Cursul 5: TEORIA GENERALA A UNDELOR 1. Conceptul de und a aparut in stransa legatura cu cel de oscilatie. in general, oscilatia se defineste ca 0 perturbatie periodica a unei mirimi ce caracterizeazd local starea unui sistem fizic. Experienta araté ci o perturbatie, indiferent de natura ei, se propaga printr-un mediu material din aproape in aproape, cu vitezd finitd, Existi perturbatii (de exemplu, campul electromagnetic) care se propaga si in vid, tot cu viteza finita. Prin und fnfelegem tabloul spatio-temporal al unei mérimi fizice a cdrei perturbatie se propaga intr-un mediu dat. Mai simplu, unda reprezint propagarea intr-un mediu, cu viteza finitd, a unei perturbatii variabile in timp. Asadar, marimea perturbati, indiferent de natura ei, variazi in functie de coordonatele spatiale si de timp, fiind reprezentati printr-o functie ‘V(x, y,z,¢) numiti functie de undé. Existena undei presupune dowd elemente care ii conditioneazd ‘comportarea: 0 sursd (in care se produce o perturbatie initiala) si un mediu (in care se propaga perturbatia). Clasificarea undelor a) dupa natura perturbatiei: ~ unde elastice (perturbatia este o deformare mecanici, iar mediul este elastic) ~ unde electromagnetice (propagarea, in orice mediu, a cimpului electromagnetic) ~ unde magnetohidrodinamice (propagarea simultand gi interconditionati a unor perturbatii complexe, mecano-electromagnetice, in plasma) - unde termice (se produc drept urmare a variatiei temperaturii) - unde de Broglie (asociate microparticulelor aflate in miscare). b) dupa caracterul matematic al marimii fizice perturbate Y - unde scalare (‘Y= densitate, presiune, temperatura) = unde vectoriale (‘Y= deplasare, vitezd de oscilatie, intensitate a cmpului electric, inductie magnetic’) ~ tensoriale. Undele vectoriale se clasifica in: - unde longitudinale (la care directia marimii perturbate coincide cu directia de propagare, de exemplu unda sonora) - unde transversale (la care directia m&rimii perturbate este perpendiculara pe directia de propagare, de exemplu unda luminoasa) Caracterizarea mediului in care se propaga undele este necesar’i deoarcce mediul impune anumite particularitati asupra propagarii undei. ‘© Un mediu este omogen daca proprietitile lui fizice sunt aceleasi in orice punct, adici sunt independente de coordonatele spatiale. in caz contrar mediul este neomogen.«Un mediu este izotrop daci proprietatile lui fizice, plecand din orice punct, sunt aceleasi pentru orice directie dupi care se face masurarea lor, adied sunt independente de directie. in caz contrar mediul este anizotrop. © Un mediu este liniar daci, pentru mai multe perturbaii ‘¥, ajunse sinultan in acelasi punct, perturbatia rezultanta satisface relatia de suprapunere: Ve ne)=D¥ (9.2.0 61) in caz contrar mediul este neliniar. * Un mediu’ este dispersiv daci viteza de propagare a perturbatiei depinde de caracteristicile undei, nu numai de cele ale mediului. intr-un mediu nedispersiv perturbatile de aceeasi naturi se propagi cu aceeasi viteza (ex. in vid, toate undele electromagnetice se propaga cu c= 3-10* mis). intr-un mediu conservativ procesele ondulatorii sunt reversibile, iar intr-un mediu disipativ propagarea perturbatiei este insotiti de generare de entropie. Folosind 0 alt’ terminologie mediile disipative se mai numesc absorbante (energia undei scade), iar cele conservative, neabsorbante, Observasie: Caracterul dispersiv/nedispersiv si caracterul conservativ/disipativ nu depind numai de mediu, ci si de natura si de frecventa undei. Un mediu omogen, izotrop, liniar, nedispersiv si conservativ se numeste mediu ideal. Un astfel de mediu este infinit. 