sociale de sanatate

Dreptul la concediile si indemnizatiile este conditionat de plata contributiei de
asigurari sociale de sanatate destinata suportarii acestor indemnizatii, denumita in continuare
contributie pentru concedii si indemnizatii.Pentru a beneficia de concedii si indemnizatii de
asigurari sociale de sanatate, persoanele asigurate trebuie sa indeplineasca cumulative o serie
de conditii, cea mai importanta fiind indeplinirea stagiului minim de cotizare-minim 12 luni
inainte de solicitarea concediului si a indemnizatiei aferente.
Baza de calcul a indemnizatiior este reprezentata de venitul salarial mediu al
asiguratului pe ultimele 6 luni din cele 12 ale stagiuui minim de cotizare.
1.Concediul si indemnizatia pentru incapacitate temporara de munca
Indemnizatia pentru incapacitate temporara de munca se suporta, conform noilor modificari
legislative,astfel:
1) de catre angajator, din prima zi pana in a 5-a zi de incapacitate temporara de munca;
2) din bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate, incepand cu ziua
urmatoare celor suportate de angajator si pana la data incetarii

incapacitatii temporare de

munca a asiguratului sau a pensionarii acestuia;

Durata de acordare a indemnizatiei pentru incapacitate temporara de munca este de cel
mult 183 de zile in interval de un an, socotita din prima zi de imbolnavire.
Cuantumul brut lunar al indemnizatiei pentru incapacitate temporara de munca se
determina prin aplicarea procentului de 75% asupra bazei generale de calcul.
2. Concediile si indemnizatiile pentru prevenirea imbolnavirilor si recuperarea capacitatii de
munca
In scopul prevenirii imbolnavirilor si recuperarii capacitatii de munca, asiguratii pot
beneficia de:
a)indemnizatie pentru reducerea timpului de munca;
b)concediu si indemnizatie pentru carantina;
c)tratament balnear, in conformitate cu programul individual de recuperare.
48

Indemnizatia pentru reducerea timpului de munca cu o patrime din durata normala se

acorda asiguratilor care desfasoara activitati dependente si care, din motive de sanatate, nu
mai pot realiza durata normala de munca. Indemnizatia aceasta se acorda pentru cel mult 90
de zile in ultimele 12 luni anterioare primei zile de concediu, in una sau mai multe etape.
Cuantumul brut lunar al indemnizatiei pentru reducerea timpului de munca este egal
cu diferenta dintre baza de calcul stabilita mai sus si venitul salarial brut realizat de asigurat
prin reducerea timpului normal de munca, fara a depasi 25% din baza de calcul generala.
Concediul si indemnizatia pentru carantina se acorda asiguratilor carora li se interzice
continuarea activitatii din cauza unei boli contagioase, pe durata stabilita prin certificatul
eliberat de directia de sanatate publica. Cuantumul brut lunar al indemnizatiei pentru
carantina reprezinta 75% din baza de calcul generala stabilita mai sus.
Asiguratii aflati in incapacitate temporara de munca pe o perioada mai mare de 90 de
zile consecutive beneficiaza de tratament balnear si de recuperare a capacitatii de munca, pe
baza biletului de trimitere. In functie de tipul afectiunii si de natura tratamentului, durata
tratamentului balnear este de 15-21 de zile si se stabileste de medicul curant.
3.Concediul si indemnizatia de maternitate
Asiguratele au dreptul la concedii pentru sarcina si lauzie, pe o perioada de 126 de zile
calendaristice, perioada in care beneficiaza de indemnizatie de maternitate. Concediul pentru
sarcina se acorda pe o perioada de 63 de zile inainte de nastere, iar concediul pentru lauzie pe
o perioada de 63 de zile dupa nastere. Concediile pentru sarcina si lauzie se pot compensa
intre ele, in functie de recomandarea medicului si de optiunea persoanei beneficiare, in asa fel
incat durata minima obligatorie a concediului de lauzie sa fie de 42 de zile calendaristice.
Cuantumul lunar al indemnizatiei de maternitate este de 85% din baza de calcul
stabilita mai sus.
4. Concediul si indemnizatia pentru ingrijirea copilului bolnav
Asiguratii au dreptul la concediu si indemnizatie pentru ingrijirea copilului bolnav in
varsta de pana la 7 ani, iar in cazul copilului cu handicap, pentru afectiunile intercurente,
pana la implinirea varstei de 18 ani. Durata de acordare a indemnizatiei este de maximum 45
de zile calendaristice pe an pentru un copil, cu exceptia situatiilor in care copilul este
diagnosticat cu boli infectocontagioase, neoplazii, este imobilizat in aparat gipsat, este supus
unor interventii chirurgicale. Cuantumul brut lunar al indemnizatiei pentru ingrijirea
copilului bolnav este de 85% din baza de calcul general stabilita mai sus.
5.Concediul si indemnizatia de risc maternal
Dreptul la concediul de risc maternal se acorda in conditiile in care angaja isi
desfasoara activitatea in conditii care ii pot afecta sarcina, prezentand riscuri pentru

