COPILARIA MIJLOCIE

Copilaria mijlocie sau prescolaritatea este stadiul ce se intinde intre 3 si 6 sau 7 ani
si se distinge printr-o crestere semnificativa a capacitatilor fizice si psihice ale copilului,
facand posibila o echilibrare cu ambianta. Trecerea de la mediul familial, la mediul
gradinitei este marcata de diferente de solicitare si de diversificare a conduitelor, care ii
accelereaza copilului dezvoltarea si ii largesc considerabil orizontul de cunoastere. Jocul
devine activitatea dominanta a copilului, introducand schimbari insemnate in planul
cognitiei, motivatiei si atitudinii fata de altii. Se diminueaza egocentrismul si cresc indicii
de sociabilitate.
O spectaculoasa dezvoltare se petrece in planul limbajului iar diferentele dintre inceputul
si sfarsitul stadiului sunt remarcabile. Chiar in jurul varstei de 5 ani, unii prescolari pot sa ne
surprinda prin felul cum vorbesc: corect, fonetic si gramatical cu o adaptabilitate deosebita
fata de imprejurari.
Prescolaritatea are trei etape:
La 3-4 ani, copilul se inscrie in prescolaritatea mica. Accentuarea abilitatilor verbale
si a interesului pentru utilizarea limbajului il fac sa fie acum o companie de-a dreptul
incantatoare, atat pentru cei de varsta lui, cat si pentru adulti. Ii plac cuvintele noi, care pot
actiona ca elemente magice in incercarile adultului de a-l determina pe copil sa se comporte
intr-un anumit fel.
La 4 ani si jumatate, copilul se afla in prescolaritatea mijlocie. Acestuia ii place sa
vorbeasca, sa analizeze verbal diverse aspecte legate de jocuri, povesti, povestiri, eroi, sa
argumenteze pro si contra faptelor acestora. Se observa o imbunatatire a controlului si o
perfectiune a abilitatilor personale: un joc mai intelectualizat, un inceput de interes pentru
litere si cifre. Tot la 4 ani, copilul trebuie incurajat sa se joace cat mai mult cu copii de varsta
lui. Nu este bine sa fie lasat prea mult in jurul televizorului sau a calculatorului. Acestea il
face mult mai interiorizat si mai timid fata de ceilalti din jurul sau.
Intrand in prescolaritatea mare, copilul are tendinta de a fi extrem de negativ in
raspunsurile date celorlalti; insusi faptul de a fi rugat sa faca ceva e un motiv suficient de
puternic pentru a refuza. Totusi varsta de 6 ani este destul de incantatoare in ceea ce priveste
energia, interesul pentru nou; ii place sa priveasca, sa observe, sa asculte, sa se gandeasca, sa
analizeze, formandu-si astfel chiar constiinta de sine.
In perioada prescolara, copilul se situeaza dupa descrierile lui Jean Piaget, in stadiul preoperational al dezvoltarii psiho-intelectuale, caracterizat de imitatie si reprezentari simbolice.
Este un stadiu pre-conceptual, axat pe cresterea capacitatilor copiilor de a utiliza simboluri.
Acest fapt le ofera copiilor posibilitatea de a opera cu obiectele si lucrurile si de a comunica
despre ele chiar si atunci cand acestea sunt absente.

ROLUL GRADINITEI IN DEZVOLTAREA COPIILOR

Unul dintre lucrurile de baza pe care un copil le invata in primii ani de viata si pe care il va
folosi pentru totdeauna sunt dezvoltarea limbajului si a abilitatilor de comunicare. Dincolo de
ceea ce un copil invata in primele luni de viata imitandu-i pe cei din jur, el are nevoie de
diferiti stimuli pentru a intelege si a relationa mai bine prin intermediul comunicarii.
Gradinita este un bun prilej pentru ca cel mic sa se obisnuiasca intr-o comunitate de
copii si sa invete sa-si dezvolte abilitatile de comunicare, astfel incat atunci cand ajunge
la scoala sa fie deja pregatit si sa nu aiba dificultati de intelegere si de comunicare.
Invatarea poeziilor sau a cantecelelor, diferitele povesti si jocurile organizate la
gradinita reprezinta modalitati de invatare de noi cuvinte, de intelegere a structurii
frazelor, de dezvoltare a imaginatiei si a capacitatilor de relationare prin comunicare. La
gradinita copiii nu invata doar numele obiectelor si al actiunilor, ci si modalitati de
conversatie, cum sa isi astepte randul in vorbire, cate ceva despre structura propozitiilor,
despre expresii si umor.
Pentru dezvoltarea acestor abilitati, este important ca cei mici sa aiba parte, pe langa jocurile
cu ceilalti copii si de o comunicare de genul unu la unu. De aceea, este bine ca grupele de
gradinita sa fie cat mai mici, astfel educatoarea va avea posibilitatea sa se ocupe de toti copiii.