2. Ecuatia de propagare a undelor in mediul ideal. Unda plana In conditile in care sursa de unde produce perturbaii de forma unor mici oscilati, iar mediul este ideal, indiferent de natura fizic& si de caracterul matematic al perturbatiei, comportarea undei este descrisii de o ecuatie diferentiali de forma: ov ov + pad 5.2 ox? By 6 jin care v este o constanti avand dimensiune de vitez, a cirei valoare depinde de caracteristicile mediului si de cele ale undei. Vom obtine astfel de ecuatii pentru cazuri concrete (unde elastice, unde electromagnetice) analizind propagarea perturbatici respective si vom stabili totodata formula vitezei vin fiecare caz. Unda pland se defineste prin faptul cA functia de und& are aceeasi valoare in orice punct dintr-un plan, Alegdnd ca acest plan sl fie yOz reaulta: 2 ay ceuatia (5.2) devine unidimensionala (5.3)unde ¥ = ¥(x,1). O solufie generald a acestei ccuatii cu derivate partiale este o functie arbitrara care depinde de variabilele x si ¢ numai prin intermediul unei combinafii liniare si omogene a acestora, adica: Jee 0 in care f si g sunt dowd functii arbitrare. Solutia it 7 2) reprezint& unda progresiva adic& (x, = se cea care se propaga de la sursa de unde S (Fig, 5.1 ) spre punctul de observatie M (de coordonati x), iar sol ia EC + 3) reprezint& unda regresiva. Fig. 5.1. ?ropagarea undei plane. in cazul undei progresive notim cu f, valoarea functiei fla momentul = 0 in . % : pruetil xp, aicd: fg = f{—22)= const. La moment ulterior > 0 scensitvaloare 20 va u regisi in punctele care satisfac conditia: 1-~ v 0. deci pentru x > xp v in concluzie: a) valoarea constant f, a perturbatiei se propaga de la sursi in sensul pozitiv al axei Ox, cceea ce justificd denumirea de unda progresiva; ») raportul reprezintd timpul necesar ca unda si stribat& distanfa x—xy si, prin urmare, ©) constanta v reprezinta viteza de propagare a perturbatiei (v se numeste viteza de faz’, denumire justificati mai jos) Cazul cel mai des intalnit in practica cel al undelor progresive retinem din solutia (111.4) numai pe cea particulars ie - Unda armonicé pland corespunde situatiei in care sursa este un oscilator armonic distribuit intr-un plan si mediul este ideal. Solutia ecuatiei (5.3) poate avea una din formele:f doef 4}+04| wn f, Jeo} 64) unde 4, © si sunt constante. Dar, pentru ci orice combinatie liniara a acestor solutii particulare este si ea solutie a ecuatiei (5.3), prefertim forma: Y= f, +if,. H(x= sewlfo(e-} al (5.5) Marimi caracteristice undei armonice plane 1. Faza undei - definita ca argumentul functiei armonice, depinde de variabilele x sit: else oft 7 3) +% (5.6) Faza initiala este: 9, = 9(0,0) (5.6) 2. Suprafata de unda sau suprafafa echifazd este suprafata pe care faza are acceasi valoare la un moment dat (locul geometric al punctelor din spatiu in care faza undei este aceeasi la ‘un moment dat). Evident, in cazul undei plane ea este un plan. In exemplul considerat planele echifaza sunt paralele cu planul yOz si se deplaseazi pe axa Ox. Notam cu ii, versorul directiei de deplasare, iar cu x distanta de la planul-origine (care contine sursa) la planul care contine punctul de observatie M. Suprafaja de und cea mai avansata se numeste front de unda. 3. Viteza de fazd este viteza de deplasare a suprafetei de unda pe directia normalei sal Pentru unda —plana_-—sobtinem aceasta. vitezi_—diferentiind _relati obs-o[e-=) 44 const. Rezulta: » -() (67) EJ gnco 4. Frecvenfa unghiulard (pulsatia undei) exprima viteza de variatie a fazei si este imprimat de cdtre sursa: © = (58) 5. Vectorul de unda & are directia si sensul normalei la suprafata echifaz, iar modulul su se defineste ee (9 avin cazul undei plane studiate: 69) 6. Intensitatea undei se defineste prin: Tae (3.10) Folosind expresia (5.5') rezulti Ts (5.10) 7. Amplitudinea undei se objine din relatiile (5.10) si 6.10) A=(eyp 6.) 