Sunteți pe pagina 1din 4

SUBIECTUL 1

Medicina in timpul lui Hipocrate inregistra unele schimbari,cum ar fi atitudinea


grecilor fata de cauza bolii.Astfel,invatatii si ce care practicau medicina nu mai
considera boala ca fiind o pedeapsa data de zei.Daca un pacient putea fi vindecat
se foloseau toate mijloacele posibile.Daca afectiunea nu putea fi vindecata sau
macar ameliorata,el era abandonat,atat de medici cat si de vecinii sai.Boala
continua sa fie un blestem al oamenilor daca nu al zeilor.
In timpul lui Hipocrate,grecii inventasera un sistem ipotetic care explica
mecanismul bolii prin existenta a patru umori ale organismului.
Aparitia acestui sistem a fost influentata de:
1)
existenta a patru elemente de baza:apa,aerul,focul si pamantul
2)
conceptia potrivit careia fortele contrare trebuiesc mentinute in
echilibru la nivelul cosmosului si microcosmosului
uman,concomitent cu punerea accentului pe cifra 4
3)
influenta asupra corpului a celor 4 anotimpuri
4)
secretiile vzibile ale organismului:sangele,flegma,bila galbena si
bila neagra
Existau trei stadii ale bolii:
o modificare a proportiilor dintre umori cauzata de factori
interni sau externi
raspunsul organismului la aceasta modificare prin febra
saufierbere
criza rezultanta cand boala se termina prin eliminarea umorii in
exces sau prin moarte
In secolul al V-lea i.H,indelungata dezvoltare a medicinei grecesti a fost
incununata cu aparitia lui Hippocrate.Din acest moment si pana in zilele noastre
medicina a continuat sa fie sub influenta invataturilor sale.
Scrierile lui Hippocrate,reunite sub titlul Corpus Hippocraticum,contin
aproape sigur si lucrar ale altor autori din Cos,Cnidos,Sicilia si din alte regiuni.
Detaliile anatomice sunt putine si nu sunt prezentate sistematizat.Cele patru
umori,corespunzatoare celor patru elemente constituie baza fiziologica care
permite functionarea organismului.Armonia este necesara pentru mentinerea
sanatatii.
Cauza bolilor este fie imediata datorita unor dificultati de cauza interna,fie mai
departata,sub influenta unor factori externi,cum sunt clima,igiena
individuala,dieta,activitatea si mediul inconjurator.In lucrarea Despre aer,apa si
locuriHippocrate se refera la influenta mediului asupra starii de sanatate.El este
considerat parintele biometeorologiei-stiinta care se ocupa cu studiul interrelatiilor
dintre organismul uman si factorii meteorologici.
Hippocrate este foarte preocupat de stabilirea prognosticului unei boli.

Subiectul.3: Med.medievala in lumea crestina:Urmasii lui Iisus Hristos din


Nazareth erau convinsi de iminenta intoarcerii sale, de ziua judecatii de apoi si de
sfarsitul situatiei prezente, ceea ce a dus la inexistenta unor preocupari fata de
suferintele fizice ale lumii terestre, care reprezinta temelia oricarui sistem de
sanatate. In gandirea iudaica, boala a fost mult timp privita ca o pedeapsa a
pacatelor sau ca o dezaprobare divina, Biserica neincercand sa descurajeze aceasta
credinta populara; mai mult, institutia punea accent pe reconstituirea misiunii de
vindecare a lui Hristos. Au aparut astfel, numeroase instituii pt. ingrijirea celor
bolnavi: ptochia-pt.cei saraci, xenodochia-pt.straini etc. Bazele primului spital au
fost puse de catre Elena, mama imparatului C-tin, in jurul anului 330, pt.ca, mai
tarziu, numeroase spitale crestine, ce copiau modelul celor militare existente in
Imp.Roman, sa apara, precum cel de la Roma, infiintat inainte de 394 de catre
Fabiola, o doamna bogata, reprezentand primul spital crestin din Europa. Cele trei
secole care au urmat recunoasterii Bisericii crestine de catre imparatul C-tin au
dus la declansarea unei lupte intense impotriva dezv. ortodoxiei, aparand diferente
in ceea ce priveste practica medicala intre cele 2 biserici. Astfel, pt castigarea
rapida de noi credinciosi, icoanele au devenit instrumente ale vindecarii.
Separarile ireversibile au devenit tot mai frecvente insa, una dintre ele jucand un
rol important in ist. medicinei: dupa inlaturarea din functie a patriarhului Ctinopolului, Nestorius, considerat ca a negat natura divina a lui Hristos, acesta a
infiintat o scoala medicala la Edessa, iar, ulterior, o alta la Gundishapur, cu o
evolutie infloritoare. Mai tarziu, apare o noua asociere-cea dintre ordinele
calugaresti si spitalele de caritate crestina care au permis manastirilor sa si asume
organizarea ingrijirilor medicale in Apus pt mai bine de 500ani.

Subiectul 4 Med.medievala in lumea islamica: In timpul primelor 5sec. ale


erei Crestine, invaziile barbare, dezastrele, epidemiile, precum si atitudinea
antielenistica a Bisericii Crestine au dus la pierderea a numeroase scrieri grecesti
si romane. In sec.7, noua religie islamica a contribuit la pastrarea invataturilor
clasice care mai existau, iar apoi le a trimis inapoi lumii europene. Arabii au
raspandit o cultura medicala laica, au acordat studiilor medicale un loc important
in cadrul civilizatiei lor, numerosi istorici considerand insa ca aceasta contributie s
a rezumat doar la compilatie si pastrare, uitand de marii ganditori islamici. /In anul
489,au avut loc primele contacte cu cultura greaca, fiind infiintat, de catre
nestorieni, spitalul din Gundishapur, unde acestia au intalnit medici greci, astfel
incat, in timpul lui Mohammed(570-632), cunostintele grecesti erau deja
raspandite in lumea araba. In sec.urmator, islamismul s a raspandit, formandu se
3califate principale: 1.la Baghdad, condus de dinastia Abbasiazilor, 2.la Cordoba,
cond.de dinastia Umayyazilor, 3.la Cairo, cond.de dinastia Fatimizilor. Primul
centru dominant a fost cel de la Baghdad unde au fost traduse in lb.araba scrierile
greco-latine (opere ale lui Aristotel,Hippocrate,Galen)de catre cunoscuti
traducatori precum Hunain ibn Is haq, Rhazes si Avicenna fiind unii dintre cei mai
faimosi scriitori, umanisti si medici musulmani de origine persana. Dupa ce
califatul de la Bagdad si a pierdut influenta, s au impus medicii-filozofi Averoes,
Avenzoar si Maimonides din califatul de la Cordoba pt.ca, ulterior sa se infiinteze
spitalul din Cairo, in cadrul sultanatului egiptean. /Arabistii au pus bazele
farmaciei si chimiei ca stiinte, luand nastere profesia de farmacist, au pus la punct
tehnici de distilare, cristalizare, dizolvare, sublimare, reducere si calcacinare. O
mare importanta se acorda instruirii clinice a medicilor, fiind descrise boli precum
scabia si abcesul mediastinal, altele fiind aprofundate: pericardita,
tuberculoza(Avicenna sugerand chiar caracterul transmisibil al tuberculozei). Cea
mai importanta contributie medicina araba a adus o in domeniul spitalelor, fiind
superior organziate si de o eficienta sporita celor crestine sau romane. /Atitudinea
islamului fata de originea bolilor era asemanatoare cu conceptiile iudeo-crestine:
Allah provoca boala ca o pedeapsa pt.pacatul unei personae sau pt.motive in afara
capacitatilor umane de intelegere. Oamenii puteau spera in miracolul vindecarii
prin intermediul rugaciunilor, dar putea sa ceara ajutor divin si prin intermediul
medicului. Coranul pretuia medicina ca una dintre stiintele de frunte, bolnavii
find ocrotiti, iar acordarea ajutorului si sprijinului celui aflat in dificultate era
apreciata pozitiv. Religia islamica credea in existenta vietii de apoi, astfel incat
disectiile umane erau interzise, ceea ce a dus la existenta a numeroase speculatii
privind functionarea org.interne si circulatia sangelui. Arabistii foloseau,in
general, aceleasi metode precum grecii si romanii, diagnosticul bazandu se pe6
criterii, dintre care comportamentul pacientului, excretiile(plosca pe jumatate
umpluta cu urina devenind simbolul medicului),caracterul si localizarea durerii
etc, un rol important avandu l si astrologia. Chirurgia, fiind prost vazuta,
cauterizarile, sangerarile s.a. erau facute de oameni fara pregatire, la fel ca si
litotomia. O caracteristica ca tratamentului o reprezenta folosirea pe scara larga a
medicamentelor, lucrarea lui Dioscorides-De Materia Medica-fiind intens
studiata. /La inceput, medicii erau pregatiti in cadrul unor centre de invatare sau
spitale si primeau dreptul de practica de la profesorii lor pt.ca, ulterior,sa se
introduca examenul obligatoriu(in sec.10), femeile ocupandu se,in acea
perioada,de probleme de obs.si ginecologie.O dezv.rapida au cunoscut si spitalele
islamice:la Bagdad,Damasc si Cairo. C:intotdeauna au existat sch.intre lumea
islamica si cea crestina,atat in timpul suprematiei civilizatiei islamice,cat si in
perioada sa de declin.

Juramantul este cel mai cunoscut document care se asociaza cu numele lui
Hippocrate.El este utilizat de cateva secole de absolventii invatamantului medical in
intregime sau cu modificari.
Acest faimos testament contine atat obligatii cat si interdictii.El incepe cu un
angajament fata de zei,profesori si viitorii studenti.Interdictiile se refera la vatamarea
pacientului,medicamente mortale,avort,chirurgie,intretinerea de relatii sexuale cu
pacientii sau servitorii acestora,precum si la pastrarea secretului professional.Indatoririle cer medicului sa actioneze cu onestitate si credinta.
Principiile metodei hippocratice pot fi rezumate in felul urmator:
1)
Observa totul-o atentie deosebita se acorda istrcului bolii
2)
Studiaza mai degraba pacientul dect boala-important este cum
reactioneaza bolnavul fata de boala sa,nu doar tipul de boala de care
sufera acesta.
3)
Evlueaza sincer
4)
Ajuta natura
Daca metoda hippocratica este folosita astazi,medical poate sa observe bolnavul in
mod obiectiv,evitand atitudinile rigide si ferindu-se sa adopte orice doctrina.Mai mult
chiar,in present incepem sa folosim di nou doctrina lui Hippocrate,analizand bolnvul in
intregime si tinand cont de mediul in care traieste.