ROLUL FAMILIEI
Maturizat de propiile sentimente pentru copilul sau, parintele se autoperfectioneaza in
procesul formarii si educarii acestuia. Inca de la inceputul vietii, copilul se scalda in
comunicarea cu parintele, se impregneaza de cuvintele si gesturile lui si isi construieste un
univers de reprezentari bazat pe modelele parentale.
Doar simplul program de la gradinita nu este suficient. Parintii au si ei un rol important
in dezvolarea comunicarii. Cel mai indicat este ca acestia sa vorbeasca cu copilul lor
despre ce au facut la gradinita, sa il lase sa povesteasca despre ce a facut cu ceilalti copii.
Prin aceasta metoda parintii isi ajuta copilul sa-si aminteasca de jocurile si lucrurile
frumoase pe care le invata in fiecare zi si astfel se vor vedea ca beneficiile nu vin doar pe
partea de comunicare, deoarece copilului ii va fi mult mai usor sa retina lucrurile atata
timp cat le repeta.
Parinti sau alti membri ai familiei trebuie sa aiba grija si la modul de adresare, cu
siguranta copilul va prefera sa nu fie intrebat direct: Ce ai facut astazi la gradinita?,ci sa
vina totul de la sine: pornind de la lucrurile pe care le-a facut la gradinita (de exemplu un
desen sau un proiect pe care il aduce acasa),copilul trebuie inrebat despre modul in care le-a
lucrat, ce materiale a folosit, ce lucrari ale colegilor i-au placut etc.
Daca educatoarea ii da copilului cantecele sau poezi scrise pe foi, parintii trebuie sa le
repete impreuna cu el, astfel ei ajuta la dezvoltarea limbajului si a capacitatilor de
comunicare ale copilului lor.

LIMBAJUL SI COMUNICAREA CU CEILALTI

La intrarea in gradinita, copiii detin experiente diferite de comunicare,fie cu alti
copii, fie cu adultii, in functie de mediile sociale din care fac parte. In aceasta perioada,
adultul trebuie sa-si focalizeze continutul limbajului cu copilul pe invatarea de catre
acestia a denumirii obiectelor, pe invatarea formularii si pronuntiei corecte a
propozitiilor si frazelor, pe modalitati de exprimare inteligenta, prin intermediul
limbajului.
Limbajul se imbogateste din punct de vedere cantitativ, la 4 ani vocabularul activ fiind de
2000 de cuvinte, aproximativ 3000 la 5 ani, pentru ca la 6 ani acesta sa ajunga la 3500 de
cuvinte. Aceasta dezvoltare cantitativa este urmata de o imbogatire a coerentei discursului, a
caracterului structurat, facandu-se trecerea la limbajul contextual.
Pe masura ce limbajul se dezvolta si devine din ce in ce mai complex, in toate
componentele sale, copilul prescolar are posibilitatea sa descrie si sa gandeasca
realitatea inconjuratoare. Abilitatile copilului de a utiliza limbajul influenteaza nu doar
natura relatiilor sale cu ceilalti, dar si abilitatile intelectuale, deoarece limbajul este
mijlocul prin care acesta invata.
Prescolarul are un vocabular bogat, dar mai important decat acest aspect este faptul ca el
incepe sa aiba constiinta structurii limbajului; poate alcatui propozitii, poate utiliza trecutul si
viitorul, la fel de bine ca si prezentul, cunoaste semnificatia sensului cuvintelor. Copilul
incepe sa-si exprime nevoi, idei, ganduri, pune intrebari, cauta ca coopereze cu ceilalti.
Insusirea structurilor verbale, de comunicare prin limbaj este un suport al formarii
mecanismelor gandirii, memoriei, imaginatiei, al dezvoltarii intelectuale, in general, a
copilului.
-

Referitor la structurile verbale construite de copil se remarca:

n comunicarea cu mama apare forma cea mai libera si expresiva ca topica, sunt
prezente constructii eliptice;
n comunicarea cu ceilalti copii apar diferente, prescolarul mare impunndu-se prin
propozitii bogate, cu unele adjective;
comunicarea cu educatoarea evolueaza de la reticenta la articularea unor propozitii
complete, cu tendinta de a se nscrie n unele scheme, sau n cliseele verbale.

Pe langa dezvoltarea abilitatilor de comunicare verbala, are loc si un proces de evolutie a

vorbirii interioare (pentru sine). Acest fapt este evidentiat atunci cand realizeaza citirea
dupa imagini. In astfel de situatii el verbalizeaza demonstrativ, dialogand cu imaginile
si cu sine insusi. Vorbirea interioara permite dialoguri in universul interior si devine
instrumentul dialogului sinelui in intimitatea sa.

ACTIVITATI PENTRU DEZVOLTAREA ABILITATILOR DE COMUNICARE

Copilul trebuie implicat in cat mai multe activitati care sa-l ajute la dezvoltarea lui, atat
la gradinita cat si acasa. De exemplu - jocul cu plastilina
- desenul
- invatarea unui rol dintr-o piesa
- alcatuirea unei povesti cu ajutorul unor imagini
decupate din reviste
- imitarea unor personaje pe care copilul sa le ghiceasca
- reconstituirea de imagini
- dansul etc

CONCLUZIE
Toate activitatile practicate la varste mici, trebuie continuate si perfectionate si la
varste mai mari, in nici un caz nu trebuie abandonate. Activitatile de pictura, dans,
desen, vizitare de expozitii si librarii etc. trebuie sa faca parte constant si alternativ din
programul copilului. In tot acest timp, incurajati copilul sa va puna intrebari, sa incerce
sa caute raspuns singur la unele dintre ele si sa gaseasca alternative de solutionare la
unele probleme. El trebuie sa invete, in plus, sa aleaga, sa fie selectiv. O alta modalitate
de exprimare a copilului, este prin arta: desen, muzica, sculptura. Este o modalitate prin
care copilul invata ca lumea poate fi perceputa si interpretata in diferite moduri, dincolo
de limitele impuse de expresiile vorbite.