Ion este un roman social, obiectiv, realist i modern scris

de Liviu Rebreanu i aprut n anul 1920.

Liviu Rebreanu este creatorul romanului romnesc
modern, deoarece scrie primul roman obiectiv din
literatura romn, Ion i primul roman de analiz
psihologic din proza romneasc, Pdurea Spnzurailor.
Ion este primul roman obiectiv din literatura romn, fiind
aprut n anul 1920, dup o lung perioad de elaborare,
aa cum nsui autorul menioneaz n finalul operei, ntre
martie 1913 - iulie 1920. Apariia romanului a strnit un
adevrat entuziasm n epoc, mai ales c nimic din creaia
nuvelistic de pn atunci nu anuna aceast evoluie
spectaculoas: Nimic din ce e publicat nainte nu ne putea
face s prevedem admirabila dezvoltare a unui scriitor,
care a nceput i a continuat vreo zece ani, nu numai fr
strlucire, dar i fr indicaii de viitor, nota Eugen Lovinescu. Criticul primete romanul Ion
ca pe o izbnd a literaturii romne, iar satisfacia sa este consemnat n studiul Creaia
obiectiv. Liviu Rebreanu: Ion. Pentru iniiatorul modernismului romnesc, al crui principiu
de baz era sincronismul literaturii romne cu cea european, romanul Ion este cel care
rezolv o problem i curm o controvers. Aceast afirmaie a lui Lovinescu se refer la
faptul c apariia primului roman obiectiv direcioneaz literatura romn ctre valoare
european i stinge polemica pe care criticul o avea cu smntoritii epocii.
Glasul pmntului
Romanul ncepe cu descrierea drumului ctre satul Pripas, la care se ajunge prin oseaua ce
vine de la Crlibaba, ntovrind Someul pn la Cluj, din care se desprinde un drum alb
mai sus de Armadia i dup ce las Jidovia n urm, drumul urc nti anevoie pn ce-i
face loc printre dealurile strmtorate (...), apoi cotete brusc pe sub Rpile Dracului, ca s dea
buzna n Pripasul pitit ntr-o scrntitur de coline. La intrarea n sat, te ntmpin (...) o
cruce strmb pe care e rstignit un Hristos cu faa splat de ploi i cu o cunini de flori
vetede agat de picioare. Imaginea este reluat simbolic nu numai n finalul romanului, ci
i n desfurarea aciunii, n scena licitaiei la care se vindeau mobilele nvtorului,
sugernd destinul tragic al lui Ion i al Anei, precum i viaa tensionat i necazurile celorlalte
personaje: Titu, Zaharia Herdelea, Ioan Belciug, Vasile Baciu, George Bulbuc etc.
Aciunea romanului ncepe ntr-o zi de duminic, n care toi locuitorii satului Pripas se afl
adunai la hora tradiional, n curtea Todosiei, vduva lui Maxim Oprea. Nu lipsesc nici
fruntaii satului, nvtorul Herdelea cu familia lui, preotul Belciug i bocotanii care
cinstesc cu prezena lor srbtoarea. Hora este o pagin etnografic memorabil prin jocul
tradiional, vigoarea flcilor i candoarea fetelor, prin luta iganilor care compun imaginea
unui ritm impetuos: De tropotele juctorilor se hurduc pmntul. Zecile de perechi bat
someana cu atta pasiune, c potcoavele flcilor scapr scntei, poalele fetelor se
bolbocesc, iar colbul de pe jos se nvltorete, se aaz n straturi groase pe feele brzdate de
sudoare, luminate de oboseal i de mulumire.
Lui Ion i place Florica, dar Ana are pmnt, aa c el i face curte acesteia, spre disperarea lui
Vasile Baciu, tatl Anei, care se ceart cu Ion i-l face de rsul satului, spunndu-i srntoc.

