poem dulce-amrui

mi-a spus odat c fericirea

fr lacrimi e ca o
cirea amar

acum sttea linitit pe marginea

unei fntni fr sfrit
din pumnul ei stng
se necau dorine
pe sub albastru
primitiv de noiembrie

avea o naivitate adorabil

atunci cnd vorbea cu dorinele ei
cu porumbeii de pe marginea fntnii
care ciuguleau seminele de mac

(m gndesc la nceputuri
cnd m simeam liber
s art cu degetul
cele mai scumpe jucrii din vitrine)

o priveam ca pe un
album cu poze din copilrie
i rmnea acolo mult timp
dincolo de noi
razele se ntorceau subtil n sine

m apropiam i o strngeam
pe neateptate n brae
simeam cum lacrimile i se rostogolesc uor pe umrul meu
ca o sear linitit pe coama cpruie a munilor

n mine extazul se ntindea ca

o ieder slbtic
i nu tiam unde o s mai ncap
atta trire

gsisem ciree dulci de noiembrie