49

sanatatea sau securitatea sa iar angajatorul, din motive obiective nu ii poate modifica
corespunzator conditiile de munca.
Concediul si indemnizatia de risc maternal se acorda fara conditie de stagiu de
cotizare.Cuantumul indemnizatiei prevazute reprezinta 75% din baza de calcul stabilita
conform prevederilor in vigoare.

ASIGURARILE DE SOMAJ
Somerul este acea persoana care este n cutarea unui loc de munc (de la vrsta de
minimum 16 ani i pn la ndeplinirea condiiilor de pensionare), avand o stare de sntate i
capacitate fizica i psihica care o fac apt pentru prestarea unei munci si care nu are loc de
munc sau nu realizeaz venituri ori, daca le realizeaz, acestea provin din activiti
autorizate potrivit

legii si sunt inferioare nivelului indicatorului social de referin al

asigurrilor pentru omaj i stimulrii ocuprii forei de munc.In plus, persoana trebuie sa
fie disponibil s nceap lucrul n perioada imediat urmtoare, dac s-ar gsi un loc de
munc.Somerii pot sa se afle sau nu in evidenta autoritatilor in domeniu. In categoria
somerilor intra persoanele carora le-au ncetat raporturile de munc din motive
neimputabilelor, cele care au ncetat activitatea ca urmare a pensionrii pentru invaliditate i
care, ulterior, au redobndit capacitatea de munc i nu au reuit s se ncadreze n munc,
dar si absolvenii instituiilor de nvmnt sau ai scolilor speciale pentru persoanele cu
handicap, n vrst de minimum 16 ani, care ntr-o perioad de 60 de zile de la absolvire nu
au reuit s se ncadreze n munc potrivit pregtirii profesionale.
Somerii pentru care asigurarea de somaj este obligatorie beneficiaz de indemnizaie de
omaj dac ndeplinesc cumulativ urmtoarele condiii:
a) au un stagiu de cotizare de minimum 12 luni in ultimele 24 de luni premergtoare datei
nregistrrii cererii;
b) nu realizeaz venituri sau realizeaz, din activiti autorizate, venituri mai mici dect
valoarea indicatorului social de referin;
c) nu ndeplinesc condiiile de pensionare;
d) sunt nregistrai la ageniile pentru ocuparea forei de munca.
Indemnizaia de omaj se acorda persoanelor care intrunesc conditiile prevazute de lege,in
baza formularii unei cereri care trebuie depusa la ANOFM in termen de maxim 12 luni de la
aparitia faptului generator. Intervalul de acordare alacesteia este diferentiat, n funcie de
stagiul de cotizare, dup cum urmeaz:
a) 6 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puin un an;
b) 9 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puin 5 ani;
c) 12 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare mai mare de 10 ani.
Cuantumul indemnizaiei de omaj lunare este diferit, n funcie de stagiul de cotizare, dup
cum urmeaz:
50

