Sunteți pe pagina 1din 3

BALTAGUL

de Mihail Sadoveanu
In literatura romana, aventura romanului a inceput tarziu, in a doua jumatate a sec
al XIX-lea. In perioada interbelica insa, romanul romanesc s-a sincronizat spectaculos cu
proza moderna europeana. Alaturi de romanul modern (numit roman de analiza de
Garabet Ibraileanu si ionic de Nicolae Manolescu), romanul traditional isi atinge apogeul
abia in deceniul al III-lea al sec. XX.
Un asemenea roman de creatie, care prefera psihologiei fapta iar analizei epicul
este romanul Baltagul, scris de Mihail Sadoveanu.
Romanul este scris in 17 zile si constituie o monografie epica a poporului roman,
apartinand celei de-a doua etape a creatiei sadoveniene, cea a maturitatii artistice.
Sinteza
prozei sadoveniene, romanul Baltagul ilustreaza desavarsirea
romanului realist si simbolic dupa formula realismului liric.
Este un roman realist si antropologic ce reconstituie monographic viata
munteneasca dupa tiparele traditiei in Moldova veacului XX. Firul epic ilustreaza
existenta mitului egiptean al lui Isis si al lui Osinis, incadrandu-l in categoria romanelor
mitice. Este de asemenea un roman baladesc ce zugraveste o civilizatie pastorala arhaica
preocupata sa conserve gandirea magica.
Baltagul se incadreaza si in cagoria romanelor psihologice, de observatie
caracteriologica, roman de dragoste, vorbind lumii despre devotement si iertare, despre
credinta in iubire, roman filosofic ce releva modalitate de situare, in existenta, potrivit
unor rituri ancestrale, unui cod statornic prin datini, roman initiatic al riturilor de trecere,
officiate de Vitoria care repune in contact doua lumi antagonizate vremelnic prin
dispozitia lui Lipan si al initierii lui Gheorghita, care i-a in final locul tatalui, roman cu
intriga politista si antibalada(o demitizare a Mioritei).
Autorul se inspira din baladele populare romanesti: din Miorita preia motto-ul,
din Dolca motivul cainelui credincios, din Salga motivul femeii justitiare, ilustrand si
mitul egiptean al lui Isis si al lui Osiris, Horus si Anubis).
Titlul pune intregul univers al cartii sub semnul dualitatii. Baltagul este un
toporas cu doua taisuri, unealta si arma in acelasi timp, figurand symbolic, viata si
moartea. Drumul Vitoriei este drum de viata si drum de moarte, desfasurandu-se nu
numai intr-un spatiu geografic real, si si intr-un spatiu interior, un labirint launtric in care
se hotaraste totul.
Tema vietii si a mortii sic ea a cautarii adevarului, se intemeiaza epic pe motivul
ordonator al calatoriei explorative si initiatice, avand ca scop cunoasterea, initierea,
restabilirea, echilibrul cosmic si al justitiei,
La nivel compositional, cele 16 capitole se pot grupa in 3 parti. Astfel, prima parte
cuprinde capitolele 1-6 si surprinde asteptarea plina de nelinite si presimtiri. Vitoria se
hotaraste sa plece pe urmele lui Nechifor iar pregatirile sunt atat spiritual purificatoare,
cat si practice, gospodaresti. A doua parte (capitolele 7-13), surprinde calatoria Vitoriei ce
reface in sens invers traseul transhumantei parcurs in toamna de Lipan, un traseu labirint
pe care Vitoria si Gheorghita il parcurg pentru a descoperi adevarul (Bicaz-Calugareni_Farcasa-Borca-Cruce-Vatra Dornei-Brosteni-Borca-Sabasa si Suha), pana la
descoperirea osemintelor lui Lipan.