SUBIECTUL 2
Medicul grec Galen(circa 129-200) a fost probabil cel mai influent scriitor de subiecte
medicale din toate timpurile.Pentru aproape 1500 de ani,prin activitatea sa,el a
reprezentat o autoritate incontestabila in domeniul medicinei in numeroase tari.Cu o
usoara inclinatie spre polemica,dar totusi cu vederi largi,Galen a fost un observator
atent,un dogmatic autoritar si un ganditor original.
In calatoriile sale,Galen a avut posibilitatea sa observe numeroase boli,tratamente sis
a cunoasca o serie de curente medicale.La Alexandria el a venit in contact cu medicii
sositi sa studieze din intreg Imperiul Roman si a avut totodata ocazia sa participe la
ingrijirea pacientilor.
Cand s-a intors la Pergamon,peste cativa ani,Galen dobandise o oarecare reputatie
datorita catorva lucrari de anatomie si fiziologie si perspicacitatii sale clinice.Datorita
faimei si pozitiei sale sociale,el a fost numit medical gladiatorilor.Necesitatea mentinerii
luptatorilor in forma l-a facut sa inteleaga importanta masurilor igienice si a clor
preventive.Traumatismele suferite de acestia l-au determinat sa studeze anatomia si in
special cea legata de oase,muschi si articulatii.

Galen a scris in limba greaca-limba sa natala si in acelasi timp limba stiintificanumeroase lucrari de anatomie,fiziologie,farmacologie,patologie,terapie,igiena,dietetica, si filosofie.El a ridiculizat intotdeauna opiniile si metodele care ii erau contrare,
indiferent daca erau contemporane sau mai vechi.
O a doua trasatura caracteristica a sa a fost folosirea teoriei umorale mostenita din
trecut.In functie de ponderea celor patru umori,el a clasificat personalitatea in patru
tipuri:flegmatic,sanguine,coleric si melancholic.
O alta caracteristica a activitatii lui Galen a fost accentual pus pe detaliile
anatomice.El a aratat ca venele sunt conectate cu inima,in timp ce nervii isi au originea
in sistemul nervos central.A descris anatomia maduvei spinarii,ureterelor,
oaselor si muschilor.Fiindca disectiile umane care au fost utilizate in Alexandria nu mai
erau premise,Galen a fost nevoit sa studieze anatomia facand disectii pe animale sau
facand observatii in cazul unor traumatisme.
Din aceasta cauza Galen a facut multe greseli,in special in ce priveste organelle
interne.
Cu toate greselile si conceptiile eronate,este surprinzatoare abundenta detaliilor
precise din scrierile sale.Timp de secole savantii vor accepta descrierile sale fara a
incerca sa le verifice.
In calitate de clinician,el era probabil inegalabil.Spre deosebire de Hippocrate care
descria si rezultate positive si rezultate negative,Galen vorbea aproape in exclusivitate
despre succese,adesea insotite de satisfactii personale.
O parte insemnata a tratamentelor sale se bazeaza pe principiul lui Hippocrate de a
ajuta refacerea naturala prin metode blande ca de exemplu dieta,odihna si exercitii
fizice.Prevenirea bolilor prin masuri de igiena juca de asemenea un rol important.
O trasatura caracteristica a lui Galen este folosirea pe scara larga a
medicamentelor.El aduna plantele medicale si isi pregatea singur retetele,neavand
incredere in altii.Numeroasele ingrediente pe care le folosea la un singur preparat i-au
facut pe unii sa le numeasca preparate galenice.
O alta combinatie farmaceutica extraordinara realizata de Galen a fost teriaca.
Acest preparat antic contine o multime de ingrediente a fost folosit la inceput ca antidot
pentru muscaturile de sarpe si pentru combaterea otravirilor si chiar a epidemiilor.
Tragedia lui Galen a constat in faptul ca avea nevoie de un successor si nu a
existat nimeni care sa-i ia locul.
Nimeni nu a reusit sa-l egaleze sau sa intre in competitie cu el pana in secolul al
XVII-lea,cand Vesalius,un anatomist din perioada Renasterii,avea sa-I clatine
autoritatea.

Evul mediu timpuriu: Un rol important in aceasta perioada l au avut diversele popoare,
precum cele germanice, de exemplu, care au acordat o atentie deosebita medicilor si
sanatatii publice, in sec.5-7. Popoarele celtice, situate la nord si la vest de franci, erau
sub conducerea druizilor, care aveau atat functii clericale, cat si curative, pe cand
insulele britanice au constituit o exceptie de la reintoarcea la medicina populara,
evidenta si in spatiul rusesc, de altfel. Odata cu destramarea stabilitatii din nordul Italiei,
datorata conflictului dintre goti si lombarzi, respectiv localnici, medicii si pacientii au
avut de suferit, fiind nevoiti sa se protejeze singuri, pt ca, in final, medicii laici sa
inceteze a exista. In statutul ordinului creat de Sf.Benedict era prevazuta ingrijirea
bolnavilor numai prin rugaciune si interventie divina, astfel incat studiul medicinei a fost
interzis. In aceasta perioada, dominata de Biserica, calitatea actului medical lasa mult de
dorit, manastirile avand diviziuni speciale pt.medici; munca acestora, insa, rezumandu se
la tehnici nestiintifice. Totodata, au aparut si mediatori ai miracolelor facute de
Dumnezeu, anumite personalitati religioase precum gemenii Cosma si Damian, doi
medici din sec.3, care au savarsit numeroase vindecari miraculoase, dintre care unele si
postume sau precum Sf.Pantaleon din Nicomedia. Un medic calificat, de asta data, a fost
Alexandru din Tralles care a facut numeroase observatii importante:a stabilit originea
epilepsiei la niv. creierului, a atras atentia asupra folosirii abuzive a opiului samd,
utlizand, totodata, si procedee magice de vindecare, precum cel pt.tratamentul febrei
intermitente.
Infiintarea universitatilor: Bazele adevaratei educatii medicale s au pus abia in noile
universitati create, prima dintre ele fiind cea din sudul Italiei, de la Salerno, infiintata de
4 maestri:grecul Pontus, romanul Salernus, evreul Helinus si arabul Adela, ce permitea
si accesul femeilor la pregatirea medicala(ex: Trotula-autoare a unui tratat de obstretica).
Una dintre personalitatile ce au jucat un rol important in scoala medicala de la Salerno a
fost Constantinus Africanul, iar cea mai cunoscuta lucrare a acestei scoli a fost un poem
in lb.latina-Regimul salernitan de sanatate(Floarea medicinei), elaborata in a2a
jumatate a sec.18; sunt intalnite, de asemenea, si scrierile cu caracter
deontologic-Despre vizita medicului la bolnavide Archimatteus. In aceeasi perioada,
Roger al2lea, primul rege al Siciliei, a introdus examenul de licenta(sustinut dupa 3 ani
de logica, 5 de medicina si chirurgie+ un stagiu de un an sub conducerea unui medic cu
experienta) pt.practicarea medicinei. In afara de scoala medicala de la Salerno, tot mai
multe univ.au luat nastere:cea din Paris, univ. din Anglia, Germania s.a. in care era
atribuit un statut superior practicii medicale fata de chirurgie (care a cunoscut insa
reprezentanti de seama-Salicet, Guy de Chauliac s.a.), iar teologia si filozofia crestina
erau supreme stiintelor naturale. Treptat, a inceput sa se acorde o atentie din ce in ce mai
mare anatomiei, sec.19 reprezentand debutul disectiilor pe cadaver, sub indrumarea celui
mai bun specialist- Mondino de Luzzi de la Univ.din Bologna, care a redactat si un tratat
in 1316-Anatomia.

Perioada evului mediu mijlociu: Europa a iesit din perioada intunecata a Evului Mediu
timpuriu in jurul anului1000, viitorul aratandu se, in acel moment, luminos. La sfarsitul
sec.13, Sf. Thomas Aquinas, bazandu se pe teologie, a redactat o noua doctrinaThomism sau Scholasticism, care acorda suprematie supranaturalului fata de natural, dar
in adevaratul sens lumea naturala si supranaturala erau separate, daca nu independente.
Cu toate ca a inceput sa se dezvolte comertul, societatea europeana a ramas izolata si
rurala, astfel incat medicii cu pregatire universitara erau accesibili numai celor cu un
statut social ridicat, marea masa a oamenilor continuand sa apeleze la vindecatorii
populari si la barbierii-chirurgi, iar nasterile erau supravegheate de moase. In sec.12-13,
controlul spitalelor si al infirmeriilor a fost transferat municipalitatii (au aparut marile
spitale europene: Hotel-Dieu la Paris, Santo Spirito la Roma etc.), iar, in timp ce
consiliile bisericesti interziceau practica medicinei de catre ordinele monastice, acestea
nu incetau sa apara- Ordinul Cavalerilor Teutoni, Ordinul lui Lazarus(ingrijirea
leprosilor). Cruciadele din aceasta perioada au avut un efect pozitiv-patrunderea unor
preparate medicale in Europa, dar si un impact negativ enorm-maladiile precum lepra,
ciuma,mai apoi sudor anglicus etc,ceea ce a condus la o adevarata explozie a cultelor
dedicate sfintilor care puteau vindeca boala. In timpul sec.13, populatia generala avea un
acces restrans la ingrijirile medicale, Parisul, de exemplu, dispunand de doar o jumatate
de duzina de medici pt.serviciile publice. Regimul alimentar era considerat foarte
important in tratamentul bolilor(supe, lapte, oua), in timp ce medincamentele erau
folosite pe scara larga(teriaca). Misticismul a devenit f.raspandit in perioada Evului
Mediu mijlociu, considerandu se ca exista o legatura intre posedarea de catre duhurile
rele si o anumita afectiune, des utilizate fiind si amuletele( pt.alungarea duhurilor rele).
Chirurgia era,in general, limitata la tratarea plagilor, fracturilor, amputatiilor etc., vechea
traditie araba privind utilizarea cauterului persistand. Spre sfarsitul perioadei medievale,
chirurgii au inceput sa fie organizati in 2 grupuri:cei care au beneficiat de o pregatire
superioara si cei care se identificau cu barbierii (cei ce realizau sangerarile), in Franta
diferenta fiind chiar legiferata.

Sub 5.

