Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
I.
1.Recuperarea in traumatologia sportiva-definitie,generalitati.
Definitia: recuperarii:proces de utilizare dirijata a unor factori naturali sau artificiali cat de timpuriu si
intensiv in scopul restabilirii anatamo-functionale a unui organ sau functie perturbate de efortul sportiv
accidental sau in timp.
:traumatismului:totalitatea fenomenelor patologice locale si generale pe care le prezinta
organismul in urma actiunii violente a unor forte interne sau externe.
Forta externa se mai numeste si agent traumatic sau agent vulnerant.
Forta interna este data de mecanisme brutale ale propriului organism.
Ca urmare a traumatismelor poat aprea:contuzii,plagi,entorse,luxatii,fracturi,etc.
Def.- Traumatologia sportiva este parte a traumatologiei generale ce se ocupa de traumatismele ce
survin in timpul practicarii diferitelor discipline sportive.
- Traumatismul aparut in practica sportiva este definit ca fiind rezultatul fortelor externe
reprezentate de agenti mecanici (lovituri, presiuni, tractiuni) care produc contuzii, plagi sau fracturi.
-Traumatismul sportiv orice trauma intentionata sau neintentionata asupra corpului uman,
rezultata in urma participarii la orice activitate care necesita efort fizic, efectuata in scop recreational
sau competitional.
Aspecte caracteristice ale TS :
cauzele si mecanismele de producere ale traumatismelor sunt specifice practicarii sporturilor
,depinzand de sportivi de antrenor,de greselile de organizare a competitiilor, de carente alimentare,
defecte de echipament sportiv s.a.
scopul final obligatoriu al tratamentului este refacerea integrala anatomica si functionala a
sportivului spre deosebire de indivizii nesportivi care pot ramane cu mici deficiente care sa se
corecteze in timp.
timpul de vindecare trebuie sa fie mult redus ,avand in vedere ca orice intrerupere mai mare a
pregatirii sportive scade simtitor potentialul si capacitatea de efort.
repausul general este indicat numai in cazuri exceptionale, folosindu-se frecvent repausul
segmentar pentru a putea mentine un minimum de pregatire fizica.
mijloacele de tratare si mai ales metodele de administrare a medicamentelor trebuie sa fie eficiente
,cat mai putin traumatizante organic si mai ales psihic.
stabilirea diagnosticului trebuie sa fie exacta, complexa si rapida pentru a se putea aplica un
tratament specific ,complex si intensiv in vederea recuperarii grabnice a sportivului.
recuperarea functionala a sportivului traumatizat implica nu numai vindecarea perfecta a
segmentului lezat ci si refacerea intregii capacitati de efort, acestea realizandu-se numai printr-o
colaborere stransa intre kinetoterapeut si antrenor.
unele traumatisme sportive prezinta forme anatomo- clinice specifice numai sportivilor
,neintalnindu-se la alti indivizi.
obiectivul principal al TS este nu atat tratarea unor afectiuni traumatice in stadiul mai ales reversibil ci
in special prevenirea producerii lor prin diagnosticarea si aplicarea tratamentului in stadiul preclinic.
II.def.+semne clinice.
17.Tratamentul recuperator in contuzii.
Definitie:Sunt traumatisme care determina numeroase leziuni dar care nu intrerup continuitatea
tegumentului la locul de actiune.
Clasificare:In functie de intensitatea agentului traumatic:*superficiale-afecteaza pielea,tesutul celular
subcutanat.
:*forte-leziunile ajung pana la muschi(chiar si
pana la os).
:In functie de localizare:contuzii:de membre,toracice,craniene,etc.
:echimoze
:crepitatii osoase-smn de certitudine,sunt zgomote care se aud datorita frecarii capetelor
osoase.
:lipsa transmisibilitatii miscarii.
Tratament:imobilizare provizorie,toate metodele de precautie necesare.
:imobilizarea trebuie facuta cu tot ce este la indemana.E bine sa se prinda art. de deasupra
si dedesubtul articulatiei,atelele folosite trebuiesc mai lungi cu cativa cm.