a) 75% din valoarea indicatorului social de referin n vigoare la data stabilirii acestuia,
pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puin un an;
b) 75% din valoarea indicatorului social de referin la care se adaug o sum calculat prin
aplicarea asupra mediei salariului de baz lunar brut pe ultimele 12 luni de stagiu de cotizare,
a unei cote procentuale difereniate n funcie de stagiul de cotizare (intre 3% si 10%).
Somerilor proaspat absolventi li se acorda indemnizatie de somaj pe o perioad de 6
luni.Suma lunar este fixa si reprezint 50% din valoarea indicatorului social de referin, n
vigoare la data stabilirii acesteia. Indemnizaia de omaj de acest tip se acorda omerilor o
singura data, pentru fiecare forma de nvmnt absolvit.
Nu beneficiaz de indemnizaie de omaj persoanele care, la data solicitrii dreptului,
refuz un loc de munc potrivit pregtirii sau nivelului studiilor sau refuz participarea la
servicii pentru stimularea ocuprii i de formare profesional oferite de ageniile pentru
ocuparea forei de munc.Nu beneficiaz de indemnizaie de omaj absolavenii care, la data
solicitrii dreptului, urmeaz o forma de nvmnt.
Masuri pentru stimularea pietei muncii
a) n scopul prevenirii omajului i consolidrii locurilor de munc prin creterea i
diversificarea competenelor profesionale ale persoanelor ncadrate n munc, angajatorilor
care organizeaz, n baza planului anual de formare profesional, programe de formare
profesional pentru proprii angajai, derulate de furnizori de servicii de pregtire
profesional, autorizai n condiiile legii, se acord, din bugetul asigurrilor pentru omaj, o
sum reprezentnd 50% din cheltuielile cu serviciile de formare profesional organizate
pentru un numr de cel mult 20% din personalul angajat.
b) Angajatorii care ncadreaz n munc, pe durat nedeterminat, absolveni ai unor
instituii de nvmnt primesc lunar, pe o perioad determinata, pentru fiecare absolvent
ncadrat, o subventie care variaza intre 1ISR-2ISR(indicatorul social de referinta) functie de
tipul studiilor angajatului, de varsta acestuia, de existent unui handicap sau a unei stari
sociale aparte ( mame singure, copii institutionalizati care au depasit 18 ani si au nevoie de un
loc de munca etc):
c)Acordarea de credite in condiii avantajoase sau de fonduri nerambursabile
Pentru crearea de noi locuri de munc prin nfiinarea sau dezvoltarea de ntreprinderi mici
i mijlocii, uniti cooperatiste, ntreprinderi individuale, ntreprinderi familiale, precum i
activiti independente desfurate de persoane fizice autorizate se pot acorda, din bugetul
asigurrilor pentru omaj, credite n condiii avantajoase de dobanda sau fonduri
nerabursabile.
a) Creditele se acord n baza unor proiecte de fezabilitate, proporional cu numrul de locuri
de munc ce vor fi create, pentru o perioad de cel mult 3 ani, pentru investiii, inclusiv

51

perioada de graie de maximum 6 luni i, respectiv, un an pentru asigurarea produciei, cu o

dobnd de 50% din dobnda de referin a Bncii Naionale a Romniei.
b) Fondurile nerambursabile se acord n baza unor proiecte de fezabilitate, proporional cu
numrul de locuri de munc ce vor fi create.
Pentru acordarea creditelor n condiii avantajoase sau a fondurilor nerambursabile,
contribuia beneficiarului trebuie s fie de cel puin 25% din valoarea proiectului de
fezabilitate depus.
Toate aceste forme de ajutor financiar, fie ele subventii sau credite ori fonduri nerambursabie
sunt conditionate de pastrarea noilor angajati sau a locurilor de munca nou create o anumita
perioada de timp stabilita prin lege.

VII.2 ASISTENTA SOCIALA

Beneficiile de asisten social, component a sistemului naional de protecie social, sunt
msuri de redistribuie financiar destinate persoanelor sau familiilor care ntrunesc condiiile de
eligibilitate prevzute de lege, iar serviciile sociale reprezint ansamblul complex de msuri i aciuni
realizate pentru a rspunde nevoilor sociale ale persoanelor, familiilor, grupurilor sau comunitilor, n
vederea prevenirii i depirii unor situaii de dificultate, vulnerabilitate ori dependen, pentru
creterea calitii vieii i promovarea coeziunii sociale. Principalele tipuri de beneficii de asisten

social acordate intit anumitor categorii de beneficiari sunt urmtoarele:

1. Sprijin acordat familiilor cu venituri reduse

Ajutorul social;

Ajutorul nclzire;

Alocaia pentru susinerea familiei;

2. Politici familiale

Alocaia de stat pentru copii;

Alocaia de plasament;

Indemnizaia pentru creterea copilului i stimulentul de inserie;

3. Sprijin acordat persoanelor cu handicap

Principalele criterii pe baza crora se acord beneficiile de asisten social sunt:

a) evaluarea contextului familial;

b) veniturile solicitantului sau ale familiei acestuia;
c) condiiile de locuire;
52

d) starea de sntate i gradul de dependen.

Sistemul asisttentei sociale implica si o serie de servicii cu caracter social care raspund
nevoilor sociale, precum i celor speciale, individuale, familiale sau de grup, n vederea
depirii situaiilor de dificultate, prevenirii i combaterii riscului de excluziune social,
promovrii incluziunii sociale i creterii calitii vieii. Serviciile sociale sunt de interes
general

se

organizeaz

forme/structuri

diverse,

funcie

de

specificul

activitii/activitilor derulate i de nevoile particulare ale fiecrei categorii de beneficiari,

fiind impartite in :
-

servicii de ngrijire personal;

servicii de recuperare/reabilitare;

servicii de inserie/reinserie social.