8, Perioada (T) exprima periodicitatea in timp a functiei de undi Y(x,) W(x,)=¥(x,0+T) (5.12) relatie din care: T-= (5.12) Frecventa undei: (5.13) 9. Lungimea de unda (i) exprima periodicitatea in spatiu a functiei de unda ‘Y(x,): W(x.) = (e+ 2,0) (5.14) find totodats distanta parcursi de suprafaja de unda in timp de perioada. Din conditia (5.14) rezulta: aa our (6.14) @ Din rel le (5.9) si (5.14) objinem: §— 4=— 6.14") Folosind definitia (5,9) , expresia (5.5) a functiei de unda devine: ¥(x,t)= Aexpli(or—kx+ eo], (5.15) dar forma care are sens fizic este: Re = Acos(or—kx+ 99) 65.16)Observatie: Unda armonica pland este un model teoretic deoarece nu exist sursi real care sa fie uniform distribuita intr-un plan, adica infinit’. intr-un sistem de coordonate orientat arbitrar fafa de direcfia de propagare a undei in care: r= xeosa+ yeosB+zc0sy sau k, =kcosa,k, =kcosB si k, =Keosy objinem, in locul produsului kx din formele (5.15) si (5.16) produsul scalar kF iar solutia ecuatiei diferentiale (5.2) , pentru unda armonica plang, este: (x1) = Aexpli(or—kF +9] (17) xk, + yk, + 2k, Unda sfericdi se obtine in cazul cAnd sursa este punctiformé, iar mediul este ideal ceea ce conduce la suprafete de unda sferice si vector de unda radial (7 = kr ), Daca, in plus, sursa este un oscilator armonic rezulti o und& armonicd sfericd a cdrei functie de unda are forma: (x,t) =Aexphi(or—kr+90)] (6.18) Amplitudinea undei 4(r)= A/r scade cu distanta fati de sursi. Daca distanta r este mult mai mare decdt dimensiunile domeniului de observare din jurul punctului M (Fig. 5.21 amplitudinea undei poate fi considerata constant, iar unda sferic& poate fi aproximata cu uunda plani, Fig, 5.2 Propagarea undei sferice. Unda cilindricd se obtine in cazul cand sursa este liniaré, iar mediul este ideal ceea ce conduce la suprafete de unda cilindrice si vector de undi radial (7 suprafetei cilindrice). Unda armonici cilindric& are forma: ¥(x,1)=Lewplilor—kp+99)] 6.19) VP Amplitudinea undei A(o} scade cu radical din distanga fata de sursé.111.3. Suprapunerea a dowd unde {ntr-un punct al unui mediu ideal (si deci /iniar) in care ajung simultan mai multe unde de aceeasi natura , efectul ondulatoriu total se obtine din suprapunerea undelor: wary, (6.20) ‘in functie de caracteristicile undelor componente i de relatiile dintre acestea efectul suprapunerii undelor prezinta forme gi rezultate diferentiate. Distingem dowd cazuri generale: 1) suprapunerea undelor coerente (interferenta) 2) suprapunerea undelor necoerente. 1) Suprapunerea undelor coerente (interferenta) Prin definitie, doud sau mai multe unde sunt coerente daca diferenta de faza dintre ele este constanta in timp. in acest capitol ne referim numai la unde scalare sau la unde ‘vectoriale paralele (Ia care directile de oscilatie coincid). Fie doua unde armonice plane avand aceeasi freeventi unghiulara. Wlre A expli(ct — hax, + 94,)] si Ys raat) = Ay explil@t ke, + 9 .)) (S21) unde x, si x, sunt distanfele strabitute de cele douf unde de la sursele lor pana la punctul de suprapunere, iar gy si gm sunt fazele initiale, constante in timp. Diferenta de fazi Ap are expresia ap=Ke, 21) Go) Px, = KK + AG, (5.22) si este constanta fn timp (undele sunt coerente). Marimile Ax si Ag» sunt diferenta de drum, respectiv diferenta dintre fazele inifiale. Conform relatiei (5.20) unda