SUB 6.In medicina, ca si in alte domenii, perioada care a cuprins sec XV XVI s-a

Medicina araba. Arabii, pe langa faptul ca au conservat traditiile in


domeniul medicinei (care riscau sa dispara ca urmare a invaziilor barbare, a dezastrelor,
si a atitudinii antielenistice a Bisericii Crestine din spatial European), ci dimpotriva, ei
sunt cei care au pus bazele farmaciei si a chimiei ca stiinte, au pus la punct tehinici de
distilare, de cristalizare, sublimare, calcinare si de reducere. Cu toate ca medicii
continuau sa isi preprae propriile medicamente, a aparut si meseria de farmacist. De
asemenea, se acorda o mare importanta instruirii clinice a medicilor, cativa dintre ei au
facut observatii stralucite care au resitat de a lungul tipului.
Au fost descrise
boli ca de ex : scabia, si abcesul mediastinal; au fost aprofundate boli ca tuberculoza si
pericardita, Avicenna sugerand pana si caracterul transmisibil al tuberculozei.
Personalitati. Rhazes (850-950), de origine persana, a fost unul dintre cei mai
cunoscuti vindecatori ai califatului de la Gundishapur, si nu numai.acesta a fost apreciat
atat ca profesor, cat pentru activitatea sa depusa la patul bolnavului . A scris 237 de
carti in domenii foarte variate, cum ar fi : alchimie, anatomie, fiziologie si etica. O mare
parte din opera sa o constitue compilatiile teoriilor lui Hippocrate si Galenus. El este cel
care a reusit sa introduca numeroasele cunostinte grecesti cu privire la medicina, in
lumea araba. Lucrarea sa cea mai cunoscuta este kitab al-Hawi , cuprinzand 24 de
volume, in care sunt trecute in revista cunostintele medicale si chirurgicale ale epocii.
Rhazes aplica teoria umoroasa a lui Galen, utiliza pietrele pretioase in tratamentul
bolnavilor, si credea k nuarul copiilor pe care ii va naste o femeie gravida era indicat de
numarul pliurilor, a facut prima descriere exacta a varicelei si a rujeolei, a preferat
utilizarea unei medicamentatii sanatoase in locul edicamentelor, recomandand folosirea
unor remedii simple.
Avicenna (980-1037), supranuit si principele medicilor, este cea mai importanta
personalitate a medicinii arabe, fiind considerat corespondentul lui Galen. A avut
numeroase preocupari in domeniul gramaticii, poeziei, geometriei, astronomiei,
fiziologiei, medicinei interne si chirurgiei. In fizica, a sugerat posibilitatea de a se
masura viteza luminii. Cea mai cunoscuta opera a sa (dintre cele aprox 100) este
Canonul . acesta cuprinde cinci capitole : medicina teoretica, edicamentele simple,
unele boli si tratamentul lor, bolile generale, farmacologia. simptomatologia bolilor este
amanuntit descrisa, dar diagnosticul este pus mai ales in functie de puls si urina.
Avicenna a introdus pansarea ranilor cu vin. Tot el a descris si focul persan adica
antraxul si diabetul, sau boala urinei dulci , stia sa deosebeasca meningita de
meningism, paralizia faciala centrala de cea periferica.lucrarile sale au jucat un rol
important in invatamantul medical de la sfarsitul Evului Mediu si din vremea Renasterii.
Abulcassis a scris cea mai importanta lucrare in domeniul medicinei. Cartea sa alTasrif , in 30 de volume, si continea un capitol dedicat chirurgiei. Acesta a fost primul
text sistematizat si insotit de ilustratii din domeniul chirurgiei si insotit de islustratii din
acelasi doeniu. In aceasta lucrare erau descrise cauterizarea, aplicarea de ventuze si
sangerarea, dar se acorda in acelasi timp o atentie deosebita anatomiei, chiar daca
aceasta avea la baza descrierile lui Galen. n partea final a tratatului Al-Tasrif, AlZahrawi menioneaz un adevrat arsenal de scule i dispozitive chirurgicale, numrul
lor ajungnd la aproape 200, cum ar fi: forceps, ace chirurgicale, crlige, spatule, scalpel,
fierstraie pentru oase, chiuret, retractor, aplicarea cauterizrii rnilor i a arterelor
deschise. Totui n cazul sngerrii, insist asupra aplicrii ligaturii vaselor sangvine. A
avut contribuii la dezvoltarea chirurgiei plastice, care nu mai evoluase de pe vremea lui
Susruta. Dovedete ndemnare chirurgical n tratarea ginecomastiei i ajunge s
efectueze operaii de mamoplastie si Se ocup i de neurochirurgie i craniotomie, ca
tratament chirurgical al tulburrilor mintale.
Maimonides a fost cel mai cunoscut medic arab de origine iudaica, scrierile acestuia
se refera la dieta, igiena, prim ajutor, otraviri si problema de medicina generala. A fost
un adept al teoriilor umorale si a metodelor medicinei arabe. El a scris despre bolile
psihice i a descris turbarea i intoxicarea cu beladon (mtrgun).

caracterizat printro surprinzatoare trezire si printro dezvoltare accelerate a descoperirilor


dup ace mii de ani batuse pasul pe loc. Giorgio Vasari 1511-1574 un artist, architect si
om de litere florentin a numit aceasta perioada Renastere, datorita credintei ca a avut loc
o intoarcere la val cultural ale Greciei si romei antice. Numeroase elemente au provocat
sau au favorizat aceasta larga miscare regeneratoare a artelor literelor, stiintelor,
gandirii,structurilor religioase si sociale. Doi dintre acesti factori au fost in mod deosebit
profitabili pt medicina. Primul a fost dezvoltarea spiritual datorita careia unele
personalitati au pus in discutie principia si notiuni consecrate si considerate in mod
definitive rezolvate. Al doilea a fost descoperirea si dezvoltarea rapida a tiparului care a
facut posibila diuzarea de cunostinte prin intermediul cartii si nu numai orintrun
invatamant verbal.
Un alt facot important a fost dezoltarea industriei locale si a comertului.
Cucerirea Constantinopolului de catre turci in 1453 a dus la refugierea unui nr mare de
carturari greci, in special in partea de nord a italiei. Universitatile din bologna, padova si
ferrara atrageau student din intreaga europa. Astfel, in a doua jumatate a sec 15,
conditiile sociale, economice si politice din nordul italiei au favorizat o adevarata
explozie a activitatilor intelectuale si creative.
Printer preocuparile cultural ale umanistilor din perioada renasterii medicina a ocupat
un loc privilegiat, orice om cultivat din aceasta epoca simtindu-se atras si interest de
secretele corpului uman si de dereglarile functionarii sale. Acei care se consacrau acestui
studio essential pt activitatea lor se dovedeau a fi totodata cultivate si ganditori.
Primii umanisti cu preocupari in domeniul medicine au trait sau macar au studiat la
universitatile din nordul italiei. Ei erau specializati in fizica, astronomie, partial dat
interesului crescut fata de magie si astrologie.
Meritul principal si durabil al acestei epoci laminate a fost nasterea anaomiei modern.
Se poate spune ca Renasterea a pus primele baze ale medicine stiintifice. Spiritual nou
care anima medicina impunea acest adevar ca este iluzoriu sa cauti sa intelegi sau sa
reface dereglarile organismului inainte de a-I cunoaste bine structura sa.
Or aceasta structura nu era mai bine cunoscuta la inc sec 15 decat pe e timpul lui Galen.
Indispensabila inainte de toate studiului rational al fiziologiei si patologiei, cunoasterea
anatomiei nu necesita nici un mijloc desebit in afara de un cutit pt disectie si o vedere
buna.
Studierea anatomiei cerea inainte de toate o deschidee a spiritului capabil sa verifice
afirmatiile anticilor, sa intrepte erorile lor fara teama, sa completeze constatarile lor sis a
treaca la noi cercetari obiective.
Tot timpul evului mediu anatomistii s-au lovit de un obstacol major: interdictia de a
diseca corpuri umane. Dupa ce sau retras intro clandestinitate periculoasa ei aau obtinut
in sfarsit posibiliattea unei activitati reduse in cateva amfiteatre de disectie.
In periioada Renasterii stiinta si arta au fost mai apropiate ca oricand in istoria omenirii.
Artistii se intereseau de aproape de studiile anatomistilor la care participau uneori. Ei
urmareau un scop dublu: pe de o parte punerea talentului lor la dispozitia anatomistilor
care aveau nevoie de ei pt a insoti studiile scrise cu imagine anatmice iar pe de alta parte
de a se perfection ei insisi in reprezentarea corpului uman.
In timpul perioadei medicevale erau acceptate sic opiate ilustratii anatomice mai
vechi, care contineau numeroase greseli. In general insa, cei care executau reproduceri
dupa ilustratii mai vechi introduceau la randul lor noi erori fie din necunoastere fie dat
tehnicii deficitare.
Primele ilustratii anatomice tiparite pastrau vechea traditite a manuscriselor medieval.
Lucrarea Fasciculuc medicinae era o colectie de scrieri contemporane pt medicii
practicieni. La prima editie, din 1491, a fost folosita pt prima data gravura in lemn pt o
ilustratie anatomica. Ilustratiile cuprindeau desene care indicau localizarilee unde se
putea practica sangerarea. Ele erau insotie de explicatii scrise pe marginici. Disectiile
erau prezentate intro maniera primitive si lipsita de realism.

