DREPT DIPLOMATIC SI CONSULAR

ANUL VI

ARDELEAN IULIA

Dreptul diplomatic si consular

Diplomatia si dreptul diplomatic
Este folosit cu mai multe sensuri, intalesurile care i se confera sunt unanim acceptate de
catre specialist, astfel termenul poate fi folosit pentru a desemna politica externa, adica pozitia
international a unui stat.
In acest caz notiunea de diplomatie este sinonima celei de politica externa.
Termenul se mai foloseste si in sens generic, adica vorbim despre diplomatia Romaneasca,
Franceza, etc.
Nu de putine ori cinceptul de diplomatie este folosit cu trimitere la un element specific, adica
: trimitand la o anumita regiune ( ex : diplomatia Orientului Mijlociu) sau cu trimitere la o
anumita epoca ( ex : diplomatia epoca moderna).
In zilele noastre insa se recurge la termenul de diplomatie pentru a releva functiile unui
diplomat.
Cuvantul diplomatie vine din grecescul diplos adica dublez fiind preluat si intrand apoi in
vocabularul politic si modern.
Chiar daca originile diplomatiei se gasesc in trecutul indepartat termenul ca atare a fost
folosit in Anglia abia in anul 1787.
In limba romana termenul de diplomatie in sensul de document in acceptiunea veche
diploma, hrisov il intalnim la inceputul sec. al 18-lea in hronicul romano-moldoveahilor al lui
Dimitrie Cantemir.
Ca termen de drept international si de politica extern ail intalnim in Romania spre sfarsitul
sec. al 19-lea imprumutat din limba franceza.
Caracteristicile diplomatiei
Dilpomatia ste o categorie de activitate politica juridical al carui obiect il constituie
desfasurarea relatiilor pe care le are un stat cu alte state sau in cadrul unei organizatii
internationale.
Stabilirea si mentinerea relatiilor dintre state au impus aparitia unei anumite activitati
desfasurate de catre organelle care reprezinta statul in relatiile international activitate ce
poarta denumirea de diplomatie.

DREPT DIPLOMATIC SI CONSULAR

ANUL VI

ARDELEAN IULIA

Diplomatia ca activitate privind relatiile dintre state se realizeaza prin folosirea unor mijloace
proprii cum ar fi :
-

Reprezentarea permanenta al statelor

Tratativele
Corespondenta diplomatica
Participarea la conferintele international
Participarea la activitatea organizatiilor international

Notiunea de diplomatie este echivalenta ce cea de dialog, ca metoda este opusa razboiului si
in general politicei de forta.
Diplomatia constituie o categorie dialectica, dinamica, esenta acesteia este flexibilitatea
respective cautarea unor solutii reciproc acceptabile.
Dreptul diplomatic reprezinta o ramura a dreptului international care cuprinde totalitatea
normelor juridice care se refera la organizarea, sarcinile, competenta si statututul organelor
pentru activitatea externa a statului ( relatiile externe).
Diplomatia ca activitate a unor organe ale statului de stabilire, mentinere si dezvoltare a
relatiilor cu alte state urmareste apararea drepturilor si intereselor fiecarui stat in exterior
pentru realizarea scipurilor urmarite de politica externa.
Organele statului pentru relatiile international/externe
1. Organele statale interne cu activitate diplomatica: parlamentul, presedintele, guvernul,
prim-ministru, ministrul afaceriilor externe, ministerul comertului.
2. Organele statale externe pentru relatiile interne: misiunile diplomatice si oficiile
consulare.
Misiunile diplomatice sunt organe ale statului care asigura desfasurarea adecvata a relatiilor
externe aducand la indeplinire in tarile in care sunt acreditate scopurile politicei externe ale
statelor trimitatoare.
Se impart in 2 categorii:
a) Misiunile permanente ce reprezinta cu caracter de continuitate statul acreditant
(trimitator) si statul acreditar (primitor).
b) Misiunile cu character temporar.
Misiunile permanente se impart in 2 categorii: misiunile de tip classic (ambasade, legatii) in
functie de rangul lor si misiunile de tip nou ( misiunile permanente ale statelor pe langa
organizatiile internationale sip e langa state).
2

DREPT DIPLOMATIC SI CONSULAR

ANUL VI

ARDELEAN IULIA

Misiunile cu character temporar mai sunt denumite si misiuni speciale si pot avea ca obiect
negocieriile politice pentru incheierea unui tratat, participarea la actiuni care au character
ceremonial, marcarea unui eveniment, actiunile care au caracter de eticheta, delegatiile la
conferinte, reuniuni, misiunile in scopul de a intarii relatiile de prietenie intre 2 state, misiunile
de bunavointa indeplinite de catre sefi de stete, guverne ori de catre ministrii reprezentand un
gest de curtoazie, trimisii intinerantii, observatorii.
Ambasadele sunt misiunile diplomatice clasice, cele mai important grad de reprezentare a
unui stat.
Sunt conduse de catre un ambassador.
Tot in misiunile deplomatice clasice: legatia are rang inferior ambasadei.
Legatia este ministrul premipotentiar sau de catre un ministru resident.
Misiunea diplomatica permanenta are o structura complexa organizarea interna este in
competenta statului acreditant.
In principiu in structura misiuni diplomatice permanente distingem urmatoarele
compartimente functionale:
-