Alexandru Glanetau, tatl lui Ion, a risipit zestrea Zenobiei, care avusese avere cnd se
mritase cu el. Vasile Baciu, om vrednic al satului, se nsurase tot pentru avere cu mama
Anei, dar fiind harnic sporise averea i se gndea s-i asigure fetei zestre atunci cnd se va
mrita.
Ion, flcu harnic i mndru, dar srac o necinstete pe Ana i l oblig astfel pe Vasile Baciu
s i-o dea de nevast mpreun cu o parte din pmnturi. Obinnd avere, Ion dobndete
situaie social, demnitate uman i satisfacerea propriului orgoliu.
n cellalt plan, familia nvtorului Herdelea are necazurile sale. Herdelea i zidise casa pe
lotul ce aparinea bisericii, cu nvoirea preotului Belciug. Relaiile nvtorului cu preotul se
degradeaz cu timpul, de aceea Herdelea se teme c ar putea pierde toat agoniseala i i-ar
rmne familia pe drumuri. Preotul Belciug, rmas vduv nc din primul an, are o
personalitate puternic, este cel mai respectat i temut om din sat, avnd o autoritate total
asupra ntregii colectiviti.
n sat, domin mentalitatea c oamenii sunt respectai dac au oarecare agoniseal, fapt ce
face ca relaiile sociale s fie tensionate ntre srntoci i bocotani, ntre chibzuina
rosturilor i nechibzuina patimilor, ceea ce face s se dea n permanen o lupt aprig pentru
existen.
Destinele personajelor sunt determinate de aceast mentalitate, de faptul c familiile nu se
ntemeiaz pe sentimente, ci pe interese economice: n societatea rneasc, femeia
reprezint dou brae de lucru, o zestre i o productoare de copii. Odat criza erotic trecut,
ea nceteaz de a mai nsemna ceva pentru feminitate. Soarta Anei e mai rea, dar deosebit cu
mult de a oricrei femei, nu (G. Clinescu). Btut de tat i de so, Ana, rmas fr sprijin
moral, dezorientat i respins de toi, se spnzur. Florica, prsit de Ion, se cstorete cu
George i se bucur de norocul pe care l are, dei l iubea tot pe Ion.
Glasul iubirii
Cstorit cu Ana i aezat la casa lui, Ion, din cauza firii lui ptimae, nu se poate mulumi cu
averea pe care o dobndise i rvnete la Florica. Sfritul lui Ion este nprasnic, fiind omort
de George Bulbuc, care-l prinde iubindu-se cu nevasta lui, aadar Rebreanu propune pentru
sfritul ptimaului Ion o crim pasional.
Finalul romanului surprinde satul adunat la srbtoarea sfinirii noii biserici, descrie drumul
care iese din satul Pripas, viaa urmndu-i cursul firesc: Pripasul de-abia i mai arta cteva
case. Doar turnul cotete, apoi se ndoaie, apoi se ntinde, iar dreapt ca o panglic cenuie n
amurgul rcoros. (...) Satul a rmas napoi acelai, parc nimic nu s-ar fi schimbat. Civa
oameni s-au stins, alii le-au luat locul. (...) Drumul trece prin Jidovia, pe podul de lemn,
acoperit, de peste Some, i pe urm se pierde n oseaua cea mare i fr nceput ....

Personaje

Ion al Glanetaului, protagonistul i personajul eponim al romanului.

Vasile Baciu (tatl Anei)
Zenobia (mama lui Ion)
nvtorul Herdelea
Printele Belciug

Titu Herdelea (fiul nvtorului Herdelea)

George Bulbuc
Ana (fata cu avere, dar urt[necesit citare])
Florica (fata fr avere, dar frumoas)
Aurel Ungureanu
Roza Lang
Laura (fiica nvtorului Herdelea)
Maria
Avrum
Simion Lungu
Aizic
Filipoiu
George Pintea (iubitul i soul Laurei)
Toma Bulbuc
Ilie Onu
Petre Ispas
Macedon Cercetau
Virginia
Ghighi
Savista

