1. Ce sunt actiunile?

Actiunile se prezinta sub forma de valori mobiliare emise de catre

societati comerciale care reprezinta o cota parte din capitalul social si
incorporeaza drepturi patrimoniale si sociale.
2. Clasificarea actiunilor
Clasificarea actiunilor se realizeaza dupa mai multe criterii astfel:
1) Dupa drepturile pe care le genereaza:
- actiuni ordinare
- actiuni preferentiale:
actiuni preferentiale cumulative
actiuni preferentiale necumulative
actiuni preferentiale participative
2) Dupa forma de prezentare:
- actiuni nominale
- actiuni la purtator
3) Dupa rolul atins in stadiul de autofinantare:
- actiuni autorizate
- actiuni neemise
- actiuni emise
- actiuni puse in vanzare
- actiuni aflate pe piata
- actiuni de trezorerie
4) Dupa forma de materializare:
- actiuni materializate
- actiuni dematerializate

3. Principalele deosebiri intre actiunile ordinare si actiunile

preferentiale ca obiect al plasamentelor de capital
ACTIUNI ORDINARE
- valoarea dividendelor variaza
in functie de profitului obtinut
anterior

ACTIUNI PREFERENTIALE
- valoarea dividendelor este fixa
indiferent de nivelul profitului
anterior sau daca societatea a
inregistrat pierdere

- detinatorul are drept de vot in

Adunarea Generala a
Actionarilor

- detinatorul nu are drept de vot

in Adunarea Generala a
Actionarilor

- detinatorul poate primi dividend

- in cazul lichidarii societatii numai dupa despagubirea
actionarilor detinatori de actiuni
preferentiale

- detinatorul are prioritate - in

cazul lichidarii societatii - in fata
actionarilor detinatori de actiuni
ordinare

4. Indicatorii de evaluare a actiunilor ca obiect al plasamentelor

de capital
Un investitor in actiuni pe piata de capital trebuie sa realizeze o
evaluare a acestor titluri inainte de a lua decizia de plasament.
Evaluarea se bazeaza pe o serie de indicatori, dintre care cei mai
importanti sunt urmatorii:
1) Valoarea nominala a actiunii - sintetizeaza corelatia dintre
capitalul social si numarul de actiuni emise.
Relatia de calcul:
QNA = Ks/N
QNA - volumul nominal al actiunii
Ks - capitalul social
N - numarul de actiuni

2) Valoarea contabila - sintetizeaza corelatia dintre activul net si

numarul de actiuni emise.
Relatia de calcul:
QCA = An/N
An = AT - DT
QCA - valoarea contabila a actiunii
An - activul net
N - numarul de actiuni
AT - activul total
DT - datoriile totale
3) Valoarea de rentabilitate - se bazeaza pe urmatorii 2
indicatori:
- Valoarea financiara - sintetizeaza corelatia dintre dividend si
rata medie a dobanzii existenta pe piata.
Relatia de calcul:
QFA = D/Rd
QFA - valoarea financiara a actiunii
D - dividendul
Rd - rata medie a dobanzii pe piata
- Valoarea de randament - sintetizeaza corelatia dintre profitul
net pe actiune si rata medie a dobanzii pe piata.
Relatia de calcul:
QRA = Pnet/A/Rd
QRA - valoarea de randament a actiunii
Pnet/A - profitul net pe actiune
Rd - rata medie a dobanzii pe piata
4) Valoarea de emisiune - reprezinta insumarea valorii nominale
a actiunii cu prima de emisiune.
Relatia de calcul:
QEA = QNA + Pe
QEA - valoarea de emisiune a actiunii
QNA - valoarea nominala a actiunii

Pe - prima de emisiune
5) Valoarea de piata - pretul la care se efectueaza schimbul de
actiuni.
6) Profitul pe actiune - sintetizeaza corelatia dintre profitul net si
numarul de actiuni emise.
Relatia de calcul:
PR/A = PRN/N
PR/A - profitul pe actiune
PRN - profitul net
N - numarul de actiuni
7) Rata de distributie a dividendului - sintetizeaza corelatia
dintre dividendul net si profitul net.
Relatia de calcul:
d=Dn/ PRN 100
d - rata de distributie a dividendului
Dn - dividendul net
PRN - profitul net
8) Dividendul pe actiune - sintetizeaza corelatia dintre profitul
net repartizat si numarul de actiuni emise.
Relatia de calcul:
D/A = PRNR/N 100
D/A - dividendul pe actiune
PRNR - profitul net repartizat
N - numarul de actiuni
9) Randamentul actiunii - se exprima prin doua cai: prin
dividendele produse de actiune si prin diferenta de curs favorabila
intre momentul vanzarii actiunii si momentul achizitionarii actiunii.
Relatia de calcul:
RA = (D + Cv - Cc)/Cc 100
RA - randamentul actiunii
D - dividendul