Serviciile sociale sunt destinate/adresate urmtoarelor categorii de beneficiari :

-

copilului i/sau familiei;

persoanelor cu dizabiliti;

persoanelor vrstnice;

victimelor violenei n familie;

persoanelor fr adpost;

persoanelor cu diferite adicii (consum de alcool, droguri, alte substane toxice, internet,

jocuri de noroc etc.);

-

victimelor traficului de persoane;

persoanelor private de libertate;

persoanelor sancionate cu msur educativ sau pedeaps neprivativ de libertate aflate

n supravegherea serviciilor de probaiune;

-

persoanelor cu afeciuni psihice;

persoanelor din comuniti izolate;

omerilor de lung durat;

aparintorii beneficiarilor.

Regimul de asistare implica:

-

servicii cu cazare, pe perioad determinat sau nedeterminat: centre rezideniale

pentru copii, persoane vrstnice, persoane adulte cu handicap; locuine protejate pentru
persoane cu handicap; centre de integrare prin terapii ocupaionale pentru persoane adulte
cu handicap; adposturi de noapte pentru persoane adulte; adposturi de zi i de noapte
pentru copii; centre maternale pentru cuplurile mam copil/copii; centre de primire n
regim de urgen pentru copii; centre pentru victime ale violenei n familie etc.
53

servicii fr cazare: centre de zi, centre i/sau uniti de ngrijire la domiciliu; cantine

sociale; servicii mobile de acordare a hranei; ambulana social etc.

Exemple de beneficii si servicii aferente asistentei sociale

1.Indemnizatia pentru cresterea copilului pana la varsta de 2 ani (3 in cazul

copiilor cu handicap)
ncepnd cu data de 1 ianuarie 2011, persoanele care, n ultimul an anterior datei
naterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri din salarii, venituri din activiti
independente sau venituri din activiti agricole supuse impozitului pe venit, pot beneficia
opional de urmtoarele drepturi:
a) concediu pentru creterea copilului n vrst de pn la un an, respectiv 3 ani n cazul
copilului cu handicap, precum i de o indemnizaie lunar;
b) concediu pentru creterea copilului n vrst de pn la 2 ani, precum i de o indemnizaie
lunar.
Limitele minim i maxim ale indemnizaiei se stabilesc prin raportare la indicatorul social
de referin-ISR. Valoarea indicatorului social de referin este actualmente de 500 lei .
Indemnizaia lunar pentru cresterea copilului pana la un an sau pana la 3 ani in cazul celor
cu handicap se stabilete n cuantum de 85% din media veniturilor nete realizate n ultimele
12 luni i nu poate fi mai mic de 1,2 ISR( 600lei) i nici mai mare de 6,8 ISR( 3400lei).
Persoanele care n perioada n care sunt ndreptite s beneficieze de concediul pentru
creterea copilului, obin venituri supuse impozitului , adica isi incep activitatea mai repede
de termenul ales au dreptul la un stimulent de inserie n cuantum lunar de 1
ISR(500lei).Odata stimulentul acordat, se suspenda drepturile asupra indemnizatiilor de
crestere a copilului.

2.Alocaia pentru susinerea familiei

Alocaia pentru susinerea familiei se acord n funcie de venituri i de numrul copiilor din
familie.Limita maxim de venituri pn la care se acord alocaia pentru susinerea familiei
este 370 lei/persoan.

3.Alocaia de stat pentru copii

Beneficiaza de alocatie de stat pentru copii toti copiii in varsta de pana la 18 ani. Dreptul la
alocatia de stat pentru copii se stabileste incepand cu luna urmatoare celei in care s-a nascut
copilul, iar plata drepturilor se face incepand cu luna urmatoare depunerii cererii.Incepand
54

cu luna ianuarie 2009, cuantumul alocatiei de stat pentru copii cu varsta mai mica de 2 ani
este de 200 lei pe luna iar pentru copiii peste 2 ani cuantumul acesteia este de 42 lei pe luna.

4. Alocaia complementar
Beneficiaza de alocatia familiala complementara familiile formate din sot, sotie si copiii in
varsta de pana la 18 ani aflati in intretinerea acestora, care locuiesc impreuna si care
realizeaza venituri nete pe membru de familie de pana la salariul minim net pe economie.