Istoria publicrii
Liviu Rebreanu mrturisete c n lunga sa trud de creaie, n cei 7 ani n care a lucrat la
roman, un rol important l-a avut, pe de o parte impresia afectiv, emoia, iar pe de alt
parte, acumularea de material documentar.
O scen vzut de scriitor pe colinele dimprejurul satului l-a impresionat n mod deosebit i a
constituit punctul de plecare al romanului Ion. Aflat la vntoare, Rebreanu a observat ...
un ran mbrcat n haine de srbtoare, care s-a aplecat, deodat i-a srutat pmntul. L-a
srutat ca pe-o ibovnic. Scena m-a uimit i s-a ntiprit n minte, dar fr vreun scop
deosebit, ci numai ca o simpl ciudenie.
O alt ntmplare relatat de sora sa, Livia, i-a reinut atentia: o fat nstrit, rmas
nsrcinat cu un tnr srac, a fost btut cumplit de tatl ei pentru c trebuia s se
nrudeasc acum cu un srntoc, care nu iubea pmntul i nici nu tia s-l munceasc.
Un eveniment care l-a marcat n mod deosebit a fost convorbirea pe care Liviu Rebreanu a
avut-o cu un tnr ran vrednic, muncitor, pe nume Ion Boldijar al Glanetaului, care nu avea
pmnt i pronuna acest cuvnt cu atta sete, cu atta lcomie i pasiune, parc-ar fi vorba
despre o fiin vie i adorat ...
O alt surs o constituie amintirile sale de copil ardelean, care a observat n jurul lui
mentalitile i obiceiurile ranilor, viaa lor complicat i complex din cauza ocupaiei
Imperiului Austro-Ungar.
Prima variant a romanului Ion a fost o schi, scris de Rebreanu n 1908. Aceast schi
purta titlul Ruinea, iar subiectul ei a fost reluat n alt proz, Zestrea, n care Rebreanu
contureaz portretul lui Ion i schieaz ntlnirea dintre flcu i Ileana (Ana din roman).

Teme principale
Romanul Ion este o monografie a realitilor satului ardelean de la nceputul secolului al
XX-lea, ilustrnd conflictul generat de lupta aprig pentru pmnt, ntr-o lume n care statutul
social al omului este stabilit n funcie de averea pe care-o posed, fapt ce justific aciunile
personajelor. Soluia lui Rebreanu este aceea c Ion se va cstori cu o fat bogat, Ana, dei
nu o iubete, Florica se va cstori cu George pentru c are pmnt, iar Laura, fiica
nvtorului Herdelea l va lua pe Pintea nu din dragoste, ci pentru c nu cere zestre.
Personajul central al crii, Ion al Glanetaului, este personaj reprezentativ pentru
colectivitatea uman din care face parte prin mentalitatea clasei rneti i a vremurilor creia
i aparine.

Perspectiv
ntr-o alt perspectiv, satul este ilustrat n relaiile cu regimul administrativ i politic austroungar. Realitile social-concrete ale raporturilor dintre instituii i oameni sunt prezentate
obiectiv de Rebreanu, prin fapte, prin situaiile n care eroii romanului se gsesc n conflict cu
autoritile. Cei mai afectai sunt intelectualii, deoarece slujbaii i autoritile nbu cu
orice prilej contiina asupririi naionale care se manifest cu predilecie la aceast clas
social. Avocatul Victor Groforu militeaz pentru emanciparea social i naional pe ci
legale; profesorul Sptaru este un extremist, pe cnd Titu Herdelea, cu aere de poet, este un
entuziast.
Liviu Rebreanu i las personajele s acioneze liber, s-i dezvluie firea, s izbucneasc n
tensiuni dramatice, s-i manifeste modul de a gndi i de a se exprima.
Limbajul artistic al lui Liviu Rebreanu se individualizeaz prin cteva trsturi:

respectul pentru adevr, de unde reiese obiectivarea i realismul romanului;

precizia termenilor, acurateea i concizia exprimrii;
sobrietatea stilului;
stilul anticalofil, lipsit de imagini artistice, ntruct crezul prozatorului era c
strlucirile artistice, cel puin n opere de creaie, se fac mai totdeauna n detrimentul
preciziei i al micrii de via (...), e mult mai uor a scrie frumos, dect a exprima
exact.