Cancelaria care este sectia principal a misiunii

Biroul economic si commercial
Biroul atasatului militar
Biroul atasatului de interne
Biroul atasatului cultural
Biroul atasatului de presa
Cancelaria consular

Cadrul juridic international care stabileste modul in care isi desfasoara in misiunile
diplomatice, functia si finalitatea activitatii acestora este Conventia de la Viena din 1961.
Art. 3 al Conventiei de la Viena din 1961 statueaza principalele functii, atributii de misiuni
diplomatice dupa cum urmeaza:
-

Reprezinta statul acreditant pe langa statul acreditar

Ocroteste in statul acreditar interesele statului acreditant si ale cetateniilor sai in
limitele admise de dreptul international
Poarta tratative cu guvernul statului acreditar
Se formeaza prin toate mijloacele legale privind conditiile si evenimentele din statul
acreditar si le comunica statului acreditant
3

DREPT DIPLOMATIC SI CONSULAR

ANUL VI

ARDELEAN IULIA

Promoveaza relatiile de prietenie si dezvolta cooperarea ecomonica, culturala si

stiintifica intre cele 2 state
Exercita functii consulare

Drepturile si obligatiile misiunilor diplomatice

Neamestecul misiunilor diplomatice ale statului acreditar si respectarea a legilor statului
respective.
Obligatia de a nu folosi localurile misiunilor diplomatice intr-un mod incompatibil cu functiile
acestora.
Toate problemele pe care misiunea diplomatica le are de tratat cu statul acreditar sau cu
persoanele aflate sub jurisdictia acestuia, trebuie sa fie discutate prin intermediul Ministerul
Afacerilor Externe a statului acreditar care indeplineste o activitate de mediere intre misiunea
diplomatica si statul acreditar la care se poate adauga si un alt minister convenit.
1. Obligatiile pe care le are statul acreditar fata de misiunea diplomatica.
Statul acreditar trebuie sa acorde inlesniri misiuni diplomatice in vederea realizarii functiilor
sale.
2. Obligatia de a facilita misiuni diplomatice, achizitionarea localurilor necesare.
3. Obligatia de a asigura membtiilor misiuni libera circulatie pe teritoriul sau cu exceptia
zonelor declarate interzise.
4. Obligatia de a asigura misiuni posibilitatea de a comunica liber cu statul sau
Personalul misiuni diplomatice
Este numit de statul acreditant care stabileste dupa aprecierea sa numarul necesar de
persoane.
1. Personalul diplomatic propriu zis: seful misiuni, ministry consilieri, consilieri, secretarii 1
2 si 3 si atasati.
Seful misiuni diplomatice este reprezentantul unic al statului acreditant in statul acreditar.
Acesta este investit cu o competenta generala de reprezentare si de aparare a intereselor
statului, respective a persoanelor juridice si ale cetatenilor statului sau.
El reprezinta statul acreditant fata de orice persoana care se gaseste pe teritoriul statului
acreditar.
Documentul in temeiul careia este investit poarta denumirea de scrisoare de acreditare.
4