rezultanti este: W(x,.23 41) = explios){ A, expli(— kx, + 9, )}+ 4, expli(— x, + G0) (5.23) avand frecventa unghiular’ a undelor componente, iar amplitudinea 4 caleulabilé prin intermediul intensitajii undei, adicd folosind relatiile (5.10). (5.10'): si (5.11) Pentru intensitate obtinem: 10H f+ AS + 4, Ap fexpli(kax + Ag, )]+expl-ilkax + Ag, )h= = 1,41, +2yKf, cos(kAx+ Ag) (5.24) iar pentru amplitudine:A= AB + AE +24,Ay cos(kAr+ AQ,) 25) ‘Amplitudinea undei rezultante depinde de: amplitudinile 4,, 4, ale undelor componente, de diferenta de drum Ax si de diferenta fazelor initiale Ago. Maximul —acestei_—amplitudini este Aya = 4) +4, (corespunzind — la Toyax = 1 + I +2 Th; ) si se obtine din conditia: KAG-+ Ag, =22m (unde z este numar intreg) (6.26) x Minimul —acestei__amplitudini este 4 Ipin = 1) + Ty -2 TF, ) si se obtine din conditia: ,—4;| (corespunzind la kAx + Ag, =(22 +1) (unde z este numar intreg) (5.26!) in cazul particular A; = A, = 4p rezult: Ing, = 20, $1 Jin = 0(minime nule). Conditiile (5.26) si (5.26') se mai pot serie in functie de diferenta de drum Ax, avand forma simpli dack Agy= 0 (surse in faz8): Ax 24 (maxim) si ax=(2241)2 (minim) (8.27) Observatie: Dact Agy= x (surse in opozitie de faz8) conditiile de maxim, respectiv minim se inverseazi intre ele. {in cazul suprapunerii a doud fascicule de unde coerente interferenta se produce in {ntreg domeniul de intersectie a fasciculelor. Pentru fascicule Iuminoase, pe un ecran plasat in acest domeniu se obtine o figurii de interferenja, adic o anumita distributie a intensitatii rezultante, avand maxime aiterndnd cu minime deoarece pozitia pe ecran a punctului de suprapunere a undelor conditioneaz& diferenta de drum. Exemplu: lucrarea de laborator: "Studiul interferenfei luminii. Dispozitivul Young", 2) Suprapunerea undelor necoerente Presupunem ca in expresile (5.21) fazele inifiale ale celor doud unde depind de timp si anume intr-un mod aleatoriu. Aceasta situatie se intélneste des in practicd deoarece emisiile celor dow unde (in surse) sunt procese independente, necorelate intre ele. Diferenta de fazi Ag=kAx+Ag,(t) nu este constanta in timp (unde necoerente). Intensitatea undei rezultante are expresia (5.24) eu deosebirea, esentiala, ca depinde aleatoriu de timp. Ceea ce observam este media in timp a intensitaii undei. Deoarece media unui numar mare de valori aleatoare ale functiei cos[kAx+Ago(#)] este, in mod evident, ula, rezultd:T=h+h, (5.28) adici suprapunerea undelor necoerente se reduce la simpla insumare a intensitaqilor (proprietate valabila si pentru n unde). IIL4. Ecuatia atemporali a undelor. Unde stafionare in general, mediile in care se propagi undele sunt limitate de o suprafata bine definita care le separa de exterior. in medii limitate se formeazd unde stationare. Pentru ecuatia unidimensionala a undelor: (aes leat a (5.29) solutia, in cazul undei armonice, poate fi: Y(x,0)= f(x" (5.30) unde lx) este 0 funcfie care depinde numai de coordonata x. Dorim s& determinam f(x) pentru un mediu limitat, Din relatiile (5.29) si (5.30) rezulta: (531) sau +e =0 6.31" aries 6.31) unde k=" este modulul vectorufui de unda. Relatia (5.31') reprezinti ecwasia atemporala a undelor in cazul ws Solutia ei este: imensional si, totodat o ecuatie cu valori proprii I (x)= Asin(kx)+ Bcos(kx), (5.32) unde A si B sunt constante. Pentru a fi univoc determinati, aceasti functie trebuie si indeplineasc& condifile la frontierd (Ia limita). Aceste conditii sunt specifice fiecdrui caz. Fie cazul particular al unei coarde elastice, de lungime £, fixata la ambele capete. Conditile la limita sunt: f(0)=0si ()=0. (5.33) Din prima obfinem B= 0, iar din adoua rezulté: kf =n, cun=1,2,3,... din care:AE cum= 1,2, 35.0 (5.34) Valorile k, ale modulului vectorului de undi formeaza un sir discret si se numesc valori proprii. in mod corespunzator, obtinem valori discrete pentru lungimea de unda (Aa), pulsatie (04) si freevent (Ua): (5.34) Solutia X/x) este, de fapt, un sir discret de funcfii numite funcfii proprii. Jals)= Asi 222) can = 1.2.3. (535) Functiile de unda corespunziitoare alcituiesc si ele un gir discret de forma: w, (x,0)= Asi "eso o,f), cun=1,2,3, (5.36) undef, (x)= v(t amplitudinea, dependenta de x, a functiei de unda, Amplitudinea /,(x) prezinti maxime (numite ventre) i minime (numite noduri). Conditia pentra maxime este: oof) 1, din care rezulta pozitiile ventrelor: (22+1)¢ Nour =p, + CEU intreg, astel ined x, 0.4] (837) 0, dar: A, = 24, deci: ff. 637) ” 4 Distanta dintre doua ventre succesive este: (5.38) Conditia pentru minime este: so) 0, din care rezulta pozitiile nodurilor: Fs cuz numar intreg, astfel incdt Xpot © [0,2] (5.39) 10dar: 4, = 22, deci a = (539) 4, 7 Distanja dintre dou’ noduri succesive este: Ax,., =}, aceeasi ca gi in cazul ventrelor. in Fig 5.3 sunt prezentate primele sapte moduri de oscilatie ale coardei vibrante fixate la ambele capete. 2e Fig, 5.3 Primele sapte modu de osilatie ale coardei vibrante fixate la ambele capete; 2, ==" cu n n 2.4.7} Coneluzii referitoare Ia undele stationare produse in coarda vibranta fixati la ambele capete: 1. La un moment dat toate punctele coardei vibrante au aceeasi faz, egalii cu o,f, pentru n dat [relatia (5.36) |. 2. Marimile pulsatie, freevent&, lungime de unds si vector de unda (in modul) au valori care formeaza siruri discrete, determinate de numarul n = 1, 2, 3,...(8e spune ci sunt mdrimi cuantificate); relatiile (5.34) si (5.34') u3. Amplitudinea undelor stationare X,, (x) este o functie periodicd de pozitie, maximele si minimele ei avand pozitii constante in timp, pentru n dat [relatiile (5.37) si (5.39) |, ceea ce justificd demumirea de unde stationare. A, 4. Distanta dintre doua vente succesive sau dou nodurisuecesive este: Ar =“ Exemplu: lucrarea de laborator "Interferenta undelor electromagnetice”. Observatie: Solutia ecuatiei atemporale a undelor depinde esential de condifiile pe care functia de unda trebuie si le indeplineased la frontierd. Pentru coarda vibranta fixati numai Relatiile (5.34) - la un capat ele stint: X(0)=05i X(0)= maxim, adics (F| 7 mw Jane (5.37) si (5.39) au alte forme, iar (5.38) este aceeasi, IILS. Grupul de unde Presupunem © mulfime nenumirabili de unde armonice plane a caror frecven{i unghiulard variaz continuu intr-un interval ingust @, —A@,@, +A, unde Aw < 0, ceea ce corespunde la At—> oo. in realitate durata perturbatiei 15este finitd, iar A@#0, deci nu existé unda riguros monocromaticd. Pentru a objine un interval ingust de frecvente durata perturbatiei trebuie si fie relativ mare (At ro) De asemenea, daci Af—> 2 s-ar obtine o unda intinsa in tot spatiul, situatie infirmata de experienti. Relatia (5.51) mai arata ci marimile a si ¢ nu se pot mdsura simultan, cu aceeasi precize. b) Scriem acum valorile marimii ot Ia acelasi moment f, in dou’ puncte diferite, si reluam rationamentul de mai sus. Objinem a doua relafie de imprecizie a grupului de unde: AxAK = 2m (5.52) Inverpretare: Relajia (5-52) arati c& modulul vectorului de unda gi pozitia x a grupului de unde nu pot fi stabilite simultan, cu aceeasi precizie. Coneluzii asupra grupului de unde: 1. Undele reale nu sunt armonice (riguros monocromatice), ci grupuri de unde. 2. Orice proces periodic poate fi reprezentat ca o suprapunere (suma Fourier sau integrala Fourier) de functii de unda armonice. 