Cv - cursul actiunilor la vanzare

Cc - cursul actiunilor la cumparare
10) Price earning ratio (P.E.R.)
Relatia de calcul:
PER = C(mediu)/Pnet/A
PER - price earning ratio
C(mediu) - cursul mediu bancar
Pnet/A - profitul net pe actiune
11) Volumul dividendelor actualizate - arata efectul produs de
actiunea achizitionata la momentul prezent.
Relatia de calcul:
D=E(suma de la h=1 la n din) Dh/(1+a)h
D - volumul dividendelor actualizate
Dh - dividendul din anul h
h = 1, 2, , n
a rentabilitatea solicitata
5. Consecintele emisiunii de actiuni pentru vechii actionari cu
ocazia majorarii capitalului social al emitentului (dilutia de
capital, dilutia profitului, dilutia dreptului de vot)
Cu ocazia emisiunii de noi actiuni (ca parte a procesului de majorare
a capitalului social al emitentului), apare ca si consecinta negativa
-pentru vechii actionari - fenomenul de dilutie.
Fenomenul de dilutie se manifesta pe 3 planuri astfel:
1) dilutia capitalului - scaderea valorii actiunii si a intregului
portofoliu de actiuni detinut de vechii actionari.
2) dilutia profitului - scaderea profitului pe actiune si a profitului
aferent intregului portofoliu de actiuni detinut de vechii actionari.
3) dilutia dreptului de vot - scaderea ponderii actiunilor detinute
de vechii actionari in numarul total de actiuni emise de companie.

6. Ce este dreptul de subscriere?

Dreptul de subscriere este un drept patrimonial de care se bucura
vechii actionari si care poate contracara fenomenul de dilutie. Acest
drept confera actionarului posibilitatea de a cumpara actiuni ordinare
dintr-o emisiune noua, proportional cu numarul de actiuni pe care le
detine, la pretul de subscriere, inainte de oferta publica.
7. Mecanismul de contracarare a efectului de dilutie prin
intermediul dreptului de subscriere
Dreptul de subscriere este un drept patrimonial de care se bucura
vechii actionari si care poate contracara fenomenul de dilutie. Acest
drept confera actionarului posibilitatea de a cumpara actiuni ordinare
dintr-o emisiune noua, proportional cu numarul de actiuni pe care le
detine, la pretul de subscriere, inainte de oferta publica.
La baza calculului dreptului de subscriere sta raportul de subscriptie.
Raportul de subscriptie se bazeaza pe 2 elemente: numarul de
actiuni emise la infiintare si numarul de actiuni emise la majorare.
Relatia de calcul:
RS= N0/ N1
RS raportul de subscriptie
N0 - numarul de actiuni emise initial
N1 - numarul de actiuni emise la majorare
Rezultatul acestui raport indica numarul minim de actiuni pe care
trebuie sa le detina un actionar vechi pentru a putea cumpara o
actiune noua.
Dreptul de subscriere - din punct de vedere valoric - reprezinta
diferenta de valoare dintre cursul bursier al actiunilor in ziua
anterioara majorarii si cursul bursier teoretic al actiunilor.
Relatia de calcul:
Ds= QBA - QBT
QBA - cursul bursier al actiunilor in ziua anterioara majorarii
QBT - cursul bursier teoretic al actiunilor
QBT=(N0QBA+N1QEA)/(N0+N1)

