Sunteți pe pagina 1din 9

Stabilirea preturilor optiunilor americane, atunci cand preturile

activelor au salturi.

ABSTRACT
Prezentam o trasformare care ajuta la stabilirea preturilor optiunilor americane, atunci cand
preturile activelor au salturi, si care sunt modelate printr-o difuzie, totodata si prin salt. Prezenta
componentei saltului eludeaza deficientele modelului Black-Scholes. Aceasta transformare
propusa, transforma esential rezultatele ecuatiei integro-diferentiale partiale fara paramentrii,
intr-o secventa de ecuatie integro-diferentiala partiala cu parametrii fixati, care este mult mai
usor de rezolvat. In final, evidentiem si aratam rezultatele numerice si convercenta schemei,
totodata si comparatia cu alte medote.

1. Introducere
O tehnica de tranformare, numita abordarea mutarii limitei a fost propusa in [13] pentru a
calcula pretul optiunilor americane, sub clasicul cadru Black-Scholes i.e. atunci cand pretul
activelor este modelat de o miscare Browneana geometrica. Transformarea converteste in esenta
apartia unei probleme de ecuatie diferentiala partial (EDP) liniara fara paramentrii, intr-o
secventa de problem EDP liniara cu parametrii fixati. Pe de alta parte, majoritatea metodelor
numerice care rezolva o problema liniara fara parametrii, o convertesc intr-o problema neliniara
cu parametrii fixati (vezi [13]). Astfel, nu este de mirare ca abordarea mutarii limitei, datorita
rezultarii unei EDP liniare, randamentele rezultatelor computationale ale acesteia necesita mai
putin timp de rezolvare si sunt mult mai precise.
Lucrarea extinde abordarea mutarii limitei pentru stabilirea preturilor optiunilor americane,
atunci cand la baza lor stau atat difuzia, cat si saltul. Prezenta saltului in incercarea de a face
modelul mai general si a eluda deficientele Black-Scholes, face problema mai dificila, intrucat
rezultatul problemei fara parametrii nu mai este o problema EDP, ci o ecuatie integro-diferentiala
partial (EIDP).
Sustinem ca modelul Black-Scholes nu reuseste sa capteze niste fenomene importante observate
in lumea reala a activelor si a preturilor optiunilor. Distributiile de retur a preturilor activelor tind
sa aibe caracteristici leptokurtice asimetrice si sa prezinte discontinuitati, asta inseamna ca
preturile tind sa aibe salturi in timp, de la un moment la altul. Mai mult, volatilitatea estimarilor
recuperate de la preturile optiunilor nu sunt constante, asa cum modelul Black-Scholes
presupune ca ar trebui sa fie. Pentru a evita aceste deficient, modelul bazat pe difuzie si salt isi

propune sa descrie dinamica preturilor activelor. Acest model asuma ca procesul care sta la baza
preturilor activelor urmeaza o miscare Browniana geometrica cu salturi intamplatoare care apar
conform unei distributii Poisson. Doua modele sunt utilizate in mod preponderant in literature de
specialitate pentru a descrie amplitudinea salturilor. Salturile distribuite lognaormal sunt
considerate in [11], in timp ce un salt-difuzie dublu exponential este propus in [7].
Similare proprietatilor modelului Black-Scholes, metode aproximative sunt necesare pentru a
calcula preturile optiunilor americane in conformitatea cu modelul salturilor si al difuziei.
Metode ale structurii binomiale au fost explicate in [1,12]. Totodata ne-am folosit si de modelele
expuse in lucrarile [3], [5], [6], [7], [8], [9], [10] si [15].
Metoda prezentata in aceasta lucrare are numeroase avantaje, fata de multe alte metode existente.
In primul rand, permite distributia salturilor in general. In al doilea rand, transforma o problema
fara limite intr-o succesiune de problem cu limite fixate, care pot fi rezolvate mai apoi folosind
orice medoda de rezolvare standard a problemelor cu EDP. In al treilea rand, spre deosebire de
multe metode, aceasta mentine liniariatatea problemei fara limita. Rezolvarea problemelor
neliniare este mult mai dificila, iar timpul de rezolvare si precizia solutiei depend dramatic de
suportul care sta la baza metodei pe care acesta o foloseste. In final, metoda ofera explicit
exercitiul optim al delimitarii si functia intregului pret. Stiind functia intregului pret, mai degraba
decat un punct al pretului, permite calcularea preturilor optiunilor cu un minim efort de calcul.
Lucrarea este organizata dupa cum urmeaza. In sectiunea 2 descriem problema lipsei limitelor pe
care stabilirea preturilor optiunilor americane o determina in prezenta salturilor pretului
activelor. Sectiunea 3 prezinta schema de imbunatatire a tacticii exercitiului care calculeaza
tacticile exercitiilor optime si functiile pretului. Rezultatele numerice si un studio comparative
sunt prezentate in sectiunea 4.