Ecranizare
Articol principal: Ion: Blestemul pmntului, blestemul iubirii.
Romanul a fost adaptat pentru marele ecran n 1980 sub numele Blestemul pmntului,
Blestemul iubirii n regia lui Mircea Murean. n rolul lui Ion este erban Ionescu, Petre
Gheorghiu l joac pe Vasile Baciu i Ioana Crciunescu pe Ana. Filmul a fost bine primit, cu
un scor de 7,2/10 pe IMDb.
Apreciat constant drept o mare constructie epica, o epopee a taranului roman, Ion este romanul unui destin
individual,asa cum insusi autorul precizeaza.
In prim planul romanului se afla viata tinarului taran Ion Pop al Glanetasului,monumental si simbolic prin
tragismul sau,consu- mandu-se intre iubire si patima pentru pamant.Destinul lui Ion este strans legat de viata

satului din primele decenii ale secolului al XX-lea,a carui existenta Rebreanu o surprinde realist,structurat si
diferentiat social,in conditii specifice pentru romanii din Transilvania - o realitate complexa si tragica.
Creator exceptional de viata,Rebreanu face sa traiasca in roman un impresionant numar de eroi,fiecare cu
individualitatea lui proprie.Prezenta, dar si dominanta este figura lui Ion.Prezent in scena horei Ion este urmarit
continu cu interes si fina intuitie psihologica,osciland intre Ana si Florica mai frumoasa ca oricand,dar
saraca,in vreme ce fata lui Vasile Baciu e urata,dar are locuri si case si vite.
Personajul Ion este unul dintre cele mai caracteristice si mai temeinic realizate personaje ale intregii noastre
literaturi.Criticii s-au ocupat adesea de Ion,incercand sa strabata in intimitatea sufletului sau,spre a-i cuprinde
cu exactitate esenta.Principalele pareri sunt contradictorii,dovada cat de complex este personajul sub masca
aparentei sale simple.Astfel,pentru Calinescu ,Ion este o fire instinctiva calauzit de impulsuri elementare,violent
si patimas ,pe care nostalgia Floricai si revenirea la ea nu-l pot in nici un fel umaniza.In planul creatiei,Ion este o
bruta.A batjocorit o fata,i-a luat averea,a impins-o la spanzuratoare si a ramas in cele din urma cu
pamant.Continutul lui a fost epuizat si ispravile sentimentale il scot din sfera instinctelor oarbe,si-l aduc in
lumea constiintei, banalizandu-l.Pentru Lovinescu,din contra,Ion are o inteligenta ascutita,o viclenie
procedurala si mai ales o vointa imensa.Des-coperindu-i asemenea atribute,Lovinescu il considera o figura
simbolica , mai mare decat natura,ce depaseste tendinta de nivelare a naturalismului.
Scriitorul urmareste mobilurile psihologice ale actiuniilor lui Ion,devorat de pasiunea pamantului,declansate cu
forta instincte-lor obscure,atavice.In pamant el vedea realizate ambitiile sale,tine-retea sa robusta,demnitatea
sa umana,caci in inclestarea cu uriasul,omul insusi se simte crescand si luand in stapanire lumea
(N.Manolescu).Doua obstacole ii stau in cale in dorinta lui de capatuire: Florica,frumoasa si saraca,pe care o
iubeste,dar la care renunta,si Vasile Baciu care nu-l vrea,fiind sarac.
Astfel,Ion,desi insultat si ocarat de Vasile Baciu,se stapaneste,gandindu-se la Ancuta,dar mai mult probabil la
pamant.Totusi el nu-si gaseste linistea pana nu se razbuna.Cel pe care Ion se razbuna fiind George Bulbuc.
Ion este prins in relatia cu lumea satului,cu autoritatile,dar si cu sine insusi.El urmeaza o cale sinuoasa,de la
flacaul apreciat si indragit de toti satenii,la taranul dezumanizat de dorinta de a avea pamant.Satul lui Liviu
Rebreanu este diferentiat economic.Stra- tificarea sociala depinde de pamantul pe care il are taranul.Pati- mile