5. Alocaia de susinere pentru familia monoparental

Beneficiaza de alocatia de sustinere pentru familia monoparentala familiile formate din
persoana singura si copiii in varsta de pana la 18 ani aflati in intretinere si care locuiesc
impreuna cu aceasta. Alocatia de sustinere se acorda lunar familiilor monoparentale, daca
realizeaza venituri nete lunare pe membru de familie de pana la salariul minim net pe
economie.

6.Asistena social a persoanelor vrstnice

Conform legii, persoana varstnica este persoana care a implinit varsta legala de pensionare.
Asistenta sociala a persoanelor varstnice se refera la serviciile sociale asigurate persoanelor
varstnice la domiciliu, in institutii rezidentiale, centre de zi, cluburi pentru varstnici,
apartamente si locuinte sociale, care pot fi:

servicii privind, in principal, ingrijirea persoanei, prevenirea marginalizarii sociale si

sprijinire pentru reintegrare sociala, consiliere juridica si administrativa, sprijin
pentru plata unor servicii si obligatii curente, ingrijirea locuintei si gospodariei, ajutor
pentru menaj, prepararea hranei;

servicii socio-medicale privind, in principal, ajutorul pentru realizarea igienei

personale, readaptarea capacitatilor fizice si psihice, adaptarea locuintei la nevoile
persoanei varstnice si antrenarea la activitati economice, sociale si culturale, precum si
ingrijirea temporara in centre de zi, aziluri de noapte sau alte centre specializate;

servicii medicale, sub forma consultatiilor si ingrijirilor medicale.

7. Ajutorul pentru nclzirea locuinei

Familiile i persoanele singure cu venituri reduse pot s beneficieze n perioada sezonului rece
de ajutoare pentru acoperirea integral/parial de la bugetul de stat i/sau de la bugetul
local a cheltuielilor pentru nclzirea locuinei. Ajutorul pentru nclzirea locuinei este
55

acordat doar pentru locuina de domiciliu/reedin i doar pentru un singur sistem de

nclzire (cel folosit n principal) si anume pentru:

energie termic n sistem centralizat;

gaze naturale;
lemne, crbuni, combustibili petrolieri;
energie electric.

In analiza eligibilitatii se ine cont in principal de venitul mediu/membru familie.

8.Ajutoare bneti acordate populaiei cu venituri reduse care utilizeaz pentru

nclzirea locuinei gaze natural
Ajutorul banesc vizeaza acoperirea unei parti din cheltuielile cu achizitionarea, instalarea si
punerea in functiune a unei centrale termice individuale sau, dupa caz, a unui arzator
automatizat vizand cresterea considerabila a sigurantei in utilizarea gazelor naturale,
prin cresterea randamentului de ardere si scaderea consumului, precum si asigurarea in
locuinte a unui confort termic sporit ( s-a constatat ca o parte din populatie utilizeaza la
incalzirea locuintei cu gaze naturale sobe de teracota sau alte aparate cu randament scazut, cu
grad ridicat de emisii poluante, cu risc atat pentru sanatatea individuala, cat si pentru mediul
inconjurator).

VIII. IMPRUMUTURILE DE STAT SI DATORIA PUBLICA

V I I I . 1 I M P R U M U T U R I L E D E S TAT
mprumuturile de stat reprezint obligaiile generate de contractele de pe piaa
financiar intern i/sau internaional prin care statul, n calitate de mprumutat, obine
fonduri financiare de la o persoan fizic sau juridic creditoare i se angajeaz s le
ramburseze, mpreun cu dobnd i cu alte costuri, ntr-o perioad specificat.
Aceste obligaii sunt rezultatul att a mprumuturilor contractate direct de ctre stat,
ct i a mprumuturilor garantate de stat.
mprumuturile de stat prezint urmtoarele caracteristici:
au caracter contractual; exprim acordul de voina al prilor;
au caracter rambursabil; se restituie la termenul fixat, persoanelor fizice i juridice
care l-au acordat;
asigur o anumit contraprestaie.
mprumuturile de stat genereaz, anumite cheltuieli suplimentare din parte a statului,
cheltuieli legate de plata dobnzilor, primelor de rambursare, ctigurilor i altor avantaje
acordate creditorilor statului, precum i cheltuieli legate de gestionarea datoriei publice.
56