2. Problema lipsei limitei


Consideram un activ suport cu pretul X(t), la momentul t. Dinamica lui X(t) este reprezentata de:

unde r si q reprezinta rata constanta fara risc, respectiv constanta randamentul dividendului,
reprezinta contanta volatilitatii pretului X(t), iar W(t) este o miscare Browniana standard.
Termenul este intensitatea procesului independent Poisson dQ(t), cu:
cu probabilitatea
cu probabilitatea

Avem
unde
este operatorul de asteptare, iar
reprezinta o schimbare
proportional a pretului, ca urmare a unui salt. Intrucat reprezinta saltul in pretul activului,
acesta este definit pe intervalul

, cu functia probabilitate de densitate

, unde

si

sunt parametrii distributiei normale.

Avem

, unde 1 reprezinta

indicatorul functiei,

si

Acum consideram o optiune de vanzare Americana cu oprire K si timp de scadenta T, scris pe un


active suport al pretului X(t), dat de ecuatia (1). Payoff-ul pentru aceasta optiune este
Pretul pentru optiune la un anumit moment de expirare
si suportul pretului activului x este dat de
si este dependent de o optima
delimitare necunoscuta si poate fi reprezentat de o delimitare continua [15].
Delimitarea partitioneaza staptiul intr-o regiune de continuare:
, unde este optim sa pastram optiunile si o regiune
de stopare:
La expirare avem b(0)=K, daca

, unde este optim sa executam optiunile.


si b(0)=Kr/q, in caz contrar.

Functia pret p si delimitarea optima b, impreuna, rezolva unic urmatoarea problema la limita:

Unde
derivate, iar

cu indici reprezinta
reprezinta optiunea pretului dupa un saltin pretul activului, de la x la

cu
. Intrucat limita b este necunoscuta si trebuie determinate
ca parte a solutiei, problema descrisa este cunoscuta ca fiind o problema fara limita.

3. Transformarea in probleme cu limita fixata


Daca in exercitarea optima a metodei, b a fost cunoscut si folosit in Ecuatiile (2)-(5), pentru a
stabili pretul optiunilor, functia de pret p rezultata satisface Ecuatia (8). Daca este luata o limita
arbitrara
, atunci functia de pret rezultanta
ar contraveni solutia Ecuatiei (8). Dar
calcularea pretului p pentru o limita arbitrara data este o problema liniara la limita. Prin urmare,
daca folosim un
si functia de pret asociata
pentru a obtine o limita imbunatatita
atunci
putem avea potential o metoda. Mai trebuie sa stabilim daca acesta metoda ar converge si daca
limita la care converge este cea optima. Pentru a stabili convergenta, ne vom folosi de
urmatoarea lema:
Lema 1.
Pentru un

dat si o functie continua

, oricare ar fi

, avem

. Totodata, fie h solutia lui

Daca r>0 si

, pentru orice

frontiera lui

atunci maximul lui h este atins numai pe

, iar minimul lui h este atins numai pe frontiera lui (0,x). Daca r>0 si

, pentru orice

, atunci

, pentru orice

Demonstratie.
Se demonstreaza folosindu-ne de conditiile necesare ale maximului si al minimului. Pentru
maxim :
Apoi substituim in Ecuatia (9), de unde ne rezulta