A treia parte (14-16), surprinde infaptuirea actului justitiar; privegherea mortului,


inmormantarea, praznicul, dovedirea vinovatiei, pedepsirea lui Calistrat Bogza si a lui Ilie
Cutui, restabilirea ordinii cosmice, proiectia in viitor.
Actiunea este lineara, urmarind reconstituirea faptelor care au dus la moartea lui
Lipan, Vitoria refacand drumul si aducand la lumina adevarul.
Structura romanului urmareste 3 planuri: un plan real al existentei individuale si
familiale, un plan real, social, al existentei comunitatii oierilor si un plan mitic si
symbolic. Primul plan este un plan epic ce urmareste calatoria explorative a Vitoriei si
dezvolta un conflict de natura economica. Al doilea plan este unul monographic si
surprinde existenta unei lumi arhaice in care apar noi forme de viata sociala, dinamizat de
un conflict moral, generat de incalcarea graca a normelor etice si ale comunitatii. Ultimul
plan integreaza cosmologic existenta pastorala si este tensionat de prezenta unui conflict
ontologic generat de ruperea echilibrului prin moartea violenta a unui om al carui suflet
nu-si afla odihna pana cand nu este incredintat pamantului prin ritualul inmormantarii.
Expozitiunea prezinta o cosmologie populara prin care destinul colectivitatii se
integreaza cosmic prin tehnica insertiei:Domnul Dumnezeu, dup ace a alcatuit lumea, a
pus randuiala si semn fiecarui neam.
Tot in expozitiune regasim imaginea satului Magura si a gospodariei familiei
Lipan si este surprinsa asteptarea Vitoriei precum si semnele prevestitoare (visul).
Intriga o reprezinta hotararea Vitoriei de a pleca pe urmele lui Lipan. Desfasurarea
actiunii surprinde pregatirile pentru calatorie, calatoria Vitoriei si afiului ei, regasirea
cainelui lio Nechifor, descoperirea osemintelor lui Lipan si inmormantarea acesuia
conform datinilor.
Punctul culminant se stabileste in momentul in care Vitoria dezvaluie adevarul cu
privire la circumstantele mortii lui Nechifor.
In deznodamant este dovedita vinovatia celor 2: Bogza Cutui, care isi marturisesc
vina. Calistrat Bogza moare rapus de baltag si de cainele lui Nechifor, iar Cutui este
arestat. Deznodamantul dezvaluie reactiile etice fundamentale ale sufletului taranesc
patriarchal; restabilirea justitiei are solemnitatea tragica a unui ritm. Ca orice roman
traditional, romanul se orienteaza spre lumea obiectiva surprinzand existenta socialistorica. Astfel actiunea se desfasoara in spatii reale obiective si urmareste evolutia unor
personaje, intr-un timp real.
Eroii sunt surprinsi intr-un spatiu real (de la Magura Tarcaului pana la tinutul
Dornelor si intr-un timp real care acopera o jumatate de an(din toamna pana-n
primavera).
Spatiul real si timpul obiectiv sunt dublate de spatial symbolic (spatial labirint
interior) si de timpul mitic (legenda care deschide romanul).
Episoadele se succed prin tehnica inlantuirii, chronologic, iar tehnica alternantei
contribuie la dublarea planului obiectiv in care se succed evenimentele, de un plan
interior ce urmreste zbuciumul launtric al personajelor (amintirile, incertitudinea,
nelinistea si spaimele Vitoriei).
Perspectiva narativa din care sunt dezvaluite trairile interioare ale personajelor
este cea omniscienta,, focalizare o, naratiune heterodie getica, viziune dindarat, punct
de vedere auctorial. Naratorul este omniscient, el este asemenea unui demiurg ce creeaza
iluzia vietii obiective iar specific prozei traditionale este tipul naratorului reprezentabil
care exprima implicit punctual de vedere, idei ale scriitorului insusi.

Personajele romanului Baltagul ilustreaza de asemenea conceptiile scriitorului,


aducand un nou argument in sprijinul incadrarii romanului in tipologia traditionala, a
romanului doric despre care criticul Nicolae Manolescu in eseul Arca lui Noe, afirma:
Infatiseaza o varsta a iluziilor si a inocentei genului in care moralul ia loc psihologicului
iar eroul devine subiect.