N0 - numarul de actiuni emise initial

N1 - numarul de actiuni emise la majorare
QBA - cursul bursier al actiunilor in ziua anterioara majorarii
QEA - valoarea de emisiune a actiunilor emise la majorare
Prin prelucrare relatia de mai sus se transforma in relatia
urmatoare:
Ds=N1(QBA QEA)/(N0+N1)
Ds - valoarea dreptului de subscriere
N0 - numarul de actiuni emise initial
N1 - numarul de actiuni emise la majorare
QBA - cursul bursier al actiunilor in ziua anterioara majorarii
QEA - valoarea de emisiune a actiunilor emise la majorare
N0+N1 - numarul total de actiuni emise
Un actionar vechi poate alege sa se foloseasca de drepturile de
subscriere, in acest caz el alegand sa cumpere un numar de actiuni
noi - proportional cu numarul sau initial de actiuni - la cursul bursier
teoretic pentru aceste actiuni.
Actionarii vechi care nu doresc sa sa se foloseasca de drepturile de
subscriere vor putea sa le vanda ulterior pe piata. Valoarea de
vanzare pentru drepturile de subscriere va fi valoarea de piata a
acestora, care poate fi mai mare sau mai mica decat valoarea
nominala a lor.
8. Valorizarea actiunilor prin politica de dividende
Fiecare actionar - in calitate de proprietar al societatii - are dreptul de
a primi dividend.
Detinatorii de actiuni preferentiale primesc dividend fix si este platit
inaintea dividendului aferent actiunilor ordinare. Detinatorii de actiuni
ordinare primesc dividend variabil.
In contextul platii de dividende apare o contradictie intre interesele
societatii - care doreste o parte cat mai mare din profit pentru
autofinantare - si actionari - care doresc dividende cat mai mari

pentru a-si valorifica mai bine capitalul plasat in actiunile la societatea

respectiva.
Marimea dividendului aferent actiunilor ordinare depinde de mai multi
factori, dintre care urmatorii 2 sunt cei mai importanti:
1) marimea profitului anual realizat
2) politica de repartizare a dividendului
Fiecare societate hotaraste anual - in cadrul Adunarii Generale a
Actionarilor - modul de distributie a profitului. Hotararea depinde de
urmatoarele 2 elemente:
1) marimea profitului anual realizat
2) rata de crestere a dividendelor
Relatia de calcul:
rdd=D/ PRN
rdd - rata de distributie a dividendului
D - dividendul
PRN - profitul net
Sunt cunoscute mai multe politici de dividend astfel:
1) Politica reziduala - emitentul trateaza dividendul ca pe o
parte rezultanta ceea ce inseamna ca atunci cand profitul annual este
mare, resursele de trezorerie vor fi mari, iar dividendele acordate vor
fi si ele mai mari.
2) Politica ratelor - dividendele se dimensioneaza anual in
functie de cel putin 2 factori printre care: profitul realizat in anul
respectiv si politica de dividend promovata de societate.
3) Politica stabilizata - prin care se urmareste ca variatiile
profitului (in special cele negative) sa fie ajustate astfel incat acestea
sa nu se rasfranga asupra volumului dividendelor acordat.

9. Ce este dividendul?
Dividendul apare ca un rezultat al investitiei realizate printr-un anumit
plasament de capital. Acesta ia forma unei distribuiri in bani sau
natura, efectuata de societate participantului la capitalul acesteia, ca
si consecinta a detinerii de titluri de participare la aceasta.
10. Principalele forme de distribuire a dividendului
Principalele forme sub care se pot distribui dividendele sunt
urmatoarele:
1) Dividend anual - distribuit actionarilor detinatori de actiuni
ordinare. Dividendul se dimensioneaza pe baza profitului anual
realizat si a politicii de repartitie a profitului.
2) Dividend fix - se acorda actionarilor detinatori de actiuni
preferentiale.
3) Dividend provizoriu - se distribuie in timpul anului, urmand ca
acesta sa fie reglat la incheierea exercitiului financiar curent.
4) Dividend sub forma de actiuni se distribuie in urma unei
hotarari a emitentului de a distribui dividendul sub forma de noi
actiuni.
11. Ce sunt obligatiunile?
Obligatiunile sunt titluri reprezentative ale unei creante a detinatorului
lor asupra emitentului acestora (care poate fi statul, un organism
public sau o societate comerciala). Ele dau detinatorului dreptul la
incasarea unei dobanzi si vor fi rascumparate la scadenta de catre
emitent, investitorul recuperandu-si astfel capitalul avansat in
schimbul obligatiunilor.
13. Principalele deosebiri intre actiuni si obligatiuni ca obiect al
plasamentelor de capital
Definitie

ACTIUNE(ordinara)
Parte din capitalul

OBLIGATIUNE
Fractiune dintr-un

social al emitentului.
Rol in gestiunea
emitentului
Veniturile titularului
titlului

Drept de vot in
Adunarea Generala a
Actionarilor.
Dividende (in functie
de nivelul profitului si
politica de distributie
a dividendelor).

