duminic, ceasul ticie i afar niciun fulg, niciun suflet respirnd toi i toate se nchid spre singurtate ntr-o er de noapte ne scldm n ape dearte duminic, i frig n lumin m deschid casa minii mi-e culcu n zare i-n deprtare nu mai vd nimic simt doar un odor de via pctoas zgomotul din acea zi, duminic.