se nasc din saracie,din nevoia de pamant.Neintalegerile cas- nice,rabufnirile violente,uneori dure,dusmania de
aici pornesc.Este cazul lui Ion.In Ion este inradacinata o mentalitate taraneasca, dupa care oamenii se pot numi
oameni numai in masura in care gospodaria lor este intemeiata.
Relatiile sociale sufera din pricina acestei mentalitati.In respectul pentru omul cu stare e o distanta sociala pe
care o simt si bogatul,si saracul : bogatul,cu dispret pentru sarantoci,saracul cu o pornire de dusmanie care
zace si atata,porniri ce izbucnesc patimas,cand interesele saracului se lovesc brutal de cele ale bogatului.
Viata de familie se intemeiaza deci pe interese economice. G.Calinescu remarcase pe buna dreptate acest lucru
: In societatea taraneasca,femeia reprezinta doua brate de lucru,o zestre si o producatoare de copii.
Ion era un om harnic caruia ii placea sa munceasca.Autorul il caracterizeaza direct,spunand : era iute si harnic
ca ma-sa, pamantul ii era drag ca ochii din cap.El era destept,istet, umblase la scoala in Armandia,dar
renuntase pentru ca ii era mai drag la munca campului.
Construit monumental,intr-o dimensiune tragica,personajul intruneste atat trasaturile eroului clasic cat si ale
celui romantic. Nicolae Manolescu,in studiul mentionat,apreciaza ca nici in cele mai izbutite momente ale
`Rascoalei` viziunea realista nu atinge maretia lui Ion.Personajele seamana aici cu niste forte ale
naturii,existenta lor e privita fara relativism si fara ironie,cuprinsa intr-o temporalitate lenta,ce trece parca pe
deasupra istoriei,inglo-band-o in sine.
Monologul interior dezvaluie structura interna a personajului : Dojana preotului il sfichinuia ca un bici de
foc.Numai ticalosii sunt astfel loviti in fata lumii intregi.Dar el de ce e ticalos ? Pentru ca nu se lasa calcat in
picioare,pentru ca vrea sa fie in randul oamenilor .Ii ardeau obrajii si tot sufletul de rusine si de necaz
().Gandurile insa il framantau mereu .Isi zicea din ce in ce mai des ca,robotind oricat,nu va ajunge sa aiba si el
ceva.Va sa zica va trebui sa fie vesnic sluga la altii,sa munceasca spre a imbogatii pe altii.Toata istetimea lui nu
plateste o ceapa degerata,daca n-are si el pamant mult,mult.
Scena cositului,a sarutarii pamantului memorabile,se adauga celor dinainte,alcatuind prin Ion o fiinta generica
si mareata : Glasul pamantului patrundea navalnic in sufletul flacaului,ca o chemare coplesindu-l.Se simtea

mic si slab,cat un vierme pe care-l calci in picioare,sau ca o frunza pe care vantul o valtoreste cum ii place.
Scriitorul isi urmareste personajul din doua ipostaze care il definesc substantial : framantat de dorinta de a
avea pamant cat mai mult,chiar si dupa ce l-a obtinut.Ion dovedeste un compor- tament bine calculat,inteligent
si viclean,fara scrupule,el isi adapteaza atitudinile in functie de datele realitatii.
Ion este expresia violenta a unei energii : subordonandu-si mecanismul complicat al sufletului unui singur
impuls,este un tip unitar;in limitele ideatiei lui obscure si reduse,e un erou in care numai obiectul dorintei e
schimbat,pe cand incordarea,tenacitatea si lipsa oricarui scrupul moral raman aceleasi.Redus la un instinct
puternic,Ion e un om de vointa si de actiune,agitandu-se in dedalul complicatiilor pentru a pune mana pe
pamant.
George Calinescu considera ca viclenia instinctuala,caracte- ristica oricarei fiinte reduse,i-a determinat
actiuniile()
Prin Ion,eroul romanului cu acelasi nume,Liviu Rebreanu a creat un personaj de referinta in literatura
romana,care va suscita mereu noi introspectii in adancimiile fiintei umane