n momentul lansrii unui mprumut de stat este necesar stabilirea ctorva elemente
tehnice care l definesc din punct de vedere juridic, si anume:
a)Denumirea mprumutului
Denumirea poate fi legat de destinaia mprumutului (spre exemplu: mprumuturi pentru
nzestrarea armatei, mprumuturi pentru reconstrucie, iar cnd mprumuturile se
contracteaz cu o oarecare regularitate, pentru acoperirea deficitelor bugetare sau pentru alte
destinaii, n denumirea lor se precizeaz anul contractrii (spre exemplu: mprumutul de
stat 2009), nivelul dobnzii (mprumutul de stat 71%), forma pe care o mbrac venitul
(mprumutul de stat cu ctiguri), dup caz.
b)Valoarea nominal,valoarea real i cursul
Valoarea nominal reprezint suma nscris pe titlul unui mprumut de stat. Se constituie n
valoarea de referin n care se calculeaz dobnda cuvenit creditorilor.
Valoarea real reprezint suma cu care cumpr (se vinde) un nscris. Acesta depinde de
cursul de vnzare al nscrisurilor de stat i poate fi mai mic, egal sau mai mare dect
valoarea nominal a acestora.
Relaia de calcul este:
VR VN * CP

unde:
VR = valoarea real;
VN = valoarea nominal;
CP = cursul nscrisurilor n momentul plasrii mprumutului.
Mrimea valorii reale depinde de cursul la care se coteaz nscrisurile respective la
burs. Cursul exprim preul cu care se cumpr i se vnd 100 de uniti monetare valoare
nominal. Acesta poate fi:
al pari (egal cu 100% din VN);
sub pari (mai mic dect 100% din VN);
supra pari (mai mare dect 100% din VN).
La lansarea unui mprumut, cursul obligaiunii unui mprumut de stat este, de regul
sub pari i rareori al pari sau supra pari.
Mrimea cursului se stabilete fie de ctre stat (acesta pune n vnzare nscrisurile la
cursuri pe care acesta le stabilete), fie de ctre piaa (prin bursa de valori).
De altfel, mrimea cursului depinde de raportul dintre cererea i oferta de capital de
mprumut, nivelul dobnzii, de ct de urgen este deinerea de resurse sau de interesul pe
care l are statul n rscumprarea propriilor nscrisuri.
c)Termenul de rambursare
57

mprumuturile de stat se pot contracta (dac avem n vedere durata pentru care se
contracteaz) pe termene precise de rambursare i fr asemenea termene.
Acestea pot fi contractate pe o perioada de pn la un an inclusiv (pe termen scurt), pe
o perioad de peste un an pn la cinci ani inclusiv (pe termen mediu) i pe o perioad de
peste cinci ani (pe termen lung).
n funcie de termenul pentru care s-a contractat mprumutul, nscrisurile de stat
poart denumiri diferite:
bonuri de tezaur, polie de tezaur, certificate de trezorerie, certificate (bonuri) de
impozite - pentru mprumuturile pe termen scurt;
nscrisuri cunoscute sub denumirea de obligaiuni sau titluri de rent - pentru
mprumuturile pe termen mediu i lung;
titluri de rent perpetu - pentru mprumuturile fr termen
c)Dobnda
Reprezinta Preul pe care statul se oblig s-l plteasc creditorilor si pentru
folosirea sumei mprumutate de ctre acesta.Se stabilete ca relaie ntre valoarea nominal i
rata anual a dobnzii (rata nominal sau de emisiune a dobnzii), astfel:
D VN * Rn

unde:
D = suma absolut a dobnzii anuale
VN = valoarea nominal a nscrisurilor
Rn = rata nominal a dobnzii
Rata dobnzii este expresia procentual a dobnzii pltite pe an pentru 100 de uniti
monetare valoare nominal i depinde de: raportul dintre oferta i cererea de capital de
mprumut public; rata dobnzii la creditele bancare; rata inflaiei.
Atunci cnd mprumutul de stat este plasat pe piaa la un curs sub pari, suma care este
ncasat de la subscriitori (adic valoarea real) este mai mic dect cea pe care o datoreaz
acestora i la care este calculat dobnd (adic valoarea nominal), caz n care rata real a
dobnzii este mai mare dect rata nominal.
n consecin, rata real a dobnzii n funcie de mrimea cursului n momentul
plasrii nscrisurilor se determin cu ajutorul relaiei:
Rrc = D/ VR
unde:
Rrc = rata real a dobnzii influenat de cursul de plasare
D = suma absolut a dobnzii
58

VR = valoarea real a mprumutului

Dar, rata real a dobnzii se modific ca urmare a influenei ratei inflaiei i poate fi:
-real pozitiv (cnd rata nominal depete rata inflaiei)
-real negativ (cnd rata nominal este mai mic dect rata inflaiei)
d)Prima de rambursare
Prima de rambursare se calculeaz ca diferena ntre suma de bani pe care statul a
ncasat-o n momentul plasrii nscrisurilor (sub pari) i suma de bani pe care se angajeaz s
o restituie la rambursarea mprumutului (supra pari).
Diferena apare cnd cursul de rambursare este mai mare dect cursul de plasare a
nscrisurilor de stat.
Se determin cu ajutorul relaiilor:
PR VRr VR p (VN * C r ) (VN n * C p )