SUBIECTUL 7
Iatrochimia proclama identitatea dintre procesele biologice si combinatiile
chimice pe care cercetatorii le urmareau in retortele din laboratoarele lor
Abia odata cu Paracelsus(1493-1541)alchimia s-a despartit definitiv in doua
directii : una a sarlatanilor care ducea la ridicol si temnita si alta a ganditorilor cu
minti clare si ascutite care prin munca perseverenta , pusa in slujba adevarului care
duce la progres.Medicul si alchimistul elvetian Paracelsus in lucrarea sa Opus
pararuirum fundamenteaza iatrochimia si enunta cele trei esente pure :Mercursulf-sare-unde sulful este principiul combustibilitatii caci arde total fara sa lase
cenusa.
Paracelsus foloseste sulful pentru tratarea bolilor de piele .Trebuie mentionat ca
si astazi sulful se foloseste la tratarea scabiei si a altor afectiuni dermatologice.
Cu mult inaintea lui Paracelsus , la romani Claudius Galenus (131-201) medical
lui Marc Aureliu dezvolta farmaceutica si creeaza o doctrina intemeiata pe
observatii si experimente. Paracelsus enunta definitia iatrochimiei- stiinta
utilizarii chimiei in medicina.El considera ca starea de boala este provocata de
lipsa unor substante si pentru inlaturarea ei este necesar ca acestea sa fie redate
organismului . Tot lui i se datoreaza introducerea in terapeutica a numeroase
preparate anorganice cum ar fi preparatele mercuriale in tratamentul sifilisului in
locul unor extracte din plante .Tot el foloseste notiunea de principiu activ care a
determinat imbogatirea terapeuticii cu numeroase substante organice.
Ca profesor la Basel, Paracelsus a iniiat curentul iatrochimic. El credea c toate
corpurile organice sunt alctuite din mercur, sare i sulf i lega bolile de lipsa ori
excesul acestor elemente. Principiul care st la baza iatrochimiei este deci chimia
pus n slujba medicinei i este reprezentativ pentru chimia farmaceutic.
A introdus chimia in terapeutica. Paracellsus a preconizat cura de ape minerale,
a recomandat opiul in combinatie cu mercurul, sulful, fierul , arsenicul , sulfatul
de cupru si potasiu in asa numitul specificum purgans paracelsi a popularizat
tincturile
si
extractele
alcoolice
O parte din urmaii lui Paracelsus, folosind n mod exigent unele medicamente
toxice, erau pe punct de a compromite ideile sale. Unul dintre cercettori care a
introdus n fapt experiena n baza studiului fenomenelor chimice a fost Johann
Baptist van Helmont (1577-1644). A fost adeptul teoriei galenice, dar cu timpul a
devenit un aprtor al iatrochimiei. n lucrarea ndreptar pentru prepararea
medicamentelor s-a preocupat de problema mecanismului de aciune a
medicamentelor asupra organismului. A fost primul care a comparat greutatea
urinei
cu
cea
a
apei
si
a
determinat
densitatea.
O parte din urmaii lui Paracelsus, folosind n mod exigent unele medicamente
toxice, erau pe punct de a compromite ideile sale. Unul dintre cercettori care a
introdus n fapt experiena n baza studiului fenomenelor chimice a fost Johann
Baptist van Helmont (1577-1644).
Subiectele 9,10
-sec.18 debuteaza cu realizari in domeniul medicat,filosofic,si fizico-chimic;
-1700-De morbis artificium(despre bolile meseriasilor),tratatul italianului
Bernardino da carpi Ramazzini;
-cativa ani mai tz apare Teoria medica vera(Adevarata teorie medicala)Georg
Ernest Stahl;
-in traducere Latina Cautarea adevarului de Rene Descartes;
-1704 Isaac Newton Traite doptique iar Denis Papin ia marile in stapanire cu
inventia sa,vaporul;
-R.A.Reaumur(1683-1757),fizician-chimist-naturalist,studiaza experimental sucul
gastric(1713);
-1710 Tratatul asupra principiilor cunoasterii omenesti ale olandezului Berkley;
-este un secol plin de tratare si de premieri medicale; o epoca in cae filosofarea
devine un mod intellectual;
-medicina Secolului Luminilor este sensibila la competitia de idei, actiuni si
rezultate, atenta la propriile ei imperative, posibilitati si obiective; nu opereaza cu
imaginea unui tip uman construit in birou, sau in ideal, ci unul vazut in natura sa
fiziologica si-n perspective restaurarii sanatatii sale integrale; este in spiritual
medicilor sa distinga intre traditie= experienta milenara si anacronism=
vechiul depasit de evidente.
-pentru medicina, circulatia de idei, schimbul de experienta, este mai mult decat
sensul originar al conceptului de cosmopolitism(universalizare) este insasi
salvarea vietii;
-prof.Christian Rickmann Univ din Jena, Johann Peter Franck(1745-1821) in
Sistemul unei politii sanitare complete Franck scrie despre un invatamant
medical specializat;
-1787 Viena policlinica pt copii;
-1769 Londra dispensar pt copii bolnavi;
-la sf sec.18 incepe constructia la Paris a celui mai mare spital din Europa pt copii,
in folosinta in 1802;
-spre sf sec. in 1796 se incepe vaccinarea antivariolica;
-1794 Vincenzo Chiarugi (1759-1820), medic si psihiatru Italian, fondator al
spitalului Sf.Bonifacio;
-G.Cardano infiinteaza un invatamant pt surdo-muti;
-spaniolul Pedro Pouve proiecteaza un invatamant propriu-zis pt aceasta categorie
de handicapati fizici;
-in Franta Rodrigues Pereire se ocupa de scolile pt handicapati(speciale);
-in Germania Heinicke infiinteaza la Leipzig(1788)o scoala speciala;
-in sec.urmator apar numeroase asemenea scoli in Europa;
-Francesco Torti Tratat asupra folosirii chimiei(1709);
-Felice Fontana(1720-1805) naturalist si psiholog florentin, experimenteaza
stricnina, morfina, emetine, iodul, cianurile;

SUBIECTUL 11
1.
Trasaturi generale
Medicina inregistreaza incepand cu sec. XIX un puternic avant, primele decade
sunt marcate de continuarea conceptiilor medicale din sec. XVIII ulterior doua
realizari importante : anestezia si descoperirea microorganismelor au schimbat
radical cursul medicinei.
Medicina sec. XIX s-a caracterizat prin realizarea cercetarilor de laborator
(medicina experimentala), folosirea electricitatii in realizarea unor analize,
dezvoltarea tehnicii de depistare a bacteriilor,microorganismelor, folosirea unor
subsatnte pentru reducerea durerilor- anestezia, care a dus la dezvoltarea
chirurgiei, evidentierea rolului asepsiei si antisepsiei in reducerea ratei
mortalitatii, deasemenea evidentierea importantei tratamentelor balneare, precum
si a utilizarii razelor X in vizualizarea unor anomalii a organelor interne si a
scheletului .
Revolutia industriala a dus la aglomerarea oraselor si la necestatea organizarii
medicilor, spitalelor si a activitatilor de sanatate.
Principala tinta a medicinei preventive era aprovizionarea cu apa potabila si
indepartarea gunoaielor si a apelor reziduale, factori ai raspandirii maladiilor.
Starea de sanatate a muncitorilor conta pentru obtinerea unei productivitati
crescute.
Edwin Chadwick, comisar regal a stabilit reglementari pentru indepartarea
gunoaielor si pentru protectia mediului.Cu toate acestea la mijlocul sec. XIX
devasta Londra( 14.000 morti) .
La inceputul secolului Franta era liderul in dezvoltarea medicinei(descrierea
separarii nervilor din maduva spinarii, informatii privind nutritia- valoarea
proteinei, s-a descoperit siringa intr-o forma asemanatoarea cu cea din zilele
noastre, elaborarea unor noi medicamente prin sinteza chimica,etc.).
2.
2.Noi perspective , domenii de activitate si exigente

2.1

Medicina experimentala
Fondatorul fiziologiei experimentale a fost Claude Bernard care s-a dedicat in
exclusivitate cercetarii de laborator, a elaborat numeroase lucrari in care a
prezentat descoperiri importante in urma experimentelor. A pus bazele cercetarii
stiintifice in fiziologia experimentale in lucrarea ,,Introducere in studiul
medicinei experimentale.Alte studii experimentale au fost elaborate de
:Ch.Ed.Brown fondatorul endocrinologiei,W.Beaomont observatii si
experimente asupra sucului gastric si a digestiei, I.Pavlov cunoscut prin
cercetarile asupra reflexelor conditionate si in domeniul digestiei(1904-Premiul
Nobel).

A fost adeptul teoriei galenice, dar cu timpul a devenit un aprtor al iatrochimiei. n


