UNIVERSITATEA VALAHIA

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXA I TIINELE EDUCAIEI

SPECIALIZAREA: TEOLOGIE PASTORAL

Lucrare de seminar
Viata si opera Sfantului Ioan Damaschin

COORDONATOR:
Pr. Asis. Dr. Virlan Florin
SUSINTOR:
Tiganila Marian Renut

TRGOVITE
2014

Planul lucrarii

Introducere
Capitolul I: Viata si opera Sfantului Ioan Damaschin
Concluzii
Bibliografie

Introducere

Sfantul Ioan Damaschinul, considerat ultimul printe bisericesc, n ordine cronologic.

Unul din cei mai importani gnditori ai Bizanului, de origine arameic-sirian. Spirit
enciclopedic, a ncercat s realizeze o sintez de vaste proporii, a ntregii cunoateri a epocii
sale, n spirit cretin, proiectul su fiind comparabil, prin proporii, cu cel aristotelic.
Imnograf neintrecut, autor de sinteze dogmatice, Sfantul Ioan Damaschin este cunoscut
mai ales datorita tratatelor scrise in apararea cinstirii icoanelor, chipul sau fiind adeseori intalnit
in frescele din bisericile ortodoxe1.
Sf. Ioan Damaschin este cel mai cuprinztor teolog rsritean al perioadei III patristice.
Alturi de Leoniu de Bizan i Maxim Mrturisitorul, el e izvorul cel mai sigur i mai ortodox al
nvturii patristice a acestei perioade. El nu e un compilator, cum s-a zis, ci un sistematizator i
un sintetizator al teologiei cretine de pn la el. Fr a fi original, el are meritul de a fi elucidat
cele mai multe probleme ale teologiei vremii lui, ndeosebi ale teologiei icoanelor, n formule
care au devenit clasice de atunci2. Dogmatica sa e manualul clasic al doctrinei cretine. El e un
scriitor ales care se impune prin claritate, conciziune i densitate. Sf. Ioan Damaschin este un
transmitor de texte, idei i tradiii mai vechi ca el, cu deosebire n lucrarea sa, Sfintele Paralele.
El a mbogit Octoihul cu frumoase cntri i 1-a sistematizat n bun parte. El a fost o mare
personalitate bisericeasc n care s-au mpletit minunat credina lui fierbinte n Dumnezeu,
ntinsa lui tiin teologic i profan i desvrita lui smerenie clugreasc. El ncheie
perioada III patristic i ntreaga literatur patristic printr-o via personal de culmi
duhovniceti i prin opere teologice din aproape toate domeniile, care ni-1 nfieaz ca pe un
mare encicloped i ca pe un reprezentant al scolasticii ncepnde. Biserica Ortodox l
prznuiete la 4 decembrie.

Sfantul Ioan Damaschin, Despre cele doua vointe ale lui Hristos, trad. Pr. Olimp N. Caciula, Editura Anastasia,
Bucuresti, 2004, p. 7
2
Pr. Andrew Loth, Ioan Damaschinul. Tradiie i originalitate n teologia bizantin, traducere de Pr. Prof. Dr. Ioan
Ic i Diac. Ioan I. Ic jr, Editura Deisis, Sibiu, 2010, p. 19