PR VN * (C r C p )

unde:
PR = prima de rambursare
VRr = valoarea real a mprumutului n momentul rambursrii
VRp = valoarea real a mprumutului n momentul plasrii
VN = valoarea nominal a mprumutului
Cr = cursul nscrisurilor n momentul rambursrii
Cp = cursul nscrisurilor n momentul plasrii
Dac n momentul rambursrii cursul este mai mic dect cel din momentul plasrii,
subscriitorii nu vor obine o prim de rambursare ci o pierdere, ntruct VRr < VRp.
OPERATIUNI LEGATE DE IMPRUMUTURILE DE STAT
mprumuturile de stat prilejuiesc o seam de operaiuni legate de plasarea acestora pe
piaa, de rambursarea lor, precum i de eventuala modificare a ratei dobnzii i a termenelor
de restituire iniial stabilite.
1.Plasarea mprumuturilor de stat
Se poate realiza prin:

subscripie public realizat de ctre Ministerul Finanelor Publice sau a altor instituii
specializate mputernicite de organul de decizie n acest sens.Subscripia public i
vrsarea sumelor subscrise se efectueaz fie la ghieele statului (trezorerii publice,
administraii financiare sau direct prin funcionarii publici).

prin intermediul consoriilor bancare Plasarea mprumuturilor prin intermediul

consoriilor bancare se realizeaz prin grija unui grup de bnci, care se angajeaz s
59

efectueze aceast operaiune la cererea organelor competente. Consoriul bancar fie

preia n comision obligaiunile mprumutului, fie le cumpr efectiv.ns, sub aspect
financiar plasarea mprumuturilor prin consorii bancare este mai costisitoare pentru
stat dect cea prin subscripie public, deoarece antreneaz cheltuieli importante sub
form de comisioane sau de diferen de curs, n favoarea bncilor.

prin vnzare la burs Prin aceast modalitate sunt plasate, de regul, nscrisurile unui
mprumut nou, atunci statul dorete ca acesta s treac neobservat. Aceast modalitate
se aplic limitat, deoarece o oferta mare de nscrisuri atrage dup sine reducerea
cursului acestora i implicit micorarea randamentului financiar al mprumutului.

2.Modificarea ratei dobnzii, se poate realiza prin:

conversiune Operaia const n preschimbarea nscrisurilor unui mprumut vechi cu

nscrisuri ale unui mprumut nou, emis cu o dobnd redus.

arozare Const n preschimbarea nscrisurilor unui mprumut vechi cu nscrisuri ale

unui mprumut nou cu o rat a dobnzii mai mare. Este inversul operaiunii de
conversiune.Operaiunea urmrete conservarea interesului publicului fa de
mprumutul de stat i poate avea loc atunci cnd cursul titlurilor de stat este mult
redus fa de cel de emisiune, situaie n care deintorii nscrisurilor vndute la burs
nu i-ar recupera nici mcar suma vrsat la subscriere.

3.Modificarea termenului de rambursare se realizeaz prin consolidarea mprumutului,

respectiv preschimbarea nscrisurilor exigibile imediat sau pe termen scurt cu titluri ale unor
mprumuturi pe termen mediu i lung sau fr termen. Operaiunea are loc atunci cnd
cheltuielile aferente rambursrii mprumuturilor scadente depesc resursele financiare ale
statului.
4.Rambursarea mprumuturilor de stat reprezint rscumprarea titlurilor de credit de la
deintorii lor, adic restituirea sumelor mprumutate.Se realizeaz n practic pe calea
anuitilor (constante, progresive, regresive) prin tragere la sori, prin rscumprare la burs.
VIII.2. DATORIA PUBLICA
Datoria public reprezint totalitatea obligaiilor financiare interne i externe ale
statului, la un moment dat, provenind din mprumuturi contractate directe sau garantate de