Riscurile asumate de
proprietarul titlului

Riscuri mai mari:

- in cazul unui nivel
redus al profitului
titularul primeste
dividende diminuate
sau deloc
- in cazul lichidarii
societatii titularul
risca sa piarda
fondurile investite

Durata de viata

Nelimitata

imprumut realizat de
catre emitent
Fara rol in gestiunea
emitentului.
Dobanzi a caror suma
este obligatoriu
varsata de catre
emitent detinatorului
titlului.
Riscuri mai mici:
- risc de
nerambursare (nu si
in cazul garantiilor de
stat)
- la lichidare
detinatorii de titluri de
obligatiuni au
prioritate fata de cei
ce detin titluri de
actiuni
Limitata, la scadenta

14. Randamentul obligatiunilor

Investitorii in obligatiuni sunt interesati de randamentul pe care il obtin
prin achizitionarea acestora. In acest sens, putem vorbi de:
randament nominal, randament curent, randament la maturitate al
obligaiunilor i randament realizat.
1) Randamentul nominal (rata cuponului) - reprezinta castigul
procentual pe care il obine investitorul prin cumpararea unei
obligatiuni tinnd seama de cuponul de dobnda i valoarea
nominala.
Relatie de calcul:
c= C/VN x 100
2) Randamentul curent - reprezinta venitul adus de obligatiuni
ca procent fata de pretul acestora fara a lua in considerare veniturile

viitoare sau pierderile viitoare de capital. Randamentul curent arata la

un moment dat care este castigul investitorului in raport cu valoarea
pe piata a obligatiunii.
Relatia de calcul:
Nc=C/P x 100
3) Randamentul la maturitate - ia in considerare atat venitul
curent (cuponul) cat si cresterile si scaderile de pret ale obligatiunilor
pe toata durata de viata a acestora, de aceea este cea mai utilizata
forma a randamentului. Randamentul la maturitate este rata de
actualizare care egaleaza valoarea prezenta a tuturor cash flow-urilor
cu precul curent de piat al obligatiunii. In plus, randamentul la
maturitate reprezinta o masura a rentabilitatii medii ce va fi castigata
de un investitor dintr-o obligatiune pe care o detine pana la scadena.
4) Randamentul realizat - presupune analiza rentabilitatii
obligatiunilor daca se reinvesteste cuponul cu o anumit rata. In
aceast analiza randamentul la maturitate si rata de reinvestire a
cuponului sunt previzionate pe un anumit orizont de timp.
Randamentul realizat al obligatiunii se determina luand in considerare
pretul din prezent (P) al obligatiunii si suma pe care o detine
investitorul la scadent, adic valoarea cupoanelor reinvestite la care
se adauga ultimul cash-flow generat de obligatiune (VF).
16. Ce sunt optiunile?
Optiunile sunt contracte intre un vanzator si un cumparator, care dau
acestuia din urma dreptul, dar nu si obligatia, de a vinde sau a
cumpara un anumit activ (marfa, titlu financiar sau instrument
monetar) pana/la o anumita data viitoare, drept obtinut in schimbul
platii catre vanzator a unei prime.
17. Clasificarea optiunilor
Dupa natura dreptului pe care il confera, optiunile pot fi:
- optiuni de cumparare - CALL - (cumparatorul dobandeste
dreptul de a vinde activul):
cumparare de CALL

 vanzare de CALL
- optiuni de vanzare - PUT - (cumparatorul dobandeste dreptul
de a cumpara activul):
cumparare de PUT
vanzare de PUT
21. Eficienta comparata a unor plasamente de capital direct in
actiuni
Situatia se prezinta astfel:
Un investitor achizitioneaza la un moment dat un numar de actiuni de
pe piata de capital la pretul de achizitie din momentul respectiv.
Urmarind evolutia cursului actiunilor mentionate, la un moment dat
acesta va atinge un nivel superior celul la care au fost cumparate,
moment in care investitorul va lua decizia sa le revanda.
Pentru a calcula eficienta in vanzarii actiunilor, investitorul va folosi
indicatorul rata castigului.
Relatia de calcul:
Rc=PRP/KIP 100
PRP=(Pv-PC) NA
KIP= PC NA
Rc - rata castigului
PRP - profitul/portofoliu obtinut din diferenta de curs
KIP - capitalul imobilizat/portofoliu
PV - pretul de vanzare
PC - pretul de cumparare
NA - numarul de actiuni detinute
22. Eficienta comparata a unor plasamente de capital indirect in
contracte de actiuni
Situatia se prezinta astfel:
Un investitor pe piata de capital va incheia un contract de optiuni
pentru un anumit numar de actiuni, in conditiile unui pret si a unei
prime stabilite anterior.