DREPT DIPLOMATIC SI CONSULAR

ANUL VI

ARDELEAN IULIA

Pentru celelalte demintati care compun misiunea diplomatica este suficienta numirea cu
exceptia atasatului militar caruia i se cere deasemenea scrisoare de acreditare.
Privitor la seful misiuni pentru exercitarea functiilor sale in statul acreditar este necesar
consimtamantul celui din urma care se da printr-un agreement.
Necesitatea agrementului decurge din regula generala admisa potrivit careia nici un stat nu
este obligat sa accepte pe teritoriul sau o persoana pe care nu o agreaza.
Statul acreditar nu este obligat sa comunice statului acreditant motivele refuzului
agrementului.
Sefii misiunilor diplomatice se impart in 3 clase:
Clasa 1. Ambasadorul, nuntii sau alti sefi cu rang echivalent acreditati pe langa seful statului.
Un ambasador poate fi acreditat ca sef se misiune in mai multe state.
Mai multi diplomati cu rang de ambasadori, pot lucre in cadrul unei misiuni diplomatice dar
numai unul singur este sef al misiuni diplomatice.
Clasa 2. O reprezinta trimisii, ministrii sau internuntii acreditati pe langa seful statului.
Clasa 3. Insarcinatii cu afaceri, acreditatii pe langa Ministerele Afacerilor Externe.
2. Personalul tehnic si administrative: seful cancelariei, translatorii, secretarii tehnici, cifrorii,
dactilografii.
Unele state recruteaza aceasta categorie de personal din randul cetatenilor statului acreditar.
3. Personalul de serviciu: soferii, curierii, portarii, gradinarii, bucatarii, oamenii de serviciu.
Deosebirea dintre aceste categorii de personal rezulta fie de modul de numire, fie de
atributiile pe care le au de indeplinit.
Sefii misiunilor diplomatice alcatuiesc corpul diplomatic in sens restrans, in sens larg corpul
diplomatic este alcatuit din totalitatea agentiilor diplomatici si a membriilor familiei acestora.
Notiunea si natura imunitatiilor si privilegiilor diplomatice
Imunitatiile si privilegiile diplomatice reprezinta unele dintre cele mai vechi practice si
concepte de drept international public datand din perioada sclavagista cand existau sub forma
inviolabilitatii persoanei solului, solul era considerat la romani persoana sfanta.

DREPT DIPLOMATIC SI CONSULAR

ANUL VI

ARDELEAN IULIA

Acordarea unui statut special misiuni diplomatice si personalului acestuia pe teritoriul

statului acreditar este necesara pentru indeplinirea in conditii cat mai bune a functiilor.
In conformitate cu principiul suveranitatii fiecare stat stabileste regimul juridic al persoanelor
care se afla pe teritoriul sau chiar daca au alta cetatenie.
Exceptia de la acesta regula este data de statutul special al misunilor diplomatice si al
personalului lor reprezentat de privilegiile si imunitatiile diplomatice.
Practica international a confirmat de-a lungul timpului faptul ca recunoasterea acestor
privilegii si imunitaii este esentiala pentru mentinerea si dezvoltarea relatiilor dintre statele
suverane.
Recunoasterea imunitatiilor si privilegiilor diplomatice este guvernata in ansamblu de
cerintele principiului reciprocitatii.
Adica nerespectarea lui de catre statul acreditar poate atrage adoptarea unor masuri de
retorsiune fata de diplomatii statului acreditar care se gasesc pe teritoriul statului acreditant.
Inviolabilitatiile diplomatice, imunitatiile si privilegiile
Inviolabilitatiile diplomatice constau in ocrotirea prin anumite interdictii si masuri de care
statul de resedinta a personalului diplomatic a localului si arhivei respective a altor bunuri
impotriva oricaror pericole, amenintarii sau pasiuni care s-ar putea exercita asupra lor in scopul
influentarii activitatii diplomatice.
Imunitatiile diplomatice reprezinta in principiu exceptarea persoanelor care exercita o
activitate diplomatica si a bunurilor lor de la jurisdictia penala, civila si administrativa a statului
strain pe teritoriul caruia se afla.
Privilegiile diplomatice constau in anumite avantaje acordate agentiilor si reprezentantiilor
diplomatici cum ar fi scutirea de la plata impozitelor, a taxelor vamale, dreptul de a folosi
anumite mijloace de comunicare, etc.
Inviolabilitatea sediului misiuni diplomatice se refera atat la birourile misiuni cat si la
locuintele agentiilor diplomatici.
Consta in faptul ca autoritatiile statului acreditar nu pot patrunde in aceste cladiri fara
aprobarea sefului misiuni diplomatice.
Sediul materiei il reprezinta Conventia de la Viena 1961, art. 22, alin. 1 localurile misiunilor
diplomatice sunt inviolabile.