lucrarea ndreptar pentru prepararea medicamentelor s-a preocupat de problema
mecanismului de aciune a medicamentelor asupra organismului. A fost primul care a
comparat greutatea urinei cu cea a apei si a determinat densitatea. A artat de exem plu
c sucul gastric are caracter acid i a explicat apariia unor boli prin creterea cantitii i
a recomandat n unele boli de stomac ageni alcalini. A fcut numeroase experiene cu
lichide biologice din corpul uman. Prin aceste ncercri timide a pus bazele fiziologiei
chimice. Datorit ideii c anumite corpuri se conserv n diferite transformri, chimic se
nfiripeaz noiunea de element, Van Helmont fiind ntemeietorul chimiei pneumatice.
El credea ca toata material poate fi in final redusa la apa. A pus bazele conceptiei
conform ca boala reprezinta o entitate distincta cu o existanta parazitara in organism.
In urma unor experimente Van Helmont a ajuns la concluzia ca fermentii ( enzimele )
reprezinta o componenta fundamentala a tuturor mecanismele fiziologice. Considera ca
febra reprezinta o reactie a organismului la dezechilibrul celor 4 umori de asemenea el
era impotriva folosirii sangerarii si a purgativelor respingand rolul lor in restabilirea
echilibrului umorilor.Folosea in terapeutica in special produse de natura chimica.
nainte de el nu se fcea o distincie ntre aer i celelalte gaze, el fiind primul care a
introdus noiunea de gaz. Cercetri aprofundate a fcut ns asupra bioxidului de carbon
pe care l-a preparat din piatr de var i acizi i l-a numit gaz sylvestre, artnd c este
identic cu gazul rezultat din arderea crbunelui sau la fierberea sucului de strugure.
Operele lui complete au fost editate de fiul su, n 1648, Ortus medicinae vel opera et
opuscule omnie.
SUBIECTUL 8 Iatromecanica ( iatrofizica ) considera ca organismul uman este
un mechanism care functioneaza in virtutea acelorasi principii matematice si legi fizice
care domina si lumea anorganica.
Pentru majoritatea iatromecanistilor fenomenele biologice esentiale se petrec la nivelul
substantei solide si nu la cel al lichidelor din organism. Conceptia solidista inlocuieste
astfel conceptia umoralista care domina de multe secole. Sanctorius-( 1561- 1636)
reprezentant al curentului mecanicist a construit termometre si a redat studii importante
in domeniul fiziologiei metabolismului.A determinat modificarile greutatii corporale in
urmele ingerarii de alimente , excretie si perspiratie. A reprezentat o abordare noua a
proceselor fiziologice. a observat c greutatea organismului uman se modific nencetat.
El a construit un cntar mare si asezat ore n sir pe acest cntar si urmrea propria
greutate. Peste noapte, Sanctorius pierdea aproape un kg. Cauzele sunt multiple: prin
ndeprtarea CO2 din organism, greutatea omului scade cu 75-85 g n 24 ore. Pe cale
pulmonar se evapor 150-500 g ap zilnic, iar prin piele si mai mult.Giovanni
Alfonso Borelli ( 1608 1679 ) cel mai de seama reprezentant al iatromecanistilor . A
incercat sa aplice principiile mecanice in domeniul medicinei efectuand remarcabile
studii asupra muschilor , masurand forta de contractie si precizand deosebirea dintre
musculatura voluntara sic ea autonoma.Giorgio Baglivi ( 1669 1707 ) era
supranumit Hipocrate al Italiei. considerat extremist in dom. Iatromecanicii , a incercat
sa realizeze asocieri intre fiecare organ si o anumita masinarie.
-William Withering(1785)proprietati miraculoase ale digitalei(degetel),din frunze se
extrage digitalina cu efecte cardiotonice,reglatorii si ca diuretic;
-Erasmus Darwin(1751-1802),experimente asupra digitalei, cardiopatii hidropice;
-1702 acidul basic;1792 alcoolul absolute;uleiuri analgezice;
-1773 Ronelle le Jeune descopera uree in secretia renala;
-Domenico Cotugno izoleaza o albumina coagulata in secretia renala(1764);
-Van Helmout descopera in urina sedimente de sare marina, ammoniac;
-1775 Pool si Dobson descopera in urina diabeticilor zahar;
-1797 John Rollo descopera glucoza in sange zaharul strugurilor,prima analiza
chimica a sangelui;
-Laurent Lavoisier(1743-1794) stabileste legile conservarii materiei; studiaza compozitia
aerului si apei, demonstreaza rolul O2 in combustii si-n respiratie, ardere ce degaja
caldura; descopera procesul chimic in fiziologia respiratiei(1743).Face primele
masuratori calorimetrice; cu descoperirile lui Lavoisier incepe biochimia ca stiinta;
-1704 Newton Traite doptique 1728 apare fotometria;
-1730 Reamur scara termometrica la 4 ani dupa celei a lui Fahrenheit;
-1744 Krantzenstein, efectele electroscopiei, medical Halle o aplica in paralizii(1795);
-1786 Galvani-electricitate de origine musculara explicate in De viribus electricitas in
motu musculari(Despre puterea electricitatii in miscarea muschilor);
-1792 Volta demonstreaza electrostimularea fiziologica;
-1715 cel dintai tratat medical de variolizare preventive tiparit la Venetia de Pylario care
l-a slujit p Brancoveanu 12 ani la Bucuresti;
-variola ia cu asalt Parisul(1719) continental(1774) Londra(1720) Marsilia(1721)
-bolile profesionale sunt prezentate de Bernardino Ramazzini De morbis
artificium(Despre bolile mestesugarilor);
-vaccinarea antivariolica a medicului Edward Jenner este epocala dar ca si chinina si
digitala va intra in uz larg in secolul urmator;
-febra tifoida,atent studiata de Morgagni(1761) boala a mainilor nespalate care va fi
stopata odata cu descoperirea medicatiei antibiotice la jumatatea sec.20;
-Anatomia patologica de Morgagni;
-Giovani Battista Morgagni(1682-1771) la 19 ani sustine doctoratul in medicina;gaseste
cele 150 cazuri de tuberculoza pulmonara,perfecioneaza tehnica disectiei;
-Francois Xavier Bichat(1771-1802) publica in 4 ani:Traite des membranes en general,
des diverses membranes en particuler(1799);Recherches physiologiques sur la vie et la
mort(1800);Anatomie generale appliqu a la physiologie et a la medicine(4 volume)
viata pt Bichat este suma totala a functiilor care se opun mortii;
-Herman Boerhaave(1668-1738) se remarca prin studii anatomo-clinice; l-au preocupat
chimia,activitatea chimica,invatamantul medical si fiziologia;Elementa chimica,
Institutiones medicae(1708), De usu ratiocinii mechanici in medicina(1703);
-Leopold Auenbrugger(1792-1809) publica un tratat privind percutia toracelui ca metoda
de investigare clinica; percutia intra in practica curenta insa dupa ce Jean Nicolas
Corvisart(1755-1821) traduce in limba franceza(1808) cartea Inventum novum ex
percusione thoracis humani dupa o jumatate de secol; cu ajutorul percutiei maladiile
pulmonare ajung sa fie cunoscute;

SUBIECTUL10.
Giovanni Morgagni
(25 februarie, 1682 6 decembrie, 1771)
Medic si anatomist italian
A pus bazele anatomiei patologice
A fost prof de anato la Padova din 1775 si pana la moartea sa
A stabilit ca fiecarei modificari anatomice ii corespunde o modificare functionala
specifica.
A publicat o lucrare intitulata despre sediile si cauzele bolilor studiate cu ajutorul
anatomiei.Aceasta lucrare sintetizeaza experienta unei activitati clinice de aproape jum
de
secol,pe
bazaa
500
de
disectii.Tratatul
cuprinde
5
parti:bolile
capului,toracelui,abdomenului si afectiunile chirurgicale
Boerhaave
n. 31 decembrie 1668 - d. 23 septembrie 1738
a fost medic, botanist i umanist olandez. Este considerat ca fiind fondatorul
nvmntului medical clinic.
Prof la universitatea din Leyden
Nu a facut descoperiri decisive in nici un domeniu al stiintei,a fost un pedagog desavarsit
si un f bun autor de manuale.
Publica un tratat de chimie ,un manual de fiziologie institutiile medicale
Multi dintre elevii lui au devenit somitati stiintifice
Auenbrugger
n. 19 noiembrie 1799 - d. 18 mai 1809
Este considerat unul dintre fondatorii medicinei moderne. A introdus tehnica de
examinare prin percuie.
Observa ca lovind cu degetul in torace se aud diferite zgomote,in functie de conditia
patologica.Sunetul mat i-a permis sa puna diagnosticul de pleurezie
Bichat
n. 14 noiembrie 1771 - d. 22 iulie 1802
a fost anatomist, fiziolog i medic francez
Este considerat ntemeietorul histologiei i patologiei modern
Tatl, medic, i-a fost primul instructor.
Bichat a studiat matematica, apoi medicina la Montpellier. n perioada 1791 - 1793,
studiaz la Lyon chirurgia i anatomia sub conducerea profesorului i chirurgului Marc
Antoine Petit
Intr-o singura iarna a efectuat 600 de necropsii.
A demonstrate ca fiecare organ e format din tesuturi diferite,fiecare avand functie
diferita
A decedat in urma unei disectii contactata in sala de disectie.
Corvisart Medical lui napoleon
Recunoaste importanta percutiei pt investigatia clinica si reediteaza in traducere opera
lui Auenbrugger
Edward Jenner
cunoscut pentru cercetarea i munca lui introducnd un vaccin pentru variol, o boal
care a ucis milioane de oameni de-a lungul secolelor.
Punctul de plecare a fost observatia ca o anumita boala intalnita la bovine,provoaca la
om o afectiune benigna,care il protejeaza ulterior de imbolnavirea cu variola.Dupa 20 de
ani de cercetare acesta a spus ca vaccine apara de variola si nu prezinta nici un risc.A
trecut la aplicarea acestei metode,luand puroi idintr-o pustule si punand-o pe degetele
celeilalte.Incercare a de a-l varioliza pe cel vaccinat nu a reusit.
Luigi Galvani
n. 9 septembrie 1737, Bologna, Italia d. 4 decembrie 1798, Bologna
Galvani a studiat la nceput teologia, ulterior medicina, ntre anii 1762-1775 fiind ns
profesor de medicin la catedra de anatomie din Bologna
Galvani a observat fenomenul de contracie a muchilor scheletici de la piciorul de
broasc la o excitare cu un curent electric. Prin aceast descoperire, el a pus bazele
pentru cercetrile ulterioare a electrochimismului celular.
Ramazzini
n. 3 noiembrie 1633 - d. 5 noiembrie 1714
S-a nscut la Carpi, Provincia Modena. n 1659 i ncheie studiile de medicin la Parma.
n 1682 obine un post de profesor n acest domeniu n cadrul Universiti din Modena
Pentru tratamentul malariei, Ramazzini propune chinina, un alcaloid extras din scoara
arborelui numit n Peru "Quina" sau "Quina-Quina".
Ren Lannec
n. 17 februarie 1781 - d. 13 august 1826
Lannec a inventat stetoscopul n 1816. Utiliznd mai multe foi de hrtie rulate n form
de cilindru pentru a asculta pieptul unui pacient, a observat c sunetele se aud
amplificate i mai clar.
Volta: Constatarile experimentului lui Luigi galvani si Alessandro Volta au deschis largi
perspective electrofiziologiei nervilor si muschilor.Au evidentiat forta electrica proprie a
tesuturilor ,forta ce se exteriorizeaza mai ales in mom contractiilor musc.
Jenner
cunoscut pentru cercetarea i munca lui introducnd un vaccin pentru variol, o boal
care a ucis milioane de oameni de-a lungul secolelor
Punctul de plecare la constituit obs ca o boala, vaccina,intalita la bovine provoaca si la
om o afectiune benigna,acre il protejeaza ulterior impotriva imbolnavirii de variola. La
14 mai 1796 , Jenner testeaz vaccinul contra variolei, pe James Phipps, un bieel de opt
ani. nc decnd era student la Medicin, a observat c pacienii care dezvoltau variola
taurinelor (o maladie infecioas a vacilor caracterizat prin erupie cutanat i
transmiterea la om) erau protejai mpotriva variolei. Prin urmare, l-a vaccinat pe James,
fiind sntos, cu puroi luat de la o persoan bolnav de variola taurinelor i ulterior a
demonstrat c aceast persoan era protejat mpotriva inoculrii voluntare cu variol

2.2 Anestezia
H.Davy a observat rolul oxidului de azot in reducerea durerilor si a propus folosirea lui
in anestezie.Pana in 1831 toti cei trei anestezici de baza: eterul, oxidul de azot si
cloroformul fusesera descoperiti, dar proprietatile lor sedative au fost folosite in scop
medical mai tarziu.
Eterul a fost utilizat pentru prima data intr-o operatie sub anestezie generala de catre
chirurgul Cr.W.Long in anul 1842, dar a fost acceptat dupa anul 1846 de doctorul
Morton la Boston si Liston la Londra.Un an mai tarziu J.Y.Simson , doctor ginecolog, a
demonstart ca cloroformul produce mai putina agitatie, tuse si greata, si a fost
anestezicul cel mai folosit o lunga perioada, dar s-a demonstrat ca eterul este mai sigur
in operatiile de lunga durata.
Oxidul de azot a fost folosit pentru prima data de stomatologul H.Wells in 1848.El
reprezinta si in zilele noastre cel mai sigur si usor mijloc pentru a induce anestezia
pentru operatiile mici, iar in cele majore pentru a fi combinat cu agenti mai puternici.
Alt anestezic, cocaina,folosita de Niemann, Freud si Halsted.
Folosirea anestezicilor au dus la dezvoltarea chirurgiei.
2.3. Bacteorologia
J.Henle, la mijlocul sec. XIX, a dedus ca microorganismele pot fi cauzele unor
infectii.Primele studii referitoare la natura patogena a bacteriilor au fost facute pe
bacterii de dimensiuni mari, usor observabile(bacilul antraxulului care provoaca boli
fatale la animale).
J.Lister a tras concluziile ca exista in aer particole invizibile, responsabile de infectii, pe
care le-a numit ,,praf bolnav.
L.Pasteur a demonstrat rolul germenilor patogeni in declansarea unor boli si a
descoperit posibilitatea de imunizare prin vaccinare impotriva tuberculozei.
Robert Koch si Victor Babes,fiecare in parte, au pus la punct un tratament antirabic.
2.4. Imagistica medicala
In anul 1895 , W.C.Roetgen a descoperit razeleX.La inceput ele au fost folosite in
medicina pentru diagnosticarea fracturilor si a deformarii oaselor.Mai tarziu au inceput
sa fie evidentiate anomalii ale toracelui si a tubului digestiv.La sfarsitul sec. XIX,
W.B.Canon a descoperit ca o mixtura de bismut si bariu, substante radio-opace,
delimitau in mod clar intestinele dupa expunere la raze X.In zilele noastre,suspensii
similare,fac accesibil intregul tub digestiv la examenele radiologice.
2.5. Electrofiziologia
G.B.A.Duchenne a fost unul din fondatorii neurologiei in Franta si a fost primul care a
facut apel la folosirea curentului electric pentru a trata pacientii bolnavi de reumatism si
pentru a studia muschii.