Pe baza conditiilor necesare, avem


rezulta ca

. Intrucat maximul este continut in

Astfel, avem o contradictie cu (13). Rezulta ca maximul nu poate fi

continut in
Spunem ca maximul apartine lui
cu

si

, cu limita
Din (9) obtinem ca

Intrucat

, avem

Astfel ajungem la o noua contradictie. Deci maximul


nu poate avea nici limita

. Din cele doua contradictii anterioare rezulta ca maximul lui h

este atins numai pe frontiera lui

Similar se demonstreaza si ca minimul lui h este atins numai pe frontiera lui (0,x).
Daca

, pentru orice

rezulta ca

, pentru orice

Revenind la ceea ce se discuta inainte, daca avem


, rezolvand aceasta problema la
limita, ne va rezulta o unica functie de pret
. Datorita lemei anterioare, chiar daca exista doua
functii de pret ca rezultat al solutiei problemelor, este clar ca
este unic.
Este necesar ca
, astfel
imbunatati solutia prin aceasta metoda. Astfel
, intr-o regiune mai sus de
este atins in

, o conditie necesarac pentru a


pentru
, dar
. Intrucat Lema1 ne spune ca maximul lui

, atunci trebuie ca

Acum, avem
, la limita inferioara a lui
, in timp ce
este atins in
.
Contravine Ecuatiei (8). Astfel, alegem o noua metoda, care se incadreaza tot la limita inferioara
a lui
, care ne lasa sa interam si sa converge monoton la b.
Teorema1, care urmeaza a fi prezentata ne arata o noua metoda imbunatatita prin care putem
continua iteratiile, si anume, alegem un
, care satisface:

Teorema 1.
Daca

rezolva Ec.(2)-(5), cu
definit in Ec.(14). Mai mult, functia pret

proprietati:

si

, atunci exista

, obtinuta cu
.

are urmatoarele

Demonstratie.
Demonstratia acestei teoreme se face cu ajutorul Lemei 1.

In convergenta, schema imbunatatirii metodei de la (14), implica


satisface Ec.(6) si ne asigura ca functia pret

pentru

care

si

4. Comparatii numerice si un studiu comparativ


In aceasta sectiune furnizam exemple pentru a ilustra convergenta metodei expuse in sectiunea 3,
sub modelul lui Merton sic el al lui Kou. Folosind teste obtinute din literature de specialitate,
totodata cautam sa ilustram precizia rezultatelor numerice obtinute in modelul expus in aceasta
lucrare. In final, facem o comparative directa intre cele doua modele cu salt si difuzie pentru a
studia daca alegerea unuia dintre modele in defavoarea celuilalt aduce o diferenta in preturile
optiunilor.
Incepem cu un exemplu pentru a ilustra monotonia schemei optime la limita in modelul lui
Merton cu salt si difuzie. Dupa ce dam valori parametrilor, ii introducem in Matlab sau intr-un
program similar si vom efectua calculele necesare.

Fig1.

Figura 1 ne ilustreaza convergenta limitelor obtinute in fiecare iteratie. Putem vedea intradevar
ca valoarea limitei creste monoton si convergent. Observam ca prima iteratie se apropie de limita
optima b.

Acuratetea preturilor obtinute in urma calculelor la modelul lui Merton sunt trecute in tabelul
urmator.

La fel procedam si pentru modelul lui Kou. Solutiile in urma calculelor necesare sunt
reprezentate in Fig.3 si Tabelul2.

Fig.3

Rezultatele obtinute in urma celor doua modele sunt aproape exacte, ceea ce inseamna ca poate
fi ales oricare dintre acestea in stabilirea preturilor optiunilor. Diferentele dintre functiile
densitate nu afecteaza preturile optiunilor.
Putem observa ca in ambele grafice ale celor doua modele expuse pretul activelor urmeaza o
miscare Browniana geometrica. Totodata este de remarcat impactul pe care il are introducerea
salturilor in aceasta miscare Browniana geometrica. In prezenta salturilor, shema este mult mai
precisa decat doar in cazul difuziei pure.