3. Viteza de grup coincide cu viteza de faz numai in mediile nedispersive. 4. Mairimile a si t, respectiv x si k, nu se pot masura simultan, cu aceeasi precizie. 6, Difractia undelor 6.1. Principiul Huygens-Fresnel Propagarea undelor in medii neomogene prezint& particularitati determinate de faptul ci neomogenitatile produc intreruperea partial a suprafetei de unda sau deformarea ci, ceca ce are drept consecinja abaterea de la propagarea rectilinie a undei, fenomen numit difracyie. Difractia este insotiti de o redistribuire a intensitatii undei astfel incdt, intersectind fasciculul difractat cu un ecran, se obtine o figura de difractie al cArei aspect depinde atit de caracteristicile neomogenitatii (formi si dimensiuni) cat si de caracteristicile undei (freevenja unghiulard, forma suprafetei de nda). Propagarea undelor poate fi explicaté pe baza principiului Huygens care afirma c® Orice punct atins de o unda devine sursa secundara de unde, Conform acestui principiu, din suprafaja de unda de la momentul ¢, considerand fiecare punct al ei ca sursi secundard, se poate construi suprafafa de undi la momentul ulterior ¢ + + ca infasurdtoarea suprafefelor de unda secundare (Fig. 5.6) 16store te T Fig. 5.6 Construirea suprafetei de unda la momentul ¢ + + ca infiguritoarea suprafetelor de unda secundare ‘emise de sursele secundare ale suprafetei de und de la momentul ¢, pentru unda plana (stings), respectiv sferick (dreapta). Dar principiul Huygens nu furnizeaza nici o informatie asupra intensitatii si a fazei undelor secundare. Completarea Fresnel a acestui principiu afirma: Undele secundare sunt coerente si au amplitudini ce pot fi calculate, Pe baza principiului Huygens-Fresnel sa claborat metoda zonelor Fresnel care consti in inlocuirea sursei primare printr-o distributie continua de surse secundare de pe 0 suprafafa de und. Suprafafa de unda se imparte in portiuni numite zone Fresnel ale cdror forme gi arii sunt alese astfel incat ele sa fie echivalente din punctul de vedere al emisiei undelor secundare. 6.2. Difractia Fraunhofer pe o fanta dreptunghiularé Fic 0 und& plan care intélmeste un ecran in care este practicaté o fanta dreplunghiulard a cdrei litime £ este mult mai mick decat lungimea L (aceasta din urma este considerata, in teorie, infinita). Pentru simplificarea calculelor considerim cazul incidenjei normale (directia de propagare a undei plane este perpendiculara pe litimea fantei; Fig. 5.7). Zonele Fresnel se construiese ducand in planul fantei drepte echidistante, foarte apropiate, paralele cu latura mare a fantei, deci zonele au forma unor dreptunghiuri inguste, de arii egale. Consideram ca fasciculul difractat se afla in acelasi plan cu cel incident. Unda provenita de la zona Fresnel M (situati la distanta x de marginea inferioara P a fantei) are faza g=«t—kesinar, unde xsina reprezint drumul MN parcurs de unda respectiva intre sursa secundari M gi planul PP’; « se numeste unghi de difractie. Conform principiului Huygens-Fresnel amplitudinea undei secundare emise de 0 zona Fresnel depinde numai de aria acesteia (distanfa nu afecteazi amplitudinea undei plane). Amplitudinea undei emise de zona Fresnel de tajime dr este jer, unde y este un Wfactor de proporfionalitate dimensional.Asadar, functia de undi pentru unda secundara cemisi in directia o de o singurd zona Fresnel este: aY = y dvexpli(ot—kxsin@)] (6.53) Lawn mn Fig. 5.7. Difracia Fraunhofer pe o fants dreptunghiular, la incidents normala, Unda rezultanté se obtine prin insumarea