2.6. Asepsia si antisepsia


I.Semmelweis a demonstrat natura contagioasa a infectiilor post-partum, analizand
evenimentele care au avut loc in saloanele de obstretica din Spitalul general din Viena.A
observat ca rata mortalitatii ,in saloanele in care se pregateau studentii ,ajungea la
aproximativ 20%, iar in saloanele in care lucrau medicii si asistentele, rata mortalitatii
era de 3%.A ajuns la concluzia ca este foarte important pentru stoparea raspandirii
infectiilor si scaderea ratei mortalitatii, mediul aseptic.A cerut medicilor si studentilor
sa-si spele mainile cu apa si sapun si sa le cufunde intr-o solutie clorinata, inainte de a
intra in salon si dupa fiecare operatie de examinare.
Continuatorul acestei teorii J.Lister a observat ca o fractura inchisa se vindeca mai
repede(o protejeaza pielea impotriva infectiilor), si a folosit o solutie de acid carbonic
pentru a distruge orice bacterie.Alaturi de L.Pasteur care a folosit temperaturile inalte
pentru a face mediul aseptic, au pus bazele antisepsiei(sterilizarea materialelor
chirurgicale sau de injectare)
2.7. Homeopatie
Samuel Hahnneman a fost fondatorul medicinei homeopatice, bazate pe principiul
,,similia similibus curantur(prescrierea unor droguri care la omul sanatos ar produce
simptome asemanatoare celor ale bolii care ar trebui tratata) si pe utilizarea
medicamentelor in doze foarte mici.

SUBIECTUL 12

A izolat bacilul antraxului.Atunci cand a fost solocitat de fermieri sa investigheze cauza


holerei la gaini ,nici nu a intuit ca va ajunge sa descopere metoda de prevenire a
antraxului.Intorcandu-se dintr-o vacant a observant ca unele culture ale germenilor care
produc holera gainilor pe care le pregatise inainte de plecare erau inoffensive atunci cand
erau injectate la gainile sanatoase si ca daca acesetea erau injectate ulterior la gaini
sanatoase ele nu faceau boala..A concluzionat astfel ca microbii crescuti intr-un anumit
interval de temperature erau inofensivi
Incepand cu 1875 a descoperit o serie de agenti patogeni pt om:stafilococul,streptococul
Henri Becquerel
fost un fizician francez, laureat al Premiului Nobel n domeniul fizicii n anul 1903, a
urmare a descoperirii fenomenului de radioactivitate spontan. n anul 1896
experimenteaz cercetnd fosforescena srurilor de uraniu.
Dup ce unele preparate radioactive le-a depus n ntuneric cu o plac fotografic,
obsearv negrirea plcii fotografice determinat de radiaiile probelor de uraniu.
Aceasta dovedete existena radiaiilor care se comport altfel ca i razele de lumin
vizibil.
n anul 1903 primete Bequerel premiul Nobel n domeniul fizicii mpreun cu fizicienii
francezi Pierre Curie i Marie Curie pentru munca de cercetare depus n domeniul
radioctivitii.
El primete premiul ca recunoatere a meritelor sale deosebite, pe care le-a realizat
prin descoperirea radioactivitii naturale.
Dup numele fizicianului francez va fi denumit Bequerel unitatea de msur pentru
radioactivitate.
Pierre Curie (n.15 mai 1859 - d.19 aprilie 1906) a fost un fizician francez, pionier n
studiul radioactivitii, laureat al Premiului Nobel pentru Fizic n 1903
mpreun cu profesorul Desains studiaz lungimile de und ale radiailor calorice, iar
mpreun cu fratele su mai mare Jacques, efectueaz lucrri asupra cristalelor
descoperind piezoelectricitatea. n 1882, el prsete Sorbona pentru a deveni ef de
lucrari la coala de fizic i chimie din Paris. i-a dat teza de doctorat din cercetrile
asupra magnetismului.
Marie Curie a fost o savant polonez stabilit n Frana, dublu laureat a Premiului
Nobel. A fost prima femeie care a primit un premiu Nobel i singurul savant care a
primit dou premii Nobel n dou domenii tiinifice diferite (fizic i chimie). A
introdus n fizic termenul de radioactivitate. Este cunoscut pentru cercetrile sale n
domeniul elementelor radioactive, al radioactivitii naturale i al aplicaiilor acestora n
medicin. ncepe cercetri n domeniul radioactivitii, la care se va altura curnd i
soul su, descoperind mpreun noi elemente radioactive: poloniul i radiul. Pentru
aceste cercetri primesc ammdoi Premiul Nobel pentru Fizic n 1903, mpreun cu
Henri Becquerel. Dup tragica moarte a lui Pierre Curie, accidentat mortal de o trsur
n 1906, Maria Curie continu singur cercetrile. n 1911 i se decerneaz Premiul Nobel
pentru Chimie.
Rudolf Virchow
a fost un medic i renumit patolog german, fondator al patologiei celulare
Celebrul su dicton Omnis cellula e cellula ("Orice celul provine din alt celul") a
modificat radical gndirea medical n direcia unui nou concept, i anume considerarea
apariiei bolilor drept consecin a turburrilor n structura i funciunea celulelor
organismului. Alte contribuii eseniale ale lui Virchow la dezvoltarea medicinii sunt
descoperirea i izolarea nosologic a leucemiei, precum i studiile sale asupra naturii
trombozei, inflamaiei venoase i emboliilor, principiile stabilite de el fiind i astzi
valabile
Virchow s-a angajat pentru introducerea unui sistem social de ocrotire sanitar a
populaiei, contribuind la nfiinarea primelor spitale comunale (Friedrichshain, 1874 i
Moabit, 1875) n Berlin. Tot la iniiativa lui, a devenit obligatorie n Prusia examinarea
n|abatoare a crnii de porc, pentru prevenirea infestrii cu Trichine. n 1869, Virchow a
avut un rol determinant n construirea unui sistem de canalizare i depurare a apelor
menajere i a unei aprovizionri centrale cu ap potabil n Berlin.

Ignaz Semmelweiss
a fost medic maghiar
a descoperit c, prin simple msuri de igien n clinicile de obstetric, poate fi drastic
redus riscul de apariie a febrei puerperale.
A observant ca rata mortalitatii era mai mare in saloanele cu paciente consultate de
student decat in saloanele de care se ocupau asistentele.El a descoperit ca in primul salon
medicii veneau de la disectii su examinau pacientele pe cand in cel de-al doilea salon
prof si assist. Nu luau parte la autopsii.Suspiciunile acestuia au crescut in momentul in
care un coleg de-al sau murise in urma infectiei contactate dup ace s-a taiat cu bisturiul
in timp ce autopsia o vixtima a febrei pueretale.Acesta a cerut medicilor si studentilor sa
cufunde intro sol clorinata mainile inainte sa consulte pacientele si rata mortalitatii a
scazut.
Joshep Lister
A observant ca in cazul fracturilor inchise vindecarea se facea fara complicatii si ca
atunci cand fracturile erau deschise,interveneau numeroase infectii.Aceste infectii
apareau frecvent si dupa amputatii.El a tras concluzia ca exista in aer particule
responsabile de aceste infectii
Studiind scrierile lui Pasteur, Lister i d seama c fermentarea i putrezirea pot avea loc
i n absena oxigenului i aceasta n prezena anumitor microorganisme. Tratnd
instrumentele chirurgicale i rnile cu fenol, Lister ajunge la performana (1869) de a
reduce mortalitatea operatorie de la 50 la 15 la sut.
William Morton
Morton a folosit eterul pentru a anestezia doi pacienti la Spitalul General din Boston,
Massachusetts, pe 16 octombrie 1846, n fata unei audiente formata din chirurgi
renumiti. Rezultatele au fost publicate si anestezia a fost curnd folosita peste tot n lume
James Simpson
Multi dintre noi nu si-ar imagina chirurgia moderna fara anestezice. Totusi, acestea nu au
fost folosite mereu. Cu cteva sute de ani n urma, interventiile chirurgicale se faceau
fara anestezie si astfel pacientii erau supusi unor chinuri groaznice.
Simpson nu a fost multumit de eter,care incepuse sa fie utilizat ca anestezik la acea
vreme, si a dorit sa caute alt anestezic. Auzind despre experimentele francezului Jean
Pierre Marie Flourens, s-a concentrat pe cloroform.Cloroformul devenise cea mai des
folosita metoda de anesteziere generala.Dupa o perioada s-a ajuns totusi la concluzia ca
eterul era mai bun pt anesteziile de lunga durata
Ilia Mecinikov
a fost microbiolog, imunolog, anatomist i zoolog rus, cunoscut pentru cercetri de
pionierat n domeniul sistemului imunitar i pentru descoperirea tratamentului holerei.
Pentru cercetrile sale n domeniul fagocitozei, n 1908 i s-a acordat Premiul Nobel
pentru Medicin.
Samuel HAhnemann
a fost medic, scriitor i traductor german
Printele homeopatiei, Hahnemann, a fost un medic cu o gndire original care a
devansat mult lumea medical de la nceputul sec. XIX
Samuel Christian Hahnemann s-a nscut la Meissen, n sud-estul Germaniei, pe data
de 10 aprilie 1755
Teoria vitalist introdus de reprezentanii colii de la Montpellier considera c
organismul posed o "for vital", o energie specific uman responsabil de toate
activitile fiziologice din corp. Astfel de teorii ale sec. XVIII nu au reuit ns s
promoveze nite metode terapeutice eficiente iar cantitile mari de droguri folosite,
frecvent n amestecuri, purgaia excesiv, sngerarea nu ofereau alinare pacienilor.
Hahnemann era mpotriva acestor metode i n lipsa unor mijloace corespunztoare de
tratament el recomanda o alimentaie echilibrat, exerciiile fizice i aerul curat. A
combtut de asemenea metodele brutale de tratare a bolnavilor psihici recomandnd
blndeea i rbdarea