DREPT DIPLOMATIC SI CONSULAR

ANUL VI

ARDELEAN IULIA

Acesta inviolabilitate este subliniata in conventie, prin precizarea potrivit carora localurile
misiunilor diplomatice , mobilielul lor si celalalte, precum si mijloacele de transport nu pot face
obiectul perchezitiilor opririi sau al unor masuri de executare.
Inviolabilitatea locuintelor particulare ale diplomatiilor este consacrata in art. 30, alin. 1 al
Conventiei de la Viena.
Conventia consacra o inviolabilitate absoluta a sediului misiuni diplomatice, acesta fapt nu
da insa dreptul ca sediul misiuni diplomatice sa fie folosit in scopuri contrare functiilor ei.
Misiunile diplomatice trebuie sa respecte legile statului acreditar in materie sanitara, cele
referitoare la construirea imobilelor si altele.
Acesta inviolabilitate este consacrata si in legislatia interna a stetelor, se mentine si in cazul
ruperilor relatiilor diplomatice intre state sau al rechemarii temporare ori definitive a
personalului misiuni diplomatice de catre statul acreditant ori in cazul izbucnirii unui conflict
armat intre statul acreditar si statul acreditant.
Mai presupune obligatia pentru statul acreditar de a acorda o protectiv speciala sediului
misiuni diplomatice, fapt care contribuie la realizarea inviolabilitaii corespondentei diplomatice.
Statul acreditar este obligat sa ia toate masurile pentru a nu permite ca localurile misiunilor
diplomatice sa fie invadate sau deteriorate sau linistea misiuni sa fie tulburata.
Daca statul acreditar nu ia toate masurile pentru a asigura paza in acest domeniu el este
respunzator din punctul de vedere al dreptului international.
Inviolabilitatea arhivei misiuni diplomatice
Sediul materiei: Conventia de la Viena 1961 care la art. 24 consacra o inviolabilitate absoluta
a arhivei diplomatice fapt care oblige statul acreditar sa apere arhiva cu documentele misiunii
diplomatice impotriva oricaror atentate.
Arhiva diplomatica reprezinta totalitatea documentelor, a registrelor referitoare la misiune si
functiile sale precum si mobilierul destinat sa le protejeze sau sa le pastreze.
Arhivele diplomatice sunt inviolabile in orice moment si orice loc s-ar afla.
Inviolabilitatea corespondentei diplomatice presupune obligatia statului acreditar de a facilita
comunicatiile misiunii diplomatice cu guvernul sau, Conventia de la Viena prevede faptul ca
statul acreditar are obligatia de a permite si de a proteja libertatea de comunicare a misiunii
diplomatice in primul rand cu statul acreditar.

DREPT DIPLOMATIC SI CONSULAR

ANUL VI

ARDELEAN IULIA

Deasemenea Conventia prevede drepturile misiunii diplomatice de a folosii corespondenta

cifrata si curierii diplomatici.
Ca un element de noutate in materie corespondentei diplomatice Conventia admite si
folosirea unui post de radio sub conditia ca acest lucru sa fie acceptat de catre statul acreditar.
In temeiul inviolabilitatii statului acreditar are si obligatia de a nu viola secretul
corespondentei oficiale a misiunii diplomatice si nici valiza diplomatica.
Inviolabilitatea persoanei diplomatice
Pentru a asigura inviolabilitatea diplomatica, statul acreditar are obligatia de a se abtine de la
orice actiune de constrangere impotriva unui diplomat.
De inviolabilitatea persoanei se bucura si curierii diplomatici pe baza unui document oficial
care trebuie sa ateste aceasta calitate.
Art. 30, alin.2 Conventia de la Viena 1961 prevede ca persoana agentului diplomatic este
inviolabila precum si locuinta, documentele si bunurile sale.
Statul acreditar are datoria de a proteja diplomatii impotriva oricaror actiuni ale unor
persoane particulare precum si impotriva violentelor morale, ex: atacuri de presa.
Imunitatea de jurisdictie
In temeiul acestei imunitati diplomatice nu pot fi urmariti in fata tribunalelor statului
acreditar si nici anchetati de vreo autoritate judecatoreasca sau politeneasca a statului
respective.
Art. 31 stabileste ca agentul diplomatic se bucura de imunitate de jurisdictie penala. Aceasta
este absoluta aplicandu-se atat pentru actele oficiale ale diplomatului cat si pentru actele sale
particulare. Cu toate acestea in imprejurari speciale s-ar putea renunta la o astfel de imunitate.
Renuntarea are caracter limitative si intodeauna trebuie sa fie expresa.
Imunitatea de jurisdictie penala a diplomatului este consacrata in majoritatea legislatiilor
interne ale statelor.
Statul acreditar poate sa declare diplomatul care se face vinovat de incalcarea legilor sale,
persona non grata, si sa ceara rechemarea lui de catre statul acreditant in unele cazuri avand
posibilitatea de al expulza.

DREPT DIPLOMATIC SI CONSULAR

ANUL VI

ARDELEAN IULIA

Imunitatea jurisdictionala administrative

Se aplica in special in cazul contraventiilor in sensul ca agentul diplomatic nu poate fi
sanctionat cu amenda.
Autoritatiile statului de resedinta trimit misiunii o nota pe cale diplomatica prin care se aduce
la cunostinta fatpta, cerand ca pe viitor sa fie respectate dispozitiile legale.
In caz de contraventii repetate de exemplu la regulile de circulatie se poate ridica permisul de
conducere.
Imunitatea de jurisdictie civila
A fost consacrata in dreptul diplomatic mai tarziu decat imunitatea de jurisdictie penala.
Aceasta reprezinta neadmiterea situatiei potrivit careia un diplomat sa fi actionat in fata unei
instante a statului acreditar pentru cauze de drept civil.
Deasemenea presupune si faptul ca un diplomat nu este obligat sa depuna marturie intr-un
proces civil.