contributiilor tuturor zonelor Fresnel, deci prin integrarea relatiei (5.53) pe laimea £ a fantei. W = yfexpli(or—kxsina)|dr (5.54) 0 Rezulta: y =e _{-etsne) (5.58) Tiksina Intensitatea undei 7 = '¥" este: 2 47 (ets) Is [1—cos(k fsin@)]= "7 sin?) “*S** 5.56) B sit al ( d sin? a 2 656) Calculind integrala din relatia (5.54) pentru directia normalé a = 0 obfinem: W=ylexpliot); dar, pe de alta parte Y= A, exp(iat), deci: Folosind acest rezultat in relajia (5.56) i introducdnd notatia: (557) 18obfinem: 6.58) unde J,=AG, Relajia (5.58) si graficul din Fig. 5.8. reprezinta distriburia intensitati fasciculului diftactat in functie de sina. ecian Fig, 5.8. Distibutia intensitti undelor difractate peo fantl dreptunghiulara la incident normal Maximele si minimele intensitsii undelor difractate Maximul central Ip se obtine pentru n= 0, adic& pentru a= 0. Minimele intensit&tii J se obtin pentru siny = zm, unde z = +1, +2, +3,.... Prelucrand aceasti conditie (folosind relatia (5.57) si k = 2m/A) obtinem unghiurile de difractie pentru minimele intensitii #1, £2, $3. (5.59) zh sina =, cu. e Maximele secundare ale intensitajii se objin (ca si celelalte extreme ale acestei functii) din anularea derivatei intdi a intensititii dn Solutiile acestei ecuatii transcendente (care se rezolva prin metoda grafic) sunt: 7, = 0 (corespunde maximului central Jo), 7, = 143m; 7, = 2,46n etc. corespund maximelor secundare. in functie de «, conditia pentru maximele secundare este: rezulti conditia: tg =7. 19sina= 4 unde p = 1,43; 2,46 ete. (5.60) ‘Amplitudinea maximelor secundare scade cu cresterea lui sino. Exemplu: lucrarea de laborator "Difractia radiatiei laser printr-o fant& dreptunghiulara Observarie: Pentru o lungime de unda data, forma figurii de difractie depinde de laimea 2 fantei (Fig. 5.9 ) si anume: daci £ scade, primul set de minime se deplaseaza spre unghiuri @ mai mari, iar diferenfa dintre intensititile maximelor scade; cind ¢=4 nu se mai produce nici un minim (primul set de minime corespunde acum la 0. = 90°); dac& ¢ creste la valori egale cu zeci de 2, primele minime se apropie si maximul central devine foarte intens; daci £>> A, toatd intensitatea undei se concentreaza practic in maximul central, iar minimele si maximele secundare nu se mai observa. fn concluzie, efectele de difractie sunt semnificative in cazul unor fante cu dimensiuni comparabile cu lungimea de unda, pind la aproximativ doud ordine de marime. | Wide slit ‘ges slit Fig. 5.9. Forma figurii de difactic depinde de lajimea f a fantei dreptunghiulare (“slit” = fant; “wide/narrow" = largiingust®) 6.3. Difractia Fraunhofer pe o refed unidimensionala. Puterea de rezolutie © rejea unidimensional de difractie este un ansamblu de N fante identice, dreptunghiulare, inguste, paralele si echidistante. Notam cu ¢ latimea unei fante (mult mai mic& decét lungimea, aceasta din urma fiind consideratd infinitd) si cu b lijimea portiuni ‘opace dintre dowa fante succesive. Distanta d = ¢ + b dintre doua fante succesive se 1 stumeste constanta refelei iar — este numarul de fante pe unitatea de lungime. Fie 0 unda plang a carei directie de propagare este perpendiculara pe refea, adic& pe ltimile fantelor (Fig. 5.10) Pentru a obfine unda rezultanté difractati pe directia a fata de normala la refea integram relatia (5.53) pe una din fante si insumam efectul pentru N fante: hie EF frection ~ikesina)ie= exit) expe nade (5.61) 20Fig 5.10. Schema celor 'fante ale unei rejele de difractic unidimensional. Folosind notatiile: késina’= 21; kd sine =28 (5.62) sicalculele pentru (5.61) obfinem intensitatea undei 1 =Y"" : sin?