SUBIECTUL 15 Medicina geto dacica


Nu ne putem gandi la o clasa de intelectuali daci deoarece societatea sclavagista
geto-daca nu facuse foarte multe progrese in domeniul stiintific pentru a aparea o
asemenea stratificare. Dar, dupa modelul multor societati antice, existau oameni
care posedau si utilizau un minim de cunostinte stiintifice. Cei responsabil de
progresele stiintifice sunt considerati preotii daci, care nu ezitau sa-si sporeasca
autoritatea asupra maselor prin folosirea unor elemente de stiinta empirica. Preoii
geto-daci practicau i medicina.
Consemnarile lui Iordanes sunt completate si de alte izvoare. Platon vorbea despre
ideea vrednica de medicina moderna de a trata in acelasi timp si corpul bolnavului
si psihicul, idee pe care i-o atribuia lui Zamolxis si care este are corespondente cu
principiile scolii medicale din Cos. Herodot spunea despre daci ca se cred
nemuritori si ca dupa credinta lor, ei nu mor, ci cel ce-si da sfarsitul se duce la
zeul Zamolxis; unii dintre dansii cred ca acesta este Gebelezis (Hadrian
Daicoviciu).
Herodot expune ceea ce a aflat de la grecii ce locuiau in Helespont si la Pont: ca
Zamolxis a fost sclav al lui Pitagora si ca dobandind libertate, ar fi strans multa
bogatie, si astfel, cu averea castigata, s-ar fi intors printre ai sai. Deoarece tracii
traiau in saracie si erau neinvatati, acest Zamolxis, intrucat traise printre heleni,
indeosebi in preajma lui Pitagora, omul cel mai intelept al Heladei, cunoscand
modul de viata ionian a cerut sa i se cladeasca o sala de primire unde le oferea
ospete cetatenilor si ii invata ca ei nu vor muri niciodata, ci numai se vor muta in
alt loc unde se vor bucura vesnic de toate cele bune. A poruncit sa i se faca o
locuinta subterana si a disparut din mijlocul oamenilor sai, coborand in incaperea
subterana, unde a stat ascuns trei ani. Tracii l-au regretat, iar in anul al patrulea el
s-a ivit iarasi inaintea lor, facandu-i astfel sa creada tot ceea ce le spunea.
Indiferent de realitatea sau neverosimilitatea legaturilor sale cu Pitagora, Herodot
sustine ideea ca Zamolxis a fost un om, un vrajitor. Strabon relateaza ca Zalmoxis
a introdus vegetarianismul printre geti.

Cultul lui Zalmoxis are legaturi puternice cu regalitatea. Atat regele cat si marii preoti
erau medici, arta vindecarii fiind ca la multe popoare ale antichitatii strans legata de
sacerdotiu. Platon relateaza ca Zalmoxis era regele getilor, dar Strabon spune ca
Zalmoxis era preotul celui mai important zeu al getilor, ca acesta a fost asociat cu
regalitatea si ca a fost el insusi venerat mai tirziu ca zeu; se presupune ca traia intr-o
pestera de pe muntele sacru Kogaionon, unde nu l puteau vizita decit regele si mesagerii
sai. Aceasta afirmatie vine in stransa legatura cu relatarea lui Herodot. Un sanctuar de
acest fel, cu un vast complex subteran, a fost gasit la Sarmizegetusa Regia.
Zeul superm vindecator al geto-dacilor era Zalmoxis. Numele unui alt zeu, Derzos (sau
Derzis) care simboliza sanatatea si puterea era inscris pe inele-amulete. Derzis i
principalul zeu dac, Zalmoxis, au fost asimilati n final ntr-un singur zeu, tinand cont de
faptul ca la daci nu putea fi vorba de un zeu aparte, ci doar de un atribut al zeului unic.
In terapie, geto-dacii au utilizat cu succes plantele medicinale, produsele animale,
substantele anorganice si procedeele fizioterapeutice.
Hidroterapia era larg folosita, Dacia fiind vestita pentru apele sale termale. Apele
vindecatoare de la Geoagiu, Calan si Baile Herculane erau cunoscute si pretuite.
In lucrarea Charmides, V, Platon ne vorbeste despre leacurile si descantecele medicilor
traci, ucenici ai lui Zamolxis, despre cari se zice ca au darul sa faca pe oameni
nemurirori. In lucrarile Despre materia medicala, apartinand medicului grec
Dioscorides si Herbarul a carui autor anonim a fost numit Pseudo-Apuleius s-au
consemnat numeroase denumiri dacice de plante. Aceste denumiri nu se gasesc in
lucrarile originale ci au fost introduse de scribi originari din Dacia care traiau la Roma
intr-o copie a lucrarii. Din cele 42 de plante dacice (57 dupa alti autori), care apar in
aceste texte, 26 sunt considerate ca autentic geto-dace, din care 18 au fost identificare de
I.I. Russu. Printre acestea figureaza plante cu efecte anestezice, cicatrizante, sedative etc.
Au fost identificate ca autentice de cercetatorul clujean: baltacina, coada vacii, limba
boului, maselarita, urzica s.a. Acestea oglindesc existenta la daci a unei botanici
medicinale cu indelungate traditii. Leacurile si descantecele lui Zalmoxis se faceau
desigur cu aceste ierburi. Amintim de fumigatia cu samanta de canepa, care la eleni era
inteleasa ca un fel de narcotizare speciala, tinand loc de betie. Herodot care relateaza
despre acest obicei arata ca semintele de canepa erau aruncate pe foc, iar fumul era
inhalat.

In fortificatiile Sarmizegetusei Regia a fost descoperita de I.H.Crisan trusa unui chirurg


de razboi: un bisturiu, o penseta, mai multe vascioare pentru pastrarea substantelor
medicamentoase si o placa mica de cenusa vulcanica. Aceasta cenusa vulcanica,
presarata pe o rana avea proprietatea de a grabi cicatrizarea ei. O analiza chimica a aratat
ca cenusa provine de la un vulcan mediteranean, probabil Etna.
Analizand schelete din morminte datand din epoca bronzului si din neolitic (SarataMonteoru, Ghimbes), s-a constatat ca societatea geto-daca a fost tributara unei patologii
variate. S-au observat leziuni osoase reumatice (atrite, artroze, evidentiate prin
radiorafierea scheletelor), spondiliartrite si tuberculoare. Rahitismul era putin raspandit.
La fel, granuloamele, chisturile si caria dentara, ultima cu o incidenta redusa fata de azi.
Urme de fracturi (bazin, ulna) consolidate si calusurile bune demonstreaza abilitatatile
primilor vindecatori. Unele trepanatii craniene (16 cranii trepanate gasite pe teritoriul
Romaniei) prezinta un tesut cicatriceal, dovada reusitei chirurgicale si a vindecarii. Cele
mai frecvente erau interventiile in regiunea frontala si parietala a craniului. Ele au fost
executate cu cutite de silex (unul gasit la Decea-Mures) sau cu instrumente de fier.
Geto-dacii fiind unul din popoarele mari ale vechii Europe aveau legaturi cu civilizatia si
cultura greaca si romana si deci si cu medicina acestor popoare, inluentandu-se reciproc.
Astfel, cultul lui Asclepios provenea din nord de la traci, iar D. Decev il considera pe
Esculap un zeu traco-get, pe care grecii si l-au insusit. Bustul lui Asclepios a fost gasit la
Capidava (vechi fortificat geto-dacic pe malul drept al Dunarii jud. Constanta).
Geto-dacii cunosteau proprietatile toxice ale veninului de vipera. Ovidiu (poetul roman
exilat la Tomis) mentioneaza obiceiul triburilor geto-dace de a-si unge sagetile cu venin
de vipera. Cutiutele de os pentru farduri descoperite la Poiana sunt considerate ca ar fi
putut pastra si medicamente. Placile de marmura erau cele care serveau la prepararea
alifiilor. Pesariile gasite, de argint si arama, utilizate probabil in prolapsul uterin atesta
cunostintele de ginecologie ale geto-dacilor. Preocupari rudimentare de puericultura sunt
atestate de existenta biberoanelor de lut si ulterior de ceramica.
Sapaturile din Muntii Orastiei aduc la lumina numeroase cisterne si conducte ceea ce
atesta existenta unor preocupari de igiena publica. Apele captate erau aduse in orase prin
olane de pamant ars, protejate cu jgheburi de lemn, acoperite cu scanduri ingropate. In
Callatis, Histria si Tomis s-au pastrat urmele a ccca 40 de conducte de alimentare cu apa
potabila (unele din ele cu o lungime de 10-15 km).