Astfel investitorul cumpara o optiune de cumparare (CALL). Pentru a

iesi in castig, cursul actiunilor achizitionate prin contract trebuie sa
creasca, moment in care investitorul executa contractul de optiuni,
pretul de cumparare fiind cel stabilit.
Ulterior investitorul va dori sa revanda actiunile la noul curs aflat la un
nivel mai ridicat.
Pentru a calcula eficienta in vanzarii actiunilor, investitorul va folosi
indicatorul rata castigului.
Relatia de calcul:
Rc=PRP/KIP 100
PRP=(Pv-Pex) NA
KIP=NA PRO
Rc - rata castigului
PRP - profitul/portofoliu obtinut din diferenta de curs
KIP - capitalul imobilizat/portofoliu
Pv - pretul de vanzare
Pex - pretul de executie
NA - numarul de actiuni detinute
PRO - prima de optiune
23. Eficienta comparata a unor plasamente de capital indirect
prin contracte de optiuni cu castiguri rezultate din diferenta de
prima
Perceptia investitorilor pe piata de capital este diferita, motiv pentru
care in legatura cu actiunile se orienteaza spre castiguri din
revanzarea contractelor de optiuni in conditii de prime de optiune mai
mari si nu din achizitia si revanzarea actiunilor.
Situatia se prezinta astfel:
Un investitor pe piata de capital achizitioneaza un anumit numar de
actiuni prin intermediul unui contract de optiuni, la un pret de achizitie
si o prima de optiune stabilite.

Ulterior investitorul va revinde contractul de optiune, dar cu o prima

de optiune mai mare.
Pentru a calcula eficienta in vanzarii actiunilor, investitorul va folosi
indicatorul rata castigului.
Relatia de calcul:
Rc=PRP/KIP 100
PRP=(PROVz-PROC) NA
KIP= PROC NA
Rc - rata castigului
PRP - profitul/portofoliu obtinut din diferenta de curs
KIP - capitalul imobilizat/portofoliu
PROVz - valoarea primei de optiune la vanzare
PROC - valoarea primei de optiune la cumparare
NA - numarul de actiuni detinute
30. Ce sunt tranzactiile in marja?
Tranzactiile in marja definesc un ansamblu de operatiuni pe piata
bursiera care fac posibila cumpararea si vanzarea de titluri financiare
apeland la imprumuturi. Rolul tranzaciilor in marja este de a crea o
capacitate financiara suplimentara clientului. In functie de nivelul
marjei acesta poate, cu o anumita suma avansata in operatiune, sa
castige ori sa piarda mai mult dect intr-o tranzactie cash. In acelasi
timp, ca la orice credit, clientul trebuie sa ofere o garantie, iar aceasta
este reprezentata de titlurile care fac obiectul contractului si care
ramn la broker. Dac investitorul doreste sa intre in posesia titlurilor,
el trebuie sa restituie creditul (inclusiv dobnda), adica sa anuleze
debitul sau la broker.
31. Ce este marja?
Marja - depozit constituit de client in numerar sau din titluri blocate la
dispozitia brokerului si reprezinta conditia obtnerii creditului in cadrul
unei tranzactii in marja.
33. Ce este apelul in marja?

Apelul in marja reprezinta o solicitare pentru client din partea

brokerului pentru completarea marjei atunci cand marja permanenta
se reduce sub limita initiala.
38. Clasificarea ordinelor de bursa
Din punctul de vedere al pretului/cursului pentru produsul bursier,
ordinele de bursa pot fi:
1) Ordin la tinta - este un ordin de vanzare/cumparare la cel
mai bun pret oferit de piata. Acest tip de ordin impune obtinerea celui
mai scazut pret existent pe bursa la momentul primirii instructiunii de
executare a ordinului.
2) Ordin limita - este ordinul in care clientul precizeaza pretul
maxim pe care intelege sa il plateasca in calitate de cumparator,
respectiv pretul minim pe care il accepta in calitate de vanzator. Unui
astfel de ordin i se asociaza clauza pretului cel mai bun. Astfel titlurile
pot fi cumparate/vandute la un pret mai mic/mare, atunci brokerul
este obiligat sa realizeze acest lucru.
3) Ordin de stop (limitare a pierderii) este un ordin care
actioneaza oarecum in sens contrar ordinului cu limita de pret. Acesta
devine ordin de vanzare la piata atunci cand pretul titlului evolueaza
contrar asteptarii clientului (creste/scade la nivelul specificat).