(NB) (5.63) sin? B Factorul dependent def variaz’ mult mai repede decat cel dependent de 1, acesta din urm& moduleazi intensitatea undei difractate. Fenomenele care au loc la trecerea undei prin refeaua de difractie sunt: difractia pe fiecare fanta (studiat& in paragraful 6.1) si interferenta multipla (suprapunerea a N unde coerente si anume undele difractate de cele fante). Extremele functiei 1= (8) Se obtin minime nule (J = 0) dac& sunt indeplinite simultan conditiile: sin(N) = 0 si sinf # 0, adicd pentru Nf = pr, unde pe Z~-{0,N,2N,...nN}. Din prelucrarea ultimei relatii (folosind (5,62) si k= 2n/A) rezultt unghiurile de difractie pentru minime: pa sina= cu peZ-{0,N,2N,..nN} (5.64) 2Pentru p= 0, N, 2N,...nN, adic& pentru B= nx cu n= 0, 1, 2,... rezulta: intensitatea prezentind maxime numite maxime principale, Unghiurile de difractie pentru aceste maxime sunt: sina % seun=0,1,2 6.65) Numarul 1 se eae ordin de difractie. Intensitatea maximelor principale este modulati de factorul “— (Fig. 5.11): a (5.66) Te 3 r i - le “We 8 He : sina Nigf = tg(NB). (5.67) Solutiile acestei ecuatii transcendente (care se rezolvé prin metoda grafici) corespund maximelor secundare de difractie ale cdror intensititi sunt foarte mic. Observatie: Deoarece conditia (5.65) pentru maximele principale de difractie depinde de lungimea de und, se objin, in cazul folosirii unei surse luminoase complexe, maxime de culori diferite Ia unghiuri diferite, deci refeaua de difractie se poate utiliza ca aparat spectral (pentru analiza lungimilor de unda ale radiatillor emise de o sursa complexa). 22Exemple: ‘© lucrarea de laborator "Determinarea lungimii de unda a unei radiatii luminoase cu refeaua de difractie" (Fig. 5.12) retea de difacte a) b) Fig. 5.12. a) Ditracta luminii albe prin refeaua de diffactie unidimensional; b) comparatie inte figura de ifracje pentru 0 unda luminoasi monocromatica (verde) si pentru lumina alba © Difractia luminii albe pe suprafata unui CD; microcanalele (trasaturile) de pe un CD actioneaza ca o rejea de difractie ducdnd la separarea componentelor luminii albe (Fig. 5. 13). Distanta dintre doud trasaturi pe CD (constanta refelei) este de 1,6 jum si corespunde la 625 trasdturi/mm. Pentru radiatia rosie primul maxim de difractie se produce la un unghi de aprox. 22°. Fig. 5.13. Microcanalele (trsiturile) de pe un CD acfioneazi ca o refea de difracjie ducind la separarca ccomponentelor lumii ab. Puterea de recolutie a unui aparat spectral Fie dou radiatii cu lungimi de unda foarte apropiate 2 gi Az. Folosind media lor ermener | ode + , si diferemta lor, AZ=A, rezulta: A M ual. 2 23Capacitatea unui aparat spectral de a distinge dou linii spectrale avand lungimi de unda foarte apropiate se numeste putere de rezolufie si se defineste prin: criteriul Rayleigh: Doud linii spectrale se considera distinete daca distanta dintre ele este cel putin egalii cu cea in care maximul uneia coincide cu minimul celeilalte (Fig, 5.14) . La me Fig. 5,14, Hustrarea criteriului Rayleigh. in cazul retelei de difractie: dsina=n2, (maxim de difractie) (5.69) dsina =n’, +4 (minim de difractie) (5.70) Rezulta: NAA = Aw/N; apoi: nN'=As/AA; dar: A, =A deoarece AA<<2. in final R=nN (5.71) Aplicatie: Linia galbena a atomului de sodiu este, de fapt, un dublet format din 4; = 589 nm si z= 589,6 nm, Sa se stabilesci daca o refea unidimensionala de difractie avand 400 fante/em si o litime a zonei active de 5 em poate rezolva acest dublet in spectrul de ordinul intai. Rezolvare: Din: 8 ,29465 nm = 0,3nm (N= 2000; n= 1); dar: A2- 21 = 0,6 nm; deci: A2-Ai < AN, adic& dubletul este rezolvat. 4