Capitolul I: Viata si opera Sfantului Ioan Damaschin

Sfantul Ioan Damaschin s-a nascut in Damasc, de aici si numele de Damaschin, la
inceputul celei de-a doua jumatati a secolului VII, dintr-o familie nobila si bogata, care se gasea
in fruntea administratiei fiscale a Siriei inca de la inceputul secolului VII. Cu toate ca Siria a avut
nefericirea sa treaca sub diferite stapiniri, totusi membrii familiei lui Damaschin, care ocupau
succesiv aceasta inalta dregatorie, nu au fost inlaturati din functia lor. Cel care face celebra
familia lui Damaschin, a fost bunicul teologului nostru, Mansur, care a avut nefericitul rol de a
trata capitularea Damascului la 4 septembrie 635 in mainile arabilor3.
Lui Mansur, i-a succedat Serghie, tatal Sfantului Ioan Damaschin, care prin situatia sociala pe
care o avea, a dat fiului sau, Ioan, o educatie aleasa, angajand ca preceptor al lui si al fiului sau
adoptive, Cosma, pe un calugar tot cu numele Cosma, originar din Italia, rascumparat din robie.
Dupa moartea tatalui sau, probabil dupa anul 690, Ioan ocupa aceiasi dregatorie ca si tatal sau
pana in anul 718, cand califul Omar II ( 717- 720) porneste o politica sangeroasa contra
crestinilor. Probabil ca acest Omar i-a cerut lui Ioan sa-si mentina postul in stat in schimbul
apostazierii sale, insa Sfantul refuza, sacrificandu-si rangul si situatia sociala pentru Mantuitorul
Hristos4.
Dupa ce si-a impartit, dupa porunca Domnului, averea la saraci si la biserici si a dat
libertate robilor sai, s-a retras impreuna cu fratele sau adoptiv, Cosma, in celebra manastire
palestiniana a Sfantului Sava. Patriarhul Ioan V al Ierusalimului ( 706-735), pentru a-l avea mai
aproape, il hirotoneste preot, si-l insarcineaza sa predice in Biserica Invierii din Ierusalim. Faima
lui de adanc cunoscator al problemelor teologice se raspandeste, iar cand Leon Isaurul( 717-740)
publica edictul contra icoanelor ( 726). Astfel la indemnul patriarhului Ierusalimului, Sfantul
Ioan Damaschin va scrie cele trei tratate impotriva ereziei iconoclaste. Lupta sa impotriva
iconoclasmului se poate asemana cu cea a Sfantului Atanasie cel Mare contra arianismului. El
este crainicul adevarului, aparatorul neinduplecat al traditiei ce striga fara incetare sa nu
depasim hotarele vesnice pe care le-au pus parintii nostril, ci sa tinem predaniile asa cum le-am
3

Arhid. Prof. Dr. Constantin Voicu, Sfintii Parintii mai de seama ai Bisericii, in vol. Credinta ortodoxa si viata
crestina, Sibiu, 1992, p. 92
4
Prof. Dr. Stylianos G. Papadopoulos, Patrologie, vol I, trad. Lect. Dr. Adrian Marinescu, Editura Bizantina,
Bucuresti, 2006, p. 68

primit5. Sfantul Ioan Damaschin a activat in manastirea Sfantul Sava si in Ierusalim, de unde si
numele sau de Aghiopolit. De la 734 si pana la 749, cand trece la Domnul, locuieste in aceiasi
manastire Sfantul Sava, impreuna cu nepotul sau Stefan. Despre mormantul si chilia lui vorbesc
toti pelerinii care au vizitat vestita manastire palestiniana6.
Opera Sfantului Ioan Damaschin este foarte variata si bogata. Ea imbratiseaza:
dogma, polemica, exegeza, morala ascetica si omiletica 7 . Astfel avem ca opere dogmatice:
Izvorul cunostintei compus din trei parti: Capitole filosofice, Despre erezii si Dogmatica, apoi
Despre dreapta credinta, Despre Sfanta Treime, Introducere elementara in dogme, Despre cei in
credinta adormiti si Expunerea credintei. Ca opere polemice Sfantul scrie urmatoarele: Trei
tratate contra celor care ataca sfintele icoane, Despre firea compusa, Despre cele doua vointe ale
lui Hristos, Contra ereziei nestoriene, Dialog contra maniheilor, Despre balauri. Ca opera
exegetica Sfantul Ioan scrie : Comentariu la epistolele Sfantului Apostol Pavel, dupa Sfantul
Ioan Hrisostom. Operele morale si ascetic sunt: Sfintele paralele, Despre Sfintele posture, Despre
cele opt duhuri ale rautatii, Despre virtutile si viciile sufletesti si trupesti. Iar operele omiletice si
ultimele sunt cuvantari ale Sfantului Ioan Damaschin la diferite imprejurari, cum ar fi: Cuvant la
Schimbarea la Fata a Domnului nostru Iisus Hristos, Cuvant la smochinul neroditor si parabola
viei, Cuvant la Marea Sambata, Cuvant la Nasterea Preasfintei Stapanei noastre Nascatoarea de
Dumnezeu si pururea Fecioara Maria si Trei cuvantari la Adormirea Maicii Domnului.
Astfel se poate observa prin complexitatea operelor sale, gandirea marelui teolog si
aparator al credintei ortodoxe, Sfantul Ioan Damaschin.