60

Guvern, prin Ministerul Finanelor Publice, sau de autoritile administraiei publice locale
de la diveri creditori, persoane fizice sau juridice rezidente sau nerezidente n Romnia.
Datoria unei ri se imparte ina datorie public intern i datorie public extern n
funcie de rezidena creditorului. Ca urmare se pot distinge urmtoarele forme:
-Datoria n moneda rii debitoare i n valut deinut de nerezideni formeaz datoria
extern;
-Datoria n moneda rii debitoare i n valut deinut de rezideni formeaz datoria intern.
*Datoria public intern
Analiza datoriei publice interne poate fi efectuat cu ajutorul unui indicator numit
serviciul datoriei publice interne (SDPI). Acesta reflect volumul resurselor financiare publice
alocate pentru acoperirea obligaiilor interne, la nivelul unui exerciiu financiar si anume:
-cheltuieli cu plata ratelor de capital aferente imprumuturilor ajunse la scadenta
-chetuieli cu dobanzile
-alte costuri aferente datoriei publice, cum ar fi diferente de curs valutar, garantii etc.
Efortul financiar sau povara datoriei publice se exprim cu ajutorul mai multor indicatori,
printre care:
* mrimea absolut i mrimea medie pe un locuitor a serviciului datoriei publice;
* raportul dintre serviciul datoriei publice i PIB;
* raportul dintre serviciul datoriei publice i totalul cheltuielilor publice;
* ponderea serviciului datoriei publice n totalul cheltuielilor bugetare dup caz.
Structura datoriei publice are n vedere gradul de exigibilitate al acesteia. Sumele
exigibile la termen scurt formeaz datoria flotant, iar cele exigibile la termene mijlocii i
lungi formeaz datoria consolidat.
*Datoria public extern
Noiunea de datorie extern este mai larg dect aceea de datorie public extern,
deoarece cuprinde pe lng datoria public extern direct i garantat i datoria
negarantat public (privat sau comercial). Aceasta cuprinde :
-datoria publica externa, care reprezinta obligatiile externe contractate direct de catre
debitorii publici
-datoria cu garantie publica, garantata de un organism public dar contractata de unul
public sau privat
-datoria negarantata de organisme publice, contractata de debitori privati ( datoria
comerciala).
61

Dup criteriul stadiului de derulare a mprumuturilor, datoria public extern se

clasific astfel:

datorie public extern contractat, reprezint totalitatea valorii contractelor de

mprumut ncheiate;
datoria public extern angajat (utilizat sau tras), este constituit din suma
mprumuturilor care au fost trase (utilizate sau angajate), din volumul creditelor

contractate;
datoria public extern efectiv, reprezint diferena dintre datoria angajat i ratele
de capital rambursate, respectiv ceea ce mai are de pltit efectiv o ar ctre creditorii
si externi.
Cel mai important indicator de analiz a datoriei publice externe l reprezint serviciul

datoriei publice externe (SDPE) i arat nivelul cheltuielilor aferente acestei datorii la nivelul
fiecrui an financiar.
Serviciul datoriei publice externe cuprinde: cheltuieli privind rambursarea ratelor de
capital scadente n fiecare an, cheltuieli cu dobnzile pltite anual n contul datoriei externe,
comisioane i alte costuri specifice datoriei publice externe. Principala sursa de acoperire a
acestei datorii publice externe o reprezinta bugetul de stat.
n legtur cu datoria extern a unei ri se folosesc diveri indicatori care reflect
gradul de ndatorare fa de strintate, precum i efortul valutar pe care acesta l reclam.
a)indicatorul datoriei externe totale arat suma datorat strintii la un moment dat, se
determin prin transformarea valutelor n care a fost exprimat datoria extern ntr-o valut
de larg circulaie internaional;
b)indicatorul datoriei externe medii pe locuitor se determin prin mprirea datoriei externe
totale, exprimate ntr-o valut de larg circulaie internaional la numrul populaiei i
servete la efectuarea de comparaii n timp pe plan naional i internaional;
c)indicatorul privind raportul dintre datoria extern i PIB arat ct din PIB al anului
considerat ar fi necesar pentru rambursarea acelei datorii;
d)indicatorul privind raportul dintre datoria extern i exporturile de bunuri i servicii - arat n
ct timp s-ar putea rambursa datoria unei ri fa de strintate pe seama valutei ncasate
din vnzrile de bunuri i prestrile de servicii peste grani.
Sustenabilitatea datoriei publice externe este reflectat n principal de indicatorul rata
serviciului datoriei, respectiv raportul dintre SDPE i exportul de bunuri i servicii i arat
ce sum din ncasrile din export acoper plata serviciului la nivelul unui an.
Povara datoriei externe se determin cu ajutorul mai multor indicatori i anume:
a)raportul dintre SDE i exportul de bunuri i servicii;
62

b)raportul dintre SDE i PIB;

c)raportul dintre dobnda aferent datoriei extern i exporturi.

63