16) Personalitati ale medicinii romanesti

A studiat in tara,a fost asistentul lui Victor Babes.A lucrat in Franta timp de 8 ani ,unde a
studiat anatomia patologica nervoasa
treprinde cercetri pe teme foarte variate, ale cror rezultate apar n numeroase lucrri ca
Cercetri histo-chimice asupra fermenilor oxidani n fenomenele vieii (1924),
Btrnee i rentinerire (1929), Reflexele condiionate. Determinism i cauzalitate n
domeniul biologiei (1938). n afara monografiilor a publicat peste 1000 de articole n
reviste de specialitate
publica la Paris lucrarea intitulatacelula nervoasa
Constantin Parhon
Constantin Ion Parhon s-a nscut la data de 15 octombrie 1874 n oraul Cmpulung
Muscel . atl su era originar din inutul Secuiesc.
A facut studiile Focsani si Buzau. Dupa ce termina liceul la Ploiesti, doreste sa
studieze mai intai stiintele naturale insa in final opteaza pentru medicina. A studiat apoi
la Facultatea de Medicin din Bucureti (1893-1900)
Dupa terminarea stagiului militar,doctorul Parhon cere sa fie numit in postul vacant de
medic la Spitalul Rallet
E considerat unul din parintii endocrinologiei pe plan mondial,acesta inaugurand
publicarea unor studii asupra extractelor glandular,incepand cu tiroida si ovarul.
A publicat la paris in 1909 tratatul secretiile interne,primul din lume care prezinta
problemele de endocrinology
Face studii asupra imbatranirii si considera ca substitutia hormonala poate preveni
imbatranirea.
Nicolae Paulescu
Nicolae Constantin Paulescu om de tiin romn,medic si fiziolog,s-a nascut la data de
8 noiembrie 1863 in Bucuresti
a studiat medicina la Paris, ncepnd cu anul 1888, obinnd n 1897 titlul de Doctor n
Medicin cu teza "Recherches sur la structure de la rate"
n 1906 a elaborat o metod original de extirpare a hipofizei la cine pe cale transtemporal, care ulterior va fi aplicat n chirurgia hipofizei la om
Importante pentru fiziologie si medicina sint studiile sale privind fiziologia normala si
patologica a pancreasului endocrine;este descoperitorul insulinei.
Desi acesta a descoperit insulin,premiul nobel va fi luat de banting si MacLeod.
Parhon a publicat cu 8 luni inaintea celor 2 cercetatori rezultatele studiilor sale,anuntand
ca a preparat un extract apos din glanda pancreatica,pe care l-a numit pancreina.
Grigore T Popa
Grigore T Popa s-a nascut la data de 1 mai 1892 in comuna Suranesti,judet Vaslui.
Studiaza la Iasi(liceu +facultate de medicina).Ajunge professor de anatomie si
embriologie.
Obtine o bursa de Rockefeller de studii in Statele Unite.Ulterior isi continua studiile in
Anglia si Chicago
A cercetat sistemul port hipofizar si a demonstrat existenta unui pachet vascular care
face legatura intre hipofiza si hipotalamus.Primele rezultate ale studiilor sale sunt
publicate in revista The Lancet.Gr Popa e considerat unul din intemeietorii neuro
endocrinologiei

Ion CAntacuzino
n. 25 noiembrie 1863, Bucureti; d. 14 ianuarie 1934, Bucureti
fost un academician, medic, microbiolog, profesor universitar romn, fondator al colii
romneti de imunologie i patologie experimental.
dup terminarea studiilor, lucreaz n Institutul "Pasteur" din Paris ca asistent al lui Ilija
Mecinikov n domeniul mecanismelor imunitare ale organismului.
Cercetari pt combaterea malariei
Combate TBC-ul in Romania
A lucrat in Iasi la spitalul de boli infectioase,a carui director a fost
Incepnd cu anul 1896 public lucrri despre sistemele i funciile fagocitare n regnul
animal i despre rolul fenomenelor electrofiziologice n mecanismele imunitare
Datorit lui Ioan Cantacuzino, Romnia a fost a doua ar din lume, dup Frana, care a
introdus n 1926 vaccinul BCG
Ana Aslan
n. 1 ianuarie 1897, la Brila - d.20 mai 1988, la Bucureti
a fost medic romn specialist n gerontologie, academician din 1974, director al
Institutului Naional de Geriatrie i Gerontologie (1958 - 1988)
n anul 1919, lucreaz alturi de marele neurolog Gheorghe Marinescu.

1952 - prepar vitamina H3 (Gerovital), produs geriatric brevetat n


peste 30 de ri

1980 - a inventat, mpreun cu farmacista Elena Polovrgeanu,


Aslavital, produs geriatric
C.Danielopolu
n. 12/25 aprilie 1884, Bucureti; d. 29 aprilie 1955, Bucureti
a fost un medic, fiziolog i farmacolog romn, profesor universitar la facultatea de
medicin din Bucureti
A studiat interdependena dintre sistemul nervos somatic i cel vegetativ, a creat metoda
viscerografic n medicina experimental i n clinic, a adus contribuii la patogenia i
tratamentul anginei pectoral
A fost o autoritate la nivel mondial n studiul sistemului neurovegetativ, introducnd noi
metode pentru investigarea acestuia, ca de pild, proba atropinei i ortostatismului.
Daniel Danielopolu a fost membru al mai multor foruri tiinifice internaionale, al
academiilor de Medicin din Paris, Madrid i Buenos Aires, precum i al societilor de
medicin din Paris i Viena.

1.Claude Bernard
a fost medic i fiziolog francez. Este considerat printele fiziologiei i fondatorul
medicinei experimentale. Unul dintre marii investigatori tiinifici n domeniul
medicinei, este cunoscut pentru cercetrile sale privind mecanismele digestiei, n
special pentru descoperirea funciei glicogenice a ficatului, a aciunii sucului
pancreatic i a mecanismului vasomotor.
Claude Bernard i consacr ntreaga sa carier studiului fiziologiei.
Un din metodele sale de cercetare era vivisecia. Bernard susinea c progresul
medicinei i necesitatea uurrii suferinei umane ar justifica suferina animalelor,
care era puternic contestat chiar i de ctre soia sa. Aceasta (ca i fiica lor, de
altfel) i-a manifestat n nenumrate rnduri indignarea. Cei doi s-au desprit, iar
ea a devenit o lupttoare mpotriva practicii viviseciei.
2.Robert Koch
a fost un bacteriolog german
a stabilit cauza bacterial a mai multor boli infecioase i a descoperit
microorganismele care cauzeaza antraxul (1876), infectarea rnilor (1878),
tuberculoza (1882), conjunctivita (1883), holera (1884) si alte boli. A fost profesor
la Universitatea din Berlin din 1885 pn n 1891 i ef al Institutului de Boli
Infecioase (pe care l-a fondat tot el), din 1891 pn n 1904. n cursul cercetarilor
sale bacteriologice pentru guvernul german i pentru cel englez, a cltorit n
Africa de Sud, India, Egipt i n alte ri. Cu aceasta ocazie, el a facut studii
valoroase cu privire la boala somnului, malarie, ciuma bubonic, lepra i alte boli.
Pentru contribuiile lui la studiul infeciei tuberculoase, Koch a primit in 1905
Premiul Nobel pentru Fiziologie/Medicina.
3.Konrad Roentgen
a fost un fizician german. Ca profesor al universitii Wrzburg, studiind
descrcrile electrice n tuburi vidate, a descoperit n anul 1895, emisia unor
radiaii penetrante, pe care le-a numit radiaii X
La inceput razele X au fost folosite in medicina pt diagnosticarea fracturilor si a
deformarilor osoase.Ulterior pt studierea tubului digestiv
Rntgen a descoperit razele care i poart numele din pur ntmplare,
experimentnd n laboratorul su efectele descrcrilor sarcinilor electrice de mare
intensitate prin tuburi de sticl umplute cu gaz la presiuni foarte joase
n noiembrie 1895, a descoperit c, dac tubul prin care trece sarcina electric este
izolat cu un carton negru pentru a exclude orice surs de lumin, n condiiile
lucrului ntr-o camer obscur, un carton care are pe una din suprafeele sale
platinocianid baric devine fluorescent, chiar dac este la o deprtare apreciabil
de tub. Rntgen a mers mai departe i a observat c acelai fenomen, al
nregistrrii transparenei unui corp, are loc i folosind plci fotografice. Prima
radiografie din lume a fost fcut la scurt timp de ctre Rntgen, surprinznd pe
clieele fotografice oasele i inelul unei minii a soiei sale
Willem Einthoven
a fost medic i fiziolog olandez
a adaptat pt practica medicala un aparat care permitea masurarea unor curenti
electrici de mica intensitate.Acest aparat a permis pt prima oara inregistrarea
activitatii electrice a inimii,cu ajutorul EkG
Pentru cercetrile sale n domeniul electrocardiografiei i pentru realizarea primei
electrocardiograme i s-a decernat Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicin n
anul 1924.
Louis Pasteur
a fost un om de tiin francez, pioner n domeniul Microbiologiei.
A stability rolul fermenilor in declansarea unor boli.
A demonstrate ca unele creature microscopic sunt responsabile de procesul de
fermentatie.Pasteur a aratat deasemenea ca incalzirea vinului la o temperature de
60 de grade distruge microorganismele care produceau alterarea acestuia,process
numit pasteurizare.

Emil Palade: ->George Emil Palade s-a nascut la data de 19 noiembrie 1912 la
Iasi,a facut scoala primara in orasul natal si liceul in Ploiesti.Dupa terminarea
liceului urmeaza facultatea de medicina din Bucuresti
->pleaca in SUA cu recomandare din partea profesorului sau,Grigore T Popa in
1946 si incepe sa lucreze la Institutul Rockefeller.
Activitate stiintifica:
1. descrie structura ultrafina a mitocondrei si totpografia unor enzime ale catenei
de oxidoreducere celulara.
2.descopera ribosomii, organite implicate in sinteza proteinelor, care, in onoarea
sa, vor fi numite o vreme granulele Palade.
3.descrie, impreuna cu Keith Porter, reticulul endoplasmic, precizandu-i functiile
In 1952 : creaza fixato rul Palade (tetraxoid de osmiu 1% in tampon de veronal
sodic), pentru microscopia electronica.
1974 obtine premiul nobel pt descoperirile din structura celulei( pt contributia sa
la izolarea corpuscurilor celulari,pt punerea in evidenta a granulelor lui
Palade,pentru cercetarile asupra fen biochimice de la nivelul membranei celulare)
impreuna cu colaboratorii:Albert Claude si Christian de Duve
1975 e numit membru de onoare al academiei romane
Victor Babes
Victor Babe s-a nscut la data de 28 iulie 1854 la Viena
Si-a inceput cariera stiintifica ca asistent in laboratorul de Anatomie Patologica de
la Budapesta (1874-1881). Intre anii 1881-1887 devine doctor-docent ( profesor
asociat) si profesor de histopatologie la Facultatea de Medicina din Budapesta. A
efectuat stagii de specializare la Munchen, Heidelberg, Strassbourg, Paris si
Berlin.
Este unul din fondatorii microbiologiei moderne, autor al primului tratat de
bacteriologie din lume
Activitate stiintifica: a descoperit peste 50 de germeni patogeni
A aratat ca bolile carceacul oilor si hemoglobinuria boilor sunt produse de niste
microorganisme( Babesii))
A facut studii despre turbare,lepra,TBC,difterie
A inventat vaccinul antirabic si descopera seroterapia si principiile antibiozei
Pe lng activitatea tiinific a fost preocupat de mbuntirea strii sanitare a
populaiei, n special n combaterea i prevenirea pelagrei.
Gheorghe Marinescu
n. 28 februarie 1863, Bucureti - d. 15 mai 1938, Bucureti
a fost un medic neurolog romn, profesor la Facultatea de Medicin din
Bucureti, membru al Academiei Romne, fondatorul colii Romneti de
Neurologie.