Sfantul Ioan Damaschin, Dogmatica, trad. Pr. Prof. Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic si de Misiune al
Bisericii Ortodoxe, Bucuresti, 2001, p. 8
6
Arhid. Prof. Univ. Dr. Constantin Voicu, Preot Conf. Univ. Dr. Nicu Dumitrascu, Patrologie, Manual pentru
Seminariile Teologice, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 2004, p.
1164
7
Sfantul Ioan Damaschin, op. cit., p. 12

Concluzii
Din cuprinsul acestei lucrarii putem observa gandirea profundului teolog si filosof, dar
ce n-a lipsit graitorului de cuvinte de aur si nici vestitului si neintrecutului imnograf, a fost
crestineasca sa smerenie. Pe cat de mult se suise pe treptele intelepciunii omenesti, pe atat de
mult coborase pe treptele umilintei crestine. Aceasta smerenie eminamente crestina trebuie sa fi
impresionat pe contemporanii sai si, negresit, dupa moartea sa, faima smereniei lui a insotit
faima intelepciunii sale8.
Damaschin este un teolog care exprim n mod liturgic semnificaia Revelaiei lui Dumnezeu,
este un liturghisitor al Simirii lui Dumnezeu 9. Exist trei proceduri metodologice care iau
natere dintr-o astfel de poziionare teologic. n primul rnd: ncrederea n experien, n al
doilea rnd: evocarea tradiiilor i n treilea rnd: folosirea complementar i selectiv a
cunoaterii filosofice. Mai mult, opera lui Damaschin ofer un studiu filosofic integral, deoarece
rezum metodic tradiiile teologice i filosofice anterioare. Scrierile lui Damaschin dezvluie
cunoaterea cunoaterii, precum i cunoaterea problemei relaiei dintre cunoatere, tradiie i
revelaie. O asemenea lectur i nelegere este consecina experienial a acelei tradiii agrapha
dogmata, n care doar adepii botezului vor fi introdui. Chestiunea originalitii gndirii
Sfntului Ioan Damaschin, precum i originalitatea tipului bizantin de gnditor, n general,
reprezint doar un aspect periferic n acel discurs istorico-filosofic n care exist un imperativ
filosofic, faptul c este permis a gndi i a vorbi doar detaat i neimplicat n niciun fel de
certitudine, chiar dac ar fi vorba despre certitudinea divin. Iar pentru un bizantin, mai ales
pentru unul cum a fost Sfntul Ioan Damaschin, fr implicare nu poate exista nici o cunoatere a
adevrului i a vieii10.

Ibidem, p. 11
Vasile Loichita, Doctrina Sf. Ioan Damaschin despre cinstirea sfintilor si a sfintelor moase, in rev. Mitropolia
Banatului (1957), nr. 10-12, pp. 64-78
10
Prof. Dr. Boris Brajovic, Sfantul Ioan Damaschin- Experienta gandirii, in rev. Teologica, nr. 1/2012, pp. 58-64
9

Bibliografie
1. Brajovic, Prof. Dr. Boris, Sfantul Ioan Damaschin- Experienta gandirii, in rev.
Teologica, nr. 1/2012.
2. Ioan Damaschin, Sfantul, Despre cele doua vointe ale lui Hristos, trad. Pr. Olimp N.
Caciula, Editura Anastasia, Bucuresti, 2004.
3. Ioan Damascin, Sfantul, Dogmatica, trad. Pr. Prof. Dumitru Fecioru, Editura Institutului
Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe, Bucuresti, 2001.
4. Loichita Vasile, Doctrina Sf. Ioan Damaschin despre cinstirea sfintilor si a sfintelor
moase, in rev. Mitropolia Banatului(1957), nr. 10-12.
5. Loth, Pr. Andrew, Ioan Damaschinul. Tradiie i originalitate n teologia bizantin,
traducere de Pr. Prof. Dr. Ioan Ic i Diac. Ioan I. Ic jr, Editura Deisis, Sibiu, 2010.
6. Papadopoulos, Prof. Dr. Stylianos, Patrologie, vol I, trad. Lect. Dr. Adrian Marinescu,
Editura Bizantina, Bucuresti, 2006.
7. Voicu, Arhid. Prof. Univ. Dr. Constantin, Dumitrascu, Preot. Conf. Univ. Dr. Nicu,
Patrologie, Manual pentru Seminariile Teologice, Editura Institutului Biblic si de Misiune
al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 2004.
8. Voicu, Arhid. Prof. Dr. Constantin, Sfintii Parintii mai de seama ai Bisericii, in vol.
Credinta ortodoxa si viata